89 matches
-
au iradiat forme de manifestare ale Dadaismului. Într-un veritabil portret suprarealist, cu exces de generozitate, aceste orașe sunt înfățișate ca având o viață perfect autosuficientă: „Aveau locuri de adunare (bibliotecile), centre de planificare revoluționară (cafenelele), locante de centrare (sau descentrare) trupească (bordelurile), grupuri de studenți hămesiți din provincie (universitățile), genii (o selecție aleatorie), mass-media (tipografii, ziare, telegraf), opțiune de a-și muta trupurile prin spațiu mai repede decât s-ar fi putut ele mișca prin propria voință (trenuri, mașini, trăsuri
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
în 1927: "dl. Vinea ține să-și încurce ghemul artei sale în expresii enigmatice și libertăți față de punctuație care nu pot, totuși, masca firul clar al unei inteligențe artistice." Inteligența aceasta cumpănește însă totdeauna exact noutatea și obișnuitul. Dislocările topice, descentrarea imagistică, elipsele nu întrec niciodată măsura. Poemul în pur spirit avangardist nu-i iese decît foarte rar de sub condei lui Vinea. Așa se explică de ce volumul lui tardiv și aproape postum, Ora fîntînilor, din 1964, și care a părut criticilor
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
romanului, de proporții diferite, creează numai o aparență de organizare: Ninge la Ierusalim (aproximativ 20 de pagini), Boul și vaca (170) și Cele șapte ferestre ale labirintului (200). Faptele nu pot fi puse cap la cap nici printr-o reordonare. Descentrarea narațiunii reproduce descentrarea lumii. Există lacune temporale, nebulozități, sincope, versiuni diferite asupra întâmplărilor, voci și interese care intră în conflict. Narațiunea este pulverizată până la o aproape imposibilă reconstituire a cronologiei și a unei lumi coerente. E o narațiune labirintică, având
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
diferite, creează numai o aparență de organizare: Ninge la Ierusalim (aproximativ 20 de pagini), Boul și vaca (170) și Cele șapte ferestre ale labirintului (200). Faptele nu pot fi puse cap la cap nici printr-o reordonare. Descentrarea narațiunii reproduce descentrarea lumii. Există lacune temporale, nebulozități, sincope, versiuni diferite asupra întâmplărilor, voci și interese care intră în conflict. Narațiunea este pulverizată până la o aproape imposibilă reconstituire a cronologiei și a unei lumi coerente. E o narațiune labirintică, având foarte multe ramificații
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
seminții, alte altare și că prin toate acestea trece de asemenea o "axă a lumii". Din acest moment centrarea mea se relativizează, ea devine inventariabilă, numărabilă în rând cu celelalte centrări existente. Ceea ce survine în urma conștientizării diversității centrărilor este o descentrare. Această descentrare îmi deschide dintr-o dată câmpul alegerii și ceea ce mi-a fost dat poate fi comparat, reevaluat și, în final, poate deveni obiect al unei decizii: rămân în centrarea inițială - dar de astă dată ea devine o centrare aleasă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
altare și că prin toate acestea trece de asemenea o "axă a lumii". Din acest moment centrarea mea se relativizează, ea devine inventariabilă, numărabilă în rând cu celelalte centrări existente. Ceea ce survine în urma conștientizării diversității centrărilor este o descentrare. Această descentrare îmi deschide dintr-o dată câmpul alegerii și ceea ce mi-a fost dat poate fi comparat, reevaluat și, în final, poate deveni obiect al unei decizii: rămân în centrarea inițială - dar de astă dată ea devine o centrare aleasă (și nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
inițială - dar de astă dată ea devine o centrare aleasă (și nu doar conferită) - sau o repudiez, alegând o altă limbă, un alt trib, un alt nume, ba chiar - refuzând calitatea de contemporan - refugiul în altă epocă, trecută sau viitoare. Descentrarea poate fi urmată în acest caz de o re-centrare. Eu rămân să fiu centrat pe o limbă, pe o religie și pe un nume, dar pe altă limbă, pe altă religie și pe alt nume, pe care de astă dată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le-am ales. Recentrarea este o ajustare a elementelor fondului intim-străin. OBSERVAȚIE. Sursa fanatismului este centrarea care nu a fost confruntată cu alte zări ale lumii, care nu ajunge la comparație, care nu se poate relativiza, pe scurt centrarea căreia descentrarea îi este refuzată. Eu nu pot ajunge astfel la gândul generos că în cântarul mare al lumii toate concretizările elementelor fondului intim-străin atârnă la fel și că, de aceea, ele sânt egal îndreptățite. Descentrarea nu înseamnă pierderea centrării, ci reașezarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poate relativiza, pe scurt centrarea căreia descentrarea îi este refuzată. Eu nu pot ajunge astfel la gândul generos că în cântarul mare al lumii toate concretizările elementelor fondului intim-străin atârnă la fel și că, de aceea, ele sânt egal îndreptățite. Descentrarea nu înseamnă pierderea centrării, ci reașezarea în sistemul de limite primite cu un spor de toleranță față de celelalte centrări și cu gândul că propria ta centrare nu e până la urmă decât rodul unui hazard ("s-ar fi putut și altfel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
inițial viziunii idilic-romantice și paseiste, iar narațiunile sale preiau o etnografie cam naivă și destul de convențională. Este fermecat încă de natural, deși la început conformismul (artistic) coexistă cu revolta (de substanță). Spiritul poetic al lui Sadoveanu aici se vede: în descentrarea în natură, în fascinația pentru universal și natural, pentru „marele spectacol al lumii“ care determină stilul descriptiv de o senzualitate flamandă, cum formulase Călinescu. Încercând să construiască o opoziție clasică natură vs cultură, devine însă evident la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ființa a dat omului rostirea spune Heidegger. Un morman de cărți scrise pentru a ajunge la aceeași concluzie. Pentru a putea vorbi în mod obiectiv despre ceea ce înseamnă Europa trebuie să ai mai întâi parte de ceea ce G. Liiceanu numește "descentrare": ieșirea din credința că te-ai născut în buricul lumii, într-un neam ales, că vorbești cea mai poetică lume s.a. O descentrare bazată pe cunoașterea culturii și civilizației europene. Trebuie mai întâi să simți că ești barbar atunci când treci
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mod obiectiv despre ceea ce înseamnă Europa trebuie să ai mai întâi parte de ceea ce G. Liiceanu numește "descentrare": ieșirea din credința că te-ai născut în buricul lumii, într-un neam ales, că vorbești cea mai poetică lume s.a. O descentrare bazată pe cunoașterea culturii și civilizației europene. Trebuie mai întâi să simți că ești barbar atunci când treci prin niște țări civilizate, că aparții unui neam de barbari, că regulile de conviețuire pe care ei le respectă cu strictețe, pe care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ne macină pe nevăzute, secretată odată cu orientarea noastră față de anumite valori. Nu ideea succesului rivalului nostru este sursa amărăciunilor noastre, ci orientarea noastră către a fi mai buni decât el, centrarea propriei existențe pe comparații (care e de fapt o descentrare), pe ceea ce fac alții. Astfel, prin fiecare decizie pregătim ingredientele pentru ceea ce ne va amărî viața, deschidem calea pentru anumite otrăvuri. Toată viața stăm sub dominația lui "ce se face"; sintagma reprezintă o formă de exprimare a preocupărilor noastre pentru
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și „amuzantului”, în care intră calambururile de care vorbea G. Călinescu și echivocurile invocate de Vianu) și coup de langage (categorie „de adîncime” proprie poeticii urmuziene). Una dintre cele mai interesante opinii privește „sensul major al viziunii la avangardiști”, anume „descentrarea umanului în ierarhia universală”. Descentrarea nu are loc „în sens etic, ci fizic”, antropocentrismul fiind înlocuit de „cosmocentrism”: „Un om-pasăre nu e atît un om descompus, degradat, cît unul deposedat de privilegiul de a se afla în centrul lumii: prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
calambururile de care vorbea G. Călinescu și echivocurile invocate de Vianu) și coup de langage (categorie „de adîncime” proprie poeticii urmuziene). Una dintre cele mai interesante opinii privește „sensul major al viziunii la avangardiști”, anume „descentrarea umanului în ierarhia universală”. Descentrarea nu are loc „în sens etic, ci fizic”, antropocentrismul fiind înlocuit de „cosmocentrism”: „Un om-pasăre nu e atît un om descompus, degradat, cît unul deposedat de privilegiul de a se afla în centrul lumii: prin chiar faptul că regresează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
evoluției a continuat fără ea, odată cu apariția lui homo sapiens sapiens. Ca și neanderthalienii, acesta poate deveni unul dintre acei "oameni fără viitor", ca să preluăm titlul seriei lui Pierre Pelot, care pune în scenă apariția unui homo superior (1981). Această descentrare a perspectivei teleologice ancorate într-o dimensiune teologică, în care omul era socotit o creație divină, e ilustrată de câteva texte literare și filozofice din secolul al XIX-lea. Să ne amintim, de exemplu, de prima versiune din Horla (1886
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
tipuri de familie (monogamă, poligamă, matrilocală, patrilocală, neolocală etc.), a modurilor diferite de descendență, creștere a copiilor a contribuit într-o măsură considerabilă la consolidarea concepției relativismului cultural, la depășirea sau, oricum, micșorarea aroganței europo(americo)centrismului. Aceste efecte de descentrare culturală și etnică, de o serioasă revizuire a tezei superiorității unei culturi sau alteia, înseamnă pași hotărâți în realizarea umanismului teoretic și practic. Pe plan epistemic, studiile comparative pe tema familiei, a relațiilor de rudenie și a sistemului terminologic al
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
funcțiile familiei” erau subiectul central al sociologiei familiei până nu demult. Aproape totul era discutat prin funcție-disfuncție, familie normală-familie carențată. Infuzia de date istorico-etnografice, precum și teoria rolurilor și alte achiziții din psihologia socială au contribuit, alături de alți factori sociali, la descentrarea de pe această fixație. Dar așa cum nu de puține ori se întâmplă, potrivit mecanismului acțiune-reacțiune, intensitatea reacției antifuncționalism a fost atât de puternică, încât astăzi există în literatura de specialitate tendința de a evita expresia „funcțiile familiei”. Fără a miza totul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
canonului cu genul literar și cu diversele curente ale acestuia, canonul explicit și canonul implicit, canonul literar-artistic și canonul teoretic și critic, caracterul autoritar și elitist al canonului estetic, dimensiunea socio-culturală a canonului, ajungând, în final, la situația canonului azi: descentrare și multiplicare. 10 Mircea Martin, Despre canonul estetic, în "România literară", nr. 5 (2000), p. 21. 11 Mircea Martin, op. cit., p. 21. 12 Ibidem, p. 21-22. 13 Ibidem, p. 23. 14 Articolul-proiect al revistei "Hyperion revistă de cultură", Botoșani, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
gravitate se schimbă neîncetat. Fernand Braudel vorbește mereu, fără a o numi totuși, de această mișcare turbionară alcătuită din ordine/dezordine/organizare în cadrul căreia se dezvoltă "economia-lume" în care se transformă economia europeană: "De fiecare dată cînd se produce o descentrare, are loc și o recentrare, ca și cum o economie-lume nu ar putea exista în lipsa unui centru de gravitate, a unui pol. În cazul Europei și al zonelor pe care și le anexează aceasta, s-a produs o centrare în jurul anilor 1380
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
printre primele concretizări teoretice sistematice asupra identității online. Aceste studii au devenit repere întemeietoare al disciplinei și au demarat o orientare a cyberculturii sub egida teoriilor postmoderne. Identitatea umană formată la interfața computerului este discutată de către teoreticiană în termeni postmoderni: descentrare, invizibilitate, fragmentare, multiplicitate, joc de roluri, devenind astfel un subiect predilect al studiilor culturale care reunesc trăsăturile postmodernismului și ale culturii virtuale sub aceeași umbrelă. În acest context, spațiul virtual devine un mediu și un prilej pentru construirea și reconstruirea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
uman. Perspectiva postumană însă recunoaște și scoate la iveală caracterul material, întrupat și metisat al virtualității, definit de coordonatele ambivalente ale avantajelor și ale dezavantajelor, ale câștigurilor și ale pierderilor. În acest mod se reușește echilibrarea contrariilor dintre pozi țiile descentrării și ale fragmentării identității cu pozițiile (reăintegrității acesteia. Dimensiunea ontologiei fizice și a percepției umane nu este pierdută din vedere în chiar miezul reconfigurărilor tehnoculturale. tc "" Capitolul 3tc "Capitolul 3" Postumanul și corpul transgenictc "Postumanul și corpul transgenic" Concepte-cheie: postuman
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fi contrapus unor noțiuni „tari” ale acestei viziuni unitare și centralizatoare. De pildă, perspective postmoderniste sau feministe au început să se îndrepte înspre chestionarea și detronarea conceptelor umaniste clasice în cadre ale coexistenței uman-tehnologice, utilizând aceste contexte drept rampe de descentrare și de reinițializare umană. Noțiunile de diferență, de devenire și de marginalitate sunt propuse în schimb ca o contrabalansare și relansare a umanului. Înglobând și aceste perspective, postumanismul nu marchează sfârșitul propriu-zis al umanului și al umanității, ci modificarea anumitor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Else MOO”, „Media MOO” (un software orientat academic, creat de Amy Bruckmană etc. 17. Teoreticiana Sherry Turkle nu se referă la noțiunea psihologică de „personalitate multiplă” în sensul patologic al sintagmei. În postmodernism, este de remarcat disputa insolvabilă dinntre teorie (descentrarea și multiplicitatea euluiă și experiența trăită (unitatea și coerența ca și realitate subiectivăă. Postmodernismul nu poate depăși capcana corporealității; oricând se poate aduce contraargumentul identității psihice stabile care caracterizează normalitatea subiectului uman în pofida descentrării identitare: subiectul uman nu poate evada
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de remarcat disputa insolvabilă dinntre teorie (descentrarea și multiplicitatea euluiă și experiența trăită (unitatea și coerența ca și realitate subiectivăă. Postmodernismul nu poate depăși capcana corporealității; oricând se poate aduce contraargumentul identității psihice stabile care caracterizează normalitatea subiectului uman în pofida descentrării identitare: subiectul uman nu poate evada din fixitatea relativă a corpului și a minții. 18. Cele trei faze ale ciberneticii, în Hayles (1999Ă, sunt: homeostaza (1945-1960Ă, reflexivitatea (1960-1985Ă și virtualitatea (1985 până în prezentă. Primul stadiu al ciberneticii este ilustrat prin
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]