93 matches
-
fi contrapus unor noțiuni „tari” ale acestei viziuni unitare și centralizatoare. De pildă, perspective postmoderniste sau feministe au început să se îndrepte înspre chestionarea și detronarea conceptelor umaniste clasice în cadre ale coexistenței uman-tehnologice, utilizând aceste contexte drept rampe de descentrare și de reinițializare umană. Noțiunile de diferență, de devenire și de marginalitate sunt propuse în schimb ca o contrabalansare și relansare a umanului. Înglobând și aceste perspective, postumanismul nu marchează sfârșitul propriu-zis al umanului și al umanității, ci modificarea anumitor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Else MOO”, „Media MOO” (un software orientat academic, creat de Amy Bruckmană etc. 17. Teoreticiana Sherry Turkle nu se referă la noțiunea psihologică de „personalitate multiplă” în sensul patologic al sintagmei. În postmodernism, este de remarcat disputa insolvabilă dinntre teorie (descentrarea și multiplicitatea euluiă și experiența trăită (unitatea și coerența ca și realitate subiectivăă. Postmodernismul nu poate depăși capcana corporealității; oricând se poate aduce contraargumentul identității psihice stabile care caracterizează normalitatea subiectului uman în pofida descentrării identitare: subiectul uman nu poate evada
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de remarcat disputa insolvabilă dinntre teorie (descentrarea și multiplicitatea euluiă și experiența trăită (unitatea și coerența ca și realitate subiectivăă. Postmodernismul nu poate depăși capcana corporealității; oricând se poate aduce contraargumentul identității psihice stabile care caracterizează normalitatea subiectului uman în pofida descentrării identitare: subiectul uman nu poate evada din fixitatea relativă a corpului și a minții. 18. Cele trei faze ale ciberneticii, în Hayles (1999Ă, sunt: homeostaza (1945-1960Ă, reflexivitatea (1960-1985Ă și virtualitatea (1985 până în prezentă. Primul stadiu al ciberneticii este ilustrat prin
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fel descentrate, ex-centrate, la subiecte decupate, la <<felii de viață>>" (ibidem). Perspectiva vizuală se edifică în strînsă relație cu perspectiva narativă. Acordat cu interesul analizei, primatul uneia sau al alteia va desemna, în reversul său, natura complementară, subordonată, a celeilalte. Descentrarea de ordin vizual, fărîmițarea caleidoscopică a imaginilor "luate" cu privirea trebuie puse în legătură cu tendința de pulverizare a perspectivei narative, înfăptuită pe scară largă în romanul modern. Diferențierea punctelor de vedere, tendința de atomizare a fluxului narațiunii fac sensibile atît diversitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
epilepsie, din oligofrenie. Pe deasupra, există o relație evidentă între normalitate, boală psihică și limbaj. Iată câteva corelații amplu prezentate de St. Stössel și D. S. Ogodescu: •eșuarea operațională a epilepticului; • eșecul valorizării la depresiv; • însingurarea schizofrenului; • șurubul infinit al eșuării obsesive; • descentrarea isterică de la sensul major la determinanți; • lumea amorfă a oligofrenului 178. Drept consecință, subiectul nu se poate integra în colectivul grădiniței (școlii) de masă și are nevoie de asistența de specialitate. Cum în nevroză precumpănește "defectul de comunicare și rezultatul
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
2005, 19 et all.). Luneta lui Galilei zdruncină convingerea în spațiul privilegiat central, adevăr al gândirii mitice convertit, în timp, în metaforă, cum ar fi imaginea axis mundi pentru că omul are nevoie de refugiul unui centru în care să creadă. Descentrarea universului, cu date fizico-matematice indubitabile, oferă contextul lui Kant pentru a-l multiplica în mii de sisteme solare ce opun muzicii sferelor armonia unei simfonii matematice. În general, oamenii au dovedit reținere sau teamă în acceptarea oricăror teorii care le-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
canonului cu genul literar și cu diversele curente ale acestuia, canonul explicit și canonul implicit, canonul literar-artistic și canonul teoretic și critic, caracterul autoritar și elitist al canonului estetic, dimensiunea socio-culturală a canonului, ajungând, în final, la situația canonului azi: descentrare și multiplicare. 10 Mircea Martin, Despre canonul estetic, în "România literară", nr. 5 (2000), p. 21. 11 Mircea Martin, op. cit., p. 21. 12 Ibidem, p. 21-22. 13 Ibidem, p. 23. 14 Articolul-proiect al revistei "Hyperion revistă de cultură", Botoșani, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
exemple sugestive, bineînțeles, pe fundalul unei sinteze călăuzitoare prin opera sa. Despre postmodernism se poate scrie utilizându-se o scriitură postmodernă; pentru trăsăturile demersului de față, această strategie nu-și are locul. Prin urmare, am "violentat" lipsa de metodologie postmodernă, descentrarea sensurilor și repudierea sistemului prin aplicarea unui discurs care s-a dorit cât mai sintetic și clarificator. Cu toate acestea, trebuie să acceptăm că postmodernii au dreptate măcar într-o privință: sensul este mult prea diseminat, trăsăturile postmodernismului sunt mult
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
câteodată conectat cu un apocaliptic sens al rupturii, al morții vechiului și al apariției noului"145, fiind legat de schimbări revoluționare, paradigmatice din diverse domenii. În acest sens, s-a dezvoltat o întreagă "retorică a negației", ce valorizează discontinuitatea, ruptura, descentrarea, indeterminarea, dislocarea etc. Compagnon subliniază această ambiguitate a postmodernismului, ce rezultă din înțelegerea sa în termenii rupturii de modernism, și care îi conferă abilitatea de a acoperi mai multe realități: "prefixul postsugerează de altfel refuzul sau imposibilitatea unei referințe pozitive
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
culturale cu imanența tehnologică a postmodernismului, tocmai pentru a putea surprinde cât mai sugestiv aceste două tendințe disparate din interiorul curentului. 1. Indeterminare (indeterminări). Această caracteristică include o multitudine de alte trimiteri la noțiuni dragi postmodernismului, ca fragmentare, deschidere, discontinuitate, descentrare, pluralism (care a fost descris de Hassan drept "iritabila condiție a discursului postmodern"208), "toate formele de ambiguități, rupturi și deplasări care afectează cunoașterea și societatea"209, ce conduc la supradeterminare. Această trăsătură este reliefată de mutațiile pe care le-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
demers este aceea a înțelegerii contingenței limbajului filosofic și, poate, a încercării de lărgire a acestui tip de vocabular. Tocmai în această ultimă idee filosoful american apreciază întreprinderile unor filosofi precum Derrida, care propun o "împrospătare" a vocabularului filosofic, o descentrare a imaginilor deja fixate, participând la competiția dintre vocabularele filosofice. Rorty recunoaște totuși capcanele unor limbaje filosofice de tipul celui derridarian, care, de cele mai multe ori, ajunge să ofere contraargumente pentru tradiția filosofică de până la el în cadrul vocabularului creat de însăși
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a strategiilor generale ale postmodernismului Transformările sesizate la nivelul limbajului au efecte vizibile asupra teoretizării și practicii discursivității postmoderne. Intertextul, hipertextul sau colajul sunt experimente deja realizate, indicând existența unor trăsături proprii ale scriiturii actuale, cum ar fi lipsa fundamentelor, descentrarea, supralicitarea. De la Nietzsche și Heidegger încoace se acceptă că în filosofie s-au instituit un suflu și un stil nou, care refuză sistematizarea, gândirea categorială și consistența, apropiind astfel scriitura filosofică de cea literară. Acuzați de a fi epigonii acestora
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și Foucault, și au contribuit la schițarea unor aliniamente generale ce se răgăsesc în mod constant în descrierea postmodernismului. Astfel, radicalizarea temelor, a metodologiilor și a schemelor discursive sunt în acord cu refuzul fundamentelor, al consistenței și gândirii categoriale, cu descentrarea, supralicitarea, practicarea unei politici a opiniei ce vine să ateste situația logos-ului "disprețuit" sau cu nivelarea distincției de gen dintre filosofie și literatură. O altă problematică incitantă ce a apărut pe fundalul acestei analize a fost legată de posibilitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vis, groaza pricinuită de Reich cu lucruri ce au fost demult. În lumina aurei dezagregate a propriului trecut biografic, spiritul burghez, cuprins de panică, devine conștient de sine: ca aparență.“ Gestul politic al experienței urbane se definește în concluzie prin descentrarea mecanismelor monotone ale istoriei și prin evidențierea pericolului, a caracterului de „criză“ al prezentului. În lumea metropolei, el se traduce prin apariția unor figuri ale marginalului și a unui mod de viață care se opune tendinței cotidianului de a deveni
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
gravitate se schimbă neîncetat. Fernand Braudel vorbește mereu, fără a o numi totuși, de această mișcare turbionară alcătuită din ordine/dezordine/organizare în cadrul căreia se dezvoltă "economia-lume" în care se transformă economia europeană: "De fiecare dată cînd se produce o descentrare, are loc și o recentrare, ca și cum o economie-lume nu ar putea exista în lipsa unui centru de gravitate, a unui pol. În cazul Europei și al zonelor pe care și le anexează aceasta, s-a produs o centrare în jurul anilor 1380
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
explicative. Așa cum notează M.-J. Borel, într-o analiză din perspectivă discursivă, prin recurgerea la explicație, se permite locutorului să apară în postura de simplu martor, observator obiectiv al faptelor: "A explica presupune o distanțare a locutorului, un fel de descentrare în raport cu valorile, un refuz de investire subiectivă" (1981b: 24). Acesta este și sensul mișcării din cea de-a doua secvență. Prin investițiile de ordin afectiv atribuite lui D. Levaï, locutorul poate să-și permită luxul de a-și pune masca
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ci cel monogerat al acestei interacțiuni, fără intervenția directă a celuilalt. Însă aceasta nu înseamnă că scriptorul nu poate introduce un dialogism profund, anticipând întrebările interlocutorului, de exemplu, imitând posibilele momente de întrerupere, introducând un simulacru de relație intersubiectivă. O descentrare a tipului dialogic reprezintă cu siguranță baza structurii enunțiative specifice doar scrisorii 32. Pentru a putea face trecerea de la secvență unitatea constitutivă a textului dialogal definit ca cea mai mare unitate dialogală la unitatea constituentă, trebuie ca mai întâi să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
obiect al do rinței, din iubire. Ceea ce iubești constituie centrul atracției și al mișcării sufletului. Mișcarea rectilinie stă ca semn pentru multiplicarea reperelor, pentru devierea și întoarcerea privirii, a dorinței din spre un centru către altul (sau altele). Dedublarea ca descentrare, urmată de multiplicarea punctelor fixate drept reper ori țintă, creează mișcarea rectilinie și, ca prim reflex, diferențierea la nivelul formei corpurilor în lumea mundană. S-ar deduce că tipul de mișcare a sufletului imprimă tipul legăturii cu materia (prin survenirea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
principiu „prim“ sau „ultim“ ori ca principiu creator, întemeietor etc.). Această „mișcare“, această reorientare a privirii care decu pează, temporalizează și spațializează face posibilă emergența structurii ierarhice prin întoarcerea de la Unul și din legătura Unului către cele multe (născute prin descentrarea privirii) și, astfel, către legătura cu multiplul. Când este „în legătura“ cu Unul, privirea nu desprinde multiplul de Unul, ci îl vede și îl regăsește pe acesta, nedi ferențiat, în toate: „Dao vine fără să lase urme și pleacă în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ipoteza" sprijinului în Dumnezeu. Postmodernismul se desparte aici definitiv de tradiționalism și de modernism, asumându-și nașterea unui nou antropocentrism. Ce-i drept, un Alexandru Mușina, adept al existenței unei unice paradigme, o constată pentru modernism: "Desacralizarea lumii antrenează și descentrarea ei: atât în dimensiune temporală (dispare timpul sacru), cât și în cea spațială (dispare, se ocultează, sau se deplasează spațiul sacru). Nu mai există puncte de referință absolute, ordonatoare. Sistemul de referință e deplasat, cum am mai spus, din afara omului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este de tip psihomorfic. Raționamentele copilului sunt de tip intuitiv, fapt pentru care J. Piaget mai numește primul substadiu preoperator substadiu al gândirii intuitive. Al doilea substadiu al gândirii preoperatorii (5-6 ani) este marcat prin apariția și intensificarea fenomenelor de descentrare, care permit copilului să descopere treptat anumite legături obiective. Acum prerelațiile devin adevărate relații prin efectul coordonării lor. Este vorba despre așa-numitele „funcțiuni constituante”. Funcția constituantă reprezintă un element de trecere între acțiuni și operații. Acest al doilea nivel
ACTIVITATI MATEMATICE. by Elena CODREANU,Mariana BAHNARIU () [Corola-publishinghouse/Science/84376_a_85701]
-
seminții, alte altare și că prin toate acestea trece de asemenea o „axă a lumii“. Din acest moment centrarea mea se relativizează, ea devine inventariabilă, numărabilă în rând cu celelalte centrări existente. Ceea ce survine în urma conștientizării diversității centrărilor este o descentrare. Această descentrare îmi deschide dintr-odată câmpul alegerii și ceea ce mi-a fost dat poate fi comparat, reevaluat și, în final, poate deveni obiect al unei decizii: rămân în centrarea inițială - dar de astă dată ea devine o centrare aleasă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
altare și că prin toate acestea trece de asemenea o „axă a lumii“. Din acest moment centrarea mea se relativizează, ea devine inventariabilă, numărabilă în rând cu celelalte centrări existente. Ceea ce survine în urma conștientizării diversității centrărilor este o descentrare. Această descentrare îmi deschide dintr-odată câmpul alegerii și ceea ce mi-a fost dat poate fi comparat, reevaluat și, în final, poate deveni obiect al unei decizii: rămân în centrarea inițială - dar de astă dată ea devine o centrare aleasă (și nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
inițială - dar de astă dată ea devine o centrare aleasă (și nu doar conferită) - sau o repudiez, alegând o altă limbă, un alt trib, un alt nume, ba chiar - refuzând calitatea de contemporan - refugiul în altă epocă, trecută sau viitoare. Descentrarea poate fi urmată în acest caz de o re-centrare. Eu rămân să fiu centrat pe o limbă, pe o religie și pe un nume, dar pe altă limbă, pe altă religie și pe alt nume, pe care de astă dată
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
am ales. Recentrarea este o ajustare a elementelor fondului intim străin. OBSERVAȚIE. Sursa fanatismului este centrarea care nu a fost confruntată cu alte zări ale lumii, care nu ajunge la comparație, care nu se poate relativiza, pe scurt centrarea căreia descentrarea îi este refuzată. Eu nu pot ajunge astfel la gândul generos că în cântarul mare al lumii toate concretizările elementelor fondului intim-străin atârnă la fel și că, de aceea, ele sunt egal îndreptățite. Descentrarea nu înseamnă pierderea centrării, ci reașezarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]