83 matches
-
absorbante în spirală către vidul care dezintegrează totul și care recompune granula de viață imprimându-i impulsul vital. Cei doi orfani trăiesc într-o somnolență vegetativă, undeva există fragmente dintr-un menaj sordid, însă totul este nevertebrat într-o existență descentrată, vidată de orice perspectivă, larvară, urmând pulsiunile orașului, mișcările lui peristaltice. Oscar pare să străbată subcutanat orașul, devine o piele a lui, o membrană care rezonează cu frecvențele înnebunitoare ale metropolei noaptea pentru că nu există zi în filmul lui Gaspar
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
din jur, spune Mizuki. Oamenii sociabili, care preferă activitățile în compania altor persoane aleg, de obicei, locuri în primul rând, cu ecranul direct în fața lor. De asemenea, persoanele care preferă să stea pe rândurile din mijlocul sălii, cu ecranul ușor descentrat, sunt cele care au nevoie de spațiu personal și se înconjoară doar de oameni alături de care se pot simți ele însele.
Ce spune despre tine locul în care stai la cinema by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63214_a_64539]
-
cărții-arbore": o scriere realizată prin modelul tulpinilor subterane care se multiplică și se conectează la infinit. Scriitura rizomatică se ramifică imagistic și lingvistic conform unei logici intermediare și hibride, plurale și extensive. Cartea-rizom, având modelul creșterii ierbii în mod dezordonat, descentrat, deschis și non-ierarhic, se opune cărții de tip arbore sau rădăcină, carte fixă, centrată, închisă și ordonată, funcționând în chip genealogic, urmând principiul logicii binare și constituind binecunoscuta emblemă axis mundi. Mai degrabă decât să ofere o imagine a cărții
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
viziuni sumbre, post-expresioniste, la poeții generației 2000, respectiv, într-un lirism autosuficient, apatic ori nevrotic, la Constantin Acosmei. Dacă mortul este chiar personajul în care poetul se travestește și se recunoaște, atunci jucăria mortului e poezia pe care o scrie, descentrată, abulică, înclinată nicidecum spre temele majore, ci spre gesturile primare, cele mai la îndemână, ale eului regresiv: "(am stat pe recamier și/ mi-am pus mintea la contribuție/ acum intră în zbor/ pe fereastra deschisă/ gunoaiele aruncate de la etaj/ mă
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
faza sarcasmului pe care dl. Neal Ascherson - specializat pare-se în problemele legate de Abhazia, Crimeea, Rusia, Polonia, cazaci, cursul Donului și kurgane, interesat printre altele și de viața lui Adam Mickiewicz - îl merită din plin pentru titlul orgolios și descentrat pe care și l-a ales pentru lucrarea sa (Black Sea), vom observa că respectiva lucrare nu este câtuși de puțin neinteresantă. Ba, dimpotrivă. Aș sublinia mai întâi de toate oportunitatea ei, fie și numai în plan sintetic documentarist, pentru
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
muribunde, o așezare la fel de "nereală" precum Londra din poemul lui T. S. Eliot. Aici, oamenii sunt îngropați încă din primăvara vieții - pentru Margaret Powers, cei întorși de pe front sunt doar "niște suflete pierdute așteptând să meargă în iad" - iar universul descentrat le alterează chiar și funcțiile elementare. Nici unul din ei nu-și duce la îndeplinire misiunea: reverendul Mahon și-a abandonat funcția de îndrumător spiritual, refugiindu-se în "cultivarea grădinii", adică în contemplarea artificială a naturii; Cecily refuză cu încăpățânare să
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
Daniel Cristea-Enache Se observă în romanul abundent, dar descentrat al lui Dumitru Radu Popescu o ezitare a romancierului. Dacă nu mai multe: între codul realist și cel parabolic, apoi între cel parabolic și cel fantastic; în fine, între o proză ce fotografiază (dintr-un anumit unghi ideologizant) realitatea zilelor
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
publicarea Fotogramelor sub efigia Cărții Românești) sau, adaug, ca și Ștefania Mihalache (al cărei debut cu Est-falia creează îndreptățite aș-teptări), Florina Ilis scrie, realmente, foarte bine. Frazele ei au, toate, o structură imposibil de confundat, acaparând o mulțime de voci descentrate și înglo-bându-le violent într-un discurs indirect liber autodevorator. Nu există, pentru povestitorul din Chemarea lui Matei, plăcere mai mare decât aceea de a se cita pe sine în momentul când - mare atenție! - îi citează pe alții. De bună seamă
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
deja Marele Cârnat Românesc, excelăm la ciulama, leapșă, mititei și chiar la construirea de drapele naționale uriașe. Întrebându-te de ce oamenii intră în astfel de jocuri aparent amuzante, nu poți ocoli răspunsuri ce trimit la incurabilul infantilism al unor societăți descentrate, dar și la maladive complexe de inferioritate. Una e să încerci, în domeniul tău, să faci lucruri bune - dacă se poate, cele mai bune - și alta să te angrenezi în mecanisme exibiționiste cu o unică finalitate: să-și găsească un
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
vopsite de asemenea în stacojiu. Noi ne îndreptam spre tejgheaua de pe o latură a primei odăi, dincolo de care, pe rafturi, erau tot felul de obiecte jalnice (dar extrem de atrăgătoare pentru mine): pistoale cu apă din plastic de culoarea vomei, mingi descentrate, roșii cu buline albe, un fel de cărucioare de tablă pictată trase de căluți tot de tablă... Pe tejghea țopăiau mereu câteva jucării mecanice, extrem de primitive, din aceeași universală tablă: crocodili care clămpăneau din fălci, broaște și cocoși cu cheiță
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de lumină ce se strecurau prin podea, dinspre prăvălia de dedesubt. Cu multă vreme În urmă, cineva - nu un șobolan - tăiase o gaură mare și rotundă În tavanul prăvăliei pentru a fixa o lampă, care fusese apoi instalată un pic descentrat, lăsînd de-a lungul marginii acesteia o fantă Îngustă, ca o semilună. M-am apropiat cu mare grijă de crăpătură și m-am uitat În jos, la Încăperea de dedesubt. Chiar sub mine se afla un birou uriaș Înțesat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
exprimă. Destui comentatori au „identificat“ imediat protagonistul cărții, concentrându-se pe mahalagismul Vicăi Delcă și centrând Dimineață pierdută pe el. Automat, celelalte voci și experiențe din roman au fost împinse în umbră și subevaluate în comentariu. În fapt, în realitatea descentrată și multiplu focalizată a acestei cărți, majoritatea personajelor sunt remarcabil calibrate. Femei îmbătrânite sau deja dispărute, dar care au fost fetițe, adolescente, tinere cu poftă de viață și de toate bucuriile ei. Bărbați care-și amintesc, la maturitate, de bâjbâielile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întrebări. Ca și Arrow, Milou este un animal ce veghează ca nimic din ordinea ideală a firii să nu fie tulburat, intervenind în ajutorul celui care este investit de destin cu misiunea de a restaura punctele cardinale într-o lume descentrată. Darul vorbirii, cu care Hergé îl înzestrează, este și darul monologului interior - în câteva dintre bulele care se desfac în jurul său, dilemele cățelului devin accesibile cititorului care știe că totul este posibil în spațiul de dincolo de oglindă. Recitind textele lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
supraeului. Există, în imagistica lui Manara, vitalitatea alimentată de L.S.D. a vârtejului cu care se deschide Apocalypse now al lui Coppola. Banda desenată este mediul ideal spre a traduce acest joc cu visul și cu moartea, în decorul unei lumi descentrate și care se cere reîncărcată cu sacrul hrănit de firul șerpuitor al drogului. Proza grafică a lui Manara nu încetează să fie un manifest suprarealist pentru salvarea acelui nucleu nedomesticit de civilizație și de cultul respectabilității „burgheze”. Întâlnirea cu Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
am avut putința unui alt punct de vedere: orașul detenției mele era distrus, stâlcit și adâncit, oamenii mă priveau îngroziți. M-am cutremurat, dar am și răsuflat ușurat... pentru o clipă! Apoi... m-am expandat exponențial... Cercetătorii spun că Pământul descentrat va devia încet-încet de pe orbită. Ar fi apelat la Haniak, dar am înțeles că i-a zburat juma' de creier când m-a recuperat din antichton. Resemnați, ei estimează că mă voi apropia de Soare și se va produce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
speranța de a avea vreo surpriză care s-o distragă de la plictiseala rutinei, se putea considera servită. Iată că o avea, și dintre cele mai mari. Prima returnare ar fi putut fi rezultatul unui simplu accident de parcurs, o rotiță descentrată, o problemă de lubrificare, o scrisoare de culoare albastru-ceresc care trebuia să ajungă În grabă și se băgase Înainte, În fine, una din acele chestii neașteptate care se petrec În interiorul aparatelor care, așa cum se Întâmplă cu corpul omenesc, fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
era plecat într-una din călătoriile lui și nu-l puteam suna. Eram un rebut, covrigul mucegăit pe care nu-l dorea nimeni. Mă tot uitam la Camionul înecat a lui Zach. Nu remarcasem înainte, dar acum îmi părea ușor descentrat. Poate că nici nu era o fotografie chiar așa de grozavă. M-am gândit s-o dau jos, dar a lăsat un gol așa de mare încât a trebuit s-o pun la loc, fapt care m-a întristat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Și has-Satan nu ascunse că întrevedea în dânsul o mare speranță a literaturii tinere, un fel de Rege al tuturor titlurilor ce fuseseră vreodată date la București. Automobilul rula încă în buricul viitorului Centru politico-administrativ și, o dată cu păcănitul roților moderat descentrate, se depăna și vocea insinuant-artistă a Guzganului: "Yagdar nu știe ce e îndurarea... Cunoaște poveștile multor bărbați... Ar putea fi sultană... Are o soră, o soră pe care de mică a învățat-o să fure. Este tânăra Gina Ghiță cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din perioada Reagan. Coloana sonoră trece brusc pe sonoritate rock și două avioane de luptă cu echipajele lor decolează în misiune zilnică. Piloții și avioanele de luptă au nume mitice (Ghostrider, Merlin, Cougar, Maverick etc.), iar construcția imaginii utilizează încadrări descentrate, montaj rapid și un montaj sonor de înaltă tehnologie pentru a le conferi piloților o aură de putere și glorie. MIG-urile inamice apar brusc și după o luptă aeriană rituală, unul dintre piloții americani, Cougar, pierde controlul și Maverick
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
își asumă identități ale unor membri de sex opus, ori de rasă, clasă, profesiune diferită. Unii participanți la jocurile MUDS își asumă personalități multiple și joacă diferite roluri. Sherry Turkle notează că în MUDS, "sinele nu este pur și simplu descentrat, ci și multiplicat la infinit" (citat din David, 1994:44 ). Turkle mai remarcă într-o conferință din 1994 că sporirea dramatică a numărului de pacienți diagnosticați cu tulburări datorate însușirii unei personalități multiple ar putea fi pusă în legătură cu jocurile pe
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Le recunoaștem după calitățile lor de scriitoare. În plus, ambele se situează între două lumi, între două culturi, între două limbi: Franța și Québec-ul pentru Elisabett Vonarburg, literatura franceză și viața în Statele Unite pentru Ursula K. Le Guin. Această poziție descentrată contribuie la perspectiva distanțată din care ele privesc celelalte culturi, fără a se lăsa acaparate de mirajul universalității sau al "cetățeniei". Nu le interesează nici "armătura" tehnică, decât la modul metaforic, conferindu-i o funcție narativă și/sau ideologică specifică
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
specifice trupului, dar și substanțialitatea concretă a lumii și preferându-se simularea corpului și dezrădăcinarea subiectivității în cadrul realității virtuale. Teoreticiana pune în opoziție subiectul realității fizice (material și concret situat în lume, senzorial și corporală și subiectul virtualității (dispersat, destrupat, descentrată, însă această viziune maniheistă nu face decât să perpetueze un discurs conservator și apărător al valorilor „esențiale”. Autoarea (Sobchack 1995Ă nu ia însă în seamă statutul virtualității ca materialitate (vezi în schimb Hayles în capitolul următoră, atribuind doar realității fizice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
întrupări spațiale, verbale și sociale (diverse instanțieri enunțiativeă și procese variabile ale acestora. Corpul fără organe este corpul care fuzionează cu lumea, depășind atât granițele organismului cât și ale eului: subiectul se află mereu la periferia corpului fără organe, mereu descentrat, de la stadiul de organizare al organismului, mereu permeabil, fluctuant și instabil ca identitate. Subiectul este considerat adiacent mașinii, în sens tehnic, sau un apendice al acesteia, în sens biologic, din dorința teoreticienilor de a dezintegra organismul în lume, de a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
atunci subiectul, produs ca reziduu al mașinii, apendice sau piesă adiacentă mașinii, trece prin toate stările cercului și trece dintr-un cerc în altul. El nu este în centru, ocupat de mașină, ci este pe bord, fără identitate fixă, întotdeauna descentrat, conchis de stările prin care el trece”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 27Ă. Subiectul uman teoretizat de cei doi filosofi francezi traversează așadar o „serie de stări plecând de la zero”, „se naște în fiecare stare a seriei, renaște în starea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
seriei, renaște în starea următoare și consumă toate aceste stări care-l fac să se nască și să renască” (Deleuze și Guattari, 1972, p. 27Ă. Plecând de la mașinile dezirante și de la corpul fără organe, aceștia propun un model al subiectului descentrat, situat la periferia centrului ocupat de mașina dorinței, „mașina celibatară a eternei reîntoarceri” (Deleuze și Guattari, 1972, p. 28Ă. Acest subiect este unul „nomad și vagabond” întrucât există oricând, în orice stadiu dinamic al posibilităților multiple în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]