622 matches
-
vălmășag CORTINA care se ridică după câteva clipe. În prima odaie, așezați la masă, Popa Niță și Dumitraș cinstesc foarte veseli. În odaia din stânga, la altă masă, Sisoe scrie, foarte concentrat. Este îmrăcat cuviincios, cu cămașă albă si anteriu negru descheiat la gât, cât să se vadă cămașa. Are barba și părul tunse scurt. Aspect de gospodar aranjat) NIȚĂ: Fie, dom' șef, da' bun vin au finii dumitale! Acuma-mi pare bine că i-am cununat... DUMITRAȘ: Apoi am știut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de câteva ori, se ridică și-mi spuse că vrea să plece. La ieșire, mă salută În trecere vecinul de la patru („Broscoiul” hi, hi, hi!), un bătrân obez, cu gușă și ochi bulbucați, care umbla mereu Într-o cămașă albă, descheiată la nasturele de jos (fapt care-i dezvelea rotunjimea pântecelor), și plimba o cățea maidaneză, cu carespuneau vecinii drăcoși moșul avea relații dintre cele mai dubioase. Mă durea capul Îngrozitor. Mi-am amintit că atunci când acuzam astfel de dureri, tanti
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se pare mai potrivit. Mai potrivit mi se pare ca să te invit la mine, în cameră. De ce? O să-ți arăt. S-a dus. De cum au intrat, Miruna a încuiat ușa, a tras perdelele la ferestre și a început a-l descheia la pantaloni. S-a pomenit și el, c-o dezbracă. Rămași în pielea goală, se luară in brațe, se sărutară. Se întinseră în pat. Avu loc un contact sexual pe cinste. ți-a plăcut, ai fost mulțumit? l-a întrebat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aici înainte nu mai știu nimic...Doar atâta știu că am ajuns în brațele cucoanei!!! <Și?> a întrebat Ion Prispă crâșmarul. Și cucoana mă pupa de n-aveam aer. Iar printre pupături îmi șoptea: <Vino lângă mine!> în timp ce mâinile îmi descheiau bunghii de la tunică. Și unde nu s-o trezit cei douăzeci și trei de ani din mine cu toate celea!!! Am uitat unde sunt, am uitat cine sunt, am uitat peste cine sunt încălecat... Și călăream ca pe surul din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
februarie țiganul și-a făcut cort din crâsnic? - a întrebat Puicuță, privind pe furiș către Cotman. Asta n-o știam, dar știu că te-ai simți strașnic dacă pe gerul Bobotezei ai merge împotriva vântului în cămașă cu mânecile suflecate, descheiat la piept și cu capul descoperit, călare pe un cal alb. Iar în mâini să porți o varză murată... Ei! Ce ai rămas așa, băiete? Mă gândeam dacă se poate și mai rău. Și? Și n-am găsit ceva mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ocazie, poporul roland va afla În direct ce anume vrea Energia de la noi. De fapt, pot să vă dezvălui că e vorba tot de niște extratereștri, dar de o natură ceva mai complicată. Colonelul Își desfăcu bretelele pantalonilor, iar după ce descheie și nasturii prohabului, se aplecă mult În față, sprijinindu-și resemnat coatele pe birou, În așteptarea intervenției asistentei, care Între timp intrase În cabinet, urmată de secretară. Cele două se apropiară prudent, pășind pe vîrfuri, ca și cum ar fi pregătit o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bărbatu-său. La urmă, Îl treziră și pe Kiki care, somnoros și nedumerit Întrebă: — Mami, cine e moșul ăsta? Seamănă cu Bow-Bow. Christina nu-i răspunse imediat, ci mai Întîi Îl ridică În brațe, Îl strînse la piept, apoi se descheie și Îl acoperi cu pardesiul, ca să nu-i fie frig. — Acest domn În vîrstă, Îl corectă ea, este un prieten al bunicului Como. De fapt, cred că ar putea fi chiar fratele lui, dacă ar vrea. De aceea Îi seamănă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la schimb, un angajament ferm din partea mea. Nu, mai bine să rămîn din nou singur, Între pereții reci ai garsonierei mele... etc. Tăcerea mea Îmbufnată Își făcu, În cele din urmă, efectul; pentru a mă Împăca, Meluța Începu să-mi descheie nasturii. CÎnd am ieșit din nou În șosea, imediat după intersecție, cineva ne-a făcut semn să oprim. În lumina tulbure a dimineții, amestecată cu aceea a farurilor și cu ceața, nu mi-am dat seama din primul moment nici
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
omul nostru e uns cu tot felul de alifii, și asta nu se șterge cu nimic, spuse Timișoara. înainte de-a începe să-și trieze corespondența încerca să se facă cît mai comod pe locul său din colțul separeului. Își descheia nasturii de sub bărbie ai cămășii, își masa puțin cu degetele zona cervicală, încerca să-și îndrepte coloana lipindu-și spatele de spătarul înalt al scaunului, împingînd cu picioarele în podea ținîndu-și mușchii încordați în reprize de cîteva secunde. După ce-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la Început n-am fost de acord. Însă n-a purtat nimic pe picior. Bucătăria miroase nasol. E o mortăciune acolo. Deschid ușa din spate. E frig, iar eu am numai chiloții cu picior pe mine și halatul care e descheiat, dar e bine să vezi cum ninge iarăși. Ca În White Christmas cu Bing Crosby și Danny Kaye, cînd deschid ușile de la curtea interioară a hanului Generalului din Vermont, iar zăpada cade abundent, iar ei Încep să cînte și urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ideea, că umbra patrupedă a lui Ben, va căpăta demnitatea pe care stăpânul lui și-a pierdut-o. -Și să mai știi, copac ofilit, frunză veștejită, că această măreață Uniune Europeană va fi ca o mamă pentru noi. Își va descheia bluza și ne va da să sugem lapte de la țâța ei rotofeie.,, Antoniu dă din mână a lehamite, după care pufnește din nou În râs cu gândul la mâncare. Bâjbâie după un capăt de lumânare pe care-l aprinde lipindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
părând că nu le vede pe cele câteva prostituate, ,,la lucru,,. Când Ben a deschis portiera, fata a intrat În mașină, răspândind un miros de cafea proaspăt măcinată. Așa i s-a părut lui Ben. Cu gesturi repezi i-a descheiat șlițul pantalonilor. Ben i-a Îndepărtat calm mâinile, Încheindu-l la loc. A aprins becul din interiorul mașinii și micul comutator a făcut un zgomot de blitz. Fata tremura ca și când ar fi fost biciuită. Ben i-a sărutat buzele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Era desculță. I-am privit labele picioarelor. Și pe acestea le recunoșteam. Le-am atins. Erau reci, și ele parcă de ceară, și i le-am acoperit cu o pernă. I-am privit picioarele lungi și curbura coapsei. Cămașa era descheiată și îi vedeam unul dinte sâni săltând în ritmul respirației. I-am privit gâtul și urechea, acum mai vizibile din cauza părului tăiat. I-am privit mâna atât de binecunoscută, cu palma întoarsă în sus într-un gest de implorare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
niște căpșune coapte, cu arcuri negre deasupra ochilor, subțiri ca firul de păr, trasate parcă cu chibrituri arse. Aveau părul negru, blond sau roșcat, tuns mereu În stil bob, cu fuste absurd de scurte, despicate Într-o parte. Bluzele erau descheiate aproape până jos. Distrate, femeile se jucau cu perlele purtate În mai multe șiraguri În jurul gâtului sau Își treceau degetele prin părul domnilor, șoptindu-le dulci promisiuni care-i făceau să roșească. Aceste promisiuni deschideau invariabil apetitul pentru Înc-o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plec. Scuze că te deranjez, amice... Fără nici o tragere de inimă, l-am Împins mai Încolo pe Anton. Scoase un geamăt cu iz de alcool, făcând niște gesturi complicate cu mâna. — Ai nevoie de ajutor? Până la urmă reuși să se descheie la gât. Dar, scărpinându-și ceafa, spuse ceva ce arăta că m-a Înțeles greșit: — Nu, la naiba. Cel mai bine e să lucrezi singur. Deși, dacă era cineva În care avea Încredere - nu așa... Și Anton Își frecă degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
străluceau nepăsătoare În soare. La o masă stătea un bărbat Între două vârste cu o expresie placidă, cu capul dat pe spate și cu ochii Închiși. Își odihnea picioarele goale pe pantofi. Fața, gâtul și ce mai vedeam prin cămașa descheiată din pieptul său luceau de la uleiul de castane. Probabil că era unul din adoratorii soarelui ai lui Koch. În ușă stătea un chelner cu mâinile la spate și cu un șort imaculat, care Îi venea până la picioarele strâmbe. Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
moment dat, le văd traversând piața și intrând vesele în micuța cofetărie de lângă parc. Până-mi adun și eu curajul să intru pe ușă - toate privirile vor fi, desigur, ațintite asupra mea! -, fetele și-au dezlegat deja fularele, și-au descheiat fermoarele de la geci și le găsesc cu ceștile de ciocolată aburindă ridicate în dreptul obrăjorilor lor netezi și îmbujorați - iar năsucurile alea, mare mister mare! se pierd cu totul în ceștile pline de ciocolată și frișcă și răsar de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
supravegheat. Lumea exterioară ne umple până la refuz, așa că nimeni nu mai are de ce să-și facă griji pentru ceea ce e în mintea noastră. Imaginația tuturor este atrofiată, așa că nimeni nu mai are cum să devină o amenințare pentru lume. Îmi deschei un nasture de la cămașa albă și-mi vâr cravata pe dedesubt. Apăsând puternic cu bărbia pe nodul cravatei, așez cu penseta câte un geam minuscul în fiecare fereastră. Decupez, cu o lamă de ras, draperii de plastic nu mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iederă englezească și mur himalaian, zice. Copacii indigeni sunt distruși de omida stejarului, importată în 1860 de Leopold Trouvelot pentru producția de mătase. Deșerturile și preriile sunt sufocate de muștar, anizantă și iarbă de nisip adusă din Europa. Stridie se descheie la cămașă; dedesubt, pe piept, e ceva din mărgele, de mărimea unui portofel, agățat la gât de un șnur cu mărgele. Un săculeț de leacuri Hopi, zice. E o chestie spirituală, nu? Privindu-l în oglinda retrovizoare, cu mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o bilă învăpăiată de sticlă, tăiată în fațete care împrăștie lumina într-o mie de direcții. Zice: — De-acum putem să facem orice. Orice, zice. Ne sărutăm, și, cu degetele de la picioare, îmi dă jos șosetele. Ne sărutăm, și-i deschei nasturii de la spatele bluzei. Șosetele mele, bluza ei, cămașa mea, ciorapii ei. Unele cad pe podea, departe, altele se agață și atârnă de partea de jos a candelabrului. Piciorul meu umflat și infectat, genunchii acoperiți de coji și julituri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nasului, se întinde leneș, murmurînd un inimitabil "taata", abandonîndu-se brațelor ce-l cuprind. Celălalt, la pieptul mamei, doarme dus, agățat cu o mînă de gulerul paltonului. Actorul doarme rezemat de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe genunchi, apoi, cînd obosește, ori cînd simte că s-a odihnit, își încrucișează brațele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre bar o privire, apoi, privindu-l cînd și cînd pe Mihai pe sub sprîncene, spune: Dacă se mai benoclează o dată spre mine, mă ridic și-l cîrpesc. Tipul de la bar, în scurtă din piele, îmblănită... Mihai nu spune nimic. Își descheie paltonul, se ridică de pe scaun să și-l aranjeze mai bine, răsucește scaunul, apropiindu-și-l, apoi aruncă ochii, ca din întîmplare, spre bar. Bună seara, dom' doctor! salută el, întîlnind privirea doctorului Radu, care tocmai s-a dezlipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mult, pînă te roagă ea să treci mai departe..." Gura lui Mihai stă deja pe sînul Mariei, sorbindu-l pînă simte cum palmele femeii, ridicate în aer și rămase în așteptare, s-au coborît, atingîndu-i umerii. Degetele lui dibace îi descheie nasturii bluzei, dezbracă bluza și o aruncă peste haina de blană, apoi palmele i se opresc pe mijloc și-l încercuiesc ușor, cu infinită dragoste. "Doamne, e cu putință?!" se îngrozește Maria, încercînd un gest de protest, care-i reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
palmelor care, mai mult o chinuie cu strîngerea lor prelungită, un sărut aparte, la fel de fierbinte ca cel al buzelor în intenția lor de-a o dezbrăca. Staaai... rîde Maria încet cînd simte degetele tînărului pe mijloc, la spate, încercînd să descheie fermoarul. Se retrage un pas, aruncă o clipă ochii spre Mihai, apoi, ca o revărsare totală a grației feminine, duce mîinile la spate și face un gest scurt, sigur, sprijinindu-și palmele pe șolduri, lăsîndu-le să lunece în jos, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai bine este să atace, înainte de a da femeii posibilitatea să găsescă forță în ea și să-l dea afară, sau să pună mîna pe telefon. Face imediat un pas hotărît, întinde mîinile și, sub privirea stupefiată a Mariei, îi descheie toți nasturii, depărtînd părțile bluzei, dezgolind pieptul frumos, acoperit de furoul cu sutien. Te stingi încet, Maria îi spune, retrăgîndu-se lîngă calorifer, s-o poată privi de departe. Un timp te-am suspectat de porniri anormale, dar nu-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]