192 matches
-
urmă, apoi închise poarta și intră în casă. Drumul, ceața și liniștea dimineții îl predispunea la moțăială. Numai hurducăiala drumului pietruit îl mai ținea treaz. Deodată, din marginea unei porumbiști îi săriră în față niște străini. Îmbrăcați în haine nemțești, descheiați și nebărbieriți, îi făcură semn să oprească. Toader își încordă toată făptura, apoi se liniști. Nu erau cu arme la vedere. Își biciui caii cu putere, dureros și ferm, dând buzna printre ei. Surprinși, se dădură deoparte. Apoi în urma lui
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
așa de izolat,să stii.In fiecare saptamana merg în oraș să aduc unui negustor carne și blănuri,pentru alimente și bani.Si avea dreptate,căci după îmbrăcăminte nu părea tocmai un pustnic.Purta o cămașă albastră , cei doi nasturi descheiați dezvăluind trupul bine-facut și pantaloni de culoare neagră . Deși locuia într-o cabană izolată părul negru intens era tuns iar fata albă și ochii albaștrii pătrunzători îi accentuau frumusețea. -Nu mi-ai răspuns la întrebare ,Will.De ce locuiești aici și
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
că nu merită”. Din curte, se auzi deodată poarta trântită și pași fugărindu-se. Aproape imediat, ușa se deschise și Dora năvăli în cameră cu obrajii în flăcări și respirația întretăiată. „Primaaa!” - răsună victorios glasul ei. După ea, cu haina descheiată și șepcuța gata-gata să-i cadă de pe cap, intră Igor. Bosumflat, îi aruncă Dorei pe sub gene o privire neprietenoasă și-i răspunse: „Ai trișat ca de obicei și ai luat-o la goană înainte de a termina eu de numărat”. „Nu
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PE-UN FAPT DIVERS, DOI MACI ÎMBRĂȚIȘAȚI Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 975 din 01 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Să nu lăsați povestea descheiată, Sunt vorbele prescrise de un vraci Care sculpta pe-o inimă-nsetată, O pajiște, un munte și doi maci Înnebuniți de dor și rătăcire. Când îi zărea, prin veacul orb și mut, Le tot șoptea ceva despre iubire (Dar preciza
PE-UN FAPT DIVERS, DOI MACI ÎMBRĂŢIŞAŢI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340544_a_341873]
-
Era 14 septembrie. Vedeam pentru prima dată curtea Școlii Ferdinand plină de oameni, mai mari sau mai mici, mai gălăgioși sau mai tăcuți, copii în uniforme, culori stridente pe unele rochii, cămăși descheiate poate prea mult la băieții din clasa a VIII-a, învățătoare și profesori emoționați că-și revăd după aproape 3 luni copiii. În toată îmbulzeala asta se mai adaugă și o căldură ce face ca statul afară în soare să
Ce știu acum e că școala e locul unde oamenii pot sădi fericire. Semnat () [Corola-blog/BlogPost/338371_a_339700]
-
tocul ușii. Ținea într-o mână paharul cu vin, aproape gol, în cealaltă, sticla. Părul negru,răvășit îi dădea un aer răzvrătit. Nu-și schimbase hainele. Era exact așa cum îl văzuse gonind cu calul mai devreme. Cămașa albă, largă ușor descheiată. Nu-l văzuse niciodată decât pus la patru ace. Ochii cafenii filtrau privirea obosită dar la fel de intensă. Alma înghiți în sec. Tremură. Nu de teamă. Ca de obicei prezența lordului îi dădea fiori. - Sire, am văzut lumina aprinsă. Am dorit
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
care lor li se pare scumpă își merită, de fapt, banii. Bun, rapid și ieftin nu vor fi obținute niciodată simultan. În birou, Fira îmbracă halatul roșu pe care-l are toată lumea în fabrică și pe care el îl poartă descheiat, cu burta la vedere. Își bagă telefonul în buzunar și coboară la producție. Pe hol zumzetul utilajelor începe să crească. Primul utilaj, luat din Istanbul În 1993, Virgil Fira a ajutat pe cineva din Turcia să-și recapete banii investiți
Generația B. Afacerea „de familie” a unui antreprenor din Craiova () [Corola-blog/BlogPost/337761_a_339090]
-
cămașă de forță). Proiectate pe un fond simbolico-ficțional, iubirile zugrăvite de poetă împărtășesc din plin tragismul condiției umane, ca în această piesă antologică pe care orice mare poet român s-ar simți onorat s-o semneze: „Să nu lăsăm povestea descheiată,/ Sub vorbele prescrise de un vraci/ Care sculpta pe-o inimă-nsetată,/ O pajiște, un munte și doi maci// Înnebuniți de dor și rătăcire/ Când îi zărea prin veacul orb și mut,/ Le tot șoptea ceva despre iubire/ (Dar preciza
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
un pardesiu vernil, descheiat la nasturi și poate asta a fost șansa ei de salvare la întâlnirea cu moartea, acolo , pe calea ferată! Nici nu realiză impactul. Fu aruncată în lateral, cu o izbitură fulgerătoare! Eliberă pardesiul purtat pe umeri, descheiat , printr-o răsucire ușoară și-l abandonă, dus de locomotiva ce i-l trase de pe brațele ridicate în cădere. Începu să plutească, precum un fulg în calde adieri de vânt. Tufele de ienupăr de pe marginea terasamentului își ridicară frunțile joase
ZONA NEMURIRII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375452_a_376781]
-
la provocări aproape irezistibile: “cu tine: am învă]at să mă dezbrac de inhibiții în parc / printre tei cu apucături nebune / ce îndrăzneau să mă golească de parfum / în văzul lumii / de câte ori mi-ai desfăcut sufletul / ai uitat un nasture descheiat / suflă vântul prin merele neculese încă, / aerul miroase a păcat / sorb și mă răcoresc pe dinăuntru”. Dar tot poeta amintește despre: “păcatul hămesit de lumină” (pe altă planetă) O poezie a senzualității, a voluptății care învăluie erotismul în cele mai
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
el acasă. Acum, în plină noapte...Doruț (eu așa îi zic lui Dăncuș...și nu mi-a zis că i-ar displăcea) era ...la doi pași de mine. Am plecat așa, direct din așternut...în pijama, fără ciorapi...cu cizmele descheiate, doar cu o scurtă peste pijama...să-i găsesc. La lumina farurilor mașinii și sub iluminatul orbitor, stradal, m-am găsit...la 2 și ceva noaptea...cu Dăncuș. Pot spune că niciun copil nu se bucură așa de vederea lui
AZI L-AM CUNOSCUT PE DĂNCUŞ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 72 din 13 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344879_a_346208]
-
zâmbeau în diferite stadii de încântare, probabil ca rezultat al participării la ceea ce se vedea dintr-o petrecere cu mese pline de sticle. Cămașa albă pe care o purta, era ridicată gospodărește până la coate, dezvelind două brațe groase, puternice, și descheiată câțiva nasturi la gâtul pe măsură. Ca un taur, îi trecu Monei prin minte, încercând să înțeleagă ce punea la cale Liana. - Nu se pune asta, era la cheful oamenilor de afaceri de anul trecut! E mai drăguț în realitate
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > CAFENEAUA VIEȚII MELE Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Era aproape unșpe`, când ai apărut în cafenea, În blugii strânși, pe coapsele-ți rotunde Și-ntr-o cămașă descheiata sic`... Nu eram singurul, desigur, ce te privea Și mă feream s-o fac, așa cum aș fi vrut, De teamă să nu par, a fi, cu-n interes ascuns, Chiar dacă, exact la asta mă gândeam atunci. Aș fi dat orice
CAFENEAUA VIEȚII MELE de COSTI POP în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376776_a_378105]
-
inundă fața, fondul strident nu o avantajează, dorința ei de a ieși cumva în evidență printr-un machiaj atât de pronunțat ,nu s-a soldat decât cu un efect advers. Jacheta violetă ,în ton cu primăvara de afară,o ține descheiată complet să-și etaleze bluza la fel de roșie ca părul tuns exagerat de scurt, dar care oarecum, o întinerește. Observă că o studiază și întrerupe monologul: - Cum mă găsești ?întreabă curioasă să afle care e verdictul. - Foarte bine ! Doar nu era
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
ȘTIU... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Știu să înot... Și totuși, câteodată o mare de pericol mi-e uscatul și port aceeași haină cu-necatul ce și-a uitat voința descheiată. Știu să și cânt dar cântecu-mi lipsește adesea de pe harta ascultării. Prea inhibat de umbrele mustrării ieșirea-n lume parcă nu-i priește. Știu să desfac verigi de chibzuință dar mă-ncifrez și în necugetări și mă aprind devreme-n renunțări
ŞTIU... ŞI NU ŞTIU... de AURA POPA în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371640_a_372969]
-
-mi trupul să mai vegeteze sub inocente, pure fantezii și lasă-mi mâna să te croșeteze, În toamne violete și-n gutui strivite de secunda galopantă din părul meu cu iz de cerb hai-hui, Din bluza mea de gându-ți descheiată. Străpunge-mi frunza încă nencepută de șarpele ce-a instigat la mere. Și lasă-mi în sprânceana rezolută, Refluxul tău ce trupul meu îl cere. Îmi bate cordul prins în călimară și mă-nroșesc ca macii de pe ii, Când gura
STIMATE DOMN-PARTEA I de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379306_a_380635]
-
că se citea cu ușurință amarul din sufletul său, din întreaga sa ființă; în atitudine, în voce și felul de a vorbi, în privirile, când sfredelitoare și când cenușii, încărcate de tristețea covârșitoare ce parcă-i încovoia umerii sub pardesiul descheiat și pălăria neagră neatent așezată peste părul ce mai scăpa rebel pe sub ea. Am trecut podul, am mers încet pe străduțele ce urcau ușor către Lipscani și ne-am îndreptat către Piața Universității. Am traversat pe partea Teatrului Național și
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
Matthew Arnold Într-unul dintre eseurile sale. Sigur că se poate vorbi despre un „Byron teatral”, provocator. Mulți au Învățat de la el „moda de a-și zbârli părul, de a-și Înnoda legătura de la gât sau de a-și lăsa descheiat gulerul cămășii; cât de puțini i-au simțit Însă profunda influență vitală, influența splendidei și nepieritoarei desăvârșiri de sinceritate și putere”1. Îl mai apropie de câțiva dandy celebri (Baudelaire, cu precădere) spaima de a se lăsa prins În imaginea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se instalează la hotelul Pimodan, unde Își amenajează interiorul după toate legile dandysmului: mobile de lux, obiecte de preț, veșminte scumpe. Afișează mereu o alură de artist „șic”, cum Își Înnoadă neglijent cravata neagră, lăsată să cadă peste vesta puțin descheiată, cum Își scoate grațios mănușile roz ori bej sau cum Își oglindește chipul În luciul de mare efect al pantofilor. Dar se Înconjoară nu de „lume bună”, ci de tineri scriitori și artiști, cei mai mulți marginali, săraci - boema de geniu a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
femei îngenuncheate, văzută tot dintr-o parte, picioarele ei, coapsele ei, a căror lățime m-a speriat, și începutul spatelui ei tăiat de câmpul vizual al crăpăturii. Înapoia acelei crupe enorme stătea un soldat, în genunchi și el, cu pantalonii descheiați, cu tunica în dezordine. Apuca șoldurile femeii și le trăgea spre el, ca și cum ar fi vrut să se înfunde în grămada aceea de carne, pe care o împingea în același tip, scuturându-și violent tot corpul. Barca a început să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să evite neuitându-se la mine? Oare fantomele fetelor lui levantine bântuiau aceste examinări superficiale, sugerate de delicatețea claviculei mele, sau de ciripitul plămânilor mei mititei, Înghesuiți? Încerca oare să nu se gândească la palate pe apă și la capoatele descheiate sau era pur și simplu obosit, bătrân, pe jumătate orb și prea mândru s-o recunoască? Indiferent care ar fi fost răspunsul, an de an Tessie mă ducea, loială, la el, ca răsplată pentru un gest caritabil din timpul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
umfla deasupra noastră ca o velă, iar jos, dedesubt, lămpile verzi de pe birouri străluceau, luminând chipurile aplecate deasupra cărților. Și eu stăteam ghemuită peste a mea, cu părul căzut pe pagini, acoperind propria mea definiție. Haina mea verde deschis era descheiată. Mai târziu În acea zi aveam programată o Întâlnire cu Luce și părul mi-era spălat, chiloții curați. Aveam vezica plină, așa că mi-am Încrucișat picioarele, amânând să mă duc la toaletă. Mă Împungea teama. Tânjeam să fiu ținută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
m-am trezit din nou, era dimineața devreme. Ferestrele Începuseră să se lumineze. Iar Scheer era alături de mine. Mă Îmbrățișa stângaci, cu ochii strânși. ― Vreau doar să dorm aici, a bălmăjit el. Doar să dorm. Nasturii de la cămașă Îmi erau descheiați. Scheer era În chiloți. Televizorul era pornit și pe el stăteau cutii goale de bere. Scheer mă ținea strâns, Își băga fața În a mea și scotea tot felul de sunete. L-am tolerat, simțindu-mă, Într-un fel, obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
celui din spatele meu, am intrat pe a treia ușă din partea dreaptă, dar mă oprii în prag, deoarece ce văzui mă debusolă. Ana dormea într-unul din cele două paturi puse unul lângă altul. Era învelită cu un sac de dormit descheiat și chiar și în acea cameră mică, îngustă și comodă, în lumina chioară a unui bec slab, părea frumoasă, dacă nu chiar mai frumoasă. Șuvițele de păr i se revărsau pe chipu-i angelic, dându-i o aură infantilă, nevinovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și nu i-am pus mâna în piept? Plouă tomnatic, mărunt și rece. E mai bine așa, acum, când ea nu mai există. Splendoarea lunii ar fi o sfruntare! Stau cu mănușa ei mică, îngustă, cu degetele subțiri, cu nasturii descheiați atunci de mine pe începutul brațului ei rotund cu miros de ambră. Mi-a dat-o ca o amintire? Mi-a dat-o ca un zălog? După amiază am rătăcit pe șosea, afară din sat. Acolo unde erau munții, nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]