200 matches
-
măcar pradă unei depresii clinice. Odată ce-am Început să dansez, o vreme nu m-am mai putut opri datorită drogului. Iar Rachel, căreia chiar Îi plăcea genul ăsta de muzică, se distra grozav. Un tânăr Într-o cămașă albă descheiată, care-i atârna peste pantalonii argintii, o prinsese de mâini și dansa cu ea, iar ea râdea. Simțind că o privesc, Își Întoarse capul și se strâmbă la mine, Încă râzând. Părul lung, strâns În coadă, i se legăna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
iarăși tăcerea. Mă jucam cu sticla, consolându-mă cu ideea că, deși era posibil să se fi plictisit (judecând după expresia impasibilă de pe fața lui, nu puteam afirma nimic cu siguranță), cel puțin nu plecase Încă. Geaca lui neagră atârna descheiată și pectoralii, care erau aproximativ la nivelul ochilor mei, Îi ieșeau Î evidență, cuibărindu-se confortabil Într-un tricou alb. Muzica bubuia constant dindărătul ușilor subțiri, ca apa care caută să spargă digul plăjii. — E Îngrozitor, nu? Toate necazurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în somn (să ne imaginăm o păstoriță), pe care ar fi adorat-o, nu s-ar fi putut simți mai tulburat decât George, acum când îl găsise pe Rozanov dormind. John Robert era îmbrăcat, dar cu cămașa și betelia pantalonilor descheiate. Nu se vârâse sub așternut, ci se culcase pe patul făcut, îndoind neglijent capătul cuverturii albe până pe la înălțimea genunchilor. Un picior descălțat, îmbrăcat într-un ciorap gros, albastru, de lână, îi ieșea de sub cuvertură. O mână i se odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și colierul strălucitor de metal, cu dinți lungi, pe care i-l dăruise George și pe care-l numeau „jugul sclavului“. George, în pantalonii lui cadrilați, gri deschis și în cămașa bleu pal cu dungulițe bleumarin, care-i rămăsese încă descheiată și nevârâtă în pantaloni, se plimba prin cameră, croindu-și drum printre obiecte și izbind cu piciorul în tot ce i se nimerea în cale. Se învârtea în spațiul strâmt cu pași repezi, ca un om care ar străbate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după ce bâjbâi în întuneric după cheie și clanță, deschise ușa. Răbufnirea de lumină rece, strălucitoare, a dimineții îl orbi o clipă. În ușă stătea Tom McCaffrey. Se uită la ei cu ochi năuci, sălbatici, istoviți. Părul îi era încâlcit, cămașa descheiată, picioarele desculțe. Rosti cu voce joasă, limpede: — Am venit după Hattie. John Robert nu șovăi nici o secundă. Se întoarse și o împinse pe Hattie întâi între silueta lui voluminoasă și zid, pe urmă direct în stradă. Mai târziu, Tom și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ci o masă haotică de cărnuri care se pleoșteau pe locul unde ar fi trebuit să fie o față. Pielea era groasă și acoperită cu pete decolorate, mânjită de o brumă de barbă căruntă. George își mută privirea spre gulerul descheiat al cămășii curate și scrobite, unde apărea un petic de piept rozaliu, spân. Genunchii noduroși ieșeau de sub poala cămășii, roșii, netezi și ciudat de înduioșători, de parcă ei nu îmbătrâniseră și erau încă genunchii unui băiat. Picioarele erau de un alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu un telefon portocaliu, cu fax, din unica încăpere a Secției, Fratele era audiat simultan, în calitate de făptuitor, de către agentul principal Costel Mânecuță. Acesta din urmă, mai nou în meserie și chiar mai corpolent decât șeful său, asuda copios, cu bluzonul descheiat deja la trei nasturi. Că veni vorba despre dotări dezirabile, mai moderne, un personal computer și o imprimantă-xerox cu scanner, amenințau să sosească, din zi în zi! Între birouri, prăvălit pe un scaun de plastic alburiu, cu spătarul crăpat transversal
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vedea negrul părului lângă rădăcină, unde Începuse să crească din nou. Cu eșarfa aceea din pene de struț - nu mai e la modă de zeci de ani. Apoi mai e și portocalie - chiar te izbește În ochi. Și are blana descheiată, maleta prea mulată - i se vede marginea sutienului și toate celelalte -, e atât de scurtă, că-i lasă buricul descoperit. Bine că se Întâlneau destul de rar. Ce ciudați sunt și bărbații ăștia. Nimeni n-ar fi spus că tipa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nas foarte lung, ușor deviat spre dreapta de un pumn primit cu mult timp În urmă, ochi vioi În spatele lentilelor. Purta o pereche de pantaloni de pânză simpli și un pulovăr albastru, În deschizătura căruia se vedea o cămașă azurie, descheiată. Astăzi avea de mers la marginile circumscripției sale electorale, turneul prevăzând colectarea voturilor de la periferie: la ultima Întâlnire cu strategii hotărâse să abandoneze cravata, considerată prea formală. Onorabilul trebuia să dea impresia că este unul dintre ei: oamenilor care trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unde poate că mai rămăsese urma parfumului ei, un fir de păr, amprenta corpului ei În saltea. Copiii desculți, el Îmbrăcat - dar nu pentru a ieși. Un trup masiv Îmbrăcat Într-un costum negru, cu pantaloni la dungă, cravată, vestă descheiată, căci anii au trecut și talia nu mai este cea de odinioară. Trupul masiv al lui Buonocore, respectat de toți, un om drept și curajos, care cândva primise o mențiune pentru capturarea unui asasin periculos. Acum va trebui să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e scena unei suferințe teribile. Ajungem să zbierăm cu toții aproape necontrolat, alergînd de la unii la alții și Îmbrățișîndu-ne fără nici o reținere, la Întîmplare, uluiți. — A FUGIT CEAUȘESCU, răcnește un tip la vreo 50 de ani, ieșind din salon cu pijamaua descheiată, abia stînd pe el, pe abdomen are lipit un tifon, cu leucoplast - dacă nu se potolește, probabil că-i vom vedea mațele. Ies din Îmbulzeală spre o fereastră, o deschid. Tot orașul ăsta mic țipă un singur lucru. Se văd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fără studii, băiat bun, deși cam hahaleră. Era Întuneric beznă și, când a ieșit din casă să vadă la cine se dă dulăul, s-a speriat și-a scăpat felinarul. Crăcănat În mijlocul bătăturii, Înfipt până la brâu În zăpadă, cu paltonul descheiat și fluturând, Dordonea nu putea să facă nici un pas, nu putea să scoată vreun sunet. Hristu l-a cărat În casă, la căldurică, și s-a rugat de scorpia de mă-sa, poreclită Ciocănitoarea, să-l găzduiască numai pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apelul de seară - moment solemn, căci În timpul războaielor aceste apeluri se făceau ca să se numere răniții, morții și dispăruții În luptele de peste zi - când telefonul comandantului Începu să țârâie. Soldații puțini și plictisiți abia Își târau bocancii prăfuiți, cu cataramele descheiate, atârnând aiurea și care scoteau la fiecare pas clinchete de pinteni. Atunci a aflat, mut și cu noduri În gât, soldatul Cătănuță că acel inginer, pe care el nu-l cunoscuse, dar despre care auzise povestindu-se cu spaimă, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fraza de dinainte.” Astea ar fi cele povestite de Foiște. Zic unii, Însă, că a doua zi dimineață omul Securității ieșise din birou cu ochii tulburi. Era ciufulit, Îi crescuse barba, cravata Îi atârna Într-o parte de gulerul cămășii descheiate. Pantalonul făcuse câte patru-cinci dungi pe crac, pantofilor le atârnau șireturile, din servieta Închisă prost se zăreau capete mototolite de foi de scris. Nici milițienii, nici cei de la Armată n-au primit nimic de la agentul răvășit. Au evaluat daunele așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prezența bărbatului saudit. Ideea care susține acest fapt este aceea de a evita trezirea instinctului sexual al bărbatului. Bărbații saudiți pot purta fie cămașă tradițională saudita, fie costumul occidental, dar nu au voie să poarte pantaloni scurți, și nici cămăși descheiate. De asemenea, este interzisă purtarea părului lung de către bărbați. În Japonia, kimono-ul o roba lungă cu mâneci largi și lungi este îmbrăcămintea tradițională atât a bărbaților, cât și a femeilor; este purtată cu o centură lata sau obi că articol
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
transformată în joc al analogiilor. Personificarea spațiului citadin conduce la o desfășurare ciudată de secvențe în care obiectele împrumută ceva din automatismul oamenilor, " Răsucind toracele acoperit cu afișe/ copacul se înclina, spunea: "Îndurare" -/ pudic acoperit cu afișe, parcă de vânt descheiat/ răspândea nasturi cu scuturări rare". Sentimentele umane sunt transpuse asupra universului perceput în mod obișnuit ca inanimat. Nu e aici doar o figură de stil, ci o modalitate de a contrui universul poetic, alternativă preferată reducționismului uman și pierderii în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
precum Apele mari prezintă și el o lume ciudată, reflectând ca într-un fel de mise en abîme structura de adâncime a poeziei: "Răsucind toracele acoperit cu afișe/ copacul se-nclina, spunea: "Îndurare" -/ pudic acoperit cu afișe, parcă de vânt descheiat/ răspândea nasturi cu scuturări rare". Modernismul, observa Mircea Cărtărescu, cultivase și el ironia, dar, în postmodernism, ea se generalizează, devenind chiar un "principiu constructiv" al textului poetic. "Iluzoriul postmodern, tocmai în calitatea lui de irealitate, este ironic, implicând strategii ludice
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
slabi și fricoși; avea să-și desfășoare forțele la Pitești și la Gherla. Ibănescu avea atunci 17 ani. Alerga de colo până colo, ba în atelier, ba în dormitoare, ba la bucătărie, totdeauna cu pantalonii în vine și cu bluza descheiată. Trebuia să-și asigure un cerc de devotați și să adune informații despre fiecare elev. Avea mână liberă să folosească asupra deținuților mijloacele pedagogice de convingere ale lui Macarenco! Din Poemul pedagogic al lui Macarenco citez un pasaj edificator: „Nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
decât la rochia ei galbenă, largă, tăiată rotund în jurul gâtului, semănând mai curând cu o cămașă de noapte, și imprimată cu floricele mici, cafenii. Fitch purta un costum ponosit, albastru deschis cu dungi subțiri maro. Bretelele erau vizibile pe sub haina descheiată, pe care o trăsese probabil în grabă când îi fusese anunțată vizita mea. Cămașa albastră pe care o purta era curată. Hartley ba își aplatiza, ba își umfla ondulele părului cărunt. Mi se făcuse rău din pricina emoției și a fâstâcelii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din priviri, el sfios, ea cu obraznic amuzament. Înfățișarea lui Titus, ca și cea a lui Gilbert, câștigase mult de pe urma soarelui și a mării. Părul lui blond roșcat căpătase o culoare mai vie și părea un nimb pufos; cămașa, aproape descheiată, îi dădea la iveală pielea strălucitoare și blănița roșcată, cârlionțată, care-i acoperea pieptul. Pantalonii suflecați lăsau să i se vadă gambele lungi, elegante, bronzate. Era desculț. Cicatricea de pe buză dădea gurii lui frumoase o forță pervers masculină. Rosina era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Era aproape de ora mesei de prânz, dacă mai existau asemenea convenții. James, care-și adusese cu el echipamentul de vacanță la mare, purta acum niște pantaloni de pânză kaki, suflecați, și o veche dar curată cămașă albastră, care-i atârna descheiată, peste pantaloni, dezvăluindu-i bustul îngust, rozaliu, acoperit de perișori foarte rari. Era încălțat cu sandale care-i scoteau la iveală picioarele albe, descărnate, cu degete lungi, osoase și apucătoare, care mă îngroziseră în copilărie. („Picioarele lui James sunt ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și pe mătușa mea atacând cu o furie crescândă, vroiam să plec imediat. Unchiul scotea niște sunete ciudate, șuierate și se răsucea în scaun încercând cu disperare să-și scoată pantofii. Se chinuia să-și apuce șireturile înnodate de parcă odată descheiate tot ce s-a întâmplat devenea un vis, un vis urât, dar numai un vis. M-am apropiat de el și m-am aplecat să-i desfac șnururile. Ce faci?! izbucni mătușa dezmeticită. Nu te atinge, să se descalțe singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
zece, douăzeci, treizeci și patruzeci de indivizi, puțind a usturoi și-a ceapă, de toate vârstele, de toate sexele, scuipând, dând din mâini, vorbind toți odată, Într-un jargon sălbatic, alcătuit din toate idiotismele, În care predomină Însă nemțeasca ; murdari, descheiați și rupți, rugându-se În harhăt răpezit și bătându-se cu pumnul În piept În semn de umilință ori durere” <endnote id="(366, p. 132)"/>. În reportajele interbelice semnate de F. Brunea- Fox, birjarii și căruțașii din Moldova, Bucovina și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fiindcă a fost peste puterile mele să reiau toată povestea aia, al cărei conținut Îmi este de-acum cu desăvârșire necunoscut. Ce caut eu aici, prin cazemata Casa Scânteii, mi-a confirmat și statuia uriașă cu pleșuvia dezgolită și mantaua descheiată, fluturând În bătaia uraganului iscat de speranțele popoarelor lumii care pășesc pe calea arătată de el. Da, eu căutam chiar forța și puterea cuvântului tipărit, despre care bestia aia de șapte tone de bronz a spus că-i mai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Israelienii rareori se Îmbrac) la patru ace. Cravată domnului D. este cu atât mai mult o excepție cu cât În Israel b)rbații prefer) felul de a se Îmbr)că al unor oameni ca Whitman sau Ben-Gurion - cu c)masă descheiat) la gât. Mi s-a spus c) Winston Churchill dezaprobă total modul neprotocolar de a se Îmbr)că al lui Ben-Gurion, dar nu pot garanta c) informația este real). Domnul D. este Ins) un adev)rât diplomat, care s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]