183 matches
-
fruntea albă i-o încheie,/ Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie;/ Sub pleoapele închise globii ochilor se bat,/ Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat;/ De a vârstii ei căldură fragii sânului se coc,/ A ei gură-i descleștată de-a suflării sale foc,/ Ea zâmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri;/ Iar pe patu-i și la capu-i presurați-s trandafiri 106. Revin aceleași imagini ale iubitei, fie înconjurată de trandafiri roșii, fie aruncând ea însăși în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întorc privirea asupra foii de caiet studențesc, care mă așteaptă să o umplu cu litere, cu cuvinte. Degetele nerăbdătoare, dornice să explodeze în scris, strâng stiloul (primit cadou de la mama, evident!) cu îndârjire. Dar nimic nu iese pe hârtie. Mă descleștez anevoie din nemișcare și scriu cât pot eu mai ca ligrafic titlul compunerii. Sfârșit de vacanță. Mama mi a spus că trebuie să scriu mai citeț și mă străduiesc să o ascult, dar mi se pare că literele pe care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la mâna ei și văzu că Îndoise tubul din cauciuc negru ce ducea la discul plat de la capătul instrumentului până când cauciucul deveni cenușiu din pricina tensiunii. Ea Îi prinse direcția privirii, se uită În jos la propria-i mână și o descleștă Încet, până ce tubul fu din nou drept, cauciucul din nou negru. — Și acum, dacă mă scuzați, mai am un pacient de consultat. — Desigur, doctore, zise el, știind că pierduse. Dacă vă vine În minte ceva și ați vrea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Voi să schițez fața. Trebuie să te fi îndoit vreodată în viața ta de ceva. Reamintește-ți acea situație, ca să văd ce expresie va lua fața ta. Ieronim își rechemă în minte scrisoarea bătrânului Euthanasius și o zâmbire rece îi descleștă buzele. - Da, da! asta-i expresia! zise Francesco. Ochii lui se entuziasmară și penelul schiță în fugă acele trăsături de-o dureroasă amărăciune în fața întunecatului geniu. - Cum reamintirea îi schimbă astfel fața, gândi Cezara, și o duioșie liniștită îi împlu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
duioșie liniștită îi împlu sufletul... Ea nu mai era aceeași. Din tremurătoare deveni lină - acuma-l iubea. În acea frumoasă statuă de marmură albă, în acel Adonis încremenit ea presupunea un suflet... Îi venea să plângă acum... buzele ei se descleștară c-o dulce expresie de durere și de amor, ea-și înclină capul în perini și-și închise ochii. Simțea că plânge fără să vreie. - Mi-ar trebui câteva ședințe, zise Francesco. Cezara-și deschise ochii, dar... Francesco trăsese perdeaua și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fața]. Trebuie să te fi îndoit vreodată în viața ta de ceva, Reamintește-ți acea situație, ca să văd ce espresie va lua fața ta. Ieronim își rechemă în minte scrisoarea bătrânului Euthanasius și o zâmbire rece, sceptică, îi discleștă puțin [descleștă] buzele. O, de ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezare îi ieși o lacrimă in ochi. Da, da! asta-i espresia! zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schiță în fugă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
liniștita îi împlu sufletul.. Ea nu mai era aceeași. Din tremurătoare deveni lină - acuma-l iubea. În acea frumoasă statuă de marmură albă, în acel Adonis încremenit ea presupunea un suflet... Îi venea să plângă acum... buzele ei se discleștară [descleștară] c-o dulce espresie de durere și de amor, ea-și înclină capul în perini și-și închise ochii. Simțea că plânge fără să vreie. - Mi-ar trebui încă câteva ședințe, zise Francesco. Cezara-și deschise ochii, dar... Francesco trăsese perdeaua
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ridicîndu-mă și întinzîndu-mi brațele. O clipă, și zăcea ca înmărmurită pe sânul meu, încungiurînd cu brațele ei albe și goale gâtul meu. Cu buzele mele căutam fața ei, ce se ascunsese pe pieptul meu, dar în acel moment ea-și descleștă un braț al ei dempregiurul gâtului meu... îmi atinse cu {EminescuOpVII 195} dosul mînei gura mea însetată, apoi, întorcîndu - se, dispăru surâzând. În zadar întindeam plin de dorință brațele mele spre umbra ei fugitivă... Ea zbura. Se-ntoarse înapoi. Copilul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să vibreze. Când tânguirea cântului se pierdu în ultimele acorduri de chitară, sala rămase cufundată în tăcere. În plină scenă, Luana șopti spre băiat: Nu le-a plăcut. O văzu atunci pe doamna dirigintă, înțepenită în dreptul cortinei, plângând. Auzi sala descleștându-se și răbufnind în aplauze. Ropote uluitoare, de necrezut. Se retraseră în culise zăpăciți. Profesoara de engleză îi luă în brațe. În vârtejul stârnit, băiatul cu chitara întinse mâna Luanei: Eu sunt Victor. Victor Darie. Rosti Seneg nu veni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe măsură ce boala Îmi trece, treptat. — Cum?! ce spui? Nobumori Își pierdea calmul. Sau, mai bine zis, judecând după culoarea chipului său, răspunsul lui Hanbei Îl Înfuria așa de tare, Încât nu mai putea să-și reprime exasperarea sau să-și descleșteze dinții. Cu un oftat adânc, Hanbei observă, calm, agitația vizitatorului. — Bine, dar... doar nu cumva...? Pe lângă glasul care abia i se desprindea din gât, ochii nervoși ai lui Nobumori rămâneau ațintiți asupra privirii calme a gazdei sale. Tuși necontrolat, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fiind copiate de regi și preoți ai Pămîntului (cf. și "Europe a Prophecy", 11, 2-4, BCW: 242; vezi și comentariile lui S. Foster Damon, 1973, p. 58). În acest sens, este interesant de remarcat că atunci cînd Urizen deschide ("unclasps" = descleștează) Cartea de arama, acesta îi înfurie pe Eterni (cf. The First Book of Urizen, III, 4, 1-2; vezi și S. Foster Damon, 1973, p. 58), probabil pentru că legi sociale profane înlocuiesc (sau se îndepărtează tot mai mult de) legea sacra
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
adăugând că "[o]trava lucrează". Lăpușeanu își iese din minți; își conjură foștii adversari să-l înjunghie sau, măcar, să-i dea ceva de băut. "Atunci, Stroici îl apucă și-l ținu neclintit; iar Spancioc, scoțând cuțitul din teacă, îi descleștă cu vârful lui dinții și îi turnă pe gât otrava ce mai era pe fundul păharului". Bizar este că răzbunarea, teoretic dreaptă și aducătoare de echilibru în tulburarea elementelor pe care o săvârșise Lăpușneanu, are, în sine, aerul unui asasinat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
luntre verde îndeajuns/ de iute cît să-mi îngăduie cu ochii/ închiși să plutesc peste insule/ acoperite de pasari.// Tapiserii tremurînd în ciucuri pe lespede,/ dimineți cu mierle, amurguri cu lebede, voi,/ aștept din văzduhul lăstunilor picătură/ care să-mi descleșteze ochiul și gură,/ troznind din somn să mă reped la geam/ și fărîmîndu-l să aud Libertatea!" (Tapiserie cu păsări cîntătoare). "Jocul" scriptic apare placat pe un ludic copilăresc, cochetînd cu natura, de care, în ciuda rafinamentului sau, nu s-a desfăcut
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
supremație, să nu atingă niciodată sacralitatea partidului - și aceasta printr-un riguros cuvânt de ordine. Pe anumite porțiuni de timp, populația o ducea cumva mai bine, bunuri materiale mult poftite și de mare rărițate apăreau brusc pe piață, șurubul se descleșta în artă, se vorbea de liberalizare, termen întotdeauna respins de Autoritate. Pe drept cuvânt de altminteri, căci era nefondat, cum a dovedit-o eșecul introducerii unui comunism cu fata umană. Oficiul de legătură între diriguitori și mase revenea organelor Securității
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
dulce; cunoaștere prin necunoaștere; înțelegere incomprehensibilă; în culmea perfecțiunii, rămâne o începătoare; ea este concomitent în sanctuarul interior și în anticamera exterioară; rănită de săgeata dragostei, devine chiar ea o săgeată dătătoare de dragoste; în mișcare și în repaus. „Paradoxul descleștează pumni (engl. fists) noeticierotici de înțelegere; uitând orice mod de înțelegere, mi-am regăsit iubitul prin credință”<footnote Ibidem, p. 520 . footnote>. Sfântul Grigorie spune că Cântarea Cântărilor „filosofează prin taine inefabile (ἀπορρήτων)<footnote In Canticum canticorum, I, GNO, 23
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
stare de lucruri: i-am lovit cu piciorul în pulpe, dar n-au zis nici pâs, de parcă nici n-ar fi avut nervi acolo; le-am tras câte un cap peste față, dar fețele parcă le erau de cauciuc. Își descleștau mâinile de pe gâtul meu numai când nu mai era nimeni de față. La un moment dat, o căruță cu roți de cauciuc care trăgea după ea nori de praf a gonit în zbor pe lângă noi, iar mirosul de sudoare al
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
cuvinte cuvintele pronunțate înainte de moarte acele cuvinte care rămîn încremenite în gură sau în gîtlej și care se solidifică în momentul morții nu era o misiune ușoară trebuia să iau cadavru cu cadavru să-i caut în gură să le descleștez uneori gura cu un cuțit sau chiar inima la cei care muriseră cu inima strînsă sau chiar să răscolesc prin burțile celor care în momentul morții își înghițiseră brusc cuvintele greu, greu de făcut o antologie coerentă cu cuvintele spuse
Ultimele lor cuvinte by Matei Vișniec () [Corola-journal/Imaginative/6255_a_7580]
-
pe niște fire sub tensiune căzute la pământ. A stat întins carbonizat, tot pe masa asta, dar nu ca un creștin, cu mâinile pe piept, ci cu ele la prohab, ținându-și urinarul, căci nu i-au mai putut fi descleștate... Mi-am cernut toată viața; i-am dat faldurile la o parte, cotrobăind în cele mai întunecoase unghere, în căutarea greșelii pentru care am fost atât de aspru pedepsit. Mi-am cercetat corpul, să găsesc un semn malefic din naștere
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să-mi răspunzi sau să te scuzi. Te înțeleg, nu ești nici primul, nici ultimul om care evită... Gheorghe își turnă și el un pahar, ridică sticla de apă minerală, se uită la etichetă, apoi la Victor. În sfârșit, își descleștă fălcile puternice: Mai greșești și tu, Victore. Te-am mai căutat în câteva rânduri, noroc de Mihai, știi, procurorul... El mi-a spus că te găsesc aici sau la cimitir... Am fost și acolo... Nici eu nu am mers la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
împrăștiind fumul cu mâna, și, când ofițerii se dădură în lături, să-i facă loc, Tom, parcă știind că-i în sală, strigă tare numele iubitei lui, al Irinei. De unde-o știa? Unde se cunoscuseră? Când? Imposibil! Scoase un geamăt. Descleștă mâinile. Se desprinse de balustradă. Pipăind ușor cu vârful piciorului, căută ușa de la cabină. Se buși în ea cu umărul. Se proiectă dincolo, într-o beznă nesuferită, izbindu-se de scaune, stâlpi și de tot felul de obiecte colțuroase, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prăbuși peste trupul întins pe saltea cu fața-n jos. Apucându-se cu amândouă mâinile de umerii lui, începu să-l zgâlțâie, opintindu-se să-l trezească sau cel puțin să-l întoarcă cu fața-n sus sau să-i descleșteze mâinile de pe cap, să-l vadă la față. Ce-i cu tine, dragu mamei, ce-ai pățit? începu să întrebe cu-o voce ascuțită care umplu de neliniște toată camera. Ce-i cu el? Și tu ce stai ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l deranjezi. Lanark se simți ușurat cînd ridică tapiseria, se aplecă și intră în tunelul cu boltă joasă. Se așeză în cămăruță, lipindu-și spatele de curba caldă a peretelui. Singurele mișcări erau ale creaturii argintii care-și încleșta și descleșta mîna, iar singurul sunet era un pufnet regulat și depărtat. Lanark își drese glasul și zise: — îmi cer scuze pentru întîrziere, dar am o carte aici și cineva care l-a cunoscut pe autor zice că e foarte bună. Creatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu știa pe atunci că mai toate muierile din sat ascundeau prin cufere legate cu cercuri de fier bucăți din aripile marelui fluture, ale marelui bivol înaripat lung de patruzeci de pași pe care, cu ani în urmă, Badislavii îl descleștaseră din cleștarul gheții dunărene, hăcuindu-l și mîncîndu-i apoi carnea moale și dulce ca aluatul la lumina flăcărilor ce lingeau și lustruiau gheața. În întunericul sipetelor, fiecare petic de aripă, de pe-atuncea largi ca niște catrințe, crescuse mai mult
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o mamă, înfășurîndu-i picioarele-n părul ei, îndemnîndu-l să se aline și să uite. Sălbăticit de păcat, flăcăul de nici șaisprezece ani urla ca ura prunc, în genunchi, cu mâinile spînzurîndu-i neputincioase. Cu mare greutate împletitura de trupuri goale se descleșta, și ochii tâmpi de băutură ai tuturor se-ndreptau spre statuia vie din mijloc, spre noul răstignit și veșnica mamă a durerii. Toți fură cuprinși de-un tremur ce nu venea de pe astă lume. Flăcăul și izbea cu palmele peste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și arătîndu-le că nu se teme. Era acolo și mama puiului, ghemuită ca o pisică și mârâind la dresoarea care, cu sânii vârâți în două conuri enorme de piele, tocmai apucase fălcile celui mai puternic leu și-ncerca să le descleșteze. Deodată, Kotofei se pomeni înhățat de ceafă și adus înapoi în culise. Începu să se zbată, căci mirosul celui care-l ținea acum suspendat nu-i plăcea deloc. Scâncind, îi privi fața și se sperie, pentru că era o față goală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]