6,256 matches
-
cultivînd ceea ce am numit o ușoară Ťcochetărieť: nu un stil savant, desprins de oralitate, ci - în cadrul acesteia din urmă - unul plin mereu (dacă se poate spune așa) de Ťculoare intelectualăť. Din concentrarea lui Lucian Raicu asupra detaliilor, din minuția sa descriptivă și analitică ce denotă o voluptate a palpării concretului, o implantare în fluxul vital ce leagă textele de oameni, deducem un patetism reprimat, răsfrînt asupra "universului mic" al creațiilor. Un elan romantic sugrumat ce se trădează prin cultul nostalgic al
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
cultivînd ceea ce am numit o ușoară Ťcochetărieť: nu un stil savant, desprins de oralitate, ci - în cadrul acesteia din urmă - unul plin mereu (dacă se poate spune așa) de Ťculoare intelectualăť. Din concentrarea lui Lucian Raicu asupra detaliilor, din minuția sa descriptivă și analitică ce denotă o voluptate a palpării concretului, o implantare în fluxul vital ce leagă textele de oameni, deducem un patetism reprimat, răsfrînt asupra "universului mic" al creațiilor. Un elan romantic sugrumat ce se trădează prin cultul nostalgic al
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
-i mai este necesară metafora pentru a valida ruptura și poate nu-i era niciodată dacă n-ar fi existat voga scientismului căreia să i se opună. De vreme ce literatura are corp - și deci nu poate fi confundată cu cea științifică, descriptivă și extratelică - nu conotația, metafora sînt chemate să afirme Diferența dintre realitate și literatură, ci tocmai denotativul, tocmai precizia descrierii. Așa trebuie înțeleasă de către cititori și critici revenirea la povestire a romanului, renarativizarea prozei. Literatura nu se întoarce la mimesis
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Barbu Theodorescu. Însă prima omagiere propriu-zisă a debutului sadovenian o face Tudor Vianu în noiembrie 1944 când ține la Academia Română comunicarea publică Patru decenii de la publicarea primei opere a d-lui Mihail Sadoveanu, cu aprecieri stilistice despre mijloacele realismului, arta descriptivă și notațiile impresioniste. Următorul gest aniversar, cel mai important, este săvârșit în 1974, la șaptezeci de ani de la debut, când Valeriu Râpeanu republică la Editura Eminescu toate cele patru volume simultan, însoțite de un al cincilea, de note, comentarii și
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
teoretice, așa cum le-a formulat scriitorul însuși în volumul Manchinele. Asamblate într-un întreg sui generis, cu oricâte fragilități de construcție, ele trimit adesea nu numai asociativ, ci și genetic la principii din poeticile modernismului contemporan. Mai sintetic sau mai descriptiv, în raport și de auditoriu, tatăl, personaj prezent în aproape toate excursurile narative, își expune doctrina ,eretic" îndeosebi în Tratatele despre manechine, tonurile parodice, grotesc-comice, alternând cu cele aparent serioase, toate exprimând sensurile profunde ale unei metafore. Pregătindu-le în
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
și automatismul simplei inventarieri tematice sar imediat în ochi. Al Piru scrie la fel despre Nichita Stănescu și Poeții Văcărești, despre Camil Petrescu și Mihail Davidoglu. Procedează ca un chirurg, căruia îi e indiferent pacientul. Răceala de execuție a operațiunii descriptive de istorie literară ignoră diferențele și nivelează personalitățile. Operele analizate de Al. Piru nu sunt ființe vii, ci corpuri inerte sub anestezie. Cu una sau două excepții, Al. Piru desemnează bine capii de generație în "panorama" sa. Operațiunea e făcută
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
în noua formulă redacțională are o pagină de cultură atît de plicticoasă, lemnoasă în limbaj și lipsită de relief (șef de secție, Marius Vasileanu), încît o uiți pe loc. Se publică preponderent informații preluate ca atare de la agenții sau prezentări descriptive, fără nici un cîrlig. Deocamdată lipsită de personalitate și diletantă, pagina în care își fac temele școlari conștiincioși și cuminți e anodină. în schimb, foștii gazetari culturali de la Adevărul sînt de urmărit în GÂNDUL, fiecare pe felia lui: Magda Mihăilescu la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11642_a_12967]
-
și dinlăuntrul lui, la prezent și la trecut, în diferitele medii prin care trece și în pupila mărită de spaimă a victimelor pe care le face (în joacă, în glumă). Fantasticul romanului e dat, în primul rând, de această insistență descriptivă asupra noului Cicikov. Cu cât caracterizarea lui este mai abundentă, cu atât ea e mai puțin lămuritoare. Multiplicarea perspectivelor și aglomerarea detaliilor amână la nesfârșit edificarea. O soție geloasă și o amantă demonică, un tată copilăros, un prieten (memorabilul Pașaliu
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
2245, 1997, 19). Pentru cuvîntul personaj, DEX și DLR indică (urmînd probabil modelul evoluției semantice a etimonului francez) un prim sens orientat pozitiv: "persoană care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personalitate"; de fapt, sensul următor, pur descriptiv - de individ reprezentat într-o operă artistică - este cel mai puternic și mai frecvent azi. Pentru prima semnificație, uzul actual pare a fi întărit destul de mult conotațiile negative, depreciative, produse de o insistentă folosire ironică: un personaj este de obicei
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
Bănulescu: Genucla, Ramidava. Romanul evocă drama războiului și sfârșitul unui artist. Trecutul pierdut declanșează obsesia memoriei, cu întoarceri în timp până în 1939-1940. E vorba și de un spațiu pierdut, sudul Basarabiei, învăluit în ambiguitate. Cursivitatea tonului melancolic dobândește virtuți poetice, descriptive, naturiste, nostalgice. Urmând "firul amintirii", naratorul descoperă omul "singur în fața istoriei", vegheat de ochiul triunghiular al lui Dumnezeu, ascuns în metafora discului solar. George Meniuc e unul dintre puținii scriitori basarabeni postbelici, a cărui operă (antologată în ceea ce are mai
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
lui Andersen, de stilul extrem de personal - și condiționat de specificul limbii daneze. în consecință, transpunerea textelor anderseniene într-o altă limbă se dovedește dificilă și se soldează cu pierderi inevitabile. Multe subtilități se pierd; unele nuanțe sînt falsificate; iar pasajele descriptive (care contribuie hotărîtor la conturarea atmosferei) sînt adesea trunchiate sau chiar eliminate. Încîntați, firește, de faima mondială a lui Andersen, danezii s-au arătat deseori, și pe bună dreptate, nemulțumiți de caracterul superficial al acestei glorii, care se sprijină în
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
exil rezistență prin cultură, care nu e un apanaj al salvării intelectualilor doar în comunism. De fapt, această sintagmă laxă, frecvent și cam abuziv invocată, nu are o valoare operațională, nici politică, nici estetică, nici măcar sociologică; are doar o valoare descriptivă neutră. Prin cultură au rezistat și scriitorii, și cititorii (cei care au rezistat cu adevărat), și românii din țară, și românii din afară, și intelectualii secolului XX, și cei ai secolului XIX, ca și ai secolelor anterioare. Prin cultură vor
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
plăcere)<footnote Ibidem, 397. footnote>. Sensul literal este repede expediat de Augustin, uneori e chiar neglijat. Sensul mistic îl interesează cu precădere. Augustin degajă sensul strict al textului, dar apelează repede alegoria. Or, sensul alegoric e mai degrabă intențional decât descriptiv (sau retrospectiv), așa cum este acela literal. Augustin e prea puțin preocupat de o asemenea distincție. Catecumenul are a deveni tocmai întrucât nu a fost. De aici și grija lui Augustin de a nu dezamăgi pe cei care bat la porțile
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
un tipar al perspectivelor multiple ce au ca liant un exercițiu de analiză a actului rememorării. Parcursul romanesc este punctat printr-un proces de reliefare a detaliului ce acționează ca punct de sprijin al contrucției narative, iar din această dimensiune descriptivă transpare caracterul intim al relatării. Această idee a ipostazelor tangente este subliniată și de titlul romanului, reliefând nucleul comun al celor două nume prin Înșiruirea celor patru litere: F-r-a-n. Relatarea relației tatăfiu În romanul lui François Weyergans surprinde evoluția protagonistului
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
incantatorii, prin a cărei magică sugestie se induce o stare de înțeles<footnote Ca atare, înțelesul se articulează doar prin reflecție activă, constând dintr-o verbalizare interogativă (căutătoare). Starea de înțeles însă, poate surveni și prin contemplare, ca reflecție pasivă (descriptivă), pe suportul unei imagini (mandale) călăuzitoare. Prin urmare, înțelesul poate fi comunicat (și în absența referentului sau a unui comunicator personalizat), pe când starea de înțeles depinde de prezența celui care accede și, implicit, a suportului de călăuzire. Altfel zis, starea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
op. 31 nr. 2 pedalizarea prelungită are o puternică motivație psihologică, sugerând poate un gând neclar, o căutare în memorie a unei amintiri confuze sau o imagine îndepărtată; pe când în Rondo-ul final din Sonata op. 53 are un caracter descriptiv, creează o atmosferă specifică, cu neclarități impresioniste (nu ar fi prima anticipare stilistică la Beethoven) și oscilează între sonoritatea cețoasă a începutului și incisivitatea sonoră imediat subsecventă. Urmarea descoperirii acestor efecte, cu scopul sugerării unei atmosfere de ambiguitate, de reminiscențe
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
mai bine în această carte-eseu care completează, după 20 de ani, Acte originale, copii legalizate în sensul acutizării problematicii scrisului. Dacă acolo textul era greoi, afundat în propriile premise, aici fraza își schimbă obiectul, devine reflexivă, se scutură de excesul descriptiv. Secvențele de text inedite (filonul hard al acestei cărți cu bibliografie) numite Grandangulare (căci volumul cuprinde contrapunctic și proză - cam naivă, cum altfel - nepublicată în anii '80) sunt excelente, chiar rafinate considerații teoretice despre noile crize ale scrisului. Găsim aici
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
postmoderne, analizează practica discursului. E și fin psiholog, intuiește motivații ascunse. Totul la o scară derizorie, bine înțeles. Intuiesc faptul că stilul de scriere al lui Sorin Stoica vine din pregătirea sa jurnalistică , cu exerciții de redactare. Eliminarea balastului informațional, descriptiv, enunț clar, simplu, democratic. Și că realismul brutal, buruienos uneori trădează atașamentul față de specia reportajului. Tehnic, e o carte scrisă bine, iar miza ei existențială, de repovestire și reinvestire a realului prin epic, ține. A fi sau a nu fi
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
cu adevărat aici, cu mizeriile și beatitudinile ei. Jurnalul lui Virgil Ierunca are, de aceea, nu doar o acoperire a suprafețelor, o extensie în spațiu, ci și o vocație a profunzimii temporale, căutându-se aici punctul de echilibru între notația descriptivă și fulguranța evocatoare, între mirajul rememorării și presiunea apăsătoare a concretului empiric. Nu mai puțin incitante și revelatoare sunt "aproximațiile" din această carte, în care se încearcă reconsiderarea unor personalități ca Emmanuel Lévinas, Petre Țuțea, Dinu Pillat sau evocarea atmosferei
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
personalitate proeminentă în cultură și lingvistică". A întreținut cu el relații îndelungate: "Era de o totală bonomie pe care și-o camufla uneori făcându-se că se ia în serios, imperios la nevoie, expansiv și exuberant." Studiase la Paris fonetica descriptivă și experimentală care era pe atunci o noutate. Al. Rosetti fusese membru al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses, unde se spune că plimbându-se prin grădina școlii împrejurul unui bazin cu pești roșii, îi amenința cu bastonul, strigând la ei: "Je
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
convoacă, prin distanțare și polemică, trei tipuri de atitudine și metode critice: față de biografismul istoricizat propune o biografie intelectuală, a formației și ideologiei epocii cu efectele ei asupra poetului; descripțiilor pe orizontala tematic-descriptivă le opune analiza structuralistă; în final, impresionismului descriptiv al criticii îi contrapune o critică genetică a operei, prin configurarea internă a devenirii unei poezii, pe linia analizelor variantelor intermediare în defavoarea textului definitiv. Cum se observă, este vorba de o sinteză a metodelor și orientărilor moderne în critica și
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
protagonist pe simpaticul personaj. Nu vom insista foarte mult asupra acestei arte poetice mascate, plasate strategic la început de volum și de ciclu, întrucât lucrurile esențiale s-au spus. Trebuie să reamintim în treacăt aplecarea către narativitate, predilecția pentru procedee descriptive și portretistice (care nu i-au scăpat nici lui Ion Bogdan Lefter în studiul intitulat provocator Poetul care nu încape într-o antologie), cu specificarea că în poemele de tipul celui amintit, nu avem de-a face cu o narativitate
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
și fracturile sale, scriitorul făcând din ea un fir rezistent al paginilor literare, diaristice și epistolare. Jurnalul și corespondența sunt, așa-zicând, pline de Sîrbu, de viața și experiențele lui, focalizate din multiple unghiuri și înfățișate cu o rară voluptate descriptivă. Fostul actant oferă actualului autor un subiect foarte consistent, aproape inepuizabil, de interes și cercetare. Niciodată plictisit de el însuși, Ion D. Sîrbu se studiază cu reală curiozitate, cântărind și evaluând neîncetat scene și segmente ale unei existențe atât de
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
să o simtă ca un experiment deosebit de interesant din punct de vedere literar, lingvistic și din anumite perspective cultice, mai ales că, în cugetele cititorilor, versetele frumos ritmate și pline de rigurozitate comunicativă, devin lejer penetrabile deoarece sclipesc de spirit descriptiv. Nu pot încheia această modestă prezentare a unei Opera Magna fără să-l felicit călduros pe distinsul autor, atât în numele meu cât și al multor români care, cu toții, ar dori mult să aibă în mâinile lor o așa măreață lucrare
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
să se exprime în imagine ori a fost deposedată de carnea proprie printr-un proces continuu de sublimare. Aici, în subteranele vizibilului, istoricul de artă se confruntă, de fapt, cu istoria lumii, cu tactilitatea și cu imponderabilul ei. O răbdare descriptivă de tip balzacian se întîlnește cu o memorie proustiană care năvălește, asemenea unei viituri, prin labirinturi și biblioteci borgesiene pentru ca, finalmente, să se închege, dacă de închegare poate fi vorba aici, în construcții cu nenumărate subsoluri, etaje și mansarde, vecine
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]