511 matches
-
Totul părea părăsit... În timp ce se uitau la pustiul din ogradă, dintr-o bucătărie de vară s-a ițit capul unui bărbat tânăr. Pe cine căutați? Ăăă... Bună ziua... Noi... noi îl căutăm pe domnul Froim. Nu-i acasă? a întrebat, total descumpănit Costăchel. Ați venit prea târziu. Bătrânul a murit acum două săptămâni. Și dacă nu murea atunci, murea acum, săracul. Nu vedeți ce foc a trecut peste noi... Eu sunt Șulim, feciorul lui. Suntem vechi cunoștințe și mușterii, dar, cum se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de mână spre casă. După felul în care-l ținea, smucindu-l din când în când, după pașii nervoși, largi, nesincronizați cu cei ai copilului, se intuia starea unei cumplite enervări, o ieșire din matcă datorată acestei vești care o descumpănise. Și spuneai că ești băiat mare, mai zise ea, zgâlțâindu-l cu putere, încât copilul, dacă nu ar fi fost ținut zdravăn de mână, și-ar fi pierdut echilibrul. Tot drumul până în casă repetă de zeci de ori: ,, Spuneai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fi fost sinonim cu sinuciderea sa. Iar problema aceasta ajunsese, în cele din urmă, să îl pună foarte serios în dificultate; gândul că nar mai putea avea în permanență prafurile acelea halucinogene în buzunar îl măcina de-a dreptul. Era descumpănit. Mult mai meditase el la ce era de făcut în continuare. Astfel, judecând cu atenție sporită și întorcând problema pe toate părțile, ajunsese, până la urmă, la o soluție salvatoare, la o soluție mântuitoare, dar, totodată, la o soluție numai de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
adus în această stare? Pentru un moment, Ina păru că își revenise, dar când încercă să-i mărturisească cauza suferinței sale, izbucni din nou într-un plâns hohotit. Reuși totuși, într-un târziu, să rostească câteva cuvinte disparate, care îl descumpăniră pe Alex. - Știi... Alex, Olga mi-a spus... mi-a spus că... și izbucni din nou într un plâns clocotitor. - Ce ți-a spus, draga mea?, explică-mi...te rog...! - Mi-a zis că Mihăiță nu este copilul nostru!... Și-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
insistent să vină la spitalul din Pitești, unde era internată de câteva luni. Deci necazurile au dus-o pe un pat de spital, gândi Ina. Era o scrisoare lapidară, udată din belșug de lacrimile deznădejdilor, ceea ce o surprinse și o descumpăni pe Ina. Nu și putea imagina dimensiunile tragediei din familia prietenei sale. Din cele relatate, se bănuia că are o viață de iad, că soțul ei era un afemeiat, un cartofor, un bețiv, un om de nimic, dacă unei asemenea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și 15 % absolvenți care nu reușesc ulte rior, În teatru, noi ar trebui să clamăm „Catălina Buzoianu a fost compromisă de studenta ei X și de studentul ei Y !”?... La fel, găsesc Într-o carte importantă un verdict care mă descumpănește :” Viziunile lui Artaud sunt impo sibil de realizat”. E clar că e o confuzie : a vrut să se sugereze că sunt greu de realizat. Fiindcă marele estetician al teatrului mondial trebuie să-și găsească un alt Artaud care să ducă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Recunoscu cu deplină sinceritate: "Simt că-mi pierd mințile, că mă sonez, dracu', dă tot..." " Da. Și o să mă bagi și pă mine-n pământ cu răutățile și cu dileala ta...", suspină juna prin batista de hârtie. Bărbatul se uită descumpănit la secretara blonduță și începu să analizeze cu glas tare întreaga întâmplare: "Bine, mă. Admitem cazu' că tu nu ești băgată-n manevra asta. Da' atunci cine? Cine putea să intre-n camera asta, că doar am încuiat-o cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bune. {i stau și mă întreb mereu Cum de-i atâta lume ... Cărarea mea nepietruită Mă poartă undeva {i nu mă ntreb nelămurită Dacă-i mai bine-așa ...! Eu știu și simt necontenit O energie nouă {i nu mai sunt descumpănit În astă, lume nouă ... De ură neagră și nevoi Nu mă mai leagă simțul, {i vreau ca timpul de apoi Să nu-mi mai cânte imnul. Aș vrea ca eu, să-mpărtășesc Cu voi această stare, Să știți și voi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cu timpul. Treci între două vieți și clipe inegale, împărțind arar și îndoielnic peste Acest minut incert al arătării tale Și nu știu dacă seară sau amintire este. Crești în cuvîntul meu și în cuvînt descrești, Precum un zbor nesigur descumpănind pe ape. De ce te pierzi aici și-n care lume ești în clipa cînd te simt departe și aproape? Poezia se intitulează Cîntec incert, a apărut în "Universul literar" la 18 martie 1928 și îi aparține lui Mihail Sebastian.
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
pot deplasa, trimiteți-i la Bază. CÎteva clipe Vic tăcu nedumerit. Colonelul părea să știe deja despre ce e vorba. — Dar a murit. E mort de-a binelea! preciză. — Bineînțeles, deoarece i-au luat capul, confirmă Pruritanal. Cuvintele colonelului Îl descumpăniră pe Vic. — Domnule colonel! strigă. Noi ce facem? Dacă vreți, vă trimit Întăriri de pe portavionul Caroline. Deocamdată, luați toate măsurile de siguranță regulamentare și stați liniștiți pe poziție, căpitane. Sau... - colonelului Îi veni o idee mai bună. Știi ceva? Trimite
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de rachiu. Nu vreau s-o mai lungim, se hotărăște brusc Roja să spună ce are pe suflet, am dezertat azi-dimineață, completează pe un ton sumbru, de parcă ar fi mărturisit o crimă avînd încă înaintea ochilor figura victimei. M-a descumpănit Comandantul, nici bine nu aflase despre ce era vorba, dacă era adevărat zvonul că i-o luaseră alții înainte, că a început să se dea de ceasul morții. Înainte să-l las baltă, am mai avut totuși la dispoziție cîteva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în direcția holului ca în gura unei văgăuni. Pînă la urmă tot o să pună cineva mîna pe ei, începe să se gîndească oprindu-se locului în dreptul pervazului, dînd la o parte perdelele de la geam, privind prin sticla prăfuită în stradă, descumpănit de tabloul indivizilor care brăzdează trotuarele în sus și-n jos, simțind că viața lui a ajuns într-un punct mort. Pușcăria o să-i mănînce, se gîndește la același scenariu care era atît de ușor de imaginat, altă cale nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
marele ei păcat, rugîndu-se lui Dumnezeu să o ierte, plătind adesea slujbe pentru izbăvire. Acum însă, văzîndu-l pe Săteanu cum o ține pe Doina în brațe, are un moment de o mare emoție interioară, ca atunci seara, cînd, descoperindu-l descumpănit în fața sa, cu buza sîngerîndu-i, în loc să-1 lovească cu palmele peste obraz, cum intenționase, i-a luat mai întîi căciula, aruncîndu-i-o, apoi a întins brațele lung, pe lîngă gîtul lui. Ar vrea și acum să o facă, dar nu reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fatalismul orientalilor și indiferența cu care Își Înfruntau destinul sau moartea. Îi putea Înțelege, În pofida faptului că ideea lor despre onoare, relațiile cu femeile și copiii, precum și cultul bătrînilor sau setea lor sălbatică de sînge În vreme de război Îl descumpăneau. Dar bărbatul care stătea așezat Înaintea lui, Iguana Oberlus, reprezenta un fapt izolat, o ființă unică - unică și irepetabilă - și refuza să Îl accepte. Logic vorbind, nu ar fi trebuit să existe și nici să facă parte din specia umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de metal. Îl prinsese zdravăn, cu sîrmă de cupru, ca burlacii, îl frecase cît trebuie cu Amor, praf de lustruit, dar dezinteresat, primit de la Strudel, negustorul de nimicuri. Poate gestul a fost cu totul neașteptat, i-a nedumerit, i-a descumpănit pe bătrînei, dar s-a întîmplat ceva cu totul neașteptat. Rotofeiul Stavri aproape s-a rostogolit către ușă, blocînd-o, în vreme ce August Stoicescu, atît de palid, încît puteai crede că în orice clipă va face un infarct, nu din cauza unei explozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Aici s-a văzut diferența între a fi și a nu fi Arioi, iar tu nu ești. S-ar fi putut crede că descoperirea specificului propriului său caracter, venită tocmai din partea unuia dintre cei mai buni prieteni ai lui, îl descumpănea pe Vetéa Pitó, care se cufunda imediat într-o tăcere plină de amărăciune, din care trebui să-l scoată Tapú Tetuanúi. Haide! spuse, bătându-l tare pe braț. Lasă față asta! Lumea nu se termină cu Arioii. Până acum ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a dres vocea și și-a Înăbușit un hohot de râs. — Nu asta a vrut Margaret să spună, nu i așa? Margaret n-a răspuns. A Încercat să susțină privirea rece a fetei, Însă pupilele negre care o fixau au descumpănit-o. Fata nu mai clipea, Însă ochii Îi erau tot roșii și umezi, iritați pesemne de acel fir de praf; s-ar fi zis că vrea să demonstreze cât de ușor suportă să o zgândăre ceva, cât de bine izbutește
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mamă și în acest simplu cuvânt să încapă o lume, să ai disponibilități sufletești, să îngrijești ființa născută cu migală și calm, constant, fără excese sau abandonări trecătoare, să o vezi crescând milimetru cu milimetru și procesul să nu te descumpănească, s-o poți oricând diseca celulă cu celulă, piesă cu piesă și apoi s-o poți reface la loc, să trăiești fără nici o șovăială, din nou, fiecare etapă de vârstă. Reveni peste câteva zile în casa profesorilor Alexe. Purta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
personal, voi să vadă cartea de muncă a urâciosului. Află cu stupoare că, pe lângă zecile de orașe pe unde peregrinase, că de fapt tânărul angajat nu mai era chiar așa de tânăr, avea 34 de ani și acest amănunt îl descumpăni. Când reveni în secție era pauza de masă. Îl căută din priviri pe Urâciosul, îl descoperi retras într-un colț, se așeză lângă el. Ascultă, îi zise, tu ce vrei de fapt de la viață? Urâciosul devora foarte preocupat o conservă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se apucaseră să-i vorbească despre toate cunoștințele din târg, sau despre bolile lor, despre copilul Elenei, despre Ștefan care urma să-și cumpere mașină. Și apoi erau așa de mulțumiți de viitorul ei mariaj încât nu îndrăznise să-i descumpănească, să le paseze îndoielile ei, să-i încarce de griji... A doua zi a servit ceaiul împreună cu tatăl, ei, doi, singuri în camera mare, de o parte și de alta a mesei. Sufletul bărbatului era atât de deschis și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
speranța unei reîntâlniri. Întâmplătoare, bineînțeles. Când ea Îi Întinse mâna, Înțelese că era ultima șansă. O prinse Într-a sa, decis să o păstreze cu orice preț, cât mai mult timp. Ea nu opuse nici o rezistență și lucrul acesta Îl descumpăni. O trase spre el și ea se supuse. Cuprins de teamă o sărută stângaci, timid. Ea era inertă. Drumul până la el, teama că tot ce i se Întâmpla acum putea fi doar un exces al imaginației ei Îi sleiră puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Iar eu pierd telegrama. Și Mesia vine. Și nimeni la gară decât navetiști cu ochii cârpiți de somn. Nu tu primar, flori, fanfară, cetățeni. De Radio și T.V. ce să mai vorbim? Petru abia respira. Povestea sosirii lui Mesia Îl descumpăni. De unde atâta imaginație la un poștaș? Uimirea și invidia lăsară loc recunoștinței. Avea un subiect de nuvelă pe tavă. Dezvoltarea era un fleac pentru el. Mașina de scris Își va dovedi după atâția ani utilitatea. Așteptarea se arăta rodnică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
locuiască În propriul său apartament. Trăia urându-și cu Înverșunare trecutul. Un trecut mărunt, de om mărunt, oarecare. Un om oarecare dar cu amintiri... Una mai ales Îi revenea cu regularitate În minte: Se afla În balconul apartamentului său, privind descumpănit În jur. Și ce vedea: silueta obeză și dizgrațioasă a centralei termice plasată În dreapta blocului său, geamurile stropite cu vopsea ale blocurilor din față, bucuria stahanovistă a noilor locatari care cărau icnind mobile grele, furniruite, ori covoare de iută făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai chinuie În Întuneric cum se Întâmpla când ne luau curentul ăia de la IRE. Tu ce părere ai? Grațian, poate, ar Înțelege, adăugă mai mult pentru sine. Eu? El nu avea nici o părere. Ar fi avut, Însă monologul bătrânului Îl descumpăni În așa măsură Încât nu găsi altceva mai potrivit de făcut decât să-și mai toarne puțin vin În paharul de mult golit. În așteptarea unui răspuns Coriolan socoti că un somn scurt i-ar prinde bine. Adormi pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
insesizabile, nedezlipindu-și ochii de la mine. Acesta nu era un răspuns la întrebarea mea, era cu totul altceva; o expresie funerară, un loc pustiu între resemnare și regret. N-a mai rămas nimic din tine, nu-i așa? spuse. Întrebarea mă descumpăni. Nu știam cum să răspund. — N-am... Am încercat să te găsesc pentru că am nevoie de ajutor. Am nevoie de răspunsuri. Nu știu multe despre viața lui sau ce-a făcut sau de ce, dar am nevoie, simt nevoia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]