588 matches
-
dar adevărul era că-i tremurau picioarele. Nu știa cum să abordeze un lup în delir și nu putea decît să aștepte să vadă ce avea să se mai întîmple. Glasul lui ajunsese, se pare, la urechile nefericitului, care păru descumpănit. Acesta măsură aerul. Era, într-adevăr, confuz. Tu cine ești? De unde vine vocea asta?... Draga mea, te rog, apropie-te. Și spune-mi, pentru sufletul meu!, cine vorbește acolo, lîngă tine? Lupino simți cum i se ridică blana pe spate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cuvinte, glasul lupului se stinse și chipul i se întunecă. Lupino îi percepu dureros suferința. Domnule, vă înșelați. Nu sîntem decît noi aici. Vă asigur că nici o doamnă și nici altcineva nu se află în apropiere! Înțeleptul făcu o pauză, descumpănit. Într-adevăr, percepuse o singură prezență. De aceea nici nu găsea explicația vocii de tînăr lup alăturată mirosului atît de familiar! Hotărî să înainteze. Lupino înțepeni. Lupul își întinse nările înainte, atingîndu-l. Vorbește acum! Spune! răcni animalul, hotărît să înțeleagă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de furcă dacă ne vor prinde. Nu apucară să dispară cu totul, ascunși vederii de cîteva tufe cu fructe mici și rozalii cînd, dinăuntrul adăpostului uriaș, ieși o viețuitoare stranie. Înțeleptul îi simți mirosul și grăbi pasul. În urma lui, Lupino, descumpănit și curios, întoarse de cîteva ori capul. Auzise atîtea despre el. Avea acum ocazia să-l vadă. Și fu dezamăgit. Acesta era Omul? O creatură păroasă și bipedă, care înainta într-o poziție caraghioasă, de bună seamă deloc stabilă, cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
astă dată, le înecară gîtlejurile. În sfîrșit, împreună! Puiul de om scînci ușor. Încercînd să-și ascundă emoția, Arus se îndreptă înspre el. Dintr-o smucitură, lupoaica se întoarse la căpătîiul copilului, de unde îi aruncă șefului haitei priviri amenințătoare. Era descumpănită. Întoarse iarăși capul spre Lupino, îmbrățișîndu-l cu privirea ei caldă, care i se înăsprise pentru o clipă: aștepta lămuriri. Venise timpul ca Arus să vorbească. E vremea răzbunării noastre acum. Ai fost despărțită de copilul tău. Omul a făcut-o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se enervă Florica. Niște căciulițe prăpădite, acolo. Că măcar una de i-aș fi cumpărat și io. Auăleeeu..., auă leeeeu..., începu din nou Florica să bocească. Babele se puseră iar pe smiorcăit. — Căciulițe, necăciulițe, le vindea? — Le vindea..., ziseră babele descumpănite. — Aaa-ha! Deci recunoașteți că făcea comerț ilicit! — Ba nu recunoaștem nimic, mama ta de vierme ne no rocit, i-o-ntoarseră babele. Al dracu’ gabor, auzi la el, comerț ilicit! — Auzi la el, zise și Florica țipând. Da’ nu ți-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ăsta? Ce? Sunt singuri pe lume? — Singuri sau nu, nu i a bună..., își făcu el curaj. — Ia uite, și noi acu ce facem? trecu mămăița brusc de partea lui, ungându-l șef pe situație. — Păi, eu știu? zise el descumpănit. Mămăița începu să se canonească și să ofteze trăgând de papornițele ei din rafie. Profesorul Leahu puse și el mâna, i le coborî și se întoarse la bagajele lui. În vreo zece minute ajungem. Ieși mata pe hol ca să faci
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu fete străine de anturajul lui aristocratic, deși În demagogia partidului era chiar recomandată originea sănătoasă, care perpetua specia comunistului aprig, hotărât, bătut În cap și obedient. De fapt, Ionela Îl sunase, ea solicitase Întâlnirea, iar Lucian era Întru câtva descumpănit: dacă venea să pună capăt relației lor bizare, dacă era nemulțumită de pres tațiile lui sexuale, de ejacularea lui precoce? Ionela a intrat În salon ca la ea acasă, și-a aruncat geanta de umăr pe jos și l-a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
asemănătoare unui cuib de termite, unui tablou de Piranesi" - sunt doar două picături dintr-o cascadă de comparații prin care autorul recenziei apărute în "Frankfurter Allgemeine Zeitung" încearcă să circumscrie universul copleșitor în care îl cufundă lectura romanului, întrebîndu-se aproape descumpănit "cine mai poartă azi în cap, în Europa, o lume atît de neobișnuită ca acest autor ș...ț bîntuit de o neostoită sete metafizică" și posedînd harul de a "afla poezia și într-o chitanță". "Literar vorbind, Cărtărescu nu duce
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie" - și se mai folosește încă, în limbajul familiar: "Am ieșit din mașină și am început ascensiunea. Eram deșurubat..." (cafeneaua.com). În registrul familiar-argotic, a-i cădea alimentarea înseamnă "a rămîne descumpănit": "Ce-i, băieți, v-a căzut alimentarea? Haideți înăuntru, că noaptea e lungă și proști sînt mulți" (Cușnarencu, 1983). De la mașinărie ajungem ușor la mașină. Dintre mijloacele de transport moderne, cel mai mult au alimentat imaginarul popular trenul, tramvaiul și
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
de perplexitate sau rîsul necontrolat. Ambele atitudini - considerate manifestări ale prostiei - beneficiază în imaginarul popular de scenarii comice, preponderent animaliere. Cea mai veche și mai cunoscută imagine este, probabil, "a se uita ca vițelul la poarta nouă, în care privirea descumpănită devine indiciu al ignoranței, al nepriceperii. Expresia, suficient de transparentă, e legată de rutina vieții rurale tradiționale, de întoarcerea vitelor pe la casele lor, ca în Sburătorul lui Heliade ("a satului cireadă ce greu, mereu sosise"). La fel de cunoscută e comparația "a
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
ridicat ochii; tocmai rupea un plic mare în patru părți egale. Poate că știa de preferința soțului ei pentru băieței. - Mă grăbesc, am spus. Cât îmi dați pe ele? Domnul Hobmeier s-a rezemat de perete. Avea aerul unui om descumpănit. - Nu pot să fac una ca asta, a spus el, n-am cum să vând gioarsele astea. Nu mai scap de ele niciodată. - În șase luni vin să le recuperez de la dumneavoastră. A oftat și mai adânc decât prima oară
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
apatie. Dar acțiunea s-ar declanșa frângând demnitatea independenței - din acest cerc vicios nu poate ieși. Doritor de acțiune, de "libertate eroică", nu are inițiativă. Zace într-o libertate apatică, falsă, în care totul e posibil: potențial, dar nu activ. Descumpănit, în derivă, dat afară din învățământ și de la revistă îi rămâne să "experimenteze cu voce tare diverse ipoteze". "Un conglomerat de pulsiuni contrarii", "un dialog continuu" - după cum el însuși se definește, Gabriel Dimancea este în continuă căutare (nu mută, ci
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
al Adevărului literar...o cronică la un spectacol băimărean al lui Afrim. Cum cronicarul susține că merită să pleci pînă la Baia Mare ca să vezi montarea, Îmi zic că o fi ceva de capul ei. La finalul lecturii Însă, mă trezesc descumpănit : nu fiindcă n-aș cunoaște obsesiile regizorului, ci pentru că nu mi-e clar de ce le exersează tocmai pe Jocul de-a vacanța! Recenzentul crede că e bine că Afrim mută acțiunea piesei azi, Într-un mediu „corporatist , trimite vacanța peste
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
treabă, n am ce spune. Da’ lasă că o scoatem noi la capăt. Vorba ceea: „Nu mor caii când vor câinii... Ajuns la primărie, a intrat ca o furtună în încăperea unde lucra Petrache. Oamenii, veniți cu treburi, au rămas descumpăniți văzându-l pe Costăchel - ca niciodată - cu o cută adâncă între sprincene, călcând apăsat și abia răspunzând la binețe. Petrache! Vezi ce treburi au oamenii pe la percepție și, când termini, vii la mine. Abia a rostit ultimul cuvânt și a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înspăimântați toți. Măi Petrache! Tu ai spirit de observație - cum ar fi spus profesorul meu de Matematică de la liceu... Nu știu ce ar fi spus profesorul tău de la liceu, da’ aista-i adevărul gol-goluț. Când au ajuns la poarta hanului, au rămas descumpăniți. O rămășiță de poartă legată cu sârmă ghimpată închidea ograda. Peste uși și geamuri erau bătute scânduri. Totul părea părăsit... În timp ce se uitau la pustiul din ogradă, dintr-o bucătărie de vară s-a ițit capul unui bărbat tânăr. Pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
centru. Costăchel a ajuns acolo repede. Chiar de la poartă și-a dat seama că și casa doctorului fusese călcată de legionari. Erau destule semne: geamuri sparte, o bucată de masă și câteva scaune șchioape ședeau în mijlocul curții. S-a oprit descumpănit. Să sune sau să se lase păgubaș? „Am să sun, că altfel degeaba am bătut atâta cale pe o vreme ca asta” - și-a zis Costăchel. A apăsat pe butonul soneriei, fixat pe stâlpul porții. După un timp a ieșit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
el pentru culcare. Ceva i-a atras însă atenția. În capătul dinspre intrarea în barăcă, în lumina slabă a becului, se profila o umbră... „Nu-i gardianul. E un deținut” - a gândit Costăchel. Cu o boccea în mână, omul privea descumpănit în toate părțile... Deși adus de umeri, părea totuși înalt. „Ce-o fi cu omul ista? O fi unul din cei nou veniți repartizat la mine în formație?” Cu aceste întrebări în minte, Costăchel a pornit într-acolo. Pe măsură ce înainta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
neașteptate, dădu la o parte cearșaful, lăsând privilor doctorului un corp bine proporționat pe care tronau doi sâni bogați, bine copți, pe un bust creionat cu linii armonioase, ce putea fi râvnit ca model de orice sculptor de talent. Alarmat, descumpănit doctorul zise: Ce faceți domnișoară? Gestul dumneavoastră e de-a dreptul ieșit din comun. Din clipă în clipă poate intra cineva și ce impresie și-ar face? Simona glăsui imperativ: V-am așteptat așa cum așteaptă marea râul, dimineața soarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în casă vizibil zorit. Își roti privirile prin prima încăpere, apoi prin a doua, chipurile din dorința de a-și revedea căminul părintesc dar el, de fapt își căuta soția și fata. După toate aparențele nu se aflau aici. Rămase descumpănit. Doina nici nu se gândise poate să vină la părinții lui. Pentru a-și motiva prezența le spuse părinților că avusese treabă într-un oraș din apropiere și a dat o fugă să-i vadă ce mai fac, cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
răstea la mine, gata să-mi tragă și două palme. “Nu am cu ce să te țin la liceu, du-te și găsește-ți de lucru, eu m-am săturat de greutăți!” Mai erau două săptămâni până la Începerea cursurilor. Eram descumpănită, disperată și panicată. Nu știu ce a fost În mintea mea, sigur și-a făcut loc un gând Întunecat, deoarece m-am trezit spunându-i: “Dacă nu mă Înscrii la liceu, vei muri de mâna mea!” Și cu un gest necugetat, am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Adevărului literar...o cronică la un spectacol băimărean al lui Afrim. Cum cro nicarul susține că merită să pleci pînă la Baia Mare ca să vezi montarea, Îmi zic că o fi ceva de capul ei. La finalul lecturii Însă, mă trezesc descumpănit : nu fiindcă n-aș cunoaște obsesiile regizorului, ci pentru că nu mi-e clar de ce le exersează tocmai pe Jocul de-a vacanța! Recenzentul crede că e bine că regizorul mută acțiunea piesei azi, Într un mediu „corporatist , trimite vacanța peste
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai hollywoodian, unde binele învinge, aventuri, 'ște treburi, cu scene sexy, eroul nostru gândac având succes la fetele-gândăcițe..." "Gândacul de bucătărie, libarca, e o insectă hermafrodită", mi-a trântit-o el sec, aprinzându-și liniștit o țigară. L-am privit descumpănit, simțind că brusc îmi țiuie urechile de parcă aș fi primit niscaiva palme peste amândouă deodată. "I-auzi, al dracului gândac! Hermafrodit zici?" "Hermafrodit, da. Îți dai seama că succesul ăla nebun al eroului la fetele-gândăcițe cam cade în cazul ăsta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
parte din care nu se aștepta, a licărit o scânteie... Aceasta i-a dat speranță și puteri să înainteze. A mai privit o dată în jur, doar-doar va apărea Hliboceanu de undeva. Cine știe? Țipenie însă. Doar urletul vântului stăpânea totul. Descumpănit, a pornit în directia țăndării de lumină... Pășea cu îndârjire. Luminița din depărtare părea însă că nu mai este atât de aproape cum i s-a năzărit la început... Mergea gâfâind, luptându-se cu vântul și cu nămeții pentru fiecare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Împărat cu o privire care ar fi putut dezmembra și o comodă Ludovic al XVI-lea - nu Însă și pe succesorul acestuia la tron -, apoi zise amenințător: — Ședința asta a fost gratis. Următoarea Însă o să te coste scump. Napoleon rămase descumpănit, În fața mesei ude și a privirilor celorlalți europeni, apoi Își compuse o ținută marțială și ieși, Îndreptându-se spre closet. Câteva precizări, cred, se impun. Până și o compunere de clasa a doua trebuie să cuprindă câteva elemente fixe, cum
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
satisfacție sexuală reală nici din fantezii, nici din actul erotic în sine, aceasta provocându-i, mai degrabă, un sentiment covârșitor de rușine și groaza de a nu fi pedepsit, pedeapsa luând la el, mai ales, forma castrării“ (Spievogel, O. „Penisul descumpănit“, vol. p. 909). Spievogel crede că multe dintre simtome își au originea în constrângerile manifestate în relația mamă-copil. Cea mai memorabilă figură pe care am întâlnit-o vreodată Era atât de adânc încrustată în conștiința mea, încât, pesemne, în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]