64 matches
-
să-i explice cauzele. După obiceiul din Moldova, aceasta era împărțită în trei clase fiscale, prima plătind un impozit anual de 35 de guldeni, a doua de 25, iar a trei de 15 guldeni, la care se adăuga goștina și deseatina, precum și obligația de a presta 12 zile de muncă în folosul stăpânului de moșie și de a efectua diferite munci în folos public. Leneși și insolenți cu stăpânii lor, țăranii trăiau în colibe mici împrăștiate în cuprinsul satelor, cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și să li se indice să tindă către o comportare mai cuviincioasă. Boierii, clerul, ca arhiepiscopul, episcopul și stareții mănăstirilor au fost întotdeauna scutiți de oricare fel de contribuție, dar ei trebuie să achite cunoscuta impunere a goștinei și a deseatinei, deși erau scutiți, pe măsura stării și demnității lor, de o anumită cantitate din impunerea pe animale. Astfel, episcopul trebuia să achite impunerile pentru tot ce depășea o mie, boierul pentru tot ce trecea de 800 sau mai puțin, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și a treia de vreo 15 guldeni, alăturat au să împlinească lucrări în fortificațiile de la Bender și la celelalte lucrări publice, în măsura în care cheltuiala depășește pomenitul cuantum al contribuției lor și, în plus, sunt datori să achite impunerea goștinei și a deseatinei. Ca totuși scopul final al noilor Preaînalte organizări să devină apropiat, creșterea impunerilor în primii ani n-ar fi admisibilă, căci se poate face presupunerea sigură că, după aplicarea bine gândită a respectivei măriri, vistieria va fi practic despăgubită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cea mai indicată. G. Spre liniștirea publicului și pentru a face plebea să înțeleagă întru-totul în privința încălcările sale, conținutul dispozițiilor emise de către Preaînalte locuri, cu privire la vămuire, să fie aduse din când în când la cunoștință publică. H. Darea goștinei și deseatinei ar trebui desființate la această organizare nouă, ca fiind nefavorabile comerțului, spre despăgubirea vistieriei ar trebui găsită altă formă de contribuție și, în cazul că plata acestei impuneri ar trebui totuși menținută, rugămintea generală este ca, din cauza multelor excese la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
prin prisma a ceea ce am amintit, în treacăt, până aici. Totodată, petiționarul trebuie să achite pentru oi, porci și stupi de albine o taxă apăsătoare, atât pentru agricultură, cât și pentru el însuși, contribuție cunoscută sub numele de goștina și deseatina și care se ridică de la 5, până la 61/2 kr. pe bucată. Pe lângă acestea, el trebuie să plătească, pentru el și pentru agricultorii săi, impozitul de război. Răul se reproduce la nesfârșit, aceasta este în general soarta lucrurilor omenești, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în domeniu era deplină: nici un proprietar de vii, din apropierea orașelor Huși, Hârlău sau Cotnari, nu putea începe culesul fără aprobarea lui. Pe lângă atribuțiile administrative și militare, paharnicul cel mare avea și sarcina de a percepe din regiunile viticole ale țării, deseatina de vin cuvenită domnului. Paharnicul al doilea, cu reședința la Huși, „ține locul paharnicului cel mare și are în seamă mai ales viile domnești de la Huși, îngrijindu-se ca acestea să fie lucrate și culese la vreme potrivită”. Totodată, avea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Totodată, avea atribuții judecătorești în pricini ce țineau de domeniul viilor (furturi din vii etc.), având chiar dreptul de a condamna la moarte; dar condamnații se puteau răscumpăra. Fiind subordonat marelui paharnic, avea atribuții militare și obligația de a percepe deseatina de vin cuvenită domnului. Din dreptul de judecată asupra orășenilor, încasa gloabele „obicinuite”. Paharnicul al treilea supraveghea viile din regiunile Bacăului și Trotușului. În orașele cu vii (Huși, Cotnari, Hârlău etc.), pe lângă paharnici, mai era un dregător, numit pivnicer care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
poruncea vameșilor să scutească de dare slujbașii Episcopiei: „Scriem Domnia mea la slugele noastre la Vameșii din Huși, dându-vă scire pentru câțiva poslușnici care sunt ai Sfintei Episcopii [...], să nu-i învăluiți pentru vamă”. Desetnicii erau strângătorii dării numită deseatina sau zeciuiala (a zecea parte) din darea pe pâine, vin și stupi. Desetnicilor din Huși li se adresa domnitorul Gheorghe Ghica (1658-1659), în 1658, când scutea de dări pe doi preoți și pe un diacon al Episcopiei („desetnicilor de stupi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a dăruit mari întinderi de pământ, numeroși boieri moldoveni s-au așezat cu țăranii și slugile lor în Podolia, iar Guvernul Republicii cunoaște cel puțin ucazul din 27 ianuarie 1792, prin care împărăteasa Rusiei dăruia câtorva boieri moldoveni 260.000 deseatine de pământ arabil. Atunci au fost întemeiate multe sate românești, dintre care unele sunt încă prospere, căci examinarea oricărei hărți demonstrează existența între Nistru și Bug a numeroase sate care poartă nume pur românești și care sunt locuite de coloniști
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
7 clase, înainte de înființarea statului bulgar. Prin daniile în bani, materiale și asigurarea de coloniști a unui patrimoniu stabil și-a asigurat mijloacele financiare necesare pentru funcționare. Patrimoniul cedat de către coloniști consta din 5 mari lacuri dunărene (lagune), 1.000 deseatine (l.095 hectare) diverse terenuri, 5 hanuri, 2 pontoane pe Dunăre, care aduceau anual școlii venituri de peste 20.000 de ruble. Școala centrală, liceu clasic din 1886, a cunoscut până în prezent patru perioade istorice, și anume: (1) perioada moldovenească 1858
Curierul „Ginta latină” by Feodor M. Nenov () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2329]
-
slavă, iar birul a fost explicat prin maghiară (în Dicționarul limbii române, DA, cf. DEX), prin slavă sau prin turcă (Ciorănescu, Dicționarul etimologic al limbii române). În terminologia veche, de mult ieșită din uz, sînt și alte împrumuturi - din slavă (deseatină), din grecește (mortasipie) etc. Modernizarea aduce neologisme, prin franceză (taxă) și prin refaceri culte după latină (impozit). În lexicul vechi atrag atenția sensurile legate de situații foarte particulare (cuniță desemnează, printre altele, impozitul suplimentar plătit de fata care se căsătorește
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
orți și de tote dările și angheriile, câte sântu pre alți mișei în țara domniei mele, satul Voroveștii, ce iaste a svintei mănăstiri, a Galatei de Sus,... pentru căci ei sântu poslușnici svintei mănăstiri... Așijderea, să fie în pace de deseatină de stupi și de goștină de mascuri, precum le scriu și cărțile altor domni”. Vodă îi larg la inimă, dar pune condiția: „numai să aibă ei a sluji la ce vor hi trebele svintei mănăstiri”. Cred că ai băgat de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a dăruit mari întinderi de pământ, numeroși boieri moldoveni s-au mutat cu iobagii și sclavii lor în Podolia, iar guvernul Republicii cunoaște cel puțin ucazul din 27 ianuarie 1792, prin care împărăteasa Rusiei dona câtorva boieri moldoveni 260 000 deseatine de pământ arabil. Au fost întemeiate numeroase sate românești acolo, dintre care unele mai prosperă încă, pentru că examinarea oricărei hărți vădește existența între Nistru și Bug a foarte numeroase sate având nume pur românești și fiind locuite de coloniști de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
dreptate, spătarul Dia „au intrat de au mâncat moșia mănăstirii cu năpaste”. Urmărind documentele în înșiruirea lor cronologică ajungem să constatăm că numărul prisăcilor era mai mare în vechime, înregistrându-se o descreștere (semnalată și de Neculce), poate și din cauza deseatinei, darea pe stupi, poate și din alte pricini. Unii boieri au dat, totuși, o mare importanță stupăritului. E cazul lui Gavril Costache amintit deja. În diata întocmită de el, în 1685, între numeroasele valori materiale consemnate, aflăm că dispunea încă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]