657 matches
-
fugă de real. La prima întâlnire o asigurasem, cu seriozitate măsu rată, că am acasă o oglindă păroasă. O oglindă alchimică, cu fața reflectantă acoperită de o blană ce crește din ea și în care, ca să te vezi, trebuie să desfaci cu ambele mâini o cărare în mijloc, o fantă temporară în care te privești cu oroare sacră. A pufnit și mi-a zis: „Bine, hai să urcăm, dacă nu te deranjează Remora.“ Trăgea după ea în permanență o fiară băloasă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
închipui că va ajunge la capăt, pe ultima linie, și va striga din toți rărunchii am învins, ha, ha, am învins, acum pot să mă transform în altă piesă și o iau de la capăt! Se văzu ridicând pumnul în aer, desfăcând degetele și arătând semnul victoriei pereților trași pe sfoară. V-am făcut, degeaba scrâșniți cu măselele de cărămidă, înciudaților! Ideea îl făcu să râdă. Ce absurditate, pereți înciudați. Înciudată putea să fie doar Amalia, atunci când el uita să mai ajungă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a suflețelului tău. nu ești îngâmfată, însă ai nevoie de toate calitățile tale proaspăt lustruite pentru a te apuca de treaba ta extrem de serioasă, lucrurile de tipul acesta nu se rezolvă cu una, cu două. șase în al patrulea loc: desfaci sfoara de la gâtul sacului tău, în care ai adunat tot ce a fost bun în viața ta de până acum, și îl răstorni aici, în mijlocul începutului grădinii suspendate a dragostei tale, apar, pe rând, niște nuielușe galbene, cu care încropești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pendulă veche. dar toate acestea nu mă fac să funcționez mai bine privirea mea e treptat mai întunecată, mersul mai nesigur ceaiul mai amar. mi-aș reveni numai dacă te-ai întoarce tu și mi-ai da voie să îți desfac sufletul în bucățele, pe masa din sufragerie, uite, promit să îl reasamblez cu precizie. șase în primul loc: te trezești cu bună dispoziție și mare impuls de hărnicie, ieși pe prispă zâmbitoare și scrutezi întinderile grădinii suspendate a dragostei tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
că dacă adormi în alergat poți să ajungi haihui, în valea umbrelor de marțipan, unde dacă intri nu mai ieși un an. nouă în al doilea loc: pe piatra de la capătul drumului-strâmb găsești un pachețel alb legat cu sfoară, îl desfaci și vezi că ai primit costumul de mătase roșie cu șnuruleț roșu, acesta este semnalul că trebuie să faci un ritual de sacrificiu pentru ca zeii cei mai de jos să te ajute să ajungi la destinație, să ajungi în grădina
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
alergarea ta uriașă, în drumul tău cel lung și întortocheat, un mic sacrificiu trebuie făcut. până la urmă îți treci peste inimă și peste remușcările dureroase, până la urmă îți treci mâna prin desaga fără fund și scoți tubul cu capac albastru, desfaci capacul albastru și prinzi unul dintre paramecii putrinicioși de păruțul lui, de cilișorii lui, îl scoți din apa lui verde din tubul cu capac albastru, nu îl poți privi în ochii lui mari de motan, îi rupi unul dintre cilișorii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Un pas... doi... și a rămas cu respirația oprită... „Aista-i Filip!... Brad Filip!... Nuuu!! Nu se poate! Ce caută el aici?”... Din doi pași a fost lângă el. Filip! Bradule! Tu ești? Ce cauți aici, dragule?! - a strigat Costăchel, desfăcând brațele să-l îmbrățișeze... Omul din fața lui a rămas nemișcat... Pe obraji îi șiroiau lacrimile, iar trupul îi tremura zguduit de plânsul înnăbușit... După câteva clipe, s-a prăbușit în brațele lui Costăchel, gemând: Oh! Doamne! Unde trebuie să-mi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
s-a plimbat Îndelung, fără să sufere, prin această grădină; dar Într-o seară, slabă și moleșită, ea a murit respirând parfumul unui buchet făcut din aceste flori fatale.” Te rog, ai grijă de ea, Tu, care le faci și desfaci pe toate! Te rog! Valentina becart - 16 august - 24 august 2013 „Scriu... gândindu-mă la “rostul Piramidelor“ (publicat În revista Luceafărul) Și cum „toate trebuiau să poarte un nume”... scrisul a devenit o datorie care trebuia Împlinită, ca o răzvrătire
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de bază erau raționalizate, insuficiente și de proastă calitate, noroc cu natura bogată înconjurătoare. Cum făina de porumb, mălaiul cel de toate zilele, se găsea cu greutate în perioada verii, bunica Ecaterina recolta o parte din știuleți de pe tujlean, îi desfăca și usca boabele pe vatra sobei. Apoi, neastâmpăratul Sâlică era sancționat cu învârtirea coarbei unei râșnițe rudimentare de mână, câteva ore bune și plictisitoare, până se aduna făina de-o mămăligă. Într-o zi de marți, când era piață mare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ireal. Consistența nefirească a umbrei mele mă derutează pentru Început, dar mă și provoacă. Sar de pe un picior pe altul, ridic și cobor mâna cu repeziciune, Însă umbra, lipsită de originalitate, mă copiază Întocmai. Țopăi ca un ied, mă scălâmbăi, desfac dintr-o săritură picioarele și Încep să-mi rotesc brațele ca o elice uriașă. Încerc să-mi surprind umbra, să fiu Înaintea ei cu o fracțiune de secundă. Știu că e prostesc, dar continui cu o Încăpățânare de fier. Poate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o întreagă istorie, adaugă, începînd să taie aerul cu palmele în toate direcțiile ca să împrăștie muștele care încep să bîzîie în jurul feliilor de pîine. Ia-o pe îndelete, ca să ne dăm mai ușor seama despre ce e vorba, spune Tușica desfăcînd dopul termosului de tinichea pe care-l dosea bine în fiecare zi într-un locșor secret, umplînd încăperea cu un miros cald de năut. Nu știu cîte din toatea astea au să se adeverească sau nu, reia Delfina, împărțindu-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
face semn Roja cu brațele larg deschise, și el țeapăn, cu buzele rînjite, de parcă ar mai fi avut încă ceva important de zis chiar înainte să mierlească. — Porcilor, hoților, ați confiscat Revoluția, ce altceva ar fi putut spune? întreabă Gulie, desfăcînd curelele cortului, trăgînd aer adînc în piept și privind bolta înstelată. — Se pare că a sosit timpul să ne mutăm, spune Tîrnăcop, ieșind și el la aer în patru labe, adulmecînd aerul nopții. — Am putea și să n-o mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am spus. — Sigur că nu, la ce mi-ar folosi, răspunse el. Relaxează-te, Martin. Scoate-ți sacoul. Ești lac de transpirație. Mi-am scos sacoul, mi-am deschis vesta și mi-am suflecat mânecile cămășii. Nu reușeam să-mi desfac butonii. Am încercat să mă ridic, dar canapeaua era făcută în așa fel încât nu puteai ședea pe ea și m-am întins din nou. M-am uitat în sus spre Palmer, care se oprise din nou lângă mine; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fixă, respirând anevoie. Apoi făcu un pas, depărtându-se de mine, își duse mâna la frunte pentru o clipă. Am găsit gestul, ca o dovadă de slăbiciune, grozav de emoționant. — N-am ce să-ți răspund în privința asta, zise el desfăcând brațele. Există lucruri care nu ne aparțin. Dacă Antonia nu află nimic, poți fi încredințat că n-am să o înșel niciodată, nici în gând, nici în fapt. Ceea ce ai văzut astă-seară a fost sfârșitul. Mai mult chiar, sosirea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un a. Stai, mă gâdili. „Lene“ și „Leni“ mai sună cum sună, dar „Lena“, zici că e nume de servitoare. „Grete“, la fel, e un nume pur... Nu, chiar mă gâdili. Sută la sută star de cinema, i-am explicat, desfăcând picioarele. Pe când „Gretchen“ sună ridicol. Tot ce Înseamnă german, concentrat În două silabe, nu crezi? Dora nu scoase nici un cuvânt. „Dorothée“ e același lucru, numai că, În franceză. Pe când... Pe când „Dorothea“ are ceva... Ceva nobil și bine proporționat. Ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acum ce să fac - cu toată bunăvoința mea febrilă, cu toate prostioarele mele de om educat? M-am prăbușit pe podea epuizat. Mi-era frig la picioare, membrele Îmi Înțepeniseră și mă dureau. Exact când m-am aplecat să-mi desfac șireturile de la bocanci, luminile s-au stins. De data aceasta Însă nu m-am lăsat provocat. Mi-am dat jos haina, mi-am desfăcut șireturile ude și mi-am așezat bocancii lângă mine. Cu picioarele Întinse, am Încercat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poziție de lotus În fața lui Froehlich și a lui Gileke? M-am ridicat și m-am apucat să caut exemplarul din Tageblatt, pe care mi-l dăduse Dora. Într-un final, cotrobăind destul de mult, l-am găsit sub calul troian. Desfăcând ziarul În fața mea, am cercetat poza asupra căreia care ne oprisem primăvara trecută, În dimineața În care am vizitat Fundația și În care a Început toată povestea asta nefericită. Uite-l pe Froehlich cu părul ciufulit și rânjetul ăla larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dovlecel era în ochii mei mai ceva ca Taj Mahal-ul. Poate că Balboa știe ce-am simțit când am zărit întâia oară scrânciobul prins de tavanul verandei. A crescut în casa asta. Fata care mi-a dat voie să-i desfac sutienul și s-o mozolesc în ușa căminului a crescut în casa asta albă. În spatele acelor perdele goișe! Uite, are și obloane! — Tati, mami, zice Dovlecel în clipa când coborâm în gara din Davenport, iată-l pe musafirul nostru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cum coboară treptele, se strecoară pe poarta din fier forjat și se pierde în lapoviță, ca o umbră. A închis și ea ușa, apoi, cu greu, pe rînd, a dus traistele în bucătărie. Doamne, copilul ăsta-i nebun! a exclamat, desfăcînd baierele traistelor. Maria a găsit-o fericită, trebăluind în jurul mesei pline. O singură dată fata a întrebat de unde atîtea bunătăți, apoi, după ce a mîncat, zărind între timp traistele, s-a retras să învețe, schimbată dintr-o dată, cu ochi răi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
începe Vlad timid după ce intră. M-am întîlnit cu șeful tău, Ștefănescu, azi după program, și mi-a spus să te rog, dacă poți..., noaptea asta n-are asistență tehnică în secție... Ia loc face Mihai un semn spre fotoliu, desfăcînd apoi brațele larg, căscînd prelung, cu zgomot. Mă, ce somn grozav! Parcă mi-a mai trecut și durerea de cap, că... Ce te uiți? Chef în toată legea! clatină Vlad din cap, rotind pe toate părțile pachetul de țigări. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
whisky -, dacă totuși insistați... Sigur că insist! lovește profesorul cu arătătorul în masă, ca în momentele lui de furie. Doar n-o să stau toată noaptea să înnebunesc gîndindu-mă la ninsoarea altor ierni. Où sont les neiges d'antan ? oftează Lazăr, desfăcînd larg brațele, privind tavanul. Și-avea niște coapse lungi și-o gură senzuală, dar nu vulgară, ci așa, de mare doamnă; rostea vorbele cu oarecare voal, parcă le-ar fi acoperit într-un parfum exotic... "Ești novice, am impresia, tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pick-up-uri și alte asemenea lucruri. Uneori reușea, alteori nu. Dacă nu reușea, le arunca undeva În fundul camerei, iar, dacă reușea, le Îngrămădea, alături de restul chestiilor care mai erau acolo, În debara. Era În stare să-și petreacă jumătate de zi desfăcînd În bucățele, pe toată masa, cine știe ce drăcovenie, agitîndu-se cu clești și șurubelnițe și role de izolirband, În timp ce vorbea de unul singur - „Așa, deci firul ăsta se duce aici, ăsta e termostatul, și asta e Închizătorul arcului, OK, și ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
n-ai fi crezut că pentru un singur schimb de Îmbrăcăminte e nevoie de atîtea proptele. Nasturi pentru vestă; nasturi pentru cămașă; nasturi pentru manșete. Apoi, cataramele bretelelor. Bietul corp omenesc e făcut din bucăți, ca o păpușă; dacă-l desfaci, te alegi cu o lădiță plină de catarame, copci și nasturi asortați! Pe fundul lădiței mai găsiră o pereche de ghete vechi, cu niște ținte mari, tocite de prea mult umblet, de prea multă pîndă pe la colțuri de străzi. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la revedere, răspunse Hilfe, și scoțîndu-și haina, ca și cum ar fi vrut să se spele, i-o dădu lui Rowe. Pe mica etichetă de mătase de pe gulerul hainei se putea citi numele firmei Pauling and Crosthwaite... — Ai să găsești filmul dacă desfaci căptușeala la umăr, mai spuse Hilfe. (Umărul era vătuit). Vrei un briceag? Iată-l chiar pe-al dumitale“ Și-i Întinse briceagul de cercetaș. Rowe tăie stofa și scoase din căptușeală un film, căruia Îi rupse numaidecît Învelitoarea de hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cum începe. Poate ai început să foiletezi cartea pe când erai încă în librărie. Sau nu ai putut, pentru că era învelită în celofan? Acum ești în autobuz, în picioare, între oameni, atârnat cu o mână de o bară și începi să desfaci pachetul cu mâna liberă, cu gesturi de maimuță, o maimuță care vrea să desfacă o banană și, în același timp, să se agațe de creangă. Fii atent că lovești cu cotul vecinii: cere-ți scuze, măcar. Sau poate că librarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]