62 matches
-
sweater Racing strălucitor - a dat buzna buimac În celula 273. Îl stânjenea un blid uriaș, Învelit Într-un ștergar imaculat. — Mizilicuri de băgat la raft, a strigat. Cât ați clipi din ochi, vă veți și linge pe degete, negrăit de desfătătorule Parodi. Lapte și miere! Empanadas prăjite În ulei la foc mic de două mâini bronzate; blidul În care lenevesc se mândrește cu armele și deviza Prințesei Hic jacet!. Un baston de malaca l-a potolit. Îl flutura În aer triplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ciupercă, care să le mențină condiții de viață normale. Doar că orice orhidee nu-și schimbă niciodată partenerul... Și dacă e vorba de orhidee, mi-aduc aminte de salep, o băutură la modă În secolul trecut, mai degrabă hrănitoare decât desfătătoare, obținută din tuberculii unor orhidee ceva mai banale: Orchis XIXși Platanthera. Și să rămân În context. Majoritatea monocotiledonatelor - vreo 70.000 de toate - sunt perene și datorează aceasta, cu excepția arborilor, unor bulbi ori tuberculi, cu - din nou - foarte puține excepții
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doamna mamă Aupick, la misterioasa J.G.F., la servanta Mariette, la cerșetoarea roșcată, la acea necunoscută de pe stradă, întâlnită doar o singură dată în vuietul necruțător al orașului, la Elisa Nieri (galantissima spioană!), la dansatoarea Lola Montès, la damnatele femei încolăcite desfătător și desfrânat, la o anumită modistă, erudită și pioasă, la a doua Berthe, ultima lui amantă, abia deslușită în chinurile bolii tot mai devastatoare... undeva... în Belgia... Brusc, reintri în clipa ta, în cotidian: țiuiturile sfredelitoare din urechi, urletul permanent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
vrea să-l ademe nească, părând a gândi și a simți în chip atât de firesc ca acela, încât o potrivire atât de desăvârșită pare o minune a întâmplării. Nu-și iese niciodată din fire, e mereu același, in sinuări desfătătoare, limbaj de om de Curte, știe jar gonul femeilor, bun comesean, când trebuie nu vrea nimic anume, poate cât ai bate din palme să împrumute gusturile oriși cui; aceeași ușurință în a lăuda sau a blama același om sau același
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
neobișnuitului, acel cu-neputință să fie așa cum apare? Dar așa cum apare, în lumina lumii și în cea a poemului, e în chipul ființei prin care lumina lumii trece. Ceea ce transpare prin această trecere e abia posibilul ființării. Nu "jocul cuvântului", desfătător în trăirea comună, pieritor în orizontul comunicării, ci "jocuri de imagini tot mai pure" (Trepte),6 ieșite din departele ascuns al sufletului, cuvântul luminos privit din umbră: În suflet, mai departe - în zarea lui, acolo/ Privesc din umbră jocul cuvântului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care vederea lumii, a bietei și bătrânei noastre lumi o umple de durere!" Mulțumită flirtului, Catherine ajunge totuși să uite de această făptură îndurerată, chinuită, sfâșiată care sălășluiește în ea. Preferința sa pentru plăcerea îmbătătoare a balului, a acestei "clipe desfătătoare" arată destul de bine că un hohot de râs, un vals însuflețit în brațele unui băiat sunt suficiente pentru a o vindeca, măcar vreme de-o clipă, de suferințele cotidiene. Pentru a-i anihila angoasa, neliniștea existențială, întrebările rămase fără răspuns
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
valuri, pune în sfârșit capăt rigorilor erotice de până atunci. "Tinerii domni și tinerele fete se așezaseră pe treptele scării, notează naratorul a doua zi, aflând aici un locșor care părea cât se poate de nevinovat, dar de o voluptate desfătătoare, și mai ales cei care prinseseră un loc pe treptele de sus, unde era mai puțină lumină, aproape că nu s-au mai urnit. Acolo am dus-o pe Louise [...] și am obținut de la ea sărutarea pe care o așteptam
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
urcușul prin propileele de stâncă ale Pietrei Mari, cu difi cul tățile lor atrăgătoare, care aminteau de Strunga Dracului, iar apoi de muchia ascuțită a crestei. Se lăsase ceață, așa că nu vedeam decât pietrăria imediată a muntelui, fără priveliști largi, desfătătoare, fără viitor... Nu avea rost să înaintăm prea departe. Așa că am cules o bucățică de calcar alb ca amintire și ne-am în tors. Trebuia să ne grăbim: începea a doua mea facultate, rod nu atât al pasiunii, cât al
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dealurilor runcene, subliniind farmecul și bogăția livezilor și pajiștilor ce-i împodobesc, dar și splendoarea caselor înșirate pe panțele acestora. O imagine de neuitat este dată și de vârfurile ce-i domină, unele înconjurate de păduri și poieni odihnitoare și desfătătoare. Sunt înălțimi magnifice, unele identificate că locuri întărite (cetățui), destinate cândva observării și apărării străbunilor, ce locuiau pe poalele acestora. Similar altor localități, din Subcarpații interni, solul specific Runcului este cel brun de pădure, slab podzolit (nisipos), intercalat cu pământul
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
din Iași încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, existând mențiuni istorice că în această perioadă zona era frecventată de domnitori precum Nicolae Mavrocordat, Mihai Racoviță sau Grigore Ghica. În 1752 Matei Ghica "„a ridicat un foișor desfătător și măreț în locul numit Copou, lângă Iași, pentru a se recrea după numeroasele sale preocupări”". Ulterior, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, mărturiile vizitatorilor Iașiului indică faptul că orașul era plin de grădini superbe. Aceste proprietăți erau însă
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
la Craiova ceea ce Gheorghe Asachi a realizat la Iași cu "Albina românească", Heliade Rădulescu la București cu "Curierul românesc" și nu în ultimul rînd, Zaharia Carcalechi la Buda cu revista "Biblioteca românească". Revista "Mozaicul" ar fi trebuit să aibă numele "Desfătătorul". A fost publicată ca ediție săptămânală și a apărut pentru prima oară în data de 3 octombrie 1838. Ultimul număr al revistei a fost scos în data de 25 septembrie 1839. Motivul stopării editării ei a fost dorința lui Lecca
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
face nimeni, numai aceasta mă scapă de urâtul ce m-ar prăpădi. După vorba unui împărat roman, simțesc că mă fac zeu, și simțind-o - îmi vine a râde.” Criticul George Călinescu a scris despre "Etymologicum" că „e o carte desfătătoare de divagație prin folclor și literatură”. După ce a citit cronicile elogioase din presă, Iulia Hasdeu nota în jurnal: „”. Cartea a fost reeditată în 1972 la Editura Minerva și în 1998 la Editura Teora (primul volum), sub îngrijirea lingvistului Grigore Brâncuș
Etymologicum Magnum Romaniae () [Corola-website/Science/333047_a_334376]