94 matches
-
luna mai, atingând în iulie temperaturile cele mai înalte. În august încep vânturile toamnei cu primii fiori ai frigului. Iarna își atinge apogeul în ianuarie la <Bobotează>, când gerul este năpraznic și se numește gerul bobotezei. Luna februarie ferecă și desferecă, îmbinând zilele geroase cu cele dulci. Ploile cad neregulat și cu zgârcenie. Cel mai secetos anotimp este vara și cel mai ploios este toamna. Când iese nor mare de la Cornul Caprei, înseamnă că plouă. De la răsărit vin ploile mari, vlogul
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
spune profesorul Codreanu, a însemnat "condamnarea la moarte și nebunie a lui Eminescu". Condamnare care, spre rușinea noastră, nu a durat între 28 iunie 1883 și 15 iunie 1889, ci s-a întins la peste un secol, până s-au desferecat porțile spre adevăr. Ostilitatea dintre poet și Maiorescu este o altă pistă urmărită de autor, știute fiind nu doar adversitățile din plan politic, ci și cele din plan uman (criticul Alexandru Dobrescu, în Butoiul lui Diogene, vorbește despre "masca sociala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Împinge pe haiduc În codru: “Va trebui să taie de-acum potecile toate de-a curmezișul.” Există Însă simultan și un dor de ducă și deja o recunoaștere și o asumare a unei misiuni, devenită fermă și mărturisită: “Va să desferece duhul pădurii și șipote negre cari cîntă.” Neîndoielnic acest duh al pădurii este unul al dinamismului spiritual regenerator, iar Încrederea În convertirea În cîntec a negrei mîhniri a șipotelor, legate poate de-o vrajă nefastă, este și ea limpede. Dealtfel
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ca o epavă-n port”, „înțepenit și mut”, deopotrivă înfricoșat și doritor de moarte. Existența devine „groapa mea de umbră”, e bântuită de „fantomele singurătății”, ceea ce o face să semene cu un permanent exercițiu de magie neagră: „Tot ferec și desferec peste vreme/ Trecutul care fumegă și geme”. Scufundarea în infinitul suferinței poate fi semn al unei detașări spirituale, al depărtării de orice satisfacție care ar putea veni din modul comun de a trăi. La acest nivel, „nu-i soare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Înjuga până la opt boi. De aici alaiul pleca după mire pocnind din pistoale și chiuind. La casa mirelui poarta era Încuiată și până ce starostele nu dădea vinars, nu i se deschidea poarta. Apoi urma un dialog versificat până când poarta se desfereca. Până la dobândirea miresei, mirelui și alaiului său i se arătau pe rând alte mirese: o copilă, o babă, etc. De obicei, după o Împăcare simbolică, după dobândirea miresei, colăcarii mirelui primeau câte un colac iar vornici câte un litru de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care uită de reperul permanent al subiectivității riscă să destrame cea mai solidă contribuție la complexul conceptual-spiritual omenesc. Înainte de a face pasul către alterul asemănător, omul își fixează datele de pornire într-o aspră și ascuțită confruntare cu sine însuși. Desferecat de propriile "încercuiri" conceptuale, el devine capabil de întâlnirea esențială și de libertățile pe care ea le presupune. Rigoarea și strictețea teoretice sfârșesc în deschisul comuniunii înglobatoare. În consecință, practica unei eficiente cunoașteri de sine depinde de aptitudine în calitatea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
așa că... Ajunși din nou pe creastă, inspirăm adânc aroma de cetină a păduricii de pini care ne ține companie până în coasta Hlincii. În dreapta noastră se defășoară valea Nicolinei, sau a Miculinei, cum se chema în vremuri uitate. Să încercăm a desfereca pecețile documentelor domnești care vorbesc despre Mănăstirea Hlincea. Apoi, dragul meu, și cu această mănăstire lucrurile nu sunt chiar așa de limpezi. Deși biserica a fost ridicată înainte de 1574, de către Maria, fiica lui Petru Șchiopu, și soțul ei Zota, fost
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cu vârfurile degetelor... VITALIE CIOBANU: Seara, urmăresc la hotel un talk-show cu Alexandr Krutov - Russkii dom -, o emisiune șovină, anti-NATO, pro-Miloșevici, anti-Cecenia, anti-baltică, pro-Irak și anti-ucraineană („la Lvov au fost interzise cântecele rusești!”). Un delir în expansiune. Dispariția comunismului a desferecat pandemoniul sufletului rus, a scos la lumină toate obscurantismele și resentimentele sale împotriva Occidentului, dar mai ales pofta de a-i învăța minte pe „naționaliștii” din fostele republici captive. Din fericire, mai există și literatura. Într-un pasaj subteran de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
progeniturile-i va înghiți 199". 135 Apoi strigat-a Orc: "Fie blestemata fățărnicia-ți Rece! deja în jurul Arborelui tău Cu șolzi care sclipesc de aur și rubinuri, începi fărîmițatu-mi Spirit Să-l slăbești. Precum un vierme mă înalt în pace, desferecat Din furie. Acuma, cînd mă minii, si mai mult fiarele mă strîng. O, durere! O, durere! Vierme silit! Sînt vierme? 140 Au omul e născut în mare amăgire? Amăgitor foarte Pui stavila furiei mele pentru că viermele să-ncolăcească arborele. Piei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Arbore încîntător sînt îmbătata și nu pot de-îmbrățișarea ta 235 Să fug, altminteri, fii încredințat, așa un chip de groază Nicicînd în brațele-mi n-ar odihni; ascultă-acum, îți voi dezvălui Taine-ale Veciei care nicicînd pînă acum nu au desferecat Buzele-mi de aur și nici nu au deszăvorît sînul lui Enithármon. Printre Florile lui Beula umblat-a Omul Veșnic și o văzu pe 240 Vala, crinul pustiei topindu-se în miez de zi; Pe sînul ei în dulce fericire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că arhivele românești nu sînt accesibile cercetătorilor, avînd nevoie pentru detalii semnificative și stabilirea corectă a unei hărți a evoluției numerice a mișcării legionare de la arhivele Siguranței Generale a Statului, zăvorîtă și pentru noi, exegeții din România (S-or fi desferecat oare, astăzi?). Dar ceea ce n-a putut afla în arhivele românești a găsit în cele nemțești, în biblioteca de la Freiburg, administrată și alimentată de legionari, în publicațiile și convorbirile cu legionarii în exil. Încît, pînă la urmă, a rezultat o
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
am întîlnit cu Albert și am dejunat într-un restaurant luxos și gol de lîngă L'Etoile. Apoi ne-a dus, cu mașina lui argintie, joasă, marcă japoneză, la el acasă. Am urcat în apartamentul lui din Boulevard Bineau, a desferecat multele încuietori și-am intrat înăuntru. O casă uluitoare, de tînăr artist decadent, care își ține hîrtiile nu numai pe masă, ci și pe mesuțele joase și, mai ales, sub mesuțe, da, pe jos, pe mocheta de culoarea cafelei cu
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
în poemul acesta nu se pătrunde cu barca ce taie valurile mai înalte ca viața băiatul Filip se joacă de-a galerele împărătești cu metaforele facile vâsla este cât întreg alfabetul cu privirea ațintită spre miracolul oglinzii de apă băiatul desferecă ziua își invită concetățenii la o călătorie păstrând pentru sine speranța că își va însuși întreaga înțelepciune a lumii din care blondul nostru Filip ne trimite semne fără speranță printr-un ram de măslin bătându-și capul cuprins de delir
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
aripi izbăvitorul miel însângerat Graiul pietrelor o tăcere de cremene cuprinde clipa ceasul și ziua câtă iarbă și frunză naude navede nagreul văzduhului nici urmă de foșnet adierile-s duse’n pierzanii și nu e duh ori arătare neștiută să desferece graiul ascuns al pietrelor iar până la miezul magic al nopții în care tremură frunza și iarba-și dezvăluie jindul și foșnetul e-o vreme amarnic de lungă ajunge-voi oare s’ascult rostirea de vrajă a pietrelor? Zariștea pierdută îngerul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
neauzită pe-o margine de timp dintr'o gură de uitare ochiul bufniței străpunge taina nearătată ce va să fie logodna apei cu focul istovirea spaimei din spargerea norilor lacrima îngerului înduioșat clipa căzându-și izbava pe tăcerile pietrei piatra desferecând mireasma neauzită a cuvântului din începuturi Steaua căinței steaua căinței pecete neliniștită pe răstimpul prihanei unde ar fi să fie îndoielnica graniță a părăsirii poruncilor? o strâmtoare de văzduh între lege și erezie prin care plutesc într'un zbor siluit
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
ajuns. Suntem în Rai. 30 decembrie 2006 Estompare Dar cum priveam, un înger, Se despleti ca norul, Iar zâmbetul Fecioarei Se-ndepărtă pălind, Căci timpul ca potopul Intrase-n catedrală, Ștergând-o de imagini, Până când, la sfârșit, Rămase numai Duhul Desferecat pe ape. 7 aprilie 2007 Proiecție Ce straniu - să te vezi, când nu mai ești, prin ochii altcuiva, care te-adună din poze de demult și din scrisori, visând la taina ființei ce s-a dus... Căci cititoru-ajunge prea târziu
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
cunoscută, o rază de lumină l-ar ucide. Strig lebăda cenușie. Pe măsură ce aceasta se apropie, culoarea i se întunecă tot mai tare Vers între mine și umbra mea, se strecoară umilă singurătatea. Picioarele Fată frumoasă, fată frumoasă, desfă picioarele așa cum desferecă pământul izvoarele, să simt răcoarea pulpelor tale și căldura întunecată dintre vintre - amirosite de petale. Acum, nu sunt Aș fi preferat ca umbra să se rătăcească de ființa mea, să se desprindă cu orice preț. După ani îndelungați, m-aș
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
și 51, din 5-11, respectiv 12-18 noiembrie. Despărțite de o săptămînă, discuțiile cu doi oameni de teatru, potriveală, prind la mijloc Festivalul Național ,I.L. Caragiale". Prima întîlnire, dintre Marina Constantinescu, selecționer unic și director artistic al evenimentului, și Ana-Maria Onisei, desferecă histoires despre profesionalism și modele. Rapelul, cînd stau de vorbă George Banu, regizor și critic, acum profesor de Artele spectacolului la Paris, și Emilia Chiscop, e despre școli, diferit înțelese, despre influențe, despre schimbări și literatură. Fiecare asemenea acoladă se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
Liviu Dănceanu Acum două decenii l-am întîlnit pe Alexandru Matei, un ardelean mic la stat, mare la sfat, pe cît de mignon, pe atît de greu de desferecat, pe cît de zgîrcit în efortul de a risipi, pe atît de mărinimos în risipa de efort și hotărîre. în plus, mi s-a părut a fi posesorul artei de a disciplina apetiturile colaboratorilor pentru a face posibilă munca în
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
a avut dreptate. Pînă la urmă, anglo-americanii au recunoscut legitimitatea alegerilor și, cu asta, lințoliul s-a așternut peste țară. Dar mai speră, și în septembrie 1946, în posibilitatea declanșării unui război al anglo-americanilor împotriva sovieticilor, singura posibilitate de a desfereca destinele țării. Își încheia, totuși deznădăjduit, jurnalul pe anul 1946 cu interogația tulburătoare: "Iubitul meu neam, încotro mergi? Spre paradisul lui Stalin, de bună seama!!" Iar în 1947, cînd SUA a lansat planul Marshal o clipă a crezut că și
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
în vîntul puternic”, „Văi aproape obscene, întunecate și umede”, „Fiare flămînde și jalnice”. „Spaima” voluptuoasă pe care o încearcă poeta are un dublu substrat, abstract și totodată senzorial, precum un joc de-a v-ați ascunselea. Ideea ar dori să desferece misterul care e prin natura sa indecriptabil, îngăduind însă o destindere, un fior al acestei cinegetici intelectuale care poate captiva: „În așteptare, confundînd fiorii, / Spaima se-amestecă plăcut cu taina/ A cărei dezlegare mi-e destin:/ Am de trăit pînă
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
cu întuneric lumina/ zgripțori cu măselele degerate/ mi-astupă copilăria/ cu douăsprezece năvoade/ de ademenit îngerii/ cu douăsprezece descîntece/ șchioape/ poate că mîine/ nopțile se vor spăla/ apa va fecunda flăcările/ iar eu singur în fața fricii/ voi desface lacătele/ voi desfereca infinitul/ în grajdul celest -/ doisprezece diavoli fierbînd/ într-o aureolă/ perpetuu" (Ritual șexorcismț). Stihuri în care "desferecarea" mîntuitoare, dematerializarea jinduită nu iese din rama tabloului, rămînînd, așa cum se cuvine în cazul unui poet veritabil, un simplu element, fie și încărcat
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
Distribuind eficient statornică armonie, se cere prăznuit la 10 mai, îl simt veghind asupra născuților care îmi sunt scumpi, din anotimpul înflorit cu precădere. Dar cîte înviorătoare ecloziuni ni se nălucesc, a împăcare și nădejde, cînd crugul vremii, atingînd solstițiul, desferecă, din adîncuri, zestrea colindelor! Într-o piesă cu care m-au răsfățat colindătorii, aducîndu-mi tributul lor de calm și devoțiune, urarea se încununa cu busuioc și ruje, parcă înaintînd printr-o grădină reavănă, vital năvălită de seve. Desen svelt, al
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
Va trebui să taie de-acum potecile toate de-a curmezișul. S-a pierde în munte, s-a pierde, uitîndu-și de mumă și moarte. S-a duce tot mai adânc până unde se-nchid toamna șerpii subt stâncă. Va să desferece duhul pădurii și șipote negre cari cântă. N-o să-1 mai vadă nimeni cu anii. Numai de sus pretutindeni 1-a dovedi cu țipăt uliul și buha cu scurte jelanii. [1931] * ȚARĂ Pe dealuri se-nalță solare podgorii albastre și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-sa -, tu trebuie să te duci cu Aldaya, care-i dintr-o familie foarte bună.“ „Da, mamă, răspundea el, cum spui matale.“ Cu timpul, Javier păru să Înceapă să aibă Încredere În noii săi prieteni. Din cînd În cînd, Își desfereca buzele, și tocmai sculpta un joc de șah pentru Miquel Moliner, ca răsplată pentru lecțiile lui. Într-o bună zi, cînd nimeni nu se aștepta ori ar fi crezut cu putință, descoperiră că Javier știa să zîmbească și că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]