94 matches
-
parcă îi descriau propriile sale trăiri. Îi tălmăceau visele frumoase despre iubirea adevărată pe care abia aștepta să înmugurească și-n sufletul său. Acum doar simțea că-i bate la ușă, însă nu era sigură că a sosit să-și desferece larg sufletul ca s-o primească. Deschise cartea la pagina unde poeta martoră la freamătul mării, admira cum pescărușii pluteau deasupra valurilor în zborul lor neliniștit. Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
ajunse nicăieri, Avar s-aprinzi stinse culori, Apoi la îngeri să mă ceri. Să n-am nici lacrima sub fard, Dar nici cărări să pot pleca, În gând să-ți plâng, în trup să-ți ard, Doar tu să poți desfereca Tăceri din stepe fără rost, Să-ți înfloresc în ochi durut, Colibri ce nicicând n-au fost, Nesomn să-ți fiu pentr-un sărut. Cât ne-am căutat pe mii de hărți, În sens invers, pe interzis, Pierdute două jumătăți
PE MII DE HĂRȚI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377357_a_378686]
-
ajunse nicăieri, Avar s-aprinzi stinse culori, Apoi la îngeri să mă ceri. Să n-am nici lacrimă sub fard, Dar nici cărări să pot pleca, În gând să-ți plâng, în trup să-ți ard, Doar tu să poți desfereca Tăceri din stepe fără rost, ... Citește mai mult Se poate să te fi știutDin vremea când treceau caleștiCu vise-n bernă și-n tumultSă nu observ că rătăcești.Pe buze numele-ți sculptatL-ai înfrunzit, să știu că-mi ești
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
tac și tace și vântul ce-ți purta vorbele numai Dunărea își leagănă ofurile în doinirea valurilor Și zilele trec sau poate eu trec prin ele sau poate doar aștept să-mi vină rândul să-mi crească aripi în piept desferecând o poartă dincolo de care tu mă vei aștepta ca un anotimp al împlinirilor * Nostalgiile cuvintelor (2) de Gabriela Mimi Boroianu 10.03.2017 Aș vrea să uit cine sunt să uit că doare acea parte din mine ce se încălzea
NOSTALGIILE CUVINTELOR I de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379593_a_380922]
-
poartă Prin bucle încurcate și-ntortochieri năuce, Din propria-ți voință sau printr-un dat de soartă, Să te oprească astăzi din rătăciri caduce. Să-mi bați domol în poartă, apoi în uși de gând, Trezindu-l precum prințul frumoasa adormită, Desferecat de doruri, din somnul cel sperând, Să îți deschid-o ușă ce-o credeam ruginită. Să intrăm în livada în horbotă-mbrăcată Cu albele-i parfumuri tandru să ne-nvelească Și-n taina amurgirii, o creangă aplecată Să-ți răcorească fruntea
GÂND ÎNFLORIND de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381373_a_382702]
-
GÂNDURI DE NOAPTE (X), de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. Fără vorbe, pereții n-ar mai avea urechi, dar ar face... ochi. Numai în pereche, omul își poate prefigura zborul. Timpul e meșterul care desferecă tainele lumii. În inima românului, imediat după bobul de îndumnezeire se află ceva din duhul lui Eminescu. Dacă vrei să alungi răul, fă glume pe seama lui; dar nu te aștepta să-ți meargă asta și cu... „doamna cu coasa”. Când
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
în două cămări. Una e mai spațioasă, ca să încapă în ea și... regretele. Citește mai mult Fără vorbe, pereții n-ar mai avea urechi, dar ar face... ochi.Numai în pereche, omul își poate prefigura zborul.Timpul e meșterul care desferecă tainele lumii. În inima românului, imediat după bobul de îndumnezeire se află ceva din duhul lui Eminescu.Dacă vrei să alungi răul, fă glume pe seama lui; dar nu te aștepta să-ți meargă asta și cu... „doamna cu coasa”. Când
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
poartă Prin bucle încurcate și-ntortochieri năuce, Din propria-ți voință sau printr-un dat de soartă, Să te oprească astăzi din rătăciri caduce. Să-mi bați domol în poartă, apoi în uși de gând, Trezindu-l precum prințul frumoasa adormită, Desferecat de doruri, din somnul cel sperând, Să îți deschid-o ușă ce-o credeam ruginită. Să intrăm în livada în horbotă-mbrăcată Cu albele-i parfumuri tandru să ne-nvelească Și-n taina amurgirii, o creangă aplecată Să-ți răcorească fruntea
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
-ți poartăPrin bucle încurcate și-ntortochieri năuce,Din propria-ți voință sau printr-un dat de soartă,Să te oprească astăzi din rătăciri caduce.Să-mi bați domol în poartă, apoi în uși de gând,Trezindu-l precum prințul frumoasa adormită,Desferecat de doruri, din somnul cel sperând,Să îți deschid-o ușă ce-o credeam ruginită.Să intrăm în livada în horbotă-mbrăcatăCu albele-i parfumuri tandru să ne-nveleascăși-n taina amurgirii, o creangă aplecatăSă-ți răcorească fruntea, timid, s-o miruiască.Și
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
zămislirii pământene, venerație față de Marele Creator. Fiecare frază a limbajului în versuri trimite la cuvântul-temă, trăire a ceea ce sfinții părinți numesc unicitate a dumnezeirii, nașterea universului și marea împlinirea a vieții pământene. Gândul și întreagă a noastră simțire se lasă desferecate cu o așa minuțiozitate descriptivă, amintitoare de Imnul Creațiunii (Rig Veda) sau de motivul cosmic eminescian, încât avem senzația retrăirii, la o scară a dramaticului de sorginte antică, un alt model cosmologic în viziune poetică. Prologul („Când tainic s-a
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
au spulberat privirile celor de pe mal, lăsân-du-i cu mirări cioplite, urcând surâzând pe pontonul special amenajat, cu acea cruce în mână. Zgribulit și înghețat datorită puținelor straie ce avea pe dânsul, căuta ca-ntr-un fascicol de întuneric, privirea ierarhului. Desferecând parcă și frigul de afară, I.P.S. Casian Crăciun, a luat crucea de lemn din mâna tânărului înnotător, binecuvântându-l, ca și cum apa Dunării mângâie cu valurile sale, ființa lebedei plină de grație. Într-un foșnet de aplauze, toți credincioșii adunați pe
DE SFÂNTA BOBOTEAZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348771_a_350100]
-
iubirea-i o floare. Iar noi -muritorii- petalele ei; Târziu am aflat că iubirea nu moare, Doar noi ne tot trecem, mereu singurei. Ce jertfe-am făcut pe altarul iubirii, Ce fete au plâns!...O! ce fete am mai plâns!... Desferecasem porțile fericirii, Când prima săgeată de foc m-a străpuns. Și acum o visez: cu părul sălbatic, Cu ochii de neguri, cu zâmbet divin... Cât de mult am iubit-o!... - ca un fanatic; Mi-a luat ani de zile să
PRIMA DRAGOSTE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376949_a_378278]
-
îi descriau propriile sale trăiri. Îi tălmăceau visele frumoase despre iubirea adevărată pe care abia aștepta să înmugurească și-n sufletul său. Acum doar simțea că-i bate la ușă, însă nu era sigură că a sosit momentul să-și desferece larg sufletul ca s-o primească. Deschise cartea la pagina unde poeta, martoră la freamătul mării, admira cum pescărușii pluteau deasupra valurilor în zborul lor neliniștit. Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
linia glumiței suportate, Agripina adăugi cu calm nedisimulat: -O să-l privim, de vreți și voi, mâine dimineață! I-a plăcut și Lixandrei când l-a văzut întâi. Haideți, nu mai stați! le-ndemnă ea luându-le-o înante ca să desferece minunea. Le urmai cu săcăteul doldora din care-mi sustrăsesem pofticioasă două pere ce-abia-ncăpuseră în căușurile spațioase ale mâinilor mele, mirându-mă de inepția celui care-i sugerase codul de la intrare: numai zerouri! Numai zerouri! ... Mă-ntorsei la Arthur în
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
Unde e scris numele meu nu știu”, „Zăpezile îmi cer să te învăț dragostea”), cât și în structuri simultane, ce prezintă alternativ trăiri lirice diferite („Binecuvânt Alfabetul Tăcerii”, „În pridvorul oglinzii Tăcerea toarce lână”, „Țiuie Tăcerea și mă doare”, „Xantipa, desferecă-mi Tăcerea”, „Tună și fulgeră în inima Tăcerii”). O geometrie perfectă domină restul capitolelor, structurate și ele, în câte 12 poeme fiecare, reprezentând secvențe importante în textura întregului. Ca o primă remarcă, arhitectura rotundului este evidentă la toate nivelurile: carte
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
progeniturile-i va înghiți 199". 135 Apoi strigat-a Orc: "Fie blestemata fățărnicia-ți Rece! deja în jurul Arborelui tău Cu șolzi care sclipesc de aur și rubinuri, începi fărîmițatu-mi Spirit Să-l slăbești. Precum un vierme mă înalt în pace, desferecat Din furie. Acuma, cînd mă minii, si mai mult fiarele mă strîng. O, durere! O, durere! Vierme silit! Sînt vierme? 140 Au omul e născut în mare amăgire? Amăgitor foarte Pui stavila furiei mele pentru că viermele să-ncolăcească arborele. Piei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Arbore încîntător sînt îmbătata și nu pot de-îmbrățișarea ta 235 Să fug, altminteri, fii încredințat, așa un chip de groază Nicicînd în brațele-mi n-ar odihni; ascultă-acum, îți voi dezvălui Taine-ale Veciei care nicicînd pînă acum nu au desferecat Buzele-mi de aur și nici nu au deszăvorît sînul lui Enithármon. Printre Florile lui Beula umblat-a Omul Veșnic și o văzu pe 240 Vala, crinul pustiei topindu-se în miez de zi; Pe sînul ei în dulce fericire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ca o epavă-n port”, „înțepenit și mut”, deopotrivă înfricoșat și doritor de moarte. Existența devine „groapa mea de umbră”, e bântuită de „fantomele singurătății”, ceea ce o face să semene cu un permanent exercițiu de magie neagră: „Tot ferec și desferec peste vreme/ Trecutul care fumegă și geme”. Scufundarea în infinitul suferinței poate fi semn al unei detașări spirituale, al depărtării de orice satisfacție care ar putea veni din modul comun de a trăi. La acest nivel, „nu-i soare și
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
moment dat, femeia s-a întrebat dacă n-ar fi trebuit să-l lase pe Zach pe malul apei - iubitul cel rece al râului. Într-un final, Zach și-a strecurat o mână către ceafa lui Pearl și și-a desferecat buzele. Pielea îi era așa de rece, încât femeia a avut nevoie de toată noaptea ca să-l încălzească. Și istoria s-a repetat de-atunci în fiecare noapte. Zach se urca în pat rece ca râul, iar ea era obligată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-sa -, tu trebuie să te duci cu Aldaya, care-i dintr-o familie foarte bună.“ „Da, mamă, răspundea el, cum spui matale.“ Cu timpul, Javier păru să Înceapă să aibă Încredere În noii săi prieteni. Din cînd În cînd, Își desfereca buzele, și tocmai sculpta un joc de șah pentru Miquel Moliner, ca răsplată pentru lecțiile lui. Într-o bună zi, cînd nimeni nu se aștepta ori ar fi crezut cu putință, descoperiră că Javier știa să zîmbească și că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
porni motorul. — Enrique Palacios, zise, Întinzîndu-mi mîna. Nu i-am strîns-o. — Dacă mă lăsați pe Colón, e foarte bine. Mașina demară dintr-un foc. Ne-am pierdut pe șosea și am străbătut o bună bucată de drum fără să ne desferecăm buzele. — Vreau să știi că-mi pare tare rău de doamna Monfort. În gura lui, cuvintele acelea Îmi părură o obscenitate, o insultă. — Eu vă mulțumesc că mi-ați salvat viața deunăzi, Însă trebuie să vă spun că nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
simpli țărani, robi sau țigani. Uneori se trezea recitând versuri învățate cândva sau ivite spontan, în timp ce ciupea un al-ūd arab, o alăută cu șapte corzi cumpărată la Pisa, dintr-o prăvălie cu vechituri. Transfigurate, cumva îmblânzite de rotunjimile bolților, sunetele desferecau în el un vârtej de stări, întrebări și imagini surprinzătoare. Se rezema de ziduri, se răstignea pe crucea lor rece, ca să-și potolească arderile din acel puternic, devastator și imperios nu știu ce interior. ― Cine sunt eu? Ce sunt eu? De ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pornit pe acea cărare... Și lautarul Licu încet, pe urmele mele... Scotea doar un fior nesfârșit din toate corzile acelui instrument păgân, sălbatic, răscolitor care-i stătea agățat, ca o femeie nebună, de gâtul lui. Ah, teribil intrument tzambalul! A desferecat totul în mine. Mi-a căzut încet blana, mi-au alunecat șalvarii, mi-au pocnit cupele bustierei, căci n-aveam pe mine decât costumul național de harem, și am dansat goală și desculță pe acea zăpadă cernită direct din rai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
9-12 puncte: E aproape sigur că ești armean. 13-15 puncte: Nu există nici o Îndoială, ești un armean mândru. Armanoush a zâmbit privind ecranul. Și În acel moment a Înțeles ceea ce știa deja. Era ca și când o poartă secretă ar fi fost desferecată În adâncul minții ei și, Înainte ca mintea ei să se poată obișnui cu lucrurile care țâșneau de acolo, un val introspectiv s-a rostogolit asupra ei. Trebuia să meargă acolo. De asta avea nevoie disperată: o călătorie. Din pricina copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Început să miroasă a praf și mucegai, ca și când camera intrase În putrefacție. Fie momentul prezent se deteriora rapid, transformându-se Într-o rămășiță a timpului, fie putreziciunea trecutului se infiltra În prezent. Porțile interioare ale timpului așteptau să fie desferecate. Pentru a le ține Închise și a păstra totul În ordine, mătușa Banu a scos Sfântul Coran pe care Îl ținea Într-o Învelitoare Împodobită cu perle, Într-un sertar al noptierei. L-a deschis la Întâmplare și a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]