256 matches
-
dacă pînă poimîine n-am cincisprezece mii, trebuie să mă-mpușc..."), dar se păstrează în registrul comic ("neică! să nu care cumva să mă lași" sună exact ca implorările din O scrisoare pierdută), "n-am noroc!", dă cheia problemei. Stavrache desfide norocul, zeul tutelar al lumii lui. El își ia măsuri, consultă avocați, caută să se asigure. Cînd, de fapt, ar trebui să se împace cu gîndul că, orice-ar face, nu deține controlul, același gînd care-l înnebunește și pe
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
Ești acolo, fiindcă o foarte omenească nevoie de comparație te trage în inventarul cu foști colegi, apucați pe căi lucrative. Inși utili. Nu ești acolo, fiindcă „meseria" te-a sustras. Cine este acest observator? Un profesionist al inutilității vii, care desfide mecanismul. însă el, mecanismul, în Act de prezență, are cuvântul. Nu explozia, furia, curățenia brutală a avangardei contează, în cele câteva însemnări însăilate, ci acea inerție frumoasă, în felul ei, ticăit, dulceag, acea lume a oamenilor care își văd de
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
noimă precât din ce în ce mai rar” (Rugăciune). Adesea, gândul efemerității propriei condiții se desenează în volute retractile, amăgitor și nestatornic ca însăși existența: „ca un bolid/ prin spații goale/ un gând perfid/ îmi dă târcoale// plutind prin vid/ în rotocoale/ eu îl desfid/ că-mi dă târcoale// să-mi pună-n blid/ să umple oale/ un gând timid/ îmi dă târcoale// stângaci, livid/ cu vorbă moale/ dar nu-i deschid/ să-mi dea târcoale/ de nopți avid/ să-l scriu pe coli/ un
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
discursul său demitizant și provocator, de factură avangardistă, prin convingerile personale intransigente, în plan politic, etic și estetic, Nicanor Parra respinge înregimentarea, convenționalul și compromisul. Adept al democrației și libertății, repudiază, în plan politic, disciplina de partid, iar în poezie desfide canonul estetic al „poeților majori”. Altfel spus, este vorba de o specifică situare ce ar putea fi definită cu termenul antisistem, propus de criticul de la El País, Ignacio Echevarría, într-un comentariu referitor la asemănarea, din acest punct de vedere
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
a făcut aceste precizări după ce depuatul Cezar Preda a afirmat că premierul Ungureanu este responsabil de ce se întâmplă în ultimele zile în PDL. Fostul conslier de la Cotroceni a mai spus că este un supoter al lui Mihai Răzvan Ungureanu și "desfide" pe cei care nu sunt să spună care sunt motivele. "Ungureanu nu e un prim-ministru să finanțeze campanii, ci să guverneze țara ca independent. Noi l-am vrut independent, și PDL și Traian Băsescu", a adăugat Cristian Preda.
Cristian Preda: A-l învinui pe Ungureanu pentru fisurile din PDL înseamnă a nu vedea problema din PDL () [Corola-journal/Journalistic/45625_a_46950]
-
o dispoziție oarecum tăinuită până atunci a lui S. Damian: aceea de a încuraja experimentele, inovările, revoltele față de clișee, față de normele neclintite. Oniricii îi dobândesc girul ( D. Țepeneag, Vintilă Ivănceanu, Iulian Neacșu, Florin Gabrea) și în general tinerii care inovează, desfid canoanele, conveniențele. Deci nu doar pe onirici îi încurajează, ci și pe alți tineri în ale căror texte deslușește un sunet nou: Ștefan Bănulescu, Nicolae Velea, Sorin Titel, George Bălăiță, D. R. Popescu, Sânziana Pop. Toți aceștia reprezintă pentru el
Deja uitatul S. Damian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4390_a_5715]
-
personajelor, care a fost perpetuat ca linie, nu ca mijloace coregrafice, și de Oleg Danovscki: o ființă esențialmente pură reprezentată de Fată, constrânsă să se prostitueze de proxeneți (Cei trei Vagabonzi), întâlnește pasiunea elementară a Mandarinului ( unul dintre clienți), care desfide orice piedică, chiar și moartea, până când pasiunea sa nu își găsește împlinirea. Îmi amintesc de Petre Ciortea și de Magdalena Popa (căci ea a preluat rolul Fetei), care erau magistrali în spectacol, dar mai ales mi-o amintesc pe Irinel
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
traiectorii fără de prihană. Rest al unei mînăstiri de maici, din epoca severă a stilului romanic, zidirea luminos vizibilă, pe un umăr de deal, își merita, dealtminteri, o recunoaștere candid eficientă; căci i se spune, afectuos, Mireasa. Conjuncții ale sensului care desfid inerția limitativă, cum să nu le proclami dinamica necesară și să nu le detectezi pînă în filigranul ultim al rostirii? Chiar la nivelul straturilor ei străvechi, evidența care ne iese în cale este de un ordin superior fixațiunilor inerte. Dacă
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
scoate de-a dreptul din sărite. „Cubomaniile” se nasc din refuzul peisajului realist, care nu se impregnează, romantic, de sentimente care să-l transforme, ci e tocat și amestecat ca o salată de fructe. Același plictis, de-o speță care desfide și romantismul, și modernismul, e resimțit față de aproape orice înfăptuire omenească mai veche sau mai recentă. Kamikaze sub acoperire, poetul care se confesează, într-o poză de sinucigaș căruia nu i-a venit încă timpul, în Inventatorul iubirii, secretă un
Ceva cum nu s-a mai văzut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3559_a_4884]
-
care poveștile mai mult le răscolesc, decât le vindecă. Despre soartă? Despre semne? Aș spune că despre tristul adevăr că se poate mai rău, dar nu mai bine. De la fosta gardă de corp urmărită de un pericol pe care-l desfide, până ajunge să i se supună și care trăiește o viață de film, cu multă acțiune și îndeajuns absurd, la fosta cântăreață, Bella Dmitrievna, care moare inconștientă, lăsând niște memorii naive, la toate războaiele de la facerea lumii, din ce în ce mai lipsite de
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
erudiție și umor labirintul a ceea ce tot ei au convenit să numească „sufletul german”, izbutind să nu cadă prizonieri unor tabuuri și clișee? Temerara expediție începe cu „Abendbrot” , modesta și cucernica „cină cea de toate zilele” prin care credincioșii luterani desfid și azi excesele gastronomice ale „papistașilor”. Ultimul popas din cele peste 60, incluse în traseul lexicografic, are o încărcătură dramatică și un final deschis: Zerrinsenheit. Termenul desemnează sfîșiere (interioară), zbucium sufletesc, conflict între idealuri și realitate. Acest ADN „sufletesc” propus
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
Vivian este orgolioasă și nonconformistă și retragerea la țară, în preajma doctorului, nu e un act de supușenie ci unul de nonconformism, o abatere de la condiția ei de artistă. Dă curs impulsului inimii (,,iubesc, mă dăruiesc, nu fac rău nimănui") și desfide onorabilitatea femeii burgheze (,,avea oroare să fie socotită o femeie cinstită"). Dar există și Ann, fiica doctorului, adolescenta rebelă, capricioasă, voluntară și posesivă, ,,una dintre acele ființe senzuale și fără frâu ale căror înclinări spre rău și viciu nu cresc
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
RĂPAN! Iubirea fiind echivalentul semantic-demiurgic al Armoniei Cosmice a Creației/POEZIA SACRĂ - Poetul poate să-și ofere și sincope terestre ale Iubirii, în favoarea Armoniilor Celeste ale RIMEI POETICE: „Vei îndrăzni, Madonă, cu asprime/Să mă condamni? O, nu, nu mă desfide!/ Pierdut pe veci mă exilez în rime!” - cf. Sonetul CCXCIV. ...În definitiv, Iubirea cu cadențe terestre a provocat Căderea - atunci, expierea să se facă (chiar dacă se cam încalcă scripturistica veterotestamentară...) nu prin Femeia Terestră, ci prin Ipostaza sa MARIANICĂ - POEZIA
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
a atâtor nume ilustre și noi, pentru mulți, din literatura și exegeza marii Țări și Imperiu al Răsăritului. Prin candoarea și nevoia irepresibilă, tipică unui creator autentic, de a înțelege valorile. Valorile eterne și mereu moderne, actuale și inactuale totodată, desfid modelele, curentele pasagere și nu rareori sufocante, de prin universități și redacții încropite, naive, în sensul rău al cuvântului. Prin nevoia de adevăr, dar și prin lupta, efortul și dovada acelei moralități superioare care, încă odată, se arată, se proclamă
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
Nicolae Breban Vrând să fac un dar poeților români - de la care în tinerețe am primit inestimabile daruri, Nichita, Cezar, Grigore -, am îndrăznit o versiune românească a intraductibilelor și abstruselor poeme rilkeene. Mostre supreme ale unui discurs poetic somnambulic, desfidând nu numai logica și sintaxa curentă dar și cea poetică, aceste Elegii? sunt, cred eu, un vârf dacă nu un monument al spiritualității moderne europene. Sunt fericit că limba română a strămoșilor mei și a marilor poeți români a primit
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
ceea ce erau la origine. Putem să le regăsim, să le observăm. Rezultatul e limpede: structura morală originară și fundamentală a omului este făcută pentru societăți simple și închise”. Dar, mai spunea în continuare că voința omului, gândirea lui și geniul, desfid orice previziune: „Prin intermediul acestor voințe geniale, elanul de viață care străbate materia obține de la aceasta, pentru viitorul speței, promisiuni despre care nu putea fi vorba când se constituia speța. Mergând de la solidaritatea socială la fraternitatea umană, noi rupem cu o
EXTREMISM ȘI MODERAȚIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383305_a_384634]
-
o despart de cea mai primejdioasă nebunie, oare nu i-aș fi sucombat și eu la rândul meu, cedând tertipurilor ei imposibil de pătruns? Dacă e adevărat că există o anume mediocritate de a trăi, atunci mă închin ei și desfid pe toți aceia care laudă pieirea vremelnică și glorioasă datorată cine știe cărei pretinse inspirații insuflate de acei demoni nevăzuți ai creației... Ce este starea acesta ciudată și de necuprins pe care unii au numit-o geniu - și de unde vine? ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Va Fi Diferit de Acum Încolo sau De Acum Încolo Nimic Nu Va Mai Fi La Fel, alarmiste precum Anarhia la Pândă sau Mișcări Suspecte la Graniță, retorice precum Un Discurs Istoric pentru Un Moment Istoric, lingușitoare precum Demnitatea Președintelui Desfide Iresponsabilitatea Capitalei, belicoase precum Armata Asediază Capitala, obiective precum Retragerea Organelor Puterii s-a Făcut Fără Incidente, radicale precum Primăria Trebuie Să-și Asume Toată Autoritatea, tactice precum Soluția Stă în Tradiția de Municipalitate. Referirile la steaua minunată, cea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gală, toate Întinse pe masă, toate evident noi; (3) un sul de tul care și-a pierdut demnitatea și s-a Înfășurat șerpește pe toate obiectele din jur: și (4) pe cele două scaune micuțe, o colecție de desuuri ce desfide orice descriere. Ne-ar plăcea să citim nota de plată pentru toaletele luxoase etalate și suntem dispuși s-o vedem pe prințesa de dragul căreia... Priviți! Vine cineva! Dezamăgire, nu-i decât o subretă care acută ceva: ridică un teanc de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jumătate a veacului al XVIII-lea) așa numita teoremă a lui Wilson (produsul numerelor naturale până la p-1 plus 1 e divizibil cu p, dacă p e prim) părea una din acele propoziții, cum singură teoria numerelor cunoaște, făcută să desfidă, veacuri încă, puterile matematicienilor. În realiate propoziția aparține matematicelor elementare și demonstrarea ei se reduce la un simplu joc. Găsită empiric de juristul Wilson, în tinerețea lui, când se ocupase întrucîtva cu matematicele, a fost publicată fără demonstrație, de un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dispare și ele încearcă zadarnic să supraviețuiască: „Nu-i alt ca tinerețea giuvaier,/Și lor le pare totul spelb pe lume/ Când timpul semn le face, pișicher,/Să cugete la cifre și volume./ [...] Când altele-asfințesc frumos ca floarea,/ele-și desfid amurgul pasămite,/ Mereu, deși le doare, cu ardoarea/ Unor ființi ce se socot vrăjite.” Sirenele ca și celelalte creaturi acvatice reale sau imaginare nu vor fi totuși izgonite definitiv din sensibilitatea și imaginația omului modern care simte în continuare nevoia
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
ridicol. „Tehnic” vorbind, e greu să scrii pentru copii, iar acest lucru este demonstrat de puținătatea titlurilor ce se adresează celor mai mici cititori. Iată însă că..., de la Cluj, o scriitoare vâlceancă la origine, mamă și bunică, Titina Nica Țene, desfide toate temerile și vine cu o carte de fermecătoare simplitate, adresată celor mici și lumii lor, intitulată „Anotimpul jocului” - poezii pentru copii -, apărută la Editura Nico din Târgu-Mureș. Recunosc, manuscrisul m-a încântat într-atât, încât l-am pus „în
VIAȚA CA JOC, JOCUL CA VIAȚA, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU, LA VOLUMUL ANOTIMPUL JOCULUI DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367025_a_368354]
-
apărutul și deja faimosul Essai de théologie mystique de l’Église d’Orient publicat în anul 1944 la Paris de contemporanul său strict, Vladimir Lossky (1903-1958). Bogăția de nuanțe a interpretărilor date atât textelor patristice, cât și celor filozofice contemporane desfide orice prezentare rezumativă. Considerațiile cele mai profunde se cuprind însă în discuția implicațiilor iluminării/cunoașterii și a unirii mistice cu Dumnezeu prin îndumnezeire. Semnalăm aici doar principalele noutăți interpretative. În primul rând, o subtilă dezvoltare a temei cunoașterii lui Dumnezeu
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
german sau francez, care iau măsuri împotriva imigranților ilegali (inclusiv expulzări), refuzînd să acorde automat cetățenie tuturor emigranților (în SUA, chiar și emigranții legali au de așteptat destul pentru cetățenie, iar una din condiții este cunoașterea limbii engleze). Totodată îi desfid pe aceea care atacă “naționalismul”, “xenofobia”, “antisemitismul” lui Eminescu de teamă că extremiștii actuali ar putea folosi asemenea “portdrapele” contra lor, luîndu-și din publicistica eminesciană pasaje pe care să le instrumenteze ca atare. „Eminescu, însă, nu este responsabil pentru asemenea
XENOFOBIA LUI EMINESCU de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348222_a_349551]
-
apărutul și deja faimosul Essai de theologie mystique de l'Église d'Orient publicat în anul 1944 la Paris de contemporanul său strict, Vladimir Lossky (1903-1958). Bogăția de nuanțe a interpretărilor date atât textelor patristice, cât și celor filozofice contemporane desfide orice prezentare rezumativă. Considerațiile cele mai profunde se cuprind însă în discuția implicațiilor iluminării/cunoașterii și a unirii mistice cu Dumnezeu prin îndumnezeire. Semnalăm aici doar principalele noutăți interpretative. În primul rând, o subtilă dezvoltare a temei cunoașterii lui Dumnezeu
P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364697_a_366026]