140 matches
-
concepției și formelor vieții religioase. Negativismul se rezolvă astfel în caricaturism. Spiritul caricatural e de natură demonică. Întâiul lui efect e degradarea lui Adam din demnitatea paradisiacă. Adam cel căzut e caricatura lui Adam. Spiritul caricatural lucrează în lume la desfigurarea creației lui Dumnezeu, înjosindu-i noblețea și abătând-o de la destinația fericirii, a armoniei și frumuseții. El lucrează deopotrivă în negația filosofică, în negația științifică și în negația politică. Dar e tot așa de prezent în negația estetică. Năzuința lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că sunt supranormale. Esența lor nu stă în vreun defect față de comunul vieții, ci într-un exces de puteri spirituale. Ele nu înseamnă disproporție raportate la simțul comun de armonie, ci supraproporția unei noi și sublime armonii. Ele nu înseamnă desfigurare ci transfigurare. Ele nu sunt deficiențe, ci plinătăți maxime sau desăvârșiri ale frumuseții și ale bunurilor morale. Rămânând profund omenești în esența lor, geniul e mărimea maximă a vieții naturale, sfântul e mărimea maximă a vieții spirituale. Istoria lumii capătă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atât cât scurta noastră viață omenească. Un exces de sensibilitate nativă pune distanță între geniu și lume, din pricina vulgarității ei sau a vremelniciei frumuseților ei, fără ca el să aibă neapărat conștiința morală a cauzei adânci din care se naște această desfigurare. Adesea se adaugă la aceasta un orgoliu rănit de felul cum lumea reacționează față de opera lui. Beethoven e furios și deznădăjduit că oamenii nu înțeleg puterea mântuitoare pe care o aduce divina lui muzică. Orgoliul se ține de conștiința superiorității
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
străduiesc, se agită, își vorbesc, cât și altul, mai înalt, de la care o forță implacabilă se exercită și le strivește. Cititorul vede simultan scena și culisele, actanții și regizorul, zbaterea protagonistului în plasa ce îl strânge și mai tare, până la desfigurare. Bivolițele, nuvelă cu turnură cinematografică, își trece eroul printr-o succesiune de întâmplări pe circuitul birocratic, ducându-l la marginea nebuniei și transformându-l, la final, într-o adevărată epavă umană. Dezvoltarea serială a acestei involuții e făcută cu minuție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
subterană din hârtii nu apucă să se transfere decât arareori în realitate, e o discuție largă. Profesorul face parte dintr-o categorie profesională obedientă, receptivă, dar destoinică și creativă. Profesorul cârtește în ascuns și printre dinți. Nu ripostează. Îndură până la desfigurare. Dacă n-ar fi acestea forme ale lașității și oportunismului, ar fi forme ale martiriului. Multor profesori le place la catedră. Interacțiunea cu tinerii care rămân frumoși în ciuda oricăror gânduri destructurante dar trecătoare care le-ar brăzda inima, e întremătoare
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
un fals iconoclast dărâma idoli, doar pentru a-i înlocui cu altii -, Cioran se refuză, din cauza gândirii sale disjunctive, desfășurate în dualisme și paradoxuri, unei determinări univoce, iar a vedea în Cioran exclusiv un epigon al lui Nietzsche înseamnă o desfigurare totală, care nu ignoră doar gândirea să complexă, hrănita de multiple influențe, ci și contribuția să originală la filosofia contemporană. Cioran recunoaște că există o asemănare temperamentala între Nietzsche și el, ca spirite chinuite de insomnie, vede "un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sărace, inefabilul măsurat după „sistemul metric”, pentru marionetele succesului (Asasinarea unui mort, Păunul genial, Pentru glorie și franci). Altele osândesc mecanica dogmei și fățărnicia clerului ori procesele sociale nocive: lichelismul, paralizarea energiilor țării (Ploșnițele, Năpârca, Baroane, Omul cu ochii vineți). Desfigurarea bestială sau hidoasă a omului, traducând-o pe cea morală, paiațele anapoda, colajele eterogene, arătările cu o morfologie cvasifantastică, vermina foșgăitoare din pamflete trec în sfera vastei teme argheziene a apocalipsei. A. a realizat cea mai cutremurătoare panoramă a „materiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
premergătoare Junimii; I. Catina încordase „o mică liră și filantropică și revoluționară”4; Baronzi făcuse dovada „unei modernități destul de curajoase”5 prin amestecul de dantesc și rizibil și prin limbajul îndrăzneț, în timp ce Al. Depărățeanu era „un franțuzit și italienizat până la desfigurare având și certe slăbiciuni spaniolești”6, notabil fiind la el „realismul intelectual”. Concluzia criticului la acest prim capitol este că toți acești poeți probează unitatea lirismului în epocă, pregătind terenul pentru semnificative cristalizări ulterioare. Adevărata orientare estetizantă o dau desigur
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
-lea, un artist al limbajului violent al gravurii, un om cu frica lui Dumnezeu, lipsit însă de vocație religioasă. Pierduse totul, dar nu va renunța să se răzbune, în felul său, printr-un crez artistic consolator. Nefericirea, furia lui intensă, desfigurarea de care avusese parte se vor converti în figurile discordanței baroce, prozaice, nocturne și sulfuroase, transfigurate de misteriosul meșter al acidului și acului de gravat "în oglindă". Terasă la Roma acreditează o rețetă fără cusur a narațiunii postmoderne și un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de om, indiferent de apartenența sau neapartenența lui religioasă. Din aceeași perspectivă, Adam Michnik face analiza rezistenței poloneze împotriva totalitarismului. Creștini și necreștini s-au unit atunci nu numai pentru o luptă socială, ci în hotărîrea de a nu accepta desfigurarea umanului. Unii membri ai intelighenției laice au privit în acea perioadă Biserica drept un azil pentru întrebările despre valorile absolute și adevărurile supreme, despre fundamentul moralității, care își exprimă dezacordul cu privire la statutul individului captiv. în sfîrșit, dacă e angajată spiritual
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a peste două milenii. Exista antisemitism și În Grecia, și În Egiptul antic. Există apoi antisemitismul legat de rolul „evreilor de Curte”: unul dintre filmele cele mai abjecte ale propagandei antisemite din timpul lui Hitler era o prelucrare liberă până la desfigurare, fără a i se recunoaște sursa, a unui roman al scriitorului Lion Feuchtwanger, Evreul Iisus. Turnat după un roman umanist despre rolul evreului Iisus, consilierul unuia dintre prințișorii germani din secolul al XVIII-lea, filmul este o armă propagandistică antisemită
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
momentul de atunci, dar cu grijă ca viitorul să înregistreze și să păstreze în memoria lui, existența unei Mișcări Legionare cu o concepție superioară, unică a naționalismului românesc, care să rămână mărturie peste timp. în momentele acelea de înfrângere, de desfigurare politică, de decadență morală, de înjosire și absență a oricărei demnități, de îngenuncheri neîngăduite, fără a fi cerute, de confuzie a liniilor de desfășurare a istoriei, Mișcarea Legionară se prezintă în fața tuturor ca o forță unitară, care chiar înfrântă, știe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pacientului care a decedat sau care și-a pierdut astfel capacitatea de muncă. O asemenea daună este indirectă 2. În practica S.U.A.3 se consideră că există prejudiciu și că poate fi obținută compensarea acestuia în următoarele situații: - în cazul desfigurării (sluțirii - în sensul legislației române) pacientului, prin cicatrici sau alte deteriorări fizice, permanente, ale aspectului fizic al pacientului, acesta poate obține compensarea oricăror suferințe psihice determinate de conștientizarea respectivei desfigurări; - în cazul cheltuielilor ulterioare ocazionate de necesitatea continuării tratamentului medical
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
poate fi obținută compensarea acestuia în următoarele situații: - în cazul desfigurării (sluțirii - în sensul legislației române) pacientului, prin cicatrici sau alte deteriorări fizice, permanente, ale aspectului fizic al pacientului, acesta poate obține compensarea oricăror suferințe psihice determinate de conștientizarea respectivei desfigurări; - în cazul cheltuielilor ulterioare ocazionate de necesitatea continuării tratamentului medical, din cauza tratamentului inadecvat pe care l-a primit; compensarea se poate stabili, estimativ, și pe baza exprimării opiniei avizate a unui medic care-l tratează pe pacient; - în cazul prejudiciilor
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
bucura de satisfacțiile și plăcerile normale IMPLICAȚII: CONTEXT, EZITĂRI, LIMITE 159 1. Aurel Teodor Moldovan, Tratat de drept medical, Ed. All Beck, 2002, p. 357. ale vieții), și prejudiciul estetic (atingeri aduse armoniei fizice și înfățișării unei persoane - cicatrici, mutilări, desfigurări - corespunzătoare pretio pulchritudinis) și, respectiv, (b) prejudiciile cauzate personalității afective, categorie în care sunt incluse durerile psihice determinate. Discuții se poartă mai ales cu privire la conturarea conținutului prejudiciului de agrement. Astfel, într-o concepție restrictivă, acesta apare limitat la pierderea plăcerilor
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
care se vestește divinul, și odată cu ea înălțimea la care e chemat să ajungă; el nu cunoaște decât propriul chip, drept singura măsură a aparenței în care se închipuie în și pentru sine. Închipuirea e retragerea chipului, nu înfățișare ci desfigurare. Ceva ce apare pentru a dispare, precum drumul care începe în vizibilitatea deschiderii și se stinge învăluit în nevăzutul prost al imaginii de sine. Drum care nu îndrumă ci ascunde "adevăratul chip al firii", astfel încât "nici sufletul tău nu ți
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
putea ea adresa în vreun fel, ne-ar viza în modul în care cuvântul ar putea-o lua în vedere? Moartea nu face imagine, nu are un chip pe care să-l prezinte; ea e destrămarea imaginii, ștergerea din vedere, desfigurarea. Nu poate fi spusă decât în felul unei destituiri a spunerii înseși. Dar nu există cu adevărat decât atât timp cât e spusă, adusă în prezența mărturiei, în fața unei instanțe pentru care "totul este prezent". Prezentul acesta însă e fără prezență, lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Moartea imaginii nu e spectaculară, nu aduce în scenă decât ștergerea și vacuitatea, "apariții aburite", dar și - prin răsturnarea perspectivei - posibila resurecție a lumii interioare. Căci, prin reducție, eclipsarea exteriorului face cu putință manifestarea interiorului; exteriorul mort, pus în paranteza desfigurării, devine vălul transparent, diafania prin care se întrevede lumea din noi: "lumea din noi, dacă am putea să o ridicăm cu venele,/ dacă am putea, în impudoare, să resimțim clipociri și/ tonuri/ în resorbție,/ am privi cu pielea,/ ne întoarcem
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
A lumina cu întuneric pune condiția developării apofatice, a negației care de-naturează pentru a revela esența invizibilă a naturii. Revelare a perspectivei inverse, prin ricoșeu, descentrare și răsturnare a categoriilor ființării. În ceasul întunecat al zilei, ființa își afirmă dezafirmarea, desfigurarea, ființă redusă la (im)posibila stare a emacierii, a imprezentării. Ceea ce ajunge la nevedere se află în întuneric, în contragerea absolută a vizibilului. Luminat cu întuneric, ceasul zilei nu este, timpul lumii se oprește; apariția se voalează, căci ceea ce apare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
La fel există și teoreticieni ai artei care văd mo‑ dernitatea începând paradoxal cu Renașterea. Situația pare foarte similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
și nici lași, cum vecinii noștri ne fac, însă poate prea răbdători. Țăranul, altădată talpa țării, a fost desființat. Țărănimea era clasa majoritară, însă greu de organizat de partid și sindicat. Apoi nu au fost simbriași. De aici lupta de desfigurare a țăranului, care azi nu mai e nici cal, nici măgar. În acest fel, țăranii sunt supuși, izolați, închiși în satele lor cu milițieni și securiști la intrare și la ieșire. Țăranul este un lumpenproletar, dar vai ciocoilor când furia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pieselor bine cunoscute. În acest amestec de tragedie, comedie și absurd, Jarry părea că l-a inventat pe regele Ubu În spiritul liber și haotic al lumii preshakespeariene, iar În Arden ceva din pasiunea obsesivă ce duce la moarte și desfigurare sună ca un ecou al impulsurilor demente, tipice lumii ubuești. „Gesturi și semne prin flăcări“, mesajul lui Artaud ne electriza, ne obliga pe mine și pe actori să ne angajăm În căutarea imposibilului. Citindu-l și recitindu-l, deși nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
astăzi așa-ziși prieteni. Sfânta ipocrizie! De detestat cu adevărat, detest vulgaritatea și reprezentanții ei, detest atotprezenta mârlănie, detest ignoranța care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot sustrage nici eu, detest aroganța și desfigurarea pe care le aduce puterea. Sentimentele negative, din care am gustat și eu din plin, sunt gelozia, invidia, răutatea, disprețul față de cei mai puțin importanți, îngâm farea, supraevaluarea (vorbesc de supraevaluarea de sine), ancorarea în prejudecăți, lipsa de umor. De
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului , astfel , că NU SUNT ÎNTRUNITE ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNII DE PROPAGANDĂ PREVĂZUTE ȘI PEDEPSITE de art. 166 , al.2 Cod penal. (Fals , fals de tot ! “EROII IAȘULUI”au fost arestați, molestați până la desfigurare și umiliți în mândria patriotică - cu brutalitate pentru tentativa de DĂRÂMARE A COMUNISMULUI, pentru răzmeriță ; ce, nu-i de-ajuns?). Pag. 193 - 194 “În același timp , primarul Constantin Simirad aplauda frenetic atitudinea revoluționarilor din decembrie ... N-au înțeles că era
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
izvor de sănătate, Relaxarea de Arcadie Percek etc. Au fost oprite de la difuzare și cărți abia tipărite. Teama își face loc în redacțiile editurilor și revistelor. În „Ateneu”, interviul lui Gheorghe Grigurcu cu Mircea Iorgulescu a fost „excerptat” pînă la desfigurare. Cînd mi-am arătat dezacordul, Constantin V. Toma, a ținut-o pe-a lui: „Eu vin de la o ședință unde problemele s-au pus altfel decît le vedeți dumneavoastră...” *Laudă poetului care a spus că un arbore înverzit e mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]