109 matches
-
să dodiească, den porunca lui Hmil-hatmanul” - Miron Costin), ucrainenii lui Timuș Hmelnițki, mergând să despresoare o Suceavă asediată de Gheorghe Ștefan, își oferă și o „plimbare” prin Bucovina: „Timuș, cum au sosit la cetate, de a doa dzi s-au desfrânat la jacurile mănăstirilor [în acest rând „cenzura” impusă de Bogdan Hmelnițki n-a mai funcționat], și întâi asupra Dragomirnei mănăstirii cu pușci au mărsǔ și au bătut mănăstirea. Și dacă i s-au închinat, toate odoarale, veșmintele în jacǔ au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sentimentală, romantică (deci vetustă), din familia oamenilor "de prisos" (Al. Piru), tipul "adolescentului perpetuu" (Paul Zarifopol) etc. Studiile lui Nicolae Manolescu și Radu G. Țeposu au șocat prin noutatea viziunii critice. După primul critic, Emil Codrescu este un seducător, un desfrânat în imaginație. Dacă la Nicolae Manolescu, Emil Codrescu este un "seducător fără voie", la Radu G. Țeposu personajul urmează o stratagemă subtilă a seducerii. Țeposu operează, cu o invidiabilă inteligență, de altfel, această modificare pentru a-și permite un spectacol
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unele cunoștințe, a cu-i ești...?” Suficient de timorată Atena izbucni În plâns vrând să plece Însă caraliul, În mod violent puse mâna pe ea. Plin de sine În uniforma care-i dădea puteri nelimitate, tună. “La Închisoare cu tine, desfrânat-o...!!” Fata Încercă să fie Înțeleasă. Eu, locuiește acolo...” - arătă ea cu mâna Întinsă masiva clădire din beton În cealaltă parte a drumului. Se apropie un alt asupritor deghizat În haine civile, dând impresia unui caraliu mai mare În grad
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
îi aruncă paharnicului o privire îngrețoșată. Sau în patul lui Vitellius, care, între două soții, continuă să fie nebun după sclavul ăla... Cum îl cheamă... Asiaticus? Mai lipsește să-l aleagă tribun sau membru al ordinului cavalerilor... — Galba nu-i desfrânat ca Vitellius! izbucni paharnicul. — Nu pot să povestesc că Galba al tău se îndrăgostește de soldații lui? Îi epilează și apoi... Fiecare cu obiceiurile lui, declară solemn bucătarul-șef, cu voce tare, ca să le dea tuturor de înțeles că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mănăstirile să plătească. Erau pline închisorile și de boieri, nu numai de săraci. Cronicarul a consemnat că toți se rugau ,,lui Dumnezeu să-i mântuiască de mânia lui, și-l blăstămau de la mic pă-n la mare pentru că i se desfrânase și i se lărgise mațele spre luatu<footnote Mihail Kogălniceanu, op. cit., p. 23 footnote>” Boierii au inițiat o opoziție, dar un complot al acestora este descoperit și anihilat. ,,Trei mari boieri și anume Vasile Gheuca vel vistiernic, Gheorghe Bogdan vel
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ba fruntea și îl făcea tot mai conștient de prezența ei și de setea lui tot mai nesățioasă de fericire. Simțea că era genul de femeie care i-ar fi putut debloca toate resorturile plăcerii, care i-ar fi putut desfrâna dorințele. De când o văzuse prima oară la acea vânătoare cu șoimi, de când o zărise plutind ca o nimfă sălbatică peste albul poienii, nu trecuse nici măcar o singură zi fără să viseze la o posibilă apropiere. Și, iată, ea stătea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
inadecvare a sintacticului la semantic”, o „ciocnire” între pedanteria clasică a sintaxei și anarhica libertate semantică. Este reafirmată natura subversivă, duplicitar-hibridă a identității scriitorului: „Un contur formal academic ascunde o mezalianță inacceptabilă spiritului comun, veșmîntul de noblețe ascunde hipertrofii” care „desfrînează fantezia în acest spațiu al tuturor posibilităților” (p. 320). Amendînd prejudecata călinesciană a unui „Urmuz parodist”, Negrici consideră că „autorul parodiază parodia” și că „Din tendința de parodiere va rămîne constantă numai înlănțuirea pedantă a subordonărilor și distincția ostentativă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe creier... și timpul s-a năruit într-o inimă moartă. Privesc pietrele și le invidiez zvâcnirile. Vor pricepe ele vreodată că mă ofer odihnei lor? Și stâncile voi-vor ele să se înece în tăcerea sîngelui? ... Ajungi așa obiect desfrânat de nepăsare și în care natura își contemplă ultima ei înmărmurire. Împietrirea ta trezit-a gelozia pietrelor? Văzut-ai cum ghețarilor le mijesc vinele? Nu gândesc asupra morții, ci ea se gândește pe sine. Tot ce e posibilitate de viață
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
scrisoare neexpediată care e chiar romanul. Truc literar ingenios, dar situație neverosimilă. Cu ce au ratat bărbații lui Ibrăileanu, Ivasiuc, Sebastian se pot scrie enciclopedii erotice! În schimb, la Titus Popovici, un puști își posedă verișoara mai mare și cam desfrânată fără atâtea complicații psihologice. La fel, un abia adolescent din Întâmplările... lui Blecher, care alege o femeie mai experimentată, iubind-o într-un magazin. Dar, într-un roman de Marin Sorescu, Trei dinți din față, o tânără deloc inocentă, căsătorită
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
se lepede de legile părinților și să cinstească învățătura lui Hristos? Sau dacă nu e lucrător - lucru propriu celui mort - cum poate face pe cei vii și lucrători să se oprească din lucrarea lor dinainte, încât desfrânatul să nu mai desfrâneze, iar ucigașul să nu mai ucidă, cel ce nedreptățea să nu mai nedreptățească și cei lipsiți de dreapta credință să se facă dreptcredincioși? Cum, dacă n-a înviat, ci e mort, pe cei numiți de necredincioși zei mincinoși și pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ținută (2); admirabil; admirație; afacere; afaceri; apreciere; aranjat; avere; bani; barbă; băiat; băiat elegant; bărbat educat; bărbați; bine; bogătan; boschetar; bostan; Cantemir; capabil; căsătorie; chipeș; cineva; a citi; colind; conducere; costum de gală; credință; cultură; Cuza; da; decent; decență; demnitate; desfrînat; diplomat; diriginte; divin; dominație; domn; domnesc; domnie; domnișor; domniță; drept; dulce; extraordinar; fabrică; fată; film; frac negru; generos; grad; haină; hmm; impecabil; impresie; infidel; inteligență; interes; înălțime; încîntător; învățător; întîmplare; lapte; liniște; lux; maestru; manierat; maree?; măgar; mecanic; minciunos; miop
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
antică. Sexul moare în propriul său "miez" prin virtualizarea lui patologică și fără de limite. Gradualitatea dezvrăjirii moderne a sexului merge spre patologia criminal-imaginativă a vreunui "roman sentimental" (Robbe- Grillet). Sexul femeii nu mai e scop, ci mijloc de a-ți desfrâna pulsiunile criminale prin brutalizarea lui! Această forma mentis a imaginarului sexist a evoluat de la inocente reprezentări nude la sadisme extreme. Marea păcăleală este acea "voință de a cunoaște exercitată asupra sexului ce caracterizează Occidentul modern..."64. Iluzia că, prin sex
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vine din partea bărbatului, dar capătă o gravitate maximă dacă vine din partea femeii. Acest lucru a dus la naște rea unor max me care scot în evidență libertatea acordată bărbatului. K. Tho mas notează câ te va dintre ele: un fost desfrânat e cel mai bun soț sau modernul „este cel mai bine ca bărbatul să aibă experiență“. Prima ne duce cu gândul la D. Cantemir care nota că tinerii moldoveni considerau „că nu este rușine, ci că este de la udă să
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în condică. Când să iscălea că, femeia se răzgândește și dă clericilor, în loc de semnătură, o jalbă prin care își acuză bărbatul de vrăjmășie. Curtea uimită de atâta „oumbrăznicie“ o trimite la schitul de maici, dată fiind tinerețea ei și conduita desfrânată de până atunci. Acolo, la schit, un trimis al soborului o vizitează pentru a vedea dacă s-a răzgândit și dacă a revenit la sentimente mai bune. Bucuroasă ca va ieși din închisoare, femeia promite că-și va da acordul
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
este „darea prin târg“. Numai anumite vini se pedepsesc cu târgul: adulterul și bigamia. Nu trebuie considerat că asta îi scutește pe bigami sau pe adulteri de bătaie, de regulă pedepsele se combină între ele. Darea prin târg presupune plimbarea desfrânatu lui pe uliță, călare pe măgar, cu strigarea faptei. Impactul vizual și auditiv este foarte puternic, iar caracterul dezonorant devansează durerea fizică, el pune în lumină fapta reprobabilă pe care o prohibește. Din aceeași categorie de pedepse face parte și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sale [...] nu se dovedește fiul lui I. L. Caragiale" din moment ce "în operele lor principale, unul exprimă în ordinea socială nașterea înainte de vreme a burgheziei naționale, iar celălalt destrămarea prin viciu a unei vechi aristocrații mai mult neromânești", Pantazi și Pașadia fiind "desfrînați fără trivialitate și nesățioși la spurcăciune fără a fi vulgari", măsura degradării lor rămînînd seniorială iar dezastrul măreț; în sinteză, I. L. Caragiale este încadrat în obiectiv, schematic, tipizant, clasic iar Mateiu în liric, rămuros, excepționist-romantic. Revenind la aspectele biografice, P.
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și lăcomia de plăceri ne transformă în sclavi, mai mult, s-ar putea spune că fac să decadă deodată atât instituțiile cât și oamenii: pe de o parte, avariția e boala care ne face mici; pe de altă parte, dorința desfrânată de plăceri ne degradează până la extrem. Desigur, oricât aș reflecta eu, nu aș ști să găsesc în ce mod noi, care prețuim bogăția nelimitată și care, mai mult, ca să spun adevărul, chiar am divinizat-o, am putea să stăvilim pătrunderea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
rătăcită. Soțul, prefăcându-se înduioșat, lăsă să i se smulgă promisiunea unei ultime întâlniri; indică ascunzătoarea fugarei. Bietul prelat fugi acolo cu toată viteza cailor săi. Abia ajunse, că intră soțul, înarmat până-n dinți, reproșează seducătorului încercările sale de a desfrâna o femeie cinstită (sic) și declară că vinovatul nu va ieși viu fără a plăti o amendă de 14 000 ducați 91. Prelatul nu avea decât 10 000 de ducați în casetă; fu silit să-și trimită feciorul să-i
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
întrebat de nu suntem niște bețivi care nu-și stăpânesc instinctele... Și atunci, pe neașteptate, mi-au venit în minte „Pildele lui Solomon”, în care găsim: „Nu fi printre cei ce se îmbată de vin și printre cei ce își desfrînează trupul lor”. Și „Nu te uita la vin cum este el de roșu cum scînteiază în cupă și cum alunecă pe gît. Căci la urmă el ca un șarpe mușcă și ca o viperă împroașcă venin”. Dar „Dați băutură îmbătătoare
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mincinos în gura tuturor profeților lui. (...) Evangheliile atestă că alți demoni sunt muți și surzi, iar profetul amintește că unele duhuri sunt ațâțătoare ale poftelor și ale desfrâului. Duhul desfrânării, zice el, i-a cuprins pe ei și s-au desfrânat părăsind pe Dumnezeul lor. Autoritatea Scripturilor ne învață, de asemenea, că există duhuri de noapte, de zi și de amiază. Am avea nevoie de prea mult timp dacă am parcurge toate cărțile Scripturilor, pentru a arăta unul câte unul diferitele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cererile îndreptățite ale credincioșilor împotriva regelui Henric și a lucrărilor sale nebunești, aprins de rîvna lui Dumnezeu, l-a excomunicat pe sus-numitul rege, în principal pentru vina de simonie". Scriitorii contemporani sînt de acord cu descrierea lui Henric ca fiind desfrînat din toate punctele de vedere, în viața sa particulară și un despot față de supușii săi, care comitea sacrilegii față de Biserică. Totuși, scriitorii din secolul trecut l-au susținut, căci pentru ei Grigore este ticălos Grigore cel drept, care cu atîta
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
uzurare. Faptele produse sub regimul libertății, efectele acestei libertăți într-o țară ca Galiția și Bucovina, procedările și uneltirile practicate de către uzurari și scopul ce ei urmăresc, cine sânt debitorii esploatați, ce sânt creditorii uzurari, precum și influența ce esercită uzura desfrânată asupra societății în general, toate acestea le cunoaștem prin cercetările ce s-au făcut anume în Galiția și Bucovina de către autoritățile publice administrative și judecătorești, prin revelă rile produse cu ocazia dezbaterii legii aceleia din iulie 1877 în Corpurile legiuitoare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la toți ca un împărat care a coborit din palatul lui printre muritorii de rând și ți-ai și ales una, pe care, eventual, ai fi dorit să ți-o ducă slujitorii, într-un anume loc secret, și să te desfrânezi cu ea. Era Tamara. Îți luceau ochii de preacurvie, cum spune Biblia, că dacă le uiți la o femeie și o dorești în gândul tău ai și preacurvit cu ea. Dacă Tamara te-ar fi plăcut, sau mai bine zis
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
politic, te omora el pe tine, timp în care domnea despotismul mulțimei. Dar noi trăim, mulțumită lui D-zeu, în bună pace și dezbaterile de la noi se termină, nu pe guilotină, ci în salele de alegeri. Ce caută acest limbaj desfrânat în mijlocul unei societăți liniștite? La ce extreme voiesc oamenii aceștia să conducă pe credulii lor partizani? Care este educația ce voiesc a face acestui popor? Ce idee vrea să dea lumii de această țară? Și notați că oamenii cari vorbesc
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
uzanțele lor de afaceri și prin vânătoarea de câștig. Întâi s-au demoralizat servii și sclavii, apoi veni un regim al metreselor, căci cei mari cumpărau sclave siriene și etiopiene, le încărcau cu bogății și-și neglijau soțiile proprii. Pofta desfrânată de câștigare de averi, o nemărginită goană de plăceri a adus o deplină răsturnare a raporturilor sociale. Familii celebre se ruinară și sărăciră, iar în locul lor se iviră parveniți fără rușine. Oameni ce nu avuse[se]ră nimic ajunseră să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]