103 matches
-
elementele prozodiei clasice, N. se înscrie și tematic în linia tradiției, liricizând simțăminte trezite de iubirea de țară, nu fără a comunica și altele, generate de străbaterea meleagurilor mai îndepărtate. Imagini din ținuturile românești, care compun, de pildă în volumul Desfrunzirea uitării în vântul auriu de septembrie (1979), ciclul Ave, iarba din Transilvania, alternează, aproape în fiecare culegere, cu priveliști europene, asiatice, africane etc. Unei emblematice „porți de pe Mara”, celebrată chiar în titlul unei culegeri din 1972, îi răspund unduiri egeene
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
de pe Mara, București, 1972; Arcul de miazănoapte, București, 1973; Neodihna de a fi om, București, 1973; Rapsodie în jad, București, 1974; Aeroportul alb, București, 1975; Ceremonie în albastru, București, 1975; Ține minte zăpada, București, 1976; Secundă în milenii, București, 1977; Desfrunzirea uitării în vântul auriu de septembrie, București, 1979; Cine ești?, București, 1982; Drumul spre casă, București, 1984; O dragoste mai întâi și Eu întâi, București, 1985; Puterea acestui pământ, București, 1986; De unde vine dimineața, București, 1987; Un spațiu al iubirii
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
genuine. SCRIERI: Aripă în lumină, pref. Gheorghe Vodă, Chișinău, 1976; Sâmbătă spre duminică, Chișinău, 1983; Formula de politețe, Chișinău, 1985; Duminici lucrătoare, Chișinău, 1988; Răspuns și răspundere, Chișinău, 1989; Papucei cu felinare, Chișinău, 1989; De ce tocmai mâine-poimâine?, Chișinău, 1990; La desfrunzirea brăduților, Chișinău, 1991; Umbra ca martor, Chișinău, 1991; Șoimul de aur, Chișinău, 1991; Iluzia necesară, pref. Ioanid Romanescu, Iași, 1993; ed. București, 1998; Puntea de acces, Chișinău, 1993; Întrebarea de sine, Chișinău, 1994; Supunerea de sine. Coordonate și esențe spirituale
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
propoziții sunt ofrandă înțelesului se pierd lacrimi între ziduri reci pe care va crește iarba Fuga Cu privire la ape este o chestiune de ore să trec fugar puntea locuiesc în întrebarea cu răspuns închis sub strat de zăpadă mi se pregătește desfrunzirea pot duce pe umerii orele târzii ale nopții în cuptorul neîncăpător al somnului să transcriu fuga cu eleganță pot fi pradă vânătorului răbdător acum dorm lângă tine iubito și totul miroase a fân proaspăt. Imagini compuse mama între perne roșii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nepoate, căreia îi puseseră numele tot „Ana”, ca pe maică-sa, și mă invită la botez, în ziua de... (am uitat), cam peste trei săptămâni, când tot Lung mă va aștepta la gară împreună cu el. Veni și ziua asta: o desfrunzire de toamnă, iar pământul arat până în zare. Aceeași șaretă; de mirare cum se mai ținea pe roți; eleganța ei vetustă, deși ușor șubrezită, reușea să readucă - cu greutate, e adevărat - noblețea unei lumi apuse, ce părea uitată de mult, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de demult, din vremuri, ecoul dă cetății Un aer grav din jertfa, acelor dispăruți... Vezi, bobul care astăzi l-ai strâns de pe ogor, Din sufletul vreunui de-aceia, poate-i rodul, Privește-l și arată-l spre văzul tuturor, Când desfrunzirea toamnei...și-a început exodul...
?N NUMELE VIE?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83808_a_85133]
-
de ploaie-, ci modesta noastră perdea de iederă care îmbracă zidul casei și întreaga terasă în culori cu nuanțe de-a dreptul divine - roșii, portocalii, verde striat cu galben. Cum să poți crede că această frumusețe a înflorit din apropiata desfrunzire și moarte ? Sau că, oricând, pe cerul limpezit, pot apărea deodată ucigașele Taube ? Margot a venit să se așeze alături de mine, cu acea nouă expresie de melancolică resemnare ce o poartă pe chip de când grozăviile ce se aud despre lupta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alcătuirea imaginarului artistic îl are cromatica (de exemplu, albastrul de Voroneț sau: Bujorii albi din scoarța muntenească). Tot pe filieră simbolistă, în poemele lui Horia Zilieru sunt prezente sinesteziile (Înmiresmat e gerul. Aud zborul / de îngeri în lumina lăcrimată subt desfrunzirea smirnei...; E verde frigul dincolo de tine...; planeții bat mioapele timpane...). Antologia Astralia se deschide cu selecții din volumul Florile cornului tânăr, la începutul căruia Baladă munteană dă tonul nostalgic, aducând o undă de idilism în evocarea fetelor noastre cu fotă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ea însăși. Farmecul ei precultural, mijloacele simple și lipsa de ornamentație exprimă un urât al sângelui. O melancolie biologică, nestilizată,dar care își justifică ondulațiile dintr-un lux al materiei. Lungimile ei monotone sânt mai aproape pentru a da expresie desfrunzirii inimii, decât chiar cenușiul marșurilor funebre. Cine a avut ocazia să asculte într-un moment de mare oboseală Ofranda muzicală a lui Bach - n-a putut să nu aibă senzația că este îngropat în cer. Oboseala te face prizonier ultimelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vor tipări poemele acestei dintîi vîrste lirice, reluate În volumul Restriști din 1923. O simplă cercetare a sumarului cărții e de natură să indice registrul tematic și atitudinea lirică dominantă: Tristeți, Neliniști, Sfîrșiri, Preumblări bolnave, Primăvară tristă, Elegie, Amurguri, Restriști, Desfrunziri, Toamnă tîrzie, Parcuri vechi, Despărțiri, Încă o toamnă etc. Dacă poemul de debut (nereluat În volum) putea trimite la tablourile de puternică plasticitate din provincia stagnantă a lui B. Fundoianu („Ferestrele cernite și streșinile roase / prin care curge brumă tăcerea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu balcoane și disperări”, cu „tristețea zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfîșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorît și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini În toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, În „desfrunziri”, și „despletiri” tînguitoare. CÎte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig În odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul căzînd, poate sînt frunze, Pásul tău prin
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spaimă. Această hartă arată lumii că expresia “Mamăliga nu explodează”, nu are nici o justificare. Și eu mai cred că versurile poetei Ana Blandiana din poezia “Eu cred”: “Eu cred că suntem un popor vegetal, De unde astfel liniștea In care așteptăm desfrunzirea? Eu cred că suntem un popor vegetal, Cine-a văzut vreodată Un copac revoltându-se?” pot rămâne doar o figură de stil. Luptătorii din munți Luptătorilor din munți conduși de Toma Arnăuțoiu le este dedicat documentarul “Tradarea, moartea, uitarea” realizat
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
literei, Ana Blandiana devine vocea lirică a îndoielilor, a suferințelor și a nesiguranțelor ascunse ale unei lumi învăluită în teroare. Neputința revoltei este, însă, condamnată de către aceasta: "Eu cred că suntem un popor vegetal,/ De unde altfel liniștea,/ În care așteptăm desfrunzirea?/ de unde curajul/ De-a ne da drumul pe toboganul somnului/ Până aproape de moarte,/ Cu siguranța/ Că vom mai fi în stare să ne naștem/ Din nou?/ Eu cred că suntem un popor vegetal -/ Cine-a văzut vreodată/ Un copac revoltându
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
elemente simbol, aparținând aceluiași câmp semantic al cadrului natural, Ana Blandiana redă universul acelei vremii, printr-o frescă deconstructivistă a generației sale. Îmbinând cadrul natural cu ideea de moarte, printr-o insesizabilă trecere de la teluric la uman, autoarea folosește metafora desfrunzirii drept punte de trecere între cele două medii. Desfrunzirea este un atribut al toamnei, dar și al perioadei de sfârșit a vieții, care poate fi generată de univewrsul sufocant persecutor, în care aceasta trăiește. Identificarea cu natura se realizează, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ana Blandiana redă universul acelei vremii, printr-o frescă deconstructivistă a generației sale. Îmbinând cadrul natural cu ideea de moarte, printr-o insesizabilă trecere de la teluric la uman, autoarea folosește metafora desfrunzirii drept punte de trecere între cele două medii. Desfrunzirea este un atribut al toamnei, dar și al perioadei de sfârșit a vieții, care poate fi generată de univewrsul sufocant persecutor, în care aceasta trăiește. Identificarea cu natura se realizează, astfel, nu numai în bucurie, ci și în tristețe. Deconstruindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nume/ Acestui ultim regat". (Cine-a numit) Această țară a nimănui, "sursă a inspirației, deținătoare a adevărului, situată între viață și moarte este leagănul creației blandiene"127. Reînviind romantismul blestemat, Ana Blandiana readuce în prim-plan toamna, ca anotimp al desfrunzirii, al morții dominat de frig, de ceață și de umbre pe care ea nu îl înțelege și nici nu îl acceptă și pe care îl pune pe seama cruzimii trecerii timpului și a blestemului societății în care este nevoită să trăiască
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?)./ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga" (Delimitări). sau: "Eu cred că suntem un popor vegetal,/ De unde altfel liniștea/ În care așteptăm desfrunzirea?/ De unde curajul/ De-a ne da drumul pe toboganul somnului/ Până aproape de moarte,/ Cu siguranța/ Că vom mai fi în stare să ne naștem/ Din nou?/ Eu cred că suntem un popor vegetal-/ Cine-a văzut vreodată/ Un copac revoltându
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Zinoviev și redate în cartea citată. Întrebuințarea metaforelor subversive, adică a acelor structuri secrete, care să funcționeze ca atac contra dictaturii, reprezintă un fapt comun al scrierilor cenzurate. Astfel, incapacitatea de revoltă transformă oamenii într-un popor vegetal care așteaptă desfrunzirea. Consecința lipsei luptei o reprezintă boala, nebunia sau gratiile. Entitatea ontologică inedită pe care o dezvoltă textele subversive este tocmai omul alienat, într-o societate limitată, sufocantă, traumatizantă, în jurul căreia acesta se încolăcește zadarnic, încercând să evadeze. "Cele patru poezii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și adjectivele cu valoare de superlativ absolut (întreg, totul), venite în completarea realității dureros-apocaliptice. În Delimitări, nazala dentală n este înlocuită cu oclusiva dentală sonoră dură d: "Eu cred că suntem un popor vegetal,/ De unde altfel liniștea/ În care așteptăm desfrunzirea?/ De unde curajul/ De-a ne da drumul pe toboganul somnului/ Până aproape de moarte,/ Cu siguranța/ Că vom mai fi în stare să ne naștem/ Din nou?/ Eu cred că suntem un popor vegetal-/ Cine-a văzut vreodată/ Un copac revoltându
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se tot petrecea (fiind toamnă tîrzie): cade o frunză - Ciocănitoarea părea acum miniatura unei bombe amorsate. Oricînd, putea să-și declanșeze micul și zgomotosul pichamăr. Tăcerea ei În fața frunzei În cădere devenea Însă o posibilă dovadă de empatie cu drama desfrunzirii. Am schimbat ordinea cuvintelor și am ajuns la: cade o frunză - pe-un ram, fără vreun sunet ciocănitoarea Acum contrastul dintre căderea fără zgomot a frunzei și dispozitivul percutant al ciocănitoarei, aflat pe moment În stand-by, era evident, iar cele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
am trântit cu uimire sentimentele pe alte căi nepătrunse în care-mi stă de pază Prințul MEU de poezie, și cu-n ultim surâs palid al nevinovăției voi încerca să supraviețuiesc doar pentru mine și pentru frumoasele năluci ale destinului. DESFRUNZIREA ÎNCĂRUNȚITĂ A UNDELOR Neprevăzutul nopții e la fel de sublim, Ca luna dansând, pe norii albi ai sărutului, Aproape de cutele miraculoase ale îndrăgostițiloră Neprevăzutul nopții în care te-am întâlnit, Foarte puternic, în visul meu, despre obsesia poetului De a nu fi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să-mi dezvelească drumul de arbori și flori, să pot să ajung cu ochii de stele la tine, să pot să ajung cu brațele mele, ce încearcă, să facă un gol de ceruri, în care numai odată putem să fim desfrunzirea încărunțită a undelor. FUGA EULUI MEU Simt, atâta emoție în visul acesta ce-mi tremură-n timp, suspinul adânc al stelelor. Simt, inima cum palpită în focul unei iubiri ce străbate mistuitoarea stăruință a trecutului în care rubinul m-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vor tipări poemele acestei dintâi vârste lirice, reluate în volumul Restriști din 1923. O simplă cercetare a sumarului cărții e de natură să indice registrul tematic și atitudinea lirică dominantă: Tristeți, Neliniști, Sfârșiri, Preumblări bolnave, Primăvară tristă, Elegie, Amurguri, Restriști, Desfrunziri, Toamnă târzie, Parcuri vechi, Despărțiri, Încă o toamnă etc. Dacă poemul de debut (nereluat în volum) putea trimite la tablourile de puternică plasticitate din provincia stagnantă a lui B. Fundoianu („Ferestrele cernite și streșinile roase / prin care curge brumă tăcerea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu balcoane și disperări”, cu „tristețea zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfâșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorât și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini în toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, în „desfrunziri”, și „despletiri” tânguitoare. Câte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig în odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul căzând, poate sunt frunze, Pásul tău prin
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
transformă acțiunea verticală a Învierii într-o celebrare atemporală, în timp ce simultan se prezintă somnul muritorilor ca repre zentând neliniștea sufletelor nemântuite. O nemișcare generală, mai degrabă decât o tulburare pătrunzătoare, este starea de spirit corespunzătoare formatului pătrat. Schimbarea copacilor, de la desfrunzirea iernatică la frunzișul văratic, este prezentată nu ca un proces, ci ca o confruntare statică între două condiții opuse. Tot astfel, în întreaga compoziție evenimentul Învierii a devenit o înfățișare a stărilor imobile ale existenței. Spațiul picturii este împărțit în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]