94 matches
-
pe drumețul ce se odihnea sub el. Capitolul VI Mărinimia bătrânilor Gheorghiu − Măi Mihăiță, taică-tu s-a întors de la chirie? îl întrebă bunicul pe nepotul care le adusese de-ale gurii fiind trimis de maica-sa. − Da, bunicule, acum deshamă caii și-i dă în grajd. − Apăi să-i spui că am zis eu și bunică-ta să vină la deal, la noi. S-o ia și pe Maria că avem ceva de vorbit toți patru. Tu și Emilia sunteți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Lacrimile îi curgeau pe obraji auzind gemetele de durere scoase de Costache, totuși nu se pierdu cu firea și o ajută pe maică-sa să înfășoare capul rănit cu fâșia de pânză pregătită de Maria. Băiatul Gheorghiță între timp a deshămat caii, i-a legat la iesle punându-le sub boturi un braț de ovăz cosit, apoi veni și el alături de femeile ce se ocupau de taică-su. Odată terminată oblojirea rănii, Maria revine la întrebările privitoare la ce s-a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lui precum și socrul acestuia, Negruș. Deschide poarta mare ca să poată intra căruța, apoi ajută pe mama Elena să coboare, îi sărută mâna și o îmbrățișează ca un ginere iubitor cei era și-l ajută și pe bătrânul Negruș. Cumnatusău Ghiță deshămase caii și le pusese în față un braț de fân apoi, la îndemnul lui Costache urcară scara spre casă fiind conduși să intre în odaia „de din jos pentru oaspeți”. Odaia aceasta este împodobită cu cele mai frumoase scoarțe, aici
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
întoarse acasă Mihăiță. O îmbrățișă și el pe bunica cu dragoste după ce-i sărutase mâna și întrebă, cu oarecare șiretenie: − Singură ai venit de la Cursești, bunică, eu nu mai văd pe nimeni ? La întrebarea unde este Gheorghiță, răspunse că acesta deshamă caii ca să-i ducă la imaș, că azi au fost amândoi la cărat piatră pentru școala cea nouă. − Da ce-i cu voi, dragii bunicii, vă apucați iar de învățat carte? spuse dânsa, a glumă. − Nu, bunică, se face o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la vale, pe uliță. Au ajuns la fierăria lui Simion Sfrijan la care așteptau destul de mulți la rând. Au aflat că și la celălat fierar din târg stăteau destui în așteptare, așa că, neavând încotro, au tras căruța în curte, au deshămat caii legându-i de mănușile căruței, și le dădu un braț de iarbă. Gândindu-se că au de așteptat vreo două ceasuri, moș Negruș propune să meargă cu toții la han, că tot avea Costache ceva de vorbit cu Hanganu, iar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ceilalți ai casei. Deodată se auzi glasul cunoscut al lui Costache care, descărcase marfa la negustorii din târg, a luat, ca de obicei, pâine și covrigi de la Haim și acum se întorcea acasă. Gheorghiță și Dumitru îi deschiseră poarta, apoi deshămară caii și-i duseră în șură iar Săndel se amestecă și el în grup, deși inima îi bătea în piept ca un ciocan. Capitolul XII La fântâna lui Boboc în ograda casei lui Ghiță Ciotacu , Marița nevastăsa, tocmai isprăvise de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
făcându-și cruce și luară calea spre Bogdana. Ajunși la via care trebuia culeasă, deoarece dacă se întârzia, o făceau alții, deprinși să se înfrupte din munca altora, Costache și ceilalți coboară și se pregătesc să intre printre rânduri, Gheorghiță deshămă caii, îi împiedică și-i lăsă să pască lucerna de la marginea viei, lucernă ce fusese cosită de trei ori dar acum, după ploile din septembrie arăta ca primăvara. Culesul l-au început de la hotarul cu Ion Cârlan, primele coșuri au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu care ocazie s-au odihnit puțin și drumeții. Pe drum au vorbit multe, învățătorul Isailă fiind și agronom, dar încet-încet discuția a alunecat tot spre temerile și frământările la ordinea zilei. După ce vineri în zori ajunseră la Pungești, Costache deshamă caii, îl cheamă pe fecioru-su Dumitru, care se învârtea prin ogradă și-i poruncește să ducă caii pe islazul comunal, să le pună piedicile și după ce se întoarce, își va repeta lecțiile pentru școală. * − Dumitre, ia vezi tu ce-i
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în oraș, au prins a curge trăsurile de rechiziție într-un convoiu care nu mai avea sfârșit. Oamenii curat îmbrăcați, ca într-o zi de sărbătoare, veseli. Femeile plânse. În târgul vitelor aproape de cazarmă mulțimea aceea imensă a campat; a deshămat; au așezat muntenii cujbele și au aprins focurile, pregătind ceaunurile de mămăligă. Toți cei care au avut a face drum pe jos s-au înfățișat în această primă zi. Rechiziția s-a făcut totală în aceiași zi de Duminică. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cupeul lui Fleva, dar agenții secreți ai poliției și așa numiții „cetățeni indignați“ atacă trăsura, îi sparg geamurile și o răstoarnă. Vernescu și Blaremberg sunt siliți să scoboare și să fugă; mulți prieteni îi împresoară ca să-i apere. Trăsura fusese deshămată de opozanți și trasă cu brațele de oamenii din popor. Mulțimea umple Piața Teatrului și Calea Victoriei, apoi se îndreaptă către Palatul Regal. Curtea Palatului este invadată, iar mulțimea urcă scările peronului. Pe vremea aceea nu exista actualul grilaj de împrejmuire
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
alene în sus spre culmea dealului. Când am început să coborâm spre Gârceni, căiuții au trecut la un trap ușor. Se grăbeau și ei spre casă. Când am intrat pe poartă, în ogradă, noaptea își intrase demult în drepturi. Am deshămat, am băgat caii în șură, le-am dat de mâncare și m-am simțit, dintr-odată, un adevărat gospodar. Lucru firesc. Eram acum un ditamai băiat mare. În toamnă urma să intru în clasa a patra primară, iar în decembrie
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de partid. Oamenilor li s-a cerut socoteală unde se duc. La răspunsul lor li s-a reproșat: „La muncile agricole nu mergeți în zi de sărbătoare dar pentru biserică mergeți”. Convoiul a fost oprit, iar oamenii au trebuit să deshame caii de la căruțe și să-i înhame la pluguri, anume pregătite, și obligați să are până seara. Noi, cei rămași la biserică socoteam că până la ora zece oamenii se vor întoarce. Mare ne-a fost îngrijorarea când nici până la ora
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care străbătea munții ca un șarpe, când, în sfârșit, înspre sară în plin sabaș ajunserăm la Pojorâta, un mic sătulean, unde jidanul se opri dinaintea unui han. Repede el se coborî de pe capra trăsurei și prinse cu multă grabă să deshame caii. Atunci eu, înțeles fiind cu frate-meu, sării din trăsură și plecai să găsesc localul de poliție; iar el rămase cu birjarul ca să-l facă să piardă cât mai mult timp cu caratul bagajului în odaie și așazatul cailor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stăpâni mai în centrul Moldovei. și mergând în convoi de căruțe unii cu cai, alții cu boi, într-o zi pe la amiază, au oprit să poposească la sud de satul Mărăști, în partea de răsărit a județului Bacău. Acolo au deshămat caii și au dejugat boii și i-au dat să pască pe es. Ei cu femeile s-au apucat să-și pregătească de mâncat. Unde au oprit ei era drumul care mergea spre satul Fruntești - dinspre Bacău. în timpul popasului lor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
peste puțină vreme, am aflat că auto-ul fusese luat de colonelul Cleve, șeful aprovizionării, și [acesta] plecase la Ploiești incognito însoțit de o damă! Rămăsesem fără automobile, fără nici un mijloc de transport, căci au rechiziționat vehiculele chiar pe drum, deshămând caii și pornind cu hățurile în mână; dricurile au rămas cu morții pe stradă. Foarte obraznici și trufași, ne-au trimis 45 de soldați bolnavi la spital. I-am instalat în două săli de jos cam întunecoase, cu totul izolați
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
când ne-om vedea palmele, jupâne. Spunând acestea, moș Dumitru a și ieșit pe poarta hanului. Drumul se arăta anevoios. Zăpada se topise și armăsarul se opintea din greu... Către chindie, moș Dumitru intra pe poarta gospodăriei sale. Zamfiră! Până ce desham eu armăsarul, pune ceva de mâncare, pentru că pe urmă am treabă la primărie. Măi, măi. Cade omul din copac și se hodinește, d-apoi de la un drum așa greu. Lasă primăria pe mâine - a grăit lelea Zamfira. Îi musai să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cinci sute de oameni nu era un lucru oarecare, iar taberele în care poposea erau un fel de orașe din corturi, cu mirosurile și zgomotele specifice unei îngrămădiri de oameni și cai. De-abia s-au ridicat corturile, s-au deshămat caii și s-au aprins focurile, că din înălțimea dealului au început să se audă hăulituri. Din vârful colinei se auzea toba și niște țipete stridente, ca și cum cineva strunea o herghelie de cai. Zvon de copite nu se auzea. Ziua
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu mă vadă. Când au ieșit în șosea caii au luat-o la galop. Eu în urma lor, să nu cumva s-ajung târziu. Acu neta știi că Ghervan stă peste drum de popă. Când am ajuns și eu gâfuind, omul deshăma și băga caii în grajd. Sania era în ogradă, cu poclăzile peste fân. I-am dat bună sara și nu l-am lăsat să sufle : - Ioane, zic eu încet, scoate toporul. - Ce topor, bre Dumitre ! se miră el. - Ioane, nu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nu ni-l apropiem prin iubire. Unul din exemplele strălucite este Titu Maiorescu ce, se știe, era înconjurat cu atâta entuziasm și căldură de către învățăceii săi. Aceștia mărturiseau că nu există bucurie mai mare pentru ei decât aceea de a deshăma caii de la trăsura magistrului pentru a se înhăma ei înșiși în locul animalelor spre a-l duce pe iubitul profesor la locuința sa. La capătul unei vieți ne întâmpină imaginea celor care ne-au format, a celor ce ne-au ajutat
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
ea, mai deunăzi, că nu se cade să văd, atunci când Îmi zicea să mă uit În sus, că nu se cade să văd jos - că, așa. În ograda lui Maxim parc-ar fi nuntă: Maxim s-a urcat În căruța deshămată În fața casei, agită pălăria, apoi o prinde Între amândoi genunchii, ca să aibe mâinile libere; se uită cu „ocheanul” (covrigii degetelor) și comunică În jur: - Aista-i român de-al nostru - strigaț’ fa, să vie! Nevasta și nurorile lui Maxim strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zic: Măi, tu spui minciuni și Tribunalul Militar te mănâncă - scoate fata, că de nu... Zice: Da-ți spui curat, i-am dat drumu de-asară, de-alaltasară, de când o căzut - că drept În brață mi-o chicat, am dat agiutori’ la deshămat, i-am dat ceva de băut, că era nemâncată, săraca, am dus-o păn-la marginea pădurii și i-am zis: Amu, davai! Du-te un’-ei vidè cu ochii-naintea ochilor!... Îi mai dau on dos di mână: Cum era-mbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
on dos di mână: Cum era-mbrăcată?, zic. Zice: Nu prè era è-mbrăcățâcă, c-adica nu era nicicacum, cine ștìi ce alți tal’ari i-o’ luat hainili... Zic: Da parcă ziceai că ție ți-a căzut În brațe, tu ai deshămat-o - era dezbrăcată, -n ham? Că să vezi, că nu, că câr, că mâr... Că nu mai știe, i-a ieșit din minte... Zic: Mă socotesc eu cu tine mai târziu pentru hainele de-uniformă ș-articolele-statului de le-avea asupră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
minte) că m-ai înțeles!... Că dacă nu m-ai înțeles, exclamă el cu totul detașat de astă dată, o să fie vai de capul tău... Între timp ne apropiasem de gară, dar mai era un ceas până la sosirea trenului. Tata deshămă, dădu cailor să mănânce niște mohor și ieșirăm pe peron. Bani de bilet avea, scosei biletul și ne așezarăm în față pe o bancă. Peronul era plin de elevi și eleve, care, ca și mine, terminaseră vacanța și plecau spre
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
niet, Moscva-Kiev! Și ieși lăsându-mă brusc cu o asemenea pace în suflet încât am mâncat, chiar cu poftă, al doilea șnițel, amintindu-mi bine de schița aceea a lui Babel în care cavaleriștii lui cuceresc un sat al albilor, deshamă caii și vor să se odihnească, dar el, politrucul, vrea să le citească Pravda, nici unul nu se poate concentra, toți sunt plictisiți până ce, în plină lectură, el trage sabia și hârști!, taie gâtul unei gâște care trecea prin ogradă, toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
minte), că m-ai înțeles!... Că dacă nu m-ai înțeles, exclamă el cu totul detașat de astă dată, o să fie vai de capul tău... Între timp ne apropiasem de gară, dar mai era un ceas până la sosirea trenului. Tata deshămă, dădu cailor să mănânce niște mohor și ieșirăm pe peron. Bani de bilet avea, scosei biletul și ne așezarăm în față pe o bancă. Peronul era plin de elevi și eleve, care, ca și mine, terminaseră vacanța și plecau spre
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]