92 matches
-
on dos di mână: Cum era-mbrăcată?, zic. Zice: Nu prè era è-mbrăcățâcă, c-adica nu era nicicacum, cine ștìi ce alți tal’ari i-o’ luat hainili... Zic: Da parcă ziceai că ție ți-a căzut În brațe, tu ai deshămat-o - era dezbrăcată, -n ham? Că să vezi, că nu, că câr, că mâr... Că nu mai știe, i-a ieșit din minte... Zic: Mă socotesc eu cu tine mai târziu pentru hainele de-uniformă ș-articolele-statului de le-avea asupră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
când făcuse și pe contrabandistul amator pe acolo. Au zăbovit aproape două ore ca să ajungă la punctul unde urmau să lase căruța, și acolo ginerele avu ideea de a-l pune pe bunic pe catârcă, Încrezător În robustețea jaretelor animalului. Deshămară animalul, Îl eliberară de harnașamentul de prisos, și, cu multă trudă, Îl suiră pe bătrân. Cele două femei plângeau, Tăticul meu drag, Tăticul meu drag, și odată cu lacrimile li se ducea și puțina putere pe care o mai aveau. Sărmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
aștepta de mai bine de-o oră În pădure și soră-sa Încă nu venise. Era agitată cînd apăru și el Își dădu seama că-i obosită. SÎnt la noi acasă, spuse ea. Stau pe verandă, beau whisky și au deshămat caii. Zic că așteaptă pînĂ apari. Mama le-a zis că te-ai dus să pescuiești. Nu cred c-a făcut-o cu intenție. Sau, mă rog, sper că nu. — Și doamna Packard? — Era În bucătĂrie și m-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tresăltă de bucurie. Cum ajunseră acasă, porunci pentru a doua zi o plimbare cu sania prin împrejurimi. Grigore se sculă mai devreme, să îngrijească de plimbarea proiectată. Avu însă o surpriză neplăcută. Aseară, Ichim, bătrânul vizitiu de nădejde, după ce a deshămat iepele de la sania cea bună și le-a adăpat, când le-a băgat în grajd să le lege la ieslea lor, nu se știe cum și ce, dar s-a pomenit cu iapa roaibă, sperioasă, că începe să sară în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceste cuvinte Îți amintești de o mulțime de lucruri. Îți amintești de un cal mare și puternic, cu mersul greoi, cu pete cenușii, cu copite zdrențuite, care stătea lîngă o bordură Într-o zi necruțătoare de august. Stăpînul său Îl deshămase de la căruță și animalul, cu capul mare plecat răbdător spre pămînt, stătea copleșit de o mîhnire tăcută și nesfîrșită, iar un băiețel cu ochi negri și fața Întunecată stătea lîngă el ținînd În mînă niște zahăr și stăpînul calului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
umăr, care se îndreptau spre țarina satului pentru a plivi. Ajunși la tarla, cei trei se despărțiră, fiecare văzându-și de treaba lui. În fața ogorului sfânt, Ion se închină cu evlavie, mulțumind Domnului. Apoi, se apucă, de îndată, de iujdeală. Deshămă boii de la car și îi înjugă la plug. Își frecă palmele bătătorite de munca grea și, răcnind la dobitoace, se puse a desțeleni pământul. Apăsându-l din puterea brațelor, înfigea adânc plugul în brazdă, de se zguduiau împrejurimile. Din arătura
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
apa, și oceanul, și aerul ar fi început să fiarbă, să clocotească... Într-o minută Solange se întoarse cu câțiva marinari. Oamenii deschiseră trăsura, îi scoaseră cu tot cu cadrul pe care stătea întins și îl depuseră dincolo de canal pe nisip. Apoi deshămară calul și împingând voinicește scoaseră trăsura din apă. Porniră cu toții spre esplanadă. Era un cortegiu care îl ulcera pe Emanuel până în fundul sufletului. Așa întins cum stătea pe cadru, dus pe umeri de câțiva marinari vânjoși, abia scăpat dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cinci sute de oameni nu era un lucru oarecare, iar taberele în care poposea erau un fel de orașe din corturi, cu mirosurile și zgomotele specifice unei îngrămădiri de oameni și cai. De-abia s-au ridicat corturile, s-au deshămat caii și s-au aprins focurile, că din înălțimea dealului au început să se audă hăulituri. Din vârful colinei se auzea toba și niște țipete stridente, ca și cum cineva strunea o herghelie de cai. Zvon de copite nu se auzea. Ziua
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în poiana de la liziera pădurii. Glonțul ucigaș tras de soțul gelos îi străpunse craniul, ucigându-l fulgerător. Când dricul era condus spre cimitir cu trupul magicianului, porni o ploaie torențială. Toți au fugit la adăpost. Caii de la dric au fost deshămați de vizitiu și duși la adăpost. După jumătate de oră, ploaia încetase. Dricul dispăruse, bizar, misterios. Căutat în tot orașul și împrejurimi, a fost de negăsit. A doua zi locuitorii orașului s-au trezit cu mari schimbări. Fiecare își avea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
minte) că m-ai înțeles!... Că dacă nu m-ai înțeles, exclamă el cu totul detașat de astă dată, o să fie vai de capul tău... Între timp ne apropiasem de gară, dar mai era un ceas până la sosirea trenului. Tata deshămă, dădu cailor să mănânce niște mohor și ieșirăm pe peron. Bani de bilet avea, scosei biletul și ne așezarăm în față pe o bancă. Peronul era plin de elevi și eleve, care, ca și mine, terminaseră vacanța și plecau spre
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
erau diferiți și, uneori situația de învingător induce comportamente justificabile doar în anumite condiții. Coloana porni iar, însă caii lui se resimțeau după efortul neîntrerupt, de peste 24 de ore, abia mai mergeau. Fu nevoit să-i oprească și să-i deshame la o pășune, pentru odihnă și adăpat. Remarcă faptul că tot timpul, pe șosea treceau tancuri rusești. După vreo două ore, reînhămară caii, încercând fără șanse să ajungă din urmă coloana. Constată necăjit realitatea: era, împreună cu oamenii lui, în singura
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
român, trebuia să trăiască în România. Soldații îi așteptau cuvântul, nu comanda. - Care vreți, urmați-mă. Știu că toți sunteți basarabeni, care vreți întoarceți-vă acasă! Rămaseră cu el o bună parte dintre soldați. Nemaiavând oameni suficienți, fu nevoit să deshame caii, și adevărat dezastru, să abandoneze tunurile. Îl îngrozeau posibilele consecințe, dar n-avea de ales. Caii mai buni îi înhămă la furgon și, împreună cu oamenii rămași merse spre podul de peste Prut. Trecând pe lângă satele de baștină, câțiva soldați
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
campanie, caii sunt proprietatea armatei, trebuie să-i predau la unitate! Unul scoase imediat un pistol și i-l puse-n piept: - Am spus că se rechiziționează. Domnule, trăim vremuri grele. Erau vremuri tulburi, degeaba încercă să-i înduplece. Au deshămat caii, lăsându-i unul singur, pentru el. Necăjit, după ce străinii se îndepărtară, examină conținul lăzii de campanie din furgonul pe care era nevoit să-l abandoneze. Își alese actele personale ș-ale companiei, le puse în buzunarul interior al uniformei
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Priam vine să răscumpere leșul lui Hector și când Ahile, „departe de tovarășii lui“, este slujit și însoțit la cină numai de Automedon și de Alchimos, cei mai apropiați de el după moartea lui Patrocles. Tot ei, în puterea nopții, deshamă caii și catârii de la cele două care ale lui Priam și îl duc înlăuntru pe Idaios, crainicul care îl însoțise pe bătrânul rege, și îl poftesc pe un scaun. Apoi iau din car bogata răscumpărare, lăsând acolo doar câteva veșminte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Priam vine să răscumpere leșul lui Hector și când Ahile, „departe de tovarășii lui“, este slujit și însoțit la cină numai de Automedon și de Alchimos, cei mai apropiați de el după moartea lui Patrocles. Tot ei, în puterea nopții, deshamă caii și catârii de la cele două care ale lui Priam și îl duc înlăuntru pe Idaios, crainicul care îl însoțise pe bătrânul rege, și îl poftesc pe un scaun. Apoi iau din car bogata răscumpărare, lăsând acolo doar câteva veșminte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Până la urmă se opri, trezit parcă din somn, cu mâna bunicului încleștată pe brațul lui: "Mai încet, mai bine cîntă-ne ceva din gură, lasă dracului burduful ăla!" Da, dar nu înainte să bea și el un pahar, și nu se deshămă de burduf, din care apoi scotea doar dulci suspine stinse, acompaniindu-se în șoaptă... Cânta cu o voce patetică și fără introduceri mulțime de șlagăre vechi, care-l făceau pe bunicul să ridice o mână spre cer... Sub razele asfințitului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Și mai era un loc gol: dispăruse și domnul Chiriță, parcă îmi aminteam că îi zărisem umbra tăcută îndepărtîndu-se undeva de unde nu mai revenise. Era târziu și Fărcășan mai încercă să trezească clapele acordeonului, dar renunță aproape imediat și se deshămă. Fără să spună ceva, bună seara sau la revedere, bunicul se ridică și plecă cu aerul că se va întoarce; dar nu se mai întoarse, și blonda mi se adresă: "...Hai să strângem paharele și tacâmurile și să le ducem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gata, gata să repeadă o înjurătură, dar își înfrâna limba, având în mintea lui chipul bancnotei de 100 de lei. Până seara au mai fost câteva prilejuri de înjurat, dar suta i-a închis gura. Ajunși acasă în ogradă, în timp ce deshămau caii, bunul vecin al lui Mitru îi zise: „Măi dragă Mitrule, de câte ori te-am rugat să nu în juri, tu mi-ai răspuns că nu te poți abține, că ești iute. Iată, astăzi te-ai abținut, te-ai înfrânat, ți-
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
copiii... Ni s-a spus de jos că azi nu va... Habar n-au. N-o nimeresc întotdeauna. Olandezii sînt derutați, devin ezitanți. Jean remarcă momentul critic și dă lovitura de grație. Să nu puneți copiii în pericol... Familia se deshamă, preia o cameră, se spală, se schimbă și prichindeii cad urgent într-un somn profund. După ceva timp părinții lor ies pe terasă, la taclale. Timpul era superb. Se tot uită la soare și văd că ambii manifestă o oarecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
alene în sus spre culmea dealului. Când am început să coborâm spre Gârceni, căiuții au trecut la un trap ușor. Se grăbeau și ei spre casă. Când am intrat pe poartă, în ogradă, noaptea își intrase demult în drepturi. Am deshămat, am băgat caii în șură, le-am dat de mâncare și m-am simțit, dintr-odată, un adevărat gospodar. Lucru firesc. Eram acum un ditamai băiat mare. În toamnă urma să intru în clasa a patra primară, iar în decembrie
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
nu ni-l apropiem prin iubire. Unul din exemplele strălucite este Titu Maiorescu ce, se știe, era înconjurat cu atâta entuziasm și căldură de către învățăceii săi. Aceștia mărturiseau că nu există bucurie mai mare pentru ei decât aceea de a deshăma caii de la trăsura magistrului pentru a se înhăma ei înșiși în locul animalelor spre a-l duce pe iubitul profesor la locuința sa. La capătul unei vieți ne întâmpină imaginea celor care ne-au format, a celor ce ne-au ajutat
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
cupeul lui Fleva, dar agenții secreți ai poliției și așa numiții „cetățeni indignați“ atacă trăsura, îi sparg geamurile și o răstoarnă. Vernescu și Blaremberg sunt siliți să scoboare și să fugă; mulți prieteni îi împresoară ca să-i apere. Trăsura fusese deshămată de opozanți și trasă cu brațele de oamenii din popor. Mulțimea umple Piața Teatrului și Calea Victoriei, apoi se îndreaptă către Palatul Regal. Curtea Palatului este invadată, iar mulțimea urcă scările peronului. Pe vremea aceea nu exista actualul grilaj de împrejmuire
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
în oraș, au prins a curge trăsurile de rechiziție într-un convoiu care nu mai avea sfârșit. Oamenii curat îmbrăcați, ca într-o zi de sărbătoare, veseli. Femeile plânse. În târgul vitelor aproape de cazarmă mulțimea aceea imensă a campat; a deshămat; au așezat muntenii cujbele și au aprins focurile, pregătind ceaunurile de mămăligă. Toți cei care au avut a face drum pe jos s-au înfățișat în această primă zi. Rechiziția s-a făcut totală în aceiași zi de Duminică. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
peste puțină vreme, am aflat că auto-ul fusese luat de colonelul Cleve, șeful aprovizionării, și [acesta] plecase la Ploiești incognito însoțit de o damă! Rămăsesem fără automobile, fără nici un mijloc de transport, căci au rechiziționat vehiculele chiar pe drum, deshămând caii și pornind cu hățurile în mână; dricurile au rămas cu morții pe stradă. Foarte obraznici și trufași, ne-au trimis 45 de soldați bolnavi la spital. I-am instalat în două săli de jos cam întunecoase, cu totul izolați
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care străbătea munții ca un șarpe, când, în sfârșit, înspre sară în plin sabaș ajunserăm la Pojorâta, un mic sătulean, unde jidanul se opri dinaintea unui han. Repede el se coborî de pe capra trăsurei și prinse cu multă grabă să deshame caii. Atunci eu, înțeles fiind cu frate-meu, sării din trăsură și plecai să găsesc localul de poliție; iar el rămase cu birjarul ca să-l facă să piardă cât mai mult timp cu caratul bagajului în odaie și așazatul cailor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]