81 matches
-
său cată să fi trecut prin o sumă de peripeții ce l-au aruncat dintr-un estrem într-altul, l-au prefăcut din alb în negru, din floare de crin în mătrăgună. Seria acelor peripeții, luată la un loc și designată c-o singură vorbă, am numi-o fenomonologia unui suflet bântuit de patimă. Se știe că pe sfârșitul secolului al paisprezecelea Alexandru cel Bun purta în marca Moldovei crinii Casei de Valois. Marca era împărțită în două: de o parte
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
câteva tunuri; lucru care ar sta în legătură cu atitudinea României; "Daily Telegraph" spune că în Viena scopul voiajului d-lui Brătianu se crede a fi regularea ordinei de succesiune la tronul României. Principele Frederic de Hohenzollern, fratele principelui Carol, ar fi designat ca prinț ereditar. Pe de altă parte o telegramă din București a ziarului "Times" spune că d. Brătianu și-a propus a merge și la San Petersburg pentru a sumite guvernului rusesc proiectele cari au motivat prezența sa la Berlin
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
serioși, vechi, cu titluri academice, precum sânt toți cei din Iași, să fie supuși reprobării publice pentru că n-ar voi să ia asupră-le responsabilitatea gravă de a conlucra în distribuirea justiției alături cu niște copii, de exemplu? D. Simionescu, designat de prim-prezident pentru Iași, e un magistrat foarte proaspăt care se bucură de îndoielnicul renume de-a judeca câte cinzeci, ba chiar câte o sută cinzeci de procese pe zi, din care cauză toate procesele acestea, rezolvate fără observarea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cele mai proaspete, cităm votarea celor 3 1/2 milioane pentru cumpărarea unor materialuri rămase pe urmele armiilor rusești. În aceeași zi s-au cerut votarea, în aceeași zi s-au trimis în secțiuni, s-au ales delegații, s-au designat raportorul, s-au făcut raportul și s-au votat acele milioane. Tot așa s-au petrecut cu recompensa de contrabandă a martiriului lucrativ votată d-lui C. A. Rosetti, care, propusă și "regulată" în noaptea precedentă în Camera... Comunelor, a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fie asupra oricărei îndoieli. Oare plăcut ar fi pentru o țară neașezată ca a noastră daca, între pretextele ce s-ar invoca vreodată spre a pune în îndoială existența statului român, s-ar invoca și nulitatea eventualului act care ar designa pe urmașul pe tronul Romîniei? {EminescuOpXI 334} Noi găsim că adpoțiunea e, în cazul acesta, singura formă pricepută de conștiința de drept a poporului, că ea înlătură orice îndoieli asupra moștenirii legitime la tronul României și ca ea - nefiind prevăzută
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
rândurile până vom vedea cum se desinează lucrurile în Camere și în țară. De aceea, fiindcă moderații sânt dispuși să se modereze, voi să nu fiți provocatori în jurnal. Să urmați în jurnal linia mare de conduită pe care am designat-o împreună: să spuneți că, conform angajamentelor luate, conform bunei-credințe, loialității, dorinței sincere de a consolida partidul liberal etc. toți din toate nuanțele trebuie să aibă o acțiune comună (care pentru moment este aceea de a susținea și {EminescuOpXI 417
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o întrunire a partidului de acum câteva zile, d. Rosetti, prezidentul Camerei, ar fi exprimat chiar părerea că e bine ca partidul să aibă răbdare și să facă să dureze de bine de rău cabinetul actual. D. Rosetti, care e designat în cercuri politice pentru portofoliul Internelor, în ziua în care se va constitui un ministeriu omogen din care toate centrele vor fi escluse, nu e tocmai doritor, după cum se vede, de-a lua în momentul acesta direcția departamentului ministerial. D.
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al contelui Sternberg și astfel capătă ocazia de a studia arhivele celor mai vechi familii din Bohemia, arhivele publice ale Austriei și Bavariei și manuscriptele din Vatican. La anul 1827 primi redacția foaiei muzeul național, în 1829 Dieta Bohemiei îl designase deja ca istoriograf oficial al regatului, numire care i veni însă abia la 1839. Ca istoriograf începu mai Întâi continuarea istoriei cronologice de Pubitscha și-n urmă edită compendiul său propriu, scris în două limbi (bohemă și germană), care fu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
referință directă, nemediată de vreun sens sau de vreun alt conținut descriptiv"13. Chiar în situații contrafactuale/lumi posibile, numele propriu atașat se referă la aceeași ființă, deoarece schimbările ating proprietățile și comportamentul, nu și identitatea sa: "un nume propriu designează rigid referentul lui chiar și atunci când vorbim despre situații contrafactuale în care acel referent nu ar fi existat"14. Despre acest aspect al teoriei cauzale a referinței vorbește Toma Pavel și îl numește structural 15, el aplicându-se atât numelor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de la popor la popor. În limba românească, deși om civilizat nu înseamnă neapărat și om cult, precum omul cult nu e totdeauna și civilizat, cei doi termeni de cultură și civilizație se întrebuințează în mod șovăielnic și confuz pentru a designa unul și același lucru. În limba franceză, domină cel de civilizație cu un sens felurit de la o epocă la alta. În limba germană, domină cel de cultură cu un înțeles mult mai cristalizat, după ce a renunțat să cuprindă și domeniul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
altul al cunoașterii științifice semnifică, în bună măsură, altceva decât ce înseamnă „clasic” în artă sau în limbajul de zi cu zi. Provenit din limba latină, classicus (de primă clasă, de cea mai înaltă clasă), cu referire la literatura beletristică, designează „lucrările din antichitatea greco-latină, care au conturat peste secole educația din Europa de Vest” (Ernan McMullin, 1994, 266). Termenul îl întâlnim cu acest sens în limba franceză încă din secolul al XVI-lea. În limba română îl regăsim două secole mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
zăpadă și care s-ar putea traduce prin înghețată, apoasă, imaculată, învechită etc. Un alt exemplu îl putem lua din limba marathi, vorbită de circa 40 de milioane de oameni din vestul Indiei, unde există opt cuvinte onomatopeice pentru a designa râsul: hudu-hudu = râsul gingaș al bebelușului, hada-hada = râsul zgomotos al acestuia, faidi-faidi = râsul vulgar, has-has = râsul aprobator, hoho-hoho = râsul în hohote, hihi-hihi = râsul nechezat, fâs-fâs = râsul batjocoritor, haia-haia = râsul de complezență. Care sunt concluziile pe care le putem trage din
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
supusului cu stăpânul sub a cărui influență se află, sau a oșteanului loial cu armata sa - toate aceste relații cu conținutul lor de o diversitate infinită, considerate sub aspectul laturii lor psihice, pot avea o tonalitate comună, care poate fi designată ca religioasă. Toate au o încărcătură numită de Simmel „religioasă”, fiind diferite de relațiile bazate pe egoism, supunere, putere sau morală. După cum susține Simmel, nu orice formă de pietate se regăsește într-o religie, așa cum nu tot ce este sacru
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
i due poli evocați da Bourdieu, scorrendo cioè della mera percezione iniziale di un'alterità alla sanzione finale di una differenza 23. All'inizio del racconto, infatti, la caratterizzazione etnică del Moro, nonostante l'apparente eloquenza dell'epiteto che lo designa (utilizzato tuttavia come un normale nome proprio)24, sembra neutralizzata - nelle parole del narratore Curzio cui îl racconto è delegato (secondo îl consueto meccanismo novellistico), come anche, si sospetta, nella prospettiva dell'autore - dall'assenza di qualunque riferimento a un
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
pertenga în questo caso solo alla prospettiva dell'autore o dei personaggi che attorniano îl protagonista, mă și consumi nella stessa coscienza di quest'ultimo: è cioè îl Moro stesso ad aderire gradualmente ai pregiudizi veicolati dall'epiteto che lo designa. Le tappe di questa graduale involuzione și consumano all'ombra della sua "leggerezza" e credulità (altro blasone negativo ascritto ai mori27), șu cui fanno levă le trame dell' Alfieri. Apparentemente, è Disdemona a cedere per prima a uno stereotipo razziale
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
thanatică". (Aici s-ar impune, în paranteză o remarcă. S-ar putea ca asocierea Eros/ Thanatos să fie o penibilă reminiscență a uneia dintre cele mai banale experiențe fiziologice, aceea care indică - în cazul extazului erotic, al orgasmului - ceea ce francezii designează prin la petite mort. Dar ar fi o explicație dintre cele mai triviale, căci voluptatea carnală, extazul simțurilor care anulează, pentru o scurtă durată, conștiința individuală a persoanei și a personalității, este departe de a fi baza identificării iubirii și
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
de brainstorming, stimulând creativitatea subiecților. Desigur, în funcție de acuitatea semnului, de putința lui de a demistifica unele sensuri conexe ale obiectului desemnat și de a le focaliza pe altele. Semnul își asumă, deci, o anume marjă de independență în limitele căreia designează. În muzică, se știe, semnalizarea este de gradul doi, grație existenței unui intermediar: interpretul. Chiar atunci când acesta este constrâns prin acribia partiturii (ca să nu mai vorbim de situațiile când este făcut într-o măsură mult exagerată complice la actul
G?nd ?i semn by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
rostuită, tînărul nostru plastician s-a îndemnat să atragă atenția, de data aceasta printrun semnal disociativ, nu prin vreo vlăguită aglutinare, asupra primejdiilor care ne apasă. Abordînd însuși punctul de plecare al unei întregi arborescențe, pentru tot ce nomenclatura savantă designa prin neura, el își rezervă o lectură pe românește, întorcînd spatele etimonului hellenic. Neura, deci, divizată necanonic, a devenit neura: no anger, echivalează el, pe englezește. Negația, fortuit introdusă în corpul cuvîntului, mută noțiunea la antipodul pornirilor reprobabile, de violență
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
a doua literă e B. Și așa mai departe. Se observă imediat că un catalog ar trebui să menționeze, pentru a descrie și a situa o lucrare anumită, toate literele aceste lucrări. Cu alte cuvinte, catalogul din Babel, pentru a designa fiecare volum trebuie să reproducă în întregime fiecare volum. Catalogul e deci o a doua bibliotecă identică cu prima și conținută în ea. Ceea ce e imposibil prin ipoteză, dacă toate lucrările sunt distincte. Concluzia este că o lume, finită și
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
de brainstorming, stimulînd creativitatea subiecților. Desigur, în funcție de acuitatea semnului, de putința lui de a demistifica unele sensuri conexe ale obiectului desemnat și de a le focaliza pe altele. Semnul își asumă, deci, o anume marjă de independență în limitele căreia designează. În muzică, spre deosebire de celelalte arte, semnalizarea este, am putea spune, de gradul doi, grație existenței unui intermediar: interpretul. Chiar atunci cînd acesta este constrîns prin acribia partiturii (ca să nu mai vorbim de situațiile cînd este făcut, într-o măsură mult
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
în opera lui Spătaru, atinge, deși mai descriptiv, cu o frumusețe memorabilă în detalii, impactul grandios al unei înaintări venind din neființă, frontal, implacabil somînd la expiație, precum statuia Comandorului din Don Giovanni. * Și această inerentă terribilità - ca s-o designăm cu un termen canonic -, înstăpînită în cugete ca o chemare gravă, încă de la Michelangelo, n-are nevoie, anume, de grimase aplicîndu-se demonstrativ realului; îi ajunge aici, de pildă, situația fundamentală căreia îi face față eroul, cînd, cu sîngele și viața
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
Dan Hăulică Cultură și economie - ecuația, în această ordine formulată, servea pentru a designa un capitol de preocupări în cursul dezbaterilor de la Snagov din 1995, care au proclamat adeziunea tuturor partidelor politice din România, și a societății civile, la principiile și structurile Uniunii Europene. Responsabil al Comisiei ce a pregătit consensul acestei decisive opțiuni
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
Petre Țuțea, gîndindu-se la poeții care ne rezumă și ilustrează. Ioan Alexandru e dintre aceștia, sărbătorit prin bustul pe care Vasile Gorduz i l-a consacrat în miezul orașului Bistrița. Poetul „cel blond, cîrn și cu urechi barbare" -așa se designa el însuși în Viața deocamdată - devine, în zămislirea artistică semnată de Gorduz, o massă care, cotropitor, aproape la limita informului, fierbe de visare, și stîngace, și sublimă. Dar portretul care-l bîntuie acum pe sculptor este acela al poeziei însăși
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
de narcisism lenevos, afișat în interviuri ale Președintelui-Director General. L-am auzit pe Ovidiu Miculescu suspinînd nostalgii ce s-ar fi potrivit unui demiurg ratat, fără să aibă la activ vreo ispravă culturală. Însă acum „obosit”, ajuns „administrator împovărat”, se designa pe sine, printr-un agramatism tenace, vorbind orgolios despre perioada în care fusese „ca și corespondent” la Washington. „Ca și” - îl urmărea, psihanalizabil, această expresie a unei substituții, adică a unei insuficiențe care descalifică. Dar nu vreau să aduc cititorilor
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
mijlocul cunoștinței secretelor acelei reprezentări a caracterelor. Cu toate astea în sistema dezvoltărei întregi, care are de scop absolut al ei reprezentarea dramatică, declamațiunea dr[amatică] nu poate să cuprindă un alt loc decât acesta pe care i l-am designat noi. Am observat deja în introducerea părții spețiale că rezolvarea deplină a multor puncte nu e posibilă decât cunoscând organismul întreg al artei noastre, astfel încît aceste, deși aparținând fiecare unei trepte anumite, totuși nu pot fi pricepute decât ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]