3,459 matches
-
parcă mă pironise pe mozaicul terasei. Nu puteam să-mi dezlipesc privirea de la copac. Și, dintr-odată am înțeles ce se întâmplă. Printre crengile sale bogate am zărit câteva puncte strălucitoare, de o imobilitate stranie, care mă fixau insistent. Am deslușit, cu greu, siluetele mai multor corbi înghesuiți unul lângă celălalt pe o ramură. Am avut senzația bizară că mă aflu în fața plutonului de execuție pregătit să-și facă datoria. M-am scuturat ca să îndepărtez asemenea gânduri culese, parcă, din filmele
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
s-a tocit ci a sporit...), cedam și înghițeam cu noduri acele triste-mbucături pe care le uram și de care eram sigur că nu-mi folosesc la nimic. Dar oamenii mari au o viclenie pe care copiii nu o deslușesc. În dorința sa de a mă aduce în rândul oamenilor obișnuiți, de a mă dezvăța de smirna cuvintelor, de a mă face să-mi pierd darul rar al hranei de sorginte verbală și de a mă trece în normalitatea mâncării
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
valiza și câinele. M-am apropiat de ea în câteva rânduri, căutând s-o ajut, dar n-am izbutit, nu mă mai recunoștea, nu mai avea nevoie de unul ca mine, era dusă în lumea ei. Am încercat și să deslușesc înțelesul vorbelor sale, nici asta n-am izbutit. Apoi am aflat că a murit. Au găsit-o în fața blocului celui urât, înghețată. Câinele său o veghea tăcut. N-am fost în stare nici măcar să plâng. Mi se încleștaseră dinții, gata-gata
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
vreun sentiment pe chipul grav, sobru, de nepătruns. Cuvintele-i veniră glaciale, cu o abia simțită ironie: - Iată oastea ta, sub regresia timpului! Etnologul simțea că i se pregătise ceva, dar nu bănuia ce anume. La apariția zorilor, putu să deslușească muntele înalt, ceața lui înroșită, ca o ciupercă otrăvitoare: dintr-acolo nu se elibera vreun elicopter, dar nici vreo rază. Totul părea să fi încremenit, cu excepția lui Stănchescu: - A venit momentul să o urmezi. Trebuie! - Pentru care motiv? - Cetatea se
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
înserarea scrutează nori păguboși adevăruri lipsite de consistență te separă de lume ca într-o oglindă secată privești în golul de sentimente ceașca și cartea ușor se destramă nu le mai poți mângâia Luminî de toamnî în cicatricele ploii nu deslușesc decât semne din veri anonime rămase ca într-o linie a vieții căreia nu-i dau crezare îmi spui că digul se clatină spre marea de jad îmi spui că valul se adaugă trecerii inventezi pentru mine ochiul de sticlă
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
Gheorghe Grigurcu Putem desluși cu suficientă ușurință în poezia lui Ilie Constantin o atracție-repulsie față de materie. Arghezian sub acest raport (însă fără nici o înrîurire formală), autorul Fiarei trăiește drama unui concret acaparant ce ajunge a se îndoi de sine, provocînd o similară îndoială a
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
își propune să elucideze inelucidabilul: problema sensului existenței. Ce să spun? Bine că totuși nu perseverează în această intenție, bine că se repliază, că se retrage la timp din competiția cu bisericile și cu filozofiile, mărginindu-se, până la urmă, să deslușească numai sensul propriei existențe și nu, neapărat, pe acela al lumii, al lumilor. Iar acest sens al existenței proprii îl formulează memorialistul destul de simplu, încă de la începutul depoziției sale, atunci când vorbește despre „oarba credință în literatură, mai ales în subspecia
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
nici acum c-am înțeles corect pozițiile pe care, printre țipete, incriminări reciproce, insinuări, luări în tărbacă, vagi amenințări — ce mai, un triumf al stilului „hodoronc-tronc” — păreau să le susțină cei doi favoriți ai mei. Am să încerc, totuși, să deslușesc, dincolo de acutele dinesciene și de șarjele fonice popesciene niscaiva idei. În esență, Cristian Tudor Popescu se arăta profund nemulțumit de activitatea CNSAS (al cărui membru e și Mircea Dinescu), pentru că instituția n-ar fi doar „neproductivă”, ci și, adeseori, „contraproductivă
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
până în clipa de față, salvarea celor care asigură continuitatea vechiului sistem (nici măcar nu-i spun ”comunist”) în România. Așa cum s-a desfășurat confruntarea, ca un turnir între expresivități, și nu între esențe, nu sunt sigur că foarte mulți privitori au deslușit pozițiile apărate de cei doi. Din informații indirecte, am aflat că două zile mai târziu, la „Întâlnirile României literare” de la Clubul Prometheus, având tema „Scriitorii și Securitatea”, turnirul dinesciano-popescian a continuat cu și mai mult aplomb. Nu are importanță cine
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
pentru borfașul/ transformat în filosof? Pentru șeful călăilor/ care își primește acasă pensia în plic parfumat?/ În nici un caz lirism pentru burțile care așteaptă la coadă/ cu o hazlie răbdare mioritică// Scriu numai pentru morți - ei sînt singurii/ care mai deslușesc ceva” (Numai pentru morți). Cu o indenegabilă justețe e indicată și cauza oneroaselor inerții, ale monstruoaselor cinisme ale realului care e blestemata moștenire a dictatorului. Din păcate respirăm încă o atmosferă insalubră, restauraționistă: „De atîta vreme deasupra orașului nostru/ plutește
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
spasmele și spaimele dramaturgiei antice. Gustul pentru grandoare, pentru șocurile dramatice formidabile în străvechea anchetă criminală sunt în ființa spectacolului de acum. Varietatea sentimentelor, de asemenea. Bogăția psihologică, mai puțin. Din toată această masivă desfășurare de forțe s-ar putea desluși fragilitatea izbânzilor omenești, demnitatea omului care își învinge cu sacrificii destinul. Unele tablouri își ating ținta: finalul tabloului 1, moartea lui Lajos, Oedip și Sfinxul, scena încoronării. Actul 3 este acut-dramatic. Lăsată jos în fosă (dirijorul Erich Märzendorfer, la premieră
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
lungul și latul lumii. Se petrecuseră destule care meritau să fie consemnate și ar fi trebuit să fiu îngrijorat că migala cu care mă dedasem cîndva scrisului se risipise ca un fum. Abia întors din domeniile Ursului, mi s-a deslușit limpede că nu mă pot îndepărta prea mult de ceea ce cred că mi-ar fi menirea și cu ajutorul Domnului trebuie să continuu o muncă începută cu ani în urmă și care nu va sfîrși niciodată. Așa că am mai umplut cîteva
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
ce ar fi dorit regia: cosmosul, planetele ... Convingătoare este rotirea personajelor în jurul acelui centru de putere magică, magnetică, reprezentat de colivia centrală. Și ea prinde să se rotească în haosul final. Deduc și o proiecție a muzicii posibil a fi deslușită în această concepție: desenele rotitoare din uvertură și final, din aria Elvirei. Cum Mozart nu creat niciodată din afara subiectelor sale, ci numai dinlăuntrul lor - nu a fost comentatorul, ci actorul care trăiește fiecare rol - totul este joc ambiguu, comic tragic
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
a cărții, Portretul scriitorului în secol. Eugčne Ionesco 1909-1994, a apărut anul trecut la Editura Humanitas în traducerea Monei Țepeneag, beneficiind de o ilustrare fotografică mult mai bogată decît ediția franceză. Astfel, având acum în față ambele ediții, putem să deslușim mai bine intențiile autoarei și, în același timp, să apreciem posibilele efecte ale demersului său. În Franța, volumul semnat de Marie-France Ionesco a fost lansat la Paris, în transmisiune directă pe Radio France Culture, cu ocazia unei dezbateri publice organizată
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
modelului și uneori cu oamenii ce l-au servit pe "patron" și care s-au străduit a-l copia. Barbu nu se simțea bine decît într-un climat în care putea aplica lovituri după bunul său plac (se cuvine a desluși aci și o revanșă a servilismului în fața ierarhiei partidului-stat) și în care putea domni peste inși obedienți, lipsiți de personalitate, capabili de necurmate umilințe. Plăcerea sa de-a umili de cîte ori i se ivea ocazia îl reprezenta. îmi aduc
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
pildă, un cadru în care cineva vorbește la telefon, dar e filmat într-o oglindă în care se reflectă doar corpul, nu fața - ceea ce e perfect adecvat jocului minimalist al actorilor. De altfel, există numeroase cadre în care de-abia deslușești expresia facială a protagoniștilor (sunt filmați de peste umăr), tocmai pentru a păstra un aer de mister și incomprehensibilitate, alimentat și de anumite trucuri de montaj. Filmul e lipsit de coeziune, pare încă neterminat (ca și la prima difuzare la Cannes
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
în Canada. Ludovic (Louis) Veghe (al cărui nume de familie la naștere era Nachtigal) povestește avatarurile propriei sale existențe, încercînd să îi pătrundă sensurile și resorturile ascunse. Faptele în sine au relevanța lor (nu întotdeauna foarte limpede și ușor de deslușit), dar mai important în viziunea unui scriitor care este și un excelent teoretician al literaturii este modul în care sînt ele povestite. A trăi este una, iar a-ți povesti și, implicit, chiar într-o formă parțială, a-ți înțelege
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
simplu cronicar", după cum nici cronica anilor literari 1996-2003, astfel cum se profilează din foiletoanele strânse acum în volum, nu este deloc "simplă". Textele captează pulsația actualității, într-adevăr, dar proiectează și istoric, depistează izvoare spirituale, indică itinerarii morale și estetice, deslușesc cauzalități, sunt disociative și comprehensive, cu tot polemismul și cu tot umorul lor deseori amar, care le dă culoare și le asigură atractivitatea.
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
a bancrutat însă de la început", "covîrșită de necesitatea națională ș...ț de-a ne îndeplini rolul mai întîi ca importator de cultură europeană". Printr-o acțiune de critică culturală își justifică autorul atitudinea din Imagini și cărți din Franța. "Am deslușit în cartea care și-a însușit această activitate (Imagini și cărți din Franța) de ce o carte despre scriitorii francezi este carte de critică românească " am explicat-o ca o poruncă culturală și, în același timp, ca o operă de selecție
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
cele atît de savuros incisive referitoare la patriarhul Miron Cristea, într-un registru contrastant celui din panegiricele cuprinse sub titlul Precursori), ar putea fi socotită o răscumpărare a lirei amuțite și poate chiar mai mult decît atît. Dl Ilie Guțan deslușește cu pertinență în opera gazetarului Goga "o personalitate extraordinară, cu fațete multiple, cu o zestre cerebrală și afectivă mult mai bogată și mai viguroasă decît cea prezentă în poezia elanurior juvenile, cu o panoplie stilistică mai variată tonal decît discursul
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
o iluzie. Nici acest lucru nu-l vei ști vreodată, pentru că te ustură ochii, și dacă te străduiești din răsputeri să privești pe fereastra compartimentului, maximum ce poți ghici este că traversezi o pădure în noapte, deși nu reușești să deslușești altceva decît reflecția în geam a chipului tău familiar, care arată palid și obosit, ba chiar tîmp. Așadar, mai bine închide ochii și trage un pui de somn: ce va fi va fi." Toți oamenii cu care se confruntase vreodată
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
între inocență, prostie și ipocrizie se simt din plin și aduc pe scenă dinamică și un inspirat contrapunct. Ce cred eu că nu a izbutit, sînt celelalte două roluri masculine, secundare dar importante pentru context, pentru atmosfera textului, pentru a desluși ceva din motivele retragerii în sine. Șerban Georgevici, Will Kronk și Mihai Bendeac (student la U.N.T.C.), Patrick Bennet joacă superficial, exterior, în altă notă decît partenerii lor, strident. Merită să fie văzut și acest spectacol pentru exercițiul-studiu pe care
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
pentru necunoscuți în rolurile principale și pentru nume mari (Peter O'Toole, Jim Broadbent, Stockard Channing) în roluri mici - fac savoarea acestui lungmetraj. Semnătura realizatorului în acest film e mișcarea circulară amețitoare a camerei în contextul petrecerilor frenetice: uneori nu deslușești nimic, dar ceea ce Fry vrea să spună e că nu e nimic de văzut, contextul social falsifică într-atât personajele încât comportamentul lor e irelevant. Mesaj care e foarte departe de cel al lui Waugh (în viziunea căruia tinerii vicioși
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
simplu mecanismul lecturii; el este de altfel chiar implorat s-o facă (Ťcetește, rogu-teť), pentru că atîta vreme cît acest mecanism funcționează absolut ireproșabil, autorul va exista pur și simplu, iar statutul său nu poate fi pus la îndoială de nimeni". Deslușim aci pe de o parte orgoliul "gospodarului" din Humulești care poftește a i se atesta înfăptuirea literară, în baza căreia pătrunde într-o altă lume, ideală, cea a semnelor, care îi permite a se desprinde de întregul nivelator, iar pe
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
nara evenimentele, deoarece e o perspectivă marginală (ea nu face decât să gătească și să spele, nu pare să aibă dreptul celorlalți de a conversa cu Moro) și nu atât de inflexibilă ideologic ca ceilalți. Aici mi se pare că deslușesc o slăbiciune a filmului: tocmai datorită preponderenței perspectivei Chiarei, cele trei personaje masculine sunt relativ inconsistente: observi că sunt îndopați cu Marx, Lenin etc., vezi că așteaptă cu sufletul la gură catalizarea maselor și acceptarea condițiilor de către oficiali pentru a
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]