166 matches
-
că mâncarea din avion nu mi-a picat bine deloc. — Ei, trebuie să-ți aduni puterile! spune mami și mă strânge ușor de braț. Așa. Fii atentă, am ceva pentru tine, scumpa mea! Îmi întinde o hârtie. Ce părere ai? Despăturesc hârtia și mă holbez la ea ca la mașini străine. E schița unei case. A unei case cu patru dormitoare, în Oxshott, ca să fiu mai exactă. — E drăguță, nu? Mama strălucește de încântare. Și ce frumos sunt desenate toate detaliile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fereastră se aprinse lumina. Înainte de a muri, vroia să fie sigur că ea este lângă el și o strigase pe nume. Îi înmână o scrisoare și odată cu ea îi ceru iertare. A doua zi se adunase foarte multă lume. Carlina despături scrisoarea și citi: „Dacă ești așa de bună te rog să ai grijă să mă înmormântezi acolo unde m-am născut. Te rog să mă ierți pentru lipsa mea de politețe față de tine în anumite momente. S-a datorat suferințelor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mică, cu mijloace atât de modeste -, să înfăptuiască lucruri atât de mărețe, aproape peste fire? E un miracol!" Monseniorul Dlugosz, episcopul Cracoviei, te are în mare admirație. A scris prea frumoase cuvinte despre "Ștefan cel Mare". Citanie Ioane! și Stanciu despăturește o hârtie și i-o întinde lui Tăutu. Tăutu își drege glasul și începe, solemn, emoționant: "O, bărbat minunat, glorios, pe care atât îl admirăm, întru nimic mai prejos eroilor antici pe care îi slăvim!" O, Pater! Mă copleșești, glăsuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
m-a întrebat: „știți, tovarășu’ Călin, cît ne costă asta?” I-am răspuns că nu știu. Sigur, nu pentru asta m-a chemat. Așteptam să treacă la chestiune. S-a dus din nou la birou și a adus „Scînteia”. A despăturit ziarul să vadă dacă s-a scris despre sondă: nu se scrisese. Atunci s-a oprit la pagina externă, în care era un articol despre conflictul din Malvine, insulele acelea care se află - preciza autorul - la 2200 km de Capul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în mândria ei de artist, Nel se execută. Fetele se împăcară, dar Lillișu refuză să se întoarcă în sufragerie înainte de plecarea locotenentului. Un domn de o anume vârstă se întoarce acasă cu metroul. Foarte mulțumit că găsise loc pe scaun, despăturește ziarul. O bandă de tineri năvălește în vagon și buf! trosc! încep să țipe, să cânte, să facă pe clovnii, în fine, tot de ce sunt ei în stare ca să-i deranjeze pe oamenii cumsecade care citesc "Le Monde", mai ales
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unei mese ocupate de fetițele din cursul elementar, pe care avea misiunea să le supravegheze. Nu trebuiau să soarbă supa, să-și pună coatele pe masă, să vorbească în timp ce mâncau. Vorbeau totuși. Gabriela își trase scaunul, se așeză și își despături șervetul. În jurul mesei domnea un fel de așteptare. Și-a ridicat capul. Fetițele se uitau la ea cu o expresie bucuroasă: între ele, numeroase locuri goale. Le-a permis să se regrupeze, ceea ce făcură sărind repede, și în pofida bunelor manierl
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ochiul zeflemitor și se corectă: "În fine, originalul din momentul respectiv, care nu e el însuși decât o copie." După un sfert de oră, fata se va întoarce să aducă acul: își găsise trusa de cusut. Doamna Dunin, circumspectă, va despături hârtiuța. Îndărătul pince-nez-ului, ochii ei mari, cenușii surâdeau: era acolo chiar acul ei de la Paris! Și se va duce să pună cu grijă noul fals în cutia cu fundă. Asta-i tot! O rafală de vânt, încărcată de praf și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
autobuzului de ventilatorul motorului, parcă mă mai dezmorțește. Caut abonamentul, îl dau la perforat, apoi îmi scot mănușile și le bag în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite. Acolo dau peste o hîrtie împăturită, pe care o scot și-o despăturesc încet, doar cu o singură mînă. Un fior de bucurie, ca satisfacția ce ți-o dă lucrul bine isprăvit, simt că mă cuprinde privind hîrtia ce-am despăturit-o. E schița unei biblioteci fixată pe perete, cu un birou mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Acolo dau peste o hîrtie împăturită, pe care o scot și-o despăturesc încet, doar cu o singură mînă. Un fior de bucurie, ca satisfacția ce ți-o dă lucrul bine isprăvit, simt că mă cuprinde privind hîrtia ce-am despăturit-o. E schița unei biblioteci fixată pe perete, cu un birou mare jos, la mijloc, comandate de mine la fabrica de mobilă, care vor îmbrăca un perete întreg al garsonierei de la blocul-turn, de lîngă parc, unde mă voi muta săptămîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
observă la glezna dreaptă că i se dusese un fir la ciorap. Asta îi aduse aminte deodată de petrecerea Georgianei, de olimpiadă și de foaia albăstrie pe care o ascunsese în geanta mare din piele cafenie. Des chise geanta și despături cu înfrigurare diploma de amintirea căreia mintea ei refuzase ani de-a rândul să se anine. Diploma aceea, pe care o mână străină caligrafiase un nume care era și nu era al ei, Carla Marin, o trase cu forța printr-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un târziu, Ambrogiani se Întinse În față și deschise torpedoul. Începu să scotocească prin teancul de hărți de acolo până când scoase În cele din urmă una afară. — Ai timp? Întrebă el. — Da. Cât durează se ajungem Înapoi? În loc să răspundă, Ambrogiani despături o hartă și-o Întinse În fața lui, sprijinită de volan. Cu un deget gros, cutreieră harta până ce găsi ceea ce căuta. — Aici este. Lacul Barcis. Degetul său șerpui la dreapta pe lac și apoi o tăie brusc În jos Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
asupra lui Boria. Intră cu ușurintă în broască și cutia se deschise. Înăuntru dădu peste o coală de hîrtie ivorie atent împăturită. Porfiri duse hârtia la nas fără să o desfacă și simți o aromă pe care o recunoscu. O despături și citi un bilet scris de mână: Îți aduci aminte de vară? Îți amintești ziua când ne-am întâlnit în Parcul Petrovski vara care a trecut? Îți amintești de locul de lângă lac, de luminișul înconjurat de mesteceni? Cum ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
motiv anume, am decis să i-o arăt lui Adeodato. I-am întins desaga fără să-i spun de ce. El i-a desfăcut baierile și a scos afară legătura de piele pe care eu n-o cercetasem până atunci. A despăturit-o și s-a uitat la bucata de lemn lat cât degetul mare și lung de două palme. - Ce e asta? a întrebat, arătând un sul mic de papirus prins de lemn cu un fir roșu. - Nu știu, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Engels, Lenin și Stalin. Ni se spunea și ni se repeta la lecții, citeam în cărțile de școală și în alte cărți că aceștia sunt cei patru mari dascăli ai omenirii. Urmând învățăturile lor, omenirea va atinge fericirea. Neghină a despăturit tablourile și întinzându-le pe patru bănci a făcut următoarea remarcă: barbă albă (Marx), barbă neagră (Engels), barbă cioc (Lenin), barbă deloc (Stalin). Ne-am amuzat, am împăturit tablourile și le-am pus la loc. Nu mai țin minte exact
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
mai bine să se alieze Owari, ca să le comparăm apoi și să vedem dacă gândim la fel? Hanbei scrise primul, după care Hideyoshi scrise și el cu penelul pe o coală de hârtie. Când schimbară Între ei foile și le despăturiră, constatară că amândoi scriseseră „Takeda din Kai“ și izbucniră În râs, Încântați că gândeau la fel. În camera de oaspeți, lămpile ardeau cu putere. Mesagerul din Gifu primise locul de onoare, iar mama și soția lui Hideyoshi erau și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a schimbat oare ceva în mentalitatea moftangiilor ce suntem acum și aici, față în față cu bombardamentul supradimensionat, partizan și senzaționalist întreținut de discursul de presă actual? Prin ce se deosebește reacția noastră față de cea a lui Conu Leonida care despăturește tacticos în 1878, în Scena I a farsei caragialești, ziarul Aurora Democratică, 11/23 Făurar? Suntem oare pe cale de a deveni o creație și o multiplă victimă a unei superpoluate și populate "Planete Moft"? Nevoia de Caragiale (și actualitatea lui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mâine să dispară cu totul și ea să fie din nou fata lui. Încearcă s-o tachineze perfid: - De ce ți-e frică? Da' cine te temeai că o să-ți intre pe ușa aia? Errol Flynn? Nu-i răspunde. El își despăturește cu grijă haina, se duce la debara și ia un umeraș de sârmă. Debaraua e în living, și ușa nu se deschide decât pe jumătate pentru că e blocată de televizor. E atent să nu atingă cablul vârât în priza aflată
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
ne ducem. Cum o să găsim acel ținut, dacă nu știm unde suntem? Trebuie să căutăm, a răspuns bărbatul. S-au ridicat să plece. Așteaptă, a zis femeia. Vreau să iau mure cu mine. Și, deznodându-și basmaua de la gât, a despăturit-o și a întins-o pe jos. Au început amândoi să culeagă mure și au adunat o piramidă mare în basma. Pe urmă i-au legat colțurile două câte două. Să mergem, a spus bărbatul trecându-și degetul prin cele
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
tremură ușor la fiecare pas. Îmi plăcea Harry, mai ales felul în care intra, cum dădea scurt din cap, se așeza, punea picior peste picior și își trăgea ușor pantalonii de la genunchi în sus, cum gusta din vin și cum despăturea șervetul. Îmi plăcea parfumul său și că seara părea nebărbierit, chip și aer de macho, că mai confunda uneori bancnotele noastre și că știa cum ne cheamă fără să se holbeze la ecusonul pe care îl purta fiecare dintre noi
Ingo Schulze - Simple Storys by Victor Chiriță () [Corola-journal/Journalistic/5979_a_7304]
-
idioți”. Flatat și mândru, mă și comparam cu Whitman, auzeam deja iarba crescând printre litere și țârâit de greieri sub stele mari. Apoi vocea tunătoare a Omului, mușchii lui vânjoși, sângele lui aprins, vuind peste continentele supuse. Numai că astăzi, despăturind contractul, Mi s-a părut că citesc, scris cu roșu, sub „S.R.L. Pământ”, că se semnează numai cu sânge. O umbră mare căzuse dintr-odată pe foaia elegant imprimată a acelei Societăți cu, totuși, o răspundere limitată. CÂNTEC SIMPLU Mâna
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
singură, exultă E-n stare, peste toate, să ne mire. Si ca-n icoană să-i rămâi alături Când eu voi fi doar gând și amintire, S-o însoțești la scris și la citire Si foaie după foaie să-i despături, Cum numai în Cântarea din Psaltire, Cum numa-n nesfârșitele omături! Grauri Cum apăreau, ce-nvăluriri bizare, Ca de-o furtună, și piereau în zare, Dinspre acăți, cum nici n-ai bănui! Un nor cuprins de patimi și pierzare, Vârtelniță-n
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
Emil Brumaru Duminica-i cu mandarine moi pe tavă, În lucruri nu mai este nici o grabă, Cuierul flutură ca pe un steag capotul, Mînerele-n sertare-și bagă botul Și-amușină, despăturind cearceafuri, Peste dulapuri cad încet-încet vechi prafuri... Ființele își lenevesc plăcerea De-a stoarce miezuri ce-și preling lin mierea Pe buzele lor coapte a dezmățuri Scăpate într-o doară din dulci hățuri, Cînd sînii și cu coapsele, de-a
Duminica-i cu mandarine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7450_a_8775]
-
de fel de nimicuri ieșite de mult din uz, prăfuite sau patinate de vreme. B cuprindea în el o întreagă epocă, o întreagă viață sau mai multe. Acele clipe de uitare petrecute în pod, răsfoind o carte cu paginile îngălbenite, despăturind o scrisoare cu literele pe jumătate șterse, privind o gravură cu rama ruptă, scuturând de praf albumul cu fotografii în sepia... Cum ar fi putut fi înlocuite acele clipe de un text rulat cu repeziciune pe un ecran de calculator
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
ca această carte, în al cărei titlu întîlnim cuvîntul ,paravan", să fie ea însăși un paravan. Să fiu mai limpede: paravanul era pe vremuri o piesă de mobilier, alcătuită din mai multe părți rabatabile, pe care o puteai împături sau despături după voie, atunci cînd aveai nevoie să ridici un perete despărțitor într-o cameră. Paravanul ascundea ochiului gesturile sau goliciunea persoanei aflate în spatele lui. Cu toate acestea, ciudățenia paravanului stătea într-un detaliu de alcătuire: pînza sau hîrtia care acopereau
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
trimisul norilor pe lespedea cerului,/ Acum sînt un simplu cetățean al cartierului” (Lespede). Unele stihuri sînt îndesate asemenea unui sac cu detalii gospodărești, cu vorbe poporane: „O altă lege-a dăruirii nu-i,/ Oricît ar fi să-ntorci și să despături/ Din ploi și neguri, turme și omături/ Sub dunga lor văzută din chicui/ Sarmatice încovoieri și pături/ În văluriri de ape albăstrui./ Le-aduni în saci, în buți ori în coșărci,/ Le sui în pod și-n stogul din ogradă
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]