160 matches
-
nimic! Căștile lor aproape că se atingeau iar figurile lor încruntate nu prevesteau deloc ceva bun. Ahnbar Ruthavan făcu un pas în față și întinse mâna către centurion. -Citește asta centurionule, spuse el calm înclinându-se puțin în față. Centurionul despături pergamentul și citi la lumina torțelor. Un alt centurion vei din spate și citi și el pergamentul. Apoi Iunianus făcu un pas în spate și se înclină. La fel făcu și celălalt centurion. -Centurionul Iunianus așteaptă să-i porunciți, spuse
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
tot mai mult de „fiorul infinitului” - iată adevărata artă poetică a Elenei Buică! “Tainițele vieții” sale sunt acum scoase la iveală din lacra inimii unde și-a ținut zestrea de fată, aidoma țărăncilor românce. Cu multă pudoare dezvăluie albiturile, le despăturește, le cercetează alesătura, le stropește cu agheazmă și le pune la aerisit pe culme. N-are de ce se rușina. Sunt impecabile. Estetica filonului autentic românesc este pusă în valoare sub ochii noștri parfumați de miresmele cuvintelor sale. Elena Buică nu
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
mișcarea a ceva care părea a fi o pasăre ori poate doar o săgeată roș-albastră care traversa cerul maroniu, cu nuanțe de muștar. Da, ce te miri?! Vopsesc zilele de naștere ale celor ca tine... le iau pe rând, le despăturesc, le scutur de praf și le țin în bătaia vântului. Și, după cum le e norocul, zilele prind mai multe tonuri de albastru ori verde, tărcat cu galben, se-ntunecă în negru, maro și violet, ori primesc roșu, portocaliu sau roz
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
nimic la auzul veștii. Oftă adânc și clătină din cap a negație. -Serah! spuse el. Chemați-l pe Serah la mine imediat! Slujitorul dădu însă din umeri. -E de negăsit luminate arhiereu! V-a lăsat însă acest bilet. Arhiereul Caifa despături bucata de hârtie chinezească și citi următoarele: Nu pot fi slujitor la doi stăpâni, precum ați spus, prealuminate arhiereu! Pot fi însă un om care vrea să se convingă de purul adevăr.” Arhiereul Caiafa mototoli hârtia și o aruncă pe
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
Și să nu va lăsați înșelați, Dacă apare sub forma unei vechi eșarfe Care se unduie înca în vânt Ca o aripă prizonieră-n vârf de catarg. Luați-o și împaturiți-o frumos Iar atunci când veți pleca cu trenul Să o despăturiți și să o fluturați În chip de desparțire Celor dragi, rămași pe peronul vieții. Feluritele chipuri pe care le veți mai găsi Risipițile prin locurile pe unde fiecare au fost Poate veți regăsi iubirile din vechi Hârtii mototolite și-aruncate
ANALIZA SPONTANĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348437_a_349766]
-
vom da lupta, iar mai apoi va trebui să-i și atragem acolo! -Fiți fără grijă ilustre guvernator. Terenul l-am și găsit. Iată! Marcelus scoase dintr-o scoarță de piele o hartă întocmită rudimentar. Guvernatorul privi harta care fusese despăturită și așezată pe masă. -Parților le plac atacurile de hărțuire din mai multe locuri, ilustre. În spatele trupelor de arcași călare și a pedestrimii prost instruite și echipate se află temutele trupe catafractes care așteaptă atacul decisiv. E capcana lor preferată
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
rupt de lume de către veșnicia tăcută a stepei. Fiecare seară semăna cu o fabuloasă retortă de alchimist în care se înfăptuia o uimitoare transmutație a trecutului. Elementele acelei magii erau pentru noi la fel de misterioase ca și componentele pietrei filosofale. Charlotte despăturea un ziar vechi, îl apropia de lampa ei cu abajur turcoaz și ne anunța meniul banchetului dat în onoarea suveranilor ruși la sosirea lor la Cherbourg: Supă Supă-cremă de creveți Casolete Pompadour Păstrăv din Loara înăbușit cu vin de Sauternes
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
el. N'Gai Loon își pironi ochii asupra quintului său. Gândi preț de câteva clipe și apoi scoase din sân un săculeț. Quinții se tra-seră mai aproape. Cu degete tremurânde, bătrânul scoase mai întîi o bucățică de stofă din care despături un medalion strălucitor. - Exact așa arată! strigă Villerte. Chiar și literele sunt aceleași... - Maestre, zise și Hinnedi. De ce ne-ați pus să vă explicăm ce este mantia de vreme ce aveați o bucată dintr o țesătură din fibre de arbori negri chiar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ochii ieșiți din orbite. — SÎnt În latină. — În latină? — Amîndoi au făcut latină la universitate, zic Înciudată. Au ei chestia asta, numai a lor. Nu-nțeleg o iotă. Dar mi-am notat unul dintre mesaje. Bag mîna În buzunar și despăturesc o bucățică de hîrtie. — Uite, asta e. Ne uităm amîndouă la cuvintele respective, ca mîța-n calendar. Fac me laetam: mecum hodie bibe! Sinceră să fiu, nu-mi place deloc cum sună, zice Suze În cele din urmă. — Nici mie. Continuăm
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de zăpadă și locuit în silă, care e țara lor. Se întoarce spre femeie, dar ceea ce spune ea devansează cu o secundă răutatea cuvintelor a căror arsură o simțea deja în fundul gâtului. — Uite, am cusut asta pentru tine, spune ea despăturind o cămașă din bumbac gros, cenușiu-verzui. O adevărată tunică soldățească, nu-i așa? Ai s-o poți îmbrăca luni. Adolescentul ia cadoul și rămâne mut. Cu un gest mașinal, mângâie țesătura, observă tighelurile cusute foarte regulat, deși sunt făcute de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
franceză execrabilă. Bărbatul ștampilă o viză și i-o Înmână. O șalupă cu motor Îi duse până la vas. Lefty Îl ținu pe doctorul Philobosian, care Încă mai amenința că se Îneacă. Desdemona Își deschise cutia cu viermi de mătase și despături pânza albă ca să-și verifice ouăle. Pe lângă ei, În apa hidoasă, pluteau trupuri. Unele erau vii și țipau. Un reflector dezvălui un băiat urcat până la jumătate pe lanțul de ancoră al unei nave de război. Marinarii aruncară cu ulei peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de vreo doi ani, niște carne înghețată, pe care Vagabonzii au savurat-o tacticos, și câteva sticle de mied. Nimic interesant! Au cotrobăit prin căminul de locuit în fiecare cameră și au găsit, în sfârșit, o hartă înghețată care se despături cu greu. Era sub un teanc de cărți de teologie din biblioteca clădirii. Își dădură seama că ceea ce căutau nu era la Polul Nord, ci în apropierea sa. De asemenea, au văzut pe bucata veche de hârtie că există niște tuneluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
însă nu se putea îndrepta cu nici un chip. — A sosit o scrisoare de la Ōsaka... Diego scoase din buzunarul sutanei ponosite o dată cu rozariul un plic desfăcut. Apoi își îndreptă spre misionar ochii lăcrimoși spunând: Iar ne ponegrește Ordinul Sfântul Petru. Misionarul despături la flacăra lumânării ce pâlpâia ca aripile unei molii scrisoarea de pe care picături gălbui de ploaie șterseseră cerneala. Fusese scrisă cam cu douăzeci de zile înainte de către superiorul său, părintele Muñoz din Ōsaka. Acesta înfățișa starea de fapt din Ōsaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Văzându-l, samuraiul îl sprijini repede. Cardinalul Borghese care stătea în picioare lângă Papă se aplecă și îi spuse ceva. Tanaka stătea ca o momâie. Citiți... scrisoarea Stăpânului... îl împinse Velasco în grabă. Tanaka scoase scrisoarea de la Stăpân și o despături cu amândouă mâinile. — Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea al Romei, stăpânul tuturor creștinilor. Glasul lui Tanaka era pierit. Chiar și samuraiul își dădea seama că îi tremurau mâinile. — Venind în țara noastră călugărul franciscan Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de hârtie: „Suntem reținuți, pentru nu știu cât timp, de paradă. Ne ducem să căutăm undeva un telefon și o băutură rece. Vreți să veniți cu noi?“ Am împăturit hârtia în două și i-am înmânat-o doamnei de onoare, care a despăturit-o, a citit-o și apoi i-a pasat-o bătrânelului pipernicit. Acesta a citit-o zâmbind, apoi și-a mișcat de câteva ori capul în sus și-n jos, cu vehemență. Am crezut o clipă că asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Câmpia Flandrei și Tannenberg. Poate aș putea să Încep cu căderea lui Kerensky. Poate cu Brest-Litovsk. De două ori străin, polono-oxfordian, cu părul său alb Învolburat la spate, ridurile curgând sub ochelarii fumurii, scoase batista din buzunarul de la piept, o despături și reîmpături, Își atinse fața, Își șterse palmele cu delicatețe subțire, vârstnică. Fără plăcere În a da spectacolul, fără Încurajarea atenției primite (era mult zgomot), puțina satisfacție pe care o simțea era o sărăcăcioasă stafie a mândriei ce o simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nou uimit, neînțelegând nici de data asta ceva. Acum era în oraș, la obișnuita lui plimbare din centru. - Este insuportabil! vorbi, în timp ce înconjura, plimbându-se, circulara grădiniță din centru, și-și scoase din buzunarul pantalonului alb o batistă cu care, despăturind-o, se șterse de sudoare pe frunte. - Fantastic de cald! întări domnul Andronescu, alături, de el. În spusele lor, ca intonație, în ținuta vestimentară precum și în mica plimbare în jurul grădiniței, aveau ceva din secolul trecut, cam după războiul de Independență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bucată mototolită de hârtie, pe care mi-a întins-o. — Omul de serviciu a găsit-o în spatele unui monitor din camera din spate, mototolită. Probabil căzuse când a avut Bill atacul. Nu am știut ce să fac cu ea. Am despăturit foaia. —A mai văzut-o cineva? —Doar eu și omul de serviciu, care abia vorbește engleză, oricum. Era un bilet scris la mașină, lung de câteva rânduri. Spunea așa: „Nu fi prost. Nu ai de ales. Fă ce îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acumulând suficientă sangria Încât să putem discuta cu sinceritate deplină cât de mult adoram selecția din seara respectivă. Când Vika a scos exemplarul ei uzat bine de tot din geantă, eram deja duse. O să citesc rezumatul de pe site, anunță ea, despăturind o foaie printată. Toată lumea e gata? Am dat toate din cap. —Bine, auziți ce zice. „Milionarul spaniol Cesar Montarez o dorește pe Rosalind din clipa În care o vede; nu mai simțise niciodată ceva comparabil cu această atracție electrizantă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ce aprinse, în om viața primului bărbat. Din mila Lui, cu brațele întinse, Te-nalță iar spre cerul cel înalt. Iar când ajungi pe treptele iubirii, Sub mantia cea albă, orbitoare, Smerit atinge-I poala, patrafirii, Prea Bunului, Cel Făr-de-asemănare. Despăturind ștergarul ia Speranța, Să o jertfești Prea Bunului Părinte, Căci ochii lui vor căuta scînteia, Și-ndreptățită te-o chema 'nainte. "Ai suferit deajuns" vei auzi atunci, Precum o adiere, o voce să îți spuie "Copila mea iubită, de astăzi ai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la un răsfăț. — Când ești la Roma1..., a chicotit el, uitându-se prin meniu. O să alerg mâine câțiva kilometri în plus. După ce am terminat masa, Randall și-a dres glasul destul de sonor. și-nc-o dată. și-a împăturit și și-a despăturit șervetul, apoi și-a trecut degetele prin păr. Nu l-am mai văzut niciodată foindu-se atât, m-am gândit, după care am înțeles... Chiar dinainte să pună un genunchi în pământ, chiar lângă mine - întrebându-mă pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
veche prietenă. Lucille a strălucit de încântare - niciodată n-o văzusem mai fericită. — și viitoare rudă! a ciripit ea. Vreau ceva simplu, am insistat eu pentru a șasea oară. notă de disperare mi se strecurase în voce. — Ca asta. Am despăturit o fotografie cu o rochie simplă, strânsă pe trup, cu o bordură delicată de mărgelușe, în jurul decolteului. O rupsesem din mormanul din ce în ce mai consistent de pornografii de nuntă pe care Lucille comandase să-mi fie livrate acasă, în fiecare săptămână. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
umăr și le-a spus tuturor ce porc sunt“, se gândi el. „Sigur o să mă aștepte acasă diseară, când mă întorc.“ Dar Eva nu-l aștepta. în schimb, pe masa din bucătărie se afla un bilețel și un pachet. Wilt despături biletul. „Eu plec cu Sally și Gaskell să mă gândesc la cele petrecute. Ce-ai făcut noaptea trecută a fost oribil. N-o să te iert niciodată. Nu uita să cumperi mâncare pentru câine. Eva. P.S. Sally zice că data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
asaltul rebel al primăverii, nebuneștile ei provocări. Veneau parcă din altă vârstă, din altă lume. Asistenta contempla cerul, dar tresari, dintr-odata. — Să vă citesc ceva. Să vedeți unde se poate ajunge. Mâinile ei scurte, cu degetele pline de inele, despăturiră revista pe care o ținuse sub braț. Marga nu părea să asculte. Vocea femeii devenea tot mai puternică. — „Cei ce încearcă să intervină sunt bruscați de către huligani. Sunt alertate organele de ordine... descind la fața locului. Îndeamnă la liniștirea spiritelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pic, moale, obosit, anesteziat. Convoi de umbre. Clătinate, somnolente. Irina închise iar ochii, strânse cu violență pleoapele, îi redeschise. Traversă, urcă panta pavată spre parc. Se așeză pe prima bancă, sub o boltă de crengi. Scoase ziarul din poșetă, îl despături. VIAȚA NOASTRĂ. Ziarul Asociației. Titlul mare, cu litere roșii, îl știa de ani de zile. Lozinca deasupra titlului: Proletari din toate țările, uniți-vă! Imprimată pe toate ziarele și revistele țării, în toate birourile și școlile și spitalele. Reciti o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]