142 matches
-
ca o baltă răscolită de o furtună năprasnică, se îndoia când încoace, când încolo, căutând parcă să-și descarce mai repede furia ce o sugruma. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbăiate se încrucișau într-un vuiet prelung, care înăbușea strigătele desperate ale celor câteva slujitoare de la curte... În izbucnirea de furie, descătușată într-o singură clipire, ca un trăsnet clocit mult între nori și căzut fără obișnuitele tunete și fulgere pregătitoare, țăranii se năpustiră și asupra argaților, în vreme ce logofătul Bumbu, deși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că în România oamenii nu cunosc decât extremitățile, zeflemeaua sau tragedia, deopotrivă de gălăgioase și nestatornice. Așa cu răscoala aceasta; întîi toată lumea a luat-o ca o diversiune politicianistă, un ingenios mijloc de a răsturna guvernul, iar acuma toată lumea e desperată și anunță prăbușirea țării. Grigore Iuga era mai îngrijorat chiar decât Baloleanu. Aseară, la Predeleanu, a fost sfătuit să nu se hazardeze inutil, până ce se va pacifica județul. Nimeni nu știe precis ce e la țară. Ori că merge, ori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce s-au petrecut în acest județ, iar pe urmă voi aviza. Vă rog să aveți încredere că vom face tot ce este posibil ca să vă alinăm măcar în parte suferințele! La braț cu Boerescu își croi drum printre oamenii desperați și înfuriați. Numeroase glasuri lăcrimoase repetau același strigăt: ― Ne-au sărăcit tîlharii!... Cel mai gălăgios și mai amărât era colonelul pensionar Ștefănescu, care-l petrecu până la trăsură, jelindu-se: ― Am rămas calic, domnule prefect!... Toată munca mea de patruzeci de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țăranii ăștia, cuprinși de nebunie colectivă, nu poți fi sigur de nimic. Sunt așa de mulți, că nici o armată nu i-ar putea stăpâni. Ce-ar fi să se pomenească înconjurați și atacați din toate părțile de câteva mii de desperați? în realitate nici în armată nu poți pune absolută încredere când pornești împotriva țăranilor; în orice moment te poți aștepta să te măcelărească propriii tăi soldați. ― Domnule prim-procuror, cum îți explici dumneata că tocmai în acest județ frumos dezordinile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coastele calului, care dansa și trepida. Apoi din gloata țărănească țâșni deodată Anghelina lui Nistor Mucenicu, cu copilașul cel mic în brațe, cu basmaua alunecată pe spate și părul ciufulit. Ajunse până aproape de Baloleanu, zbierând și blestemând cu un glas desperat. Ca și când ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi după ea și o smuci înapoi strigînd: ― Să n-o ascultați pe muierea asta, că e amărâtă și nu știe ce-i iese din gură!... În lături, Anghelino! Și taci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acoperindu-și fața în șal. Totdeauna fără nici o lămurire. Dar a avut puterea să râdă când au venit ceilalți." " Neașteptate "explicații" cu Maitreyi. Ea a fost mai tare astăzi A plâns numai o singură dată. Eu m-am arătat nervos, desperat, insinuând o plecare urgentă. Finalul a fost violent; am rugat-o să plece din odaia mea. M-am trântit pe pat, simulând o criză mai mare decât simpla mea Încurcătură. Am fost ridicol. Am făgăduit Maitreyiei eă vom ajunge iarăși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Plângea cu spasme. Eu n-am scos un cuvânt. Eram mâhnit, o jicnisem. Dar și pozam enorm. Din nefericire, Khokha era pe verandă, alături de odaia mea, și a auzit tot. Când Maitreyi a aflat asta, a început să plângă mai desperat. Mi-a scris pe marginea unui plic că ar vrea să moară. Pentru o indiană, ceea ce știe Khokha acum e dezonoare. Totuși, când s-a liniștit, mi-a deretecat prin odaie și mi-a aranjat florile pe masă. Eu n-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
audă cineva și-î dădui drumul. Fugi din brațele mele cu un suspin care mă umili, dar nu se ptă spre ușă, ci spre fereastră. Acolo, la lumina felinarului din stradă, o putui vedea. Mă cutremurai. Avea o căutătură stranie, desperată și plânsă, părul i se răvășise pe umeri, buzele și le mușcase. Mă privea ca pe un duh sau ca pe un nebun. Îmi arătă cu degetul locul unde o sărutasem, pe obraz. Nu putea vorbi, nu se putea apăra
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
după câteva minute, ca să curm tăcerea. ― N-am dormit deloc, îmi răspunse calmă. M-am gândit că e timpul sî pleci din casa noastră. De aceea te-am și chemat... Încercai s-o întrerup, dar Maitreyi avu un gest de desperată implorare, și o lăsai să vorbească, din ce în ce mai turburat și mai surprins de cele ce ascultam. Vorbea jucîndu-se cu condeiul pe o coală de hîrțje, fără să mă privească, desenând și ștergând, scriind rânduri pe care nu le puteam ceti, făcând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitreyi, dacă mă gândeam la asemenea soluții fantastice. Zilele s-au scurs aceleași, cu repetate spaime și cu tot mai primejdioase riscuri, până la faptul pe care îl voi povesti mai jos. Un singur eveniment a întrerupt șirul acesta de zile desperate și fără memorie (căci, dacă n-aș avea jurnalul, nu mi-aș aminti nimic din acea vrerile, într-atît de viu și de atent eram la cele ce se petreceau în jurul meu și niciodată nu aveam răgaz să-mi amintesc sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în pumnul stâng pastila, spre bucătărie. Se aude zăngănitul unui pahar, apoi ușa frigiderului. Vica se întoarce înapoi, mestecând. — L-ai luat, te-ai liniștit ? Așa, despre ce vorbeam ? Da, gândacii roșii care au apărut când s-a prăpădit Muti ! Desperată, am plecat la Tudor în vara aceea și când m-am întors - niciun gândac ! Dispăruseră ! Ceasul acesta se oprise tot înainte să se prăpădească Muti... Am încercat să-l pornesc, nici pomeneală ! Nu s-a mai uitat apoi nimeni la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o simțea, antipatie ce era însă singurul vestigiu din toată faima ei de altădată. Cum executanții tocmai se retrăgeau, Nory, ocupată cu ceaiul cu gura plină de un eclair, le făcu gesturi de adio, opri însă pe Mini cu semne desperate. - Tu rămîi! zise. Gând fură singure ele trei: - Acum să povestesc ce am pățit cu tâmpiții. - Nory a întîlnit deunăzi pe frații mei, explică Elena. Eu nu i-am văzut încă și nici nu vreau. E lucru trist când ții
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
telefonase lui Lică, care nu se arătase, dar care de la distanță soluționase chestia spitalului. Rim, renunțând la discreție, solicitase și el pe profesorul G., care, ca o datorie colegială, primise să opereze. Operația tardivă, deși artistică, nu putuse salva situația desperată. Gemenii telefonau Linei mersul boalei, dar ea nu se clintea. - Al cui o fi fost! se întrebase față de babă, ce-și făcuse cruce. 263 - S-o îngroape, maică, cine a omorît-o! fusese orațiunea anticipată a babei. Sia, după ce băuse zadarnic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
obișnuită, completa această listă cu unele categorii mai îndrăznețe și plastic enunțate. Băgă de seamă tocmai atunci că familia ei o așteaptă. Lângă un Lincoln minunat, Elena sta nedecisă vorbind cu Marcian. Făcu uia semn de chemare lui Nory, care, desperată, arăta spre ai ei, pe care nu-i putea lăsa. De departe, Drăgănescu, ce venise împreună cu nevastă-sa, se uita acum spre ea, așteptând să vadă cu cine vrea să plece, pentru a ști ce face și el. Mika-Le, cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unei atingeri sau certitudinea ei emoționantă. Marcian crispa cu nervozitate pumnul pe genunchiul docil. La murmurul vag al mersului se amestecă un mic gemet de durere și consimțire al Elenei. Atunci Marcian, tot nemișcat, dar acum nemișcat printr-o încordare desperată, ca să nu i se strămute cumva povara, simțindu-și obrazul fibros din efortul de a nu se dezlipi de cellalt, fixă, cu ochi de asasin, umerii lemnoși ai șoferului. Pe tot parcursul, omul acela nu clintise .. dacă tocmai atunci s-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a avut loc un incident. Dintre colegi cel mai timid era Carpinschi. Blond, șpanchi, când trebuia să vorbească, băiatul se înroșea. În fața profesoarei de desen de care toți eram îndrăgostiți, dădea un adevărat recital de fețe-fețe, bâlbâieli și cele mai desperate tăceri. Ce farmec neîntinat aveau femeile pe-atunci și cât de dureroasă ne era iubirea...! Noi, fiii de burghez, n-aveam însă deloc delicatețe. În drum către acele locuri fermecate l-am chinuit pe băiat cu tot felul de nerozii
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
bată caii, țipînd: Ascundeți-vă mai bine, bată v-ar mama lui Dumnezeu, ca să nu vă mai găsească, ucigă-l crucea și mănînce-l moartea! A doua zi porni cu caii, dar iar căzu jos și dormi până ce mijea de ziuă. Desperat era să iee lumea-n cap - când deodată vede răsărind din fundul mării cei șapte cai, mușcați de-o mulțime de raci. Mi-ai făcut un bine - zise un glas - ți L-am făcut și eu". Era împăratul racilor. El
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
patimi Ce-au supraviețuit, întipărite-n lucrurile fără viață, Și mâinii ce le-a modelat și inimii ce le-a nutrit: Iar pe soclu apar aceste vorbe: „Numele meu e Ozymandias, rege al regilor, Priviți lucrările mele, voi puternicilor, și desperați!” Nimic n-a mai rămas pe lângă. În jurul decăderii Acelei epave colosale, nemărginite și pustii Nisipurile singuratice și netede se-ntind până departe. Traducerea nu e literară, dar e exactă. Vă rog să vă închipuiți cele două picioare imense de granit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în picioare: - Domnule Tulea, câtă vreme șade sub același acoperă-mînt cu mine, Olimpia e sub protecția mea, și nu permit, înțelegi dumneata... Moș Costache se ridică repede de la masă, cu aerul că are treabă în odaia vecină, iar Aglae făcu desperată semn lui Stănică să tacă. Acesta însă se aprinsese. - ...să jignești pe aceea care în fața lui Dumnezeu estesoția mea și mama fiului nostru! Vânăt la față, Simion sări în picioare așa de iute, că broboada îi căzu de pe umeri, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu ușa închisă, dar cu un geam de sus deschis, copilul se zbuciumase, poate cu febră, și căzuse jos din patul neîngrădit. Plin de contuziuni muri repede. Olimpia primi lovitura cu mult calm, aproape ca o ușurare, Stănică însă păru desperat. Sosi cu părul vâlvoi în casa Aglaei, repetă scena inimii slăbite, notifică la toți că existența lui era zdrobită. Aurel fusese cel mai inteligent copil de pe lume și prevestea de pe acum o carieră strălucită. Stănică povestea fel de fel de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de plecare pentru intentarea divorțului. Însă asta trebuie s-o facă el, numai el, ca fiind major. Ei, ce zici, tinere, ceri divorțul? Titi răspunse posomorât, dar hotărît: - Eu nu divorțez.Aglae își cuprinse capul cu mâinile și se lamentă desperată: - Vai, vai, vai! - Mamă, își dădu cu părerea Aurica, iluminată, de ce să divorțeze, poate sunt fericiți. Aglae schiță un gest cu înțelesul de "prostii". - El face ce spun eu, dacă mă iubește și vrea să mă ocupde viitorul lui! Și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
surprins să vadă că sala cea mare, sonoră de valsuri, era plină de lume bine îmbrăcată. Chiuveta cu șampanie frapată se afla mai la toate mesele. Toate privirile se-ndreptară spre Georgeta, și un bărbat îi făcu chiar un semn desperat, la care fata ridică indiferentă din umeri. Stănică chemă o trăsură și se urcară câteșitrei în ea. Cât timp merse cu trăsura, Stănică înghionti pe Felix și-i făcu semne cu ochii, cu înțelesul: "Du-te cu ea, nu fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te felicit, râse generalul, nemaigăsind cesă spună. Umpluse anticamera cu efluvii de parfum. Felix făcu un gest de plecare. - Vai de mine, protestă generalul, nu trebuie să pleci. Te-am deranjat. Cobor îndată. - Trebuie numaidecât să plec, sunt așteptat, zise desperat Felix. - Așa? se miră, politicos, generalul. Știi, adăugă el,domnișoara Georgeta e o fată excelentă, merită prietenia noastră. Faci bine că vii s-o vezi. Se plictisește. Noi, bătrânii, pricepi, venim din amor propriu, ca să fim văzuți de alții. Numai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar se căi numaidecât, având sentimentul că cere altuia indiscreții pe care el nu ar voi să le facă. Weissmann nu păru deloc contrariat și se porni pe confesiuni fără nici o umbră de rușine: - Trăiesc ca un câine, ca un desperat. Am pe capul meu trei surori mici și o mătușă bătrână, pe care trebuie să le întrețin eu, și stăm cu toții într-o odaie mizerabilă, un fel de cameră de vizitii, deasupra unui grajd, unde ne suim pe o scară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că arta musafirului G. Călinescu constă în a face inscripții, afișe, liste de mâncare, în felurite caractere. Situația lui Felix fu din cele mai penibile. A săruta mâna Georgetei față de Olimpia și de general i se arăta ca o operație desperată. Însă atât Georgeta, cât și generalul avură purtările cele mai cordiale. Georgeta îl primi cu aclamații, și generalul voi cu orice chip ca Felix să se așeze lângă el. Titi nu dădu nici un semn de supărare. Făcu el însuși un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]