151 matches
-
400. Ora 10,20, în sala de așteptare a gării Ciceu, sobă lipită cu lut și baligă, peretele afumat de cît a ars în iarnă, soba de pe scutul lui Ahile mai mare de un stat de om, plăcile de teracotă desperecheate, au înlocuit dosindu-le pe cele noi, rîndul de sus spoit, privirile să te ferească de locul bătrîn al vidului, te ademenește, e cea mai rea femeie! îi fac vorba, capul în piept, te vei trezi, interval de tăcere veghea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
poet al închisorilor, a scris și ceva filozofie... A murit cred că prin’87-’88, așa. Cât ați stat la Grădina? La Grădina am stat aproape până la terminarea condamnării, în ’64... Am mai stat câteva luni și la Salcia, dar desperecheate așa, nu una după alta... La Salcia am fost internat... Tot doctorul Ciobanu ne interna, da’ nu că era nevoie. Profita de faptul că penitenciarul de la direcție, de la Ostrov, nu avea aparat radiologic, și scria acolo „bolnav pulmonar” și probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
afară. Jos era o mizerie de nedescris: pământul mocirlos și cleios chiftea sub picioarele noastre, fiind acoperit de o mulțime de ambalaje: cutii de conserve de toate mărimile, hârtii de împachetat, sticle de toate dimensiunile și formele, batiste mototolite, mănuși desperecheate, pantofiori de copii și chiar păpuși. Totul era călcat în picioare, strivit și înecat în noroi. Vuietul avioanelor era tot mai puternic. Silvia m-a ținut tot timpul de mână, tot timpul, de acasă și până la tranșee. Hai, Titi, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
profiluri diferite: parazitologie, radiologie, semiologie medicală, istoria medicinii, fiziopatologie, patologie generală. Oriunde era "la el acasă" în patologie. "La el acasă", însă la propriu, a fost în modestul său cabinet de la subsolul clădirii, cu mobile vetuste și, mi se pare, desperecheate, cu cărți vechi și noi; aproape totdeauna cabinetul era împărțit cu un coleg, tovarăș de meserie. Ușa era deschisă. Oricine intra, fără nici o formalitate, oricine ajungea acolo se simțea împăcat și liniștit. Cred că dacă H. Sellye ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
liberalismul epocii Acum cincizeci de ani trăia cu totul o altă lume - vorbesc despre lumea de idei și de sentimente, despre lumea morală. Într-o mică odăiță din strada Armenească, odăiță mobilată cu o masă de brad și câteva scaune desperecheate, un număr de elevi din cursul superior al Liceului Sf. Sava se adunau constituiți în Societate. Nu-mi mai amintesc numele, dar îmi amintesc scopul. Un statut, al căruia întâi articol cuprindea atât de stereotipa formulă: „...spre a strânge legăturile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui, fiind rău de moarte pentru acel soț. Dacă vreo persoană ce se află în casa mortului strănută, să-și rupă puțin cămeșa sau haina, ca să nu i se întîmple același lucru. Ciubotarul să nu primească la dres o ciobotă desperecheată, că-i moare nevasta. Se crede că nu e bine a da mîna cu cineva peste prag sau cruciș, că la din contra, va muri unul dintr-înșii. Să nu umbli cu un picior desculț și cu unul încălțat, căci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
promovării unui electron pe un orbital superior energetic, 2p, se acoperă ușor din energia degajată la formarea legăturii chimice. Practic elementele din perioada a doua se manifestă în stare fundamentală de valență dată de numărul cel mai mare de electroni desperecheați ce se poate realiza în limitele aceluiași număr cuantic principal, n. Beriliu are 2 electroni desperecheați și deci ar trebui să fie zero valent dar prin promovarea unui electron din 2s în 2p dispune de 2 electroni neîmperecheați și va
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
formarea legăturii chimice. Practic elementele din perioada a doua se manifestă în stare fundamentală de valență dată de numărul cel mai mare de electroni desperecheați ce se poate realiza în limitele aceluiași număr cuantic principal, n. Beriliu are 2 electroni desperecheați și deci ar trebui să fie zero valent dar prin promovarea unui electron din 2s în 2p dispune de 2 electroni neîmperecheați și va căpăta astfel valența 2 egală cu numărul grupei din care face parte. Cu alte cuvinte beriliu
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
roșie, volumul I din "Ce a văzut Ilie Pânișoară", care venea târziu, prea târziu, nici nu am citit vreodată această carte. Am crezut o vreme că a fost o aluzie; dar s-a întâmplat așa pentru că librarul rămăsese cu marfa desperecheată, habar n-avea de hoția noastră. 3 "Acoperă-mi inima cu ceva". A venit toamna, vreme de suflet. Ca în fiecare an cad în păcatul de a primi toamna ca pe un eveniment psihic, mai mult decât ca pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mucegăite, închise cu lacăte duble; printre grilele obloanelor nu se zăreau decât câteva roze care aminteau că afară este o vreme însorită. Folosea o singură cameră, dormind pe o zdreanță de canapea veche, și avea acolo doua sau trei scaune desperecheate. Pe perete, o iconiță afumată, murdară, care mi se părea că îmi cere să o iau de acolo, să o eliberez. Camera, murdară, cum sunt pe lângă magaziile de mărfuri, semăna cu un birou administrativ; era încărcată cu registre de inventar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
într-o încăpere ale cărei mari ferestre dădeau către Palatul Telefoanelor. Odată intrat, sufletul ți se tulbura la vederea acelei îngrămădiri de obiecte care, altădată, în alt cadru, participaseră la făurirea iluziei că viața poate fi o sărbătoare necurmată: piese desperecheate de mobilier scump, fragmente de goblenuri, porțelanuri, statuete, lampioane îmbrăcate în mătăsuri, dantelării îngălbenite, un bric-à-brac în mijlocul căruia scriitoarea, ascultând necontenit muzică la un radio el însuși o relicvă, așternea zilnic, febril, zeci de pagini. Se adunau teancuri în dreapta ei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
albe cu niște legume chinezești. Fusta umedă îi era lipită de coapse și arăta ca un copil de bogdaproste. — Mai ești? strigă ea. — Da, bineînțeles. — Uite-acolo un pantof. — Ce fel de pantof? am întrebat. — Un pantof de piele bărbătesc. Desperecheat. L-am văzut și eu până la urmă. Era vechi, iar noroiul se întărise de mult pe el. — Ce caută pantoful ăla aici? am întrebat. — Ce crezi? L-o fi scăpat vreun individ prins de Întunegri. — Probabil. Pentru că nu mai aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
inimă. Gabriela asculta clinchetul inelelor ei, amestecându-se cu șuierul apei date în clocot, și privirea îi rătăcea prin mica încăpere unde nobila doamnă venise, de bună voie sau nu, să-și sfârșească viața. Care viață? Mobilele acestea prețioase și desperecheate, scăpate parcă dintr-un naufragiu, icoanele acestea, prea frumoase și prea multe ca să fie doar mărturia unei credințe arzătoare, lâncezeau între niște ziduri strâmte. Sub ce aștri luptase doamna Dunin cu valurile și de care stâncă i se izbise barca
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
propusese să nu iasă azi din casă, va ieși. Va ieși, n-are încotro, va da o raită prin jur și poate va găsi la noul supermarket alte cești de cafea - pentru că acum va trebui să le arunce pe cele desperecheate. Sau nu, mai bine să le dea menajerei. Da, așa va face. Imediat ce vine menajera, îi va spune că-i face cadou ceștile despere cheate și o va lăsa în casă la curățenie, iar ea va pleca la cumpărături. Se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
văzut. Cum rareori petrecea câte o noapte de somn neîntrerupt, se Întâmpla, mai ales pe vreme caldă, să se volatilizeze pentru scurt timp, să ațipească, să moțăie, cu brațele lungi atârnându‑i peste marginile fotoliului și cu bizarele lui picioare desperecheate, Întinse. Un picior era cu trei numere mai mare decât celălalt. Și nu numai somnul știrbit Îl ducea la asemenea stări de retragere, ci și excitabilitatea, frământarea, tensiunea plăcerilor, Încordarea vieții mentale. Oboseala lui din această dimineață poate să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
al înfrângerilor mele, deschide-ți sufletul și povestește, fiică prizonieră a memoriei mele, bătrână infirmă, gândaci de arhivă, uși scârțâitoare, singurătate și greață, persoane și lucruri enigmatice, povestiți ; strat de praf așternut pe piane dezmembrate, povestește; vechi sigiliu de împărat, desperecheate servicii de porțelan, povestiți ; oase risipite pe stradă, fragmente de jurnal, ace de gămălie căzute pe parchetul croitoresei, brasardă de doliu, porumbei, câini vagabonzi, animale alungate, povestiți. Totul e atât de dificil de când voi ați amuțit... Și mulți dintre voi
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
și tăcere/ dintre zîmbet și melancolie/ dintre somn și trezie./ Tu abur și ceață și fum, tu iarbă a fiarelor/ prelinsă/ răcoare a lacrimii care sfîrîie pe obraz/ ca pe o plită încinsă/ apropie-te cu talpa veșnic desculță și desperecheată/ a zeului-negură, a păsării zeu;/ o ceață subțire/ răspîndește lumea, nepregătită încă/ pentru căldura trupului tău" (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o dimineață geroasă). Metafora obsedantă a cărții este, de această dată, oglinda care nu se închipuie
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
era cu neputința, ceea ce el nu voia să recunoască". Exactă și critica este surprinderea atmosferei familiei regale de pe vremea regelui Carol și a reginei Elisabeta (Carmen Sylva). Descrie protocolul Palatului, lipsa de gust a reginei (cu salonul încărcat de mobile desperecheate) și chiar a regelui, căruia "îi plăceau imitațiile și că socotea că ornamentele de ipsos înlocuiau foarte bine lemnul sculptat". Atmosferă era, aici, de seră și de seară din cauza semiobscurității saloanelor (sala de muzică și bibliotecă). Dar se ascultau acolo
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
în care au intervenit apoi nenumărate mîini străine care au făcut vraiște armonia de odinioară. Puține cărți și-au păstrat locul inițial, lipsesc titluri importante, cîte un nechemat se strecoară între volumele de raftul întîi, epocile se amestecă, seriile rămîn desperecheate. La fel ca în viață, scriitorii sînt urmăriți de capriciile soartei și în posteritate: unii s-au ales cu piețe și bulevarde, alții cu cîte o alee sau o intrare (care, de mică ce e, e marcată pe hartă cu
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
coborând aici, Petru parcurge strada Mătăsari până în capătul acesteia, unde se află casa închiriată de el și doamna Anicet, clădită pe ruinele unui vechi han. Aici îl așteaptă Alexandru Pleșa, oripilat de interiorul casei Aniceților, unde piesele de mobilă veche, desperecheată, pe care „umezeala, sărăcia le măcinau mai repede decât și-ar fi închipuit”, amintesc de luxul în care aceștia au trăit cândva: „Se înserase, și Alexandru își amintea atâtea din convorbirile sale cu Petru încât se hotărî deodată să-l
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
analitice ale cărții. N-are, deci, nici o importanță că numai unul din interlocutori e om ca toți oamenii, celălalt, deghizat sub numele parlant de Haralambie Motaș, fiind o perspicace felină domestică.) Nici măcar insolita povestire care dă titlul volumului nu rămâne desperecheată, ea vărsându-se, prin arborescențe genealogice, mai încolo, în Harta caporalului Maximilian Scurtu. Reiau, așadar, întrebarea inițială și îi adaug, en passant, răspunsul. Unde, în structura acestor povestiri, apar faliile care justifică fragmentarea suplimentară a celor câtorva insule narative? Ce
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
neșansa. Pînă la urmă, am și avut parte de toate aceste mari neșanse. Și am chiar acel complex de vină, de inexplicabilă culpabilitate, pe care îl are supraviețuitorul. (...) Sînt supraviețuitorul Miei. În genere, un bărbat singur este ca un pantof desperecheat, care nu știe să meargă." (pp. 84-85). Pe cu totul alt plan, o afirmație cu aer de cochetă ipocrizie face Nicolae Breban atunci cînd afirmă că a decis să se retragă din CC al PCR, de teamă să nu i
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
și ironia. Asta e important. Altfel nu mă interesează. Sunt singură? Nu-i nimic. Mai bine singură decât sufocată de o iubire care să-mi sleiască pofta de viață..." (pp. 123-124). Această poftă de viață nefiind deloc o vorbă goală. ,Desperecheată și păcătoasă", protagonista și-a dezvoltat în timp o teorie a documentarelor masculine. Pentru a o atrage, bărbații trebuie să-i spună realmente ceva; să aibă înfășurate în ei o poveste, o istorie personală capabile să stârnească interesul și dragostea
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
lui Grielescu (Eliade) ca alibi politic și ideologic la Chicago, dată fiind ereditatea iudaică a lui Chick, respectiv a lui Bellow. În genere, începând cu etalarea unor cunoștințe filosofice, istorice, economice, antropologice, biografice etc., uneori adecvate, dar alteori emfatice și desperecheate, și sfârșind cu aceste trimiteri pasager futile la Eliade (și, la un moment dat, la suspecta moarte a lui Culianu), autorul pare într-o criză febrilă de evenimente și de conflicte literare. Dacă romanul în sine nu demonstrează decât slabe
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
de perechi de pantofi în brațe. Și populează scena cu ei. Pantofi... un cuvînt care construiește, în cîteva clipe, atîtea lumi... un cuvînt pe care Levi îl pomenește de zeci de ori. Zeci de perechi de pantofi, de toate culorile, desperecheați sau nu, pantofi care poartă imprimate călcături diferite în atîtea modele pestrițe, ca și viețile noastre, acoperă scena. La picioarele noastre, în fața ochilor noștri, spectatori-numere, pantofi, pași, drumuri, popasuri, pași. Intră Primo Levi. Marian Râlea. ZOHREINU! AMINTEȘTE-}I! Este ceea ce
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]