103 matches
-
experiență tragică - o mare iubire trădată, un cămin distrus, copilul mort, o aspră însingurare „pe margini de genuni înfricoșate” -, dar și vocația de a renaște decupând, în întunericul durerii, „ferestre luminate” sau captând „sâmburi de lumină”. Cultivarea formei fixe temperează despletirea lirică și procură o carcasă protectoare. În recuzita imaginilor îi corespunde refugiul în „turnul de fildeș” suit „pe-a culmilor singurătate”: „Mă-nchid de-acum în turnu-mi singuratic/ Croit din sidefarea zării mute,/ Eu singură cu-al inimii jeratic”. Sfidând
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
s-a format. Tonalitatea de cantilenă a versurilor libere, dar majoritatea rimate, conservă ecouri din Ion Vinea, Adrian Maniu, Camil Baltazar, Demostene Botez și mai ales din G. Bacovia („E pretutindeni un aer apăsător, ca de spital,/și pomii în despletiri își spun mâhniri știute./ Amintirea ta îmi închide drumul ca un mal,/ Și-mi simt gândurile în pietrișul umed căzute”). Modul personal, inconfundabil, se anunță prin ineditul asocierilor din unele construcții imagistice: „păsările ploii”, „vântul răscolește cerul ca pe-o
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
F, 1983, 12; Grigurcu, Existența, 474-485, 505-508; Simion, Scriitori, IV, 499-507; Gabriela Omăt, Poem dincoace de ființă, RL, 1990, 44; Cornel Regman, „Lumină de la foc”, JL, 1990, 47; Coșovei, Pornind, 107-114; Ioana Bot, Mărturisirea, TR, 1991, 1; Vasile Spiridon, Timpul despletirii, ATN, 1991, 1; Traian T. Coșovei, Cu pași rotunzi și degete pătrate, CNT, 1991, 5; Ioan Holban, „Trecutul lor e stagnarea/ Prezentul e mersul, cascada, marea”, CRC, 1991, 14; Sebastian Vlad Popa, Stratan strunește limbajul, CC, 1991, 4-5; Traian T.
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
Numele Periphron Penelopeia (Perifrwn Penelovpeia) se poate traduce cu expresia „analiză supraînțeleaptă” (sau, dacă vreți, cu „împletire hiperrațională”). Cu o asemenea „analiză” sau „împletire” vrea Ulise să-și mântuie destinul. În toate sensurile posibile. Căci Preaînțeleapta Penelopeia, cu „împletirile” și „despletirile” ei, poate juca, într-adevăr, și rolul moirei Atropos, cea care taie firul destinului. Se poate muri cu înțelepciune. Întoarcere bună, dreaptă în humus-ul inițial. A muri - a te liniști în lume. Ori de câte ori moare un înțelept, lumea este condamnată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
le spui/ în mijlocul satului// I-am ars umbra de la geam/ și cum de zile mai am...”. De relevat că în poezia scrisă de P. în limba sârbă stilul discursiv dispare, elocvența este asasinată. Poetul învață de la avangardiști subminarea confesiunii, a despletirii lirice, a plângerilor suave. El trăiește implozia, reducția, buna așezare a negației. Nu mai versifică, nu mai utilizează limbajul declarativ. Se oprește asupra unor sintagme, încercându-le capacitatea sugestivă, forța de a ocroti enigma. Apar, prin urmare, negațiile, dar se
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
totdeauna..." Răstimpuri de tăcere, cu obrajii lipiți... Grația cu care consimțea să-mi clipească pe față, ca să mă dezmierde cu genele ei lungi... Respirarea pură, fină, pe care o simțeam pe obraz ca o șoaptă caldă a pieptului ei mic... Despletirea părului, care îmi cădea pe față și pe mâini, înspre ziuă, cu mișcări de înger - semnul că vrea să se culce și trebuie să ne despărțim. Plecarea în străinătate la studii. Scrisorile ei: "Iubitul meu..." "...Eliza" - raport de fiecare zi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
felul de povești scrise pe frunzele prinse de brumă și pe sclipirile argintate ale crizantemelor cum că ea și-ar fi cam terminat treaba și are de gând să ne sufle în creștet ploi multe și reci. Urmele pașilor În despletiri de anotimpuri copacii s-au despuiat de haina ruginie purtându-și semeți goliciunea cu sărutul soarelui lipit pe buze vântul își face de cap risipind pe fruntea plină de sudoare a pământului mormanul de frunze care înghite urmele pașilor. De
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-n rugăciuni ... Mestecenii Mestecenii îmbâtrânesc în mine Mi-e trupu-n coaja lor albit, Ca niște lumânări nearse pe coline, Ne spunem rugăciunea potolit. Au fost tineri, verzi precum câmpia Și-au albit apoi crescând în timp, Ascunzând în crengi melancolia Despletirii frunzei peste anotimp. Vântul iernii spulberă omătul, Albăstrie-i neaua prin mesteceni suri, Herghelii de nori au pornit dezmățul, Cuprinzând câmpie și păduri. Să mai rabzi o iarnă cu ninsori năuce, Bunule mesteacăn pururea tăcut! Vreau din tine să-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a latul acestui dumnezeu scîrbit și anonim ajuns, În cele din urmă, pe punte. Cum stau aplecat la țărmul inimii, ghemuit Între coarnele artei, cîntîndu-mi sinuciderea gravată pe fața nevăzută a medaliei, tocmind trandafirul să-mi hrănească cu mirosul petalelor, despletirea visului!... Să mă Încumet cu descifrarea cifrei tainice pe care o port nedeflorată pe umărul stîng, acolo unde noaptea vine Întotdeauna mai repede... Si doar așa ghemuit la țărmul inimii, ca o cățea gata să fete, și doar așa ghemuit
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și disperări”, cu „tristețea zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfîșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorît și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini În toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, În „desfrunziri”, și „despletiri” tînguitoare. CÎte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig În odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul căzînd, poate sînt frunze, Pásul tău prin amintire sîngerat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tensiune surdă, un aer de „nebunie”, o anume stridență, pe care „țipătul fals” al „soneriei Europei” o sugerează pregnant, ca și „huruitul roților În beznă / și nebunia ca un noroi pînă la gleznă”, ori alte versuri precum: „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie”, „corul-lătrat: sirene și ciori Ave-Marie. / Abstract surîsul. VÎntul prins de epilepsie / Întreg șahul cer, În apă cu frunze răsturnat” etc. În chiar miezul energicelor, vitalelor desfășurări ale „balului” imagistic se insinuează adesea „dezolarea”, „țipătul” ca marcă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
echivalențe, devine obsedantă: „La cîțiva pași liniștea s-a deschis coridor”, „orașul s-a deschis ca un porte-cigarettes”, „ca un păun anotimpul În piept s-a desfăcut”, „pasul ca un cuvînt, geam deschis / CÎmpul Între coaste plug sau pian”, „Noaptea despletire albă...”, „În ținutul amar, ochean glasul tău”, „sufletul peste cupole despletit”, „sînul se deschide porte-feuilles”, „se desfac stele”, „arterele mi le descui ca mănușile”, „Intră În mine ca un tren În gară” - sînt doar cîteva spicuiri din cele zece poeme
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
neprevăzută a pupilei Ca Întîlnirea În crepuscul a sălciilor cu portocala de sînge al Îndrăgostiților... Și poate e locul să notăm aici, anticipînd unele considerații privitoare la dinamica imaginii poetice, că ochiul nu vede doar lumea ca necontenită deschidere, desfacere, despletire, revărsare etc. a formelor, Într-o succesiune infinită pe o retină-ecran, ci și provoacă deschiderea, situîndu-se Într-o arie a agenților dinamizatori, alături de tot ceea ce aparține subiectului liric care Înțelege nu atît să contemple universul, Înregistrîndu-i Înfățișările fascinante, cît să
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
excelență ambiguă, asociind rîsul exterior cu plînsul lăuntric, Într-un peisaj el Însuși tulburat: De sus vîntul Înșurubat. Clovnul: floare de făină vie. Îți spun, catalogul Îngerilor lăuntric fard RÎsul se rupe În două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie. (Cloroform) Al doilea exemplu, cel din Sfîrșit, e poate și mai edificator permițînd, pe deasupra, o raportare intertextuală la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea, În care „personajul” apărea În final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
versuri precum: „CÎmpul Între coaste plug sau pian”, „Un țipăt ca o pasăre sau stilou”, „Rană și biblie acest cîntec milităresc”, „Suspin strîns glasul tău e o lumină viitoare”, „Iubită, sol-diez interior, abajur pentru zincul din gînd”, „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie” etc. Se anunță Însă tot aici amplele dezvoltări „macrologice” de mai tîrziu, ca În secvența III din poemul Invitație la bal: Sunt ochii tăi cu terenuri sportive, Cu cîmpuri și sonde de petrol, Cu hipodromuri cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
interogații asupra rostului adânc al ființei, raportate simultan la sine și la alteritate: "Ceea ce tu nu ai simțit/ a fost clipa secretă/ a cunoașterii de sine/ ceea ce se cunoaște pe sine/ este superior/ față de ceea ce nu se cunoaște)/ a fost despletirea/ acelui nod interminabil/ care era sufletul său/ ori, mai exact, iubirea sa;/ iubirea sa?". Atât nevoia de împlinire erotică, cât și cea de reflecție identitară, vor constitui de altfel două axe tematice prioritare ale liricii scrise de Nicolae Turtureanu, alături de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ea are o altitudine de 25 metri. în zona de confluență a celor două râuri, relieful are aspectul unei câmpii aluvionare intracolinare. în lungul râului Siret apar câmpii aluvionare de luncă inundabile cu bălți (Bălăneasa Râioasă, Puturoasa, Balta lungă etc.), despletiri de brațe și cursuri de apă părăsite (Sirețele). în anii cu ploi abundente, Siretul revarsă și inundă întinse terenuri arabile așa cum au fost inundațiile din anii 1929, 1969, 1970, când pe teritoriul comunei s-au produs importante inundații, afectând peste
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
ne împinge spre confesiune și de aceea romanul nu moare. Romanul reface mereu inventarul, nimeni nu-i reproșează că repetă o operațiune pe care au făcut-o până acum mii de scufundători. Ai reținut, Cella, că prin roman înțeleg toate despletirile narațiunii... chiar și fragmentul!10 Pledoaria vizează simultan și predilecția pentru fragment, firesc derivată din nevoia de fărâmițare pentru o cunoaștere a întregului prin parte, a "infinitului mare" prin "infinitul mic", în termenii lui Caragiale din Câteva păreri. Preferința pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fiecare câteva cuvinte pe care le înșiruie impecabil, într-o logică strânsă, cu volute ale vorbirii, se vedea că stăpânește nemaipomenit limba și că își ține foarte bine în frâu gândurile, doar mâinile mari îi trădau emoția în împletirea și despletirea fără sfârșit a degetelor. I se părea ciudat - și a și spus-o - că referatul elaborat suferă de o amnezie. Ar fi trebuit menționat clar și analizat profund faptul că această ședință are loc după o alta în urma căreia redactorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din filosofia indiană, traductibil prin transfigurare, schimbare aparentă, apariție iluzorie. Pornind de la sunetele prelungi ale violoncelului, cu incrustații modulante de bocet, pe fondul isonic al celorlalte trei instrumente, muzica stabilește dintru’nceput dihotomia departe- aproape, aparent-iluzoriu. Eterofonia rezultată din împletirea- despletirea vocilor, ca și glissando- urile tânguitoare, dau impresia de cântec doinit pe mai multe voci, unele prezente, altele doar ca re- amintiri. Mereu imprevizibilă, deși mereu asemenea sieși, Doina Rotaru introduce elementul dramatic printr-o bifurcație de limbaj: ornamentele mărunte
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
și disperări”, cu „tristețea zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfâșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorât și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini în toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, în „desfrunziri”, și „despletiri” tânguitoare. Câte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig în odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul căzând, poate sunt frunze, Pásul tău prin amintire sângerat
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o tensiune surdă, un aer de „nebunie”, o anume stridență, pe care „țipătul fals” al „soneriei Europei” o sugerează pregnant, ca și „huruitul roților în beznă / și nebunia ca un noroi până la gleznă”, ori alte versuri precum: „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie”, „corul-lătrat: sirene și ciori Ave-Marie. Abstract surâsul. Vântul prins de epilepsie / Întreg șahul cer, în apă cu frunze răsturnat” etc. În chiar miezul energicelor, vitalelor desfășurări ale „balului” imagistic se insinuează adesea „dezolarea”, „țipătul” ca marcă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
echivalențe, devine obsedantă: „La câțiva pași liniștea s-a deschis coridor”, „orașul s-a deschis ca un porte-cigarettes”, „ca un păun anotimpul în piept s-a desfăcut”, „pasul ca un cuvânt, geam deschis / Câmpul între coaste plug sau pian”, „Noaptea despletire albă...”, „În ținutul amar, ochean glasul tău”, „sufletul peste cupole despletit”, „sânul se deschide porte-feuilles”, „se desfac stele”, „arterele mi le descui ca mănușile”, „Intră în mine ca un tren în gară” - sunt doar câteva spicuiri din cele zece poeme
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
neprevăzută a pupilei Ca întâlnirea în crepuscul a sălciilor cu portocala de sânge al îndrăgostiților... Și poate e locul să notăm aici, anticipând unele considerații privitoare la dinamica imaginii poetice, că ochiul nu vede doar lumea ca necontenită deschidere, desfacere, despletire, revărsare etc. a formelor, într-o succesiune infinită pe o retină-ecran, ci și provoacă deschiderea, situându-se într-o arie a agenților dinamizatori, alături de tot ceea ce aparține subiectului liric care înțelege nu atât să contemple universul, înregistrându-i înfățișările fascinante
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
excelență ambiguă, asociind râsul exterior cu plânsul lăuntric, într-un peisaj el însuși tulburat: De sus vântul înșurubat. Clovnul: floare de făină vie. Îți spun, catalogul îngerilor lăuntric fard Râsul se rupe în două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie. (Cloroform) Al doilea exemplu, cel din Sfârșit, e poate și mai edificator permițând, pe deasupra, o raportare intertextuală la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea, în care „personajul” apărea în final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]