107 matches
-
fiind un popor „crud și sălbatec”. Istoricii bulgari nu mai recunosc caracterul multinațional al Țaratului Vlaho-Bulgar din sec. XIII, afirmând că acesta era excluziv bulgar în sensul de astăzi, etnic, al cuvântului, și extind acest punct de vedere și asupra despotatului Dobrogea din sec. XIV. În occident antiromânismul a îmbrăcat trei forme : Autori foarte diferiți ca opinii și filozofie, de exemplu Titel Constantinescu, Neagu Djuvara, Victor Frunză, Paul Goma, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Romulus Rusan sau Valeriu Rusu, precum și de personalități
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
care a fost soarta lui. Se presupune fie că a murit în luptă, fie că a fost luat în captivitate de către turci. În 1388/9, Mircea cel Bătrân învinge garnizoanele turcești lăsate de Marele Vizir în cetățile Dobrogei și astfel despotatul lui Dobrotici intră în componența Țării Românești pentru circa 32 de ani. Tratatul cu genovezii a fost încheiat la 27 mai 1387, fiind redactat în 17 puncte de către boierii Costea și Jolpan și de către delegații genovezi. Întâi de toate este
Ivanco al Dobrogei () [Corola-website/Science/306362_a_307691]
-
Valahia”" în limbile străine) și Dobrogea. Expresia „” care presupune că ar fi fost formațiuni statale naționale românești de rang princiar, este discutată între istorici, istoriografia internațională preferând expresia geografică "Țările Dunărene" pentru Moldova și Țara Românească, sau "Voievodatul Transilvaniei" și "Despotatul Dobrogei" pentru celelalte două state. Motivele acestor discuții sunt următoarele: Istoriografia românească preferă însă denumirea de "Principatele Române" (care include și Transilvania), din patru motive: Înaintea constituirii regiunilor tradiționale, au existat țări unde astăzi se află România, numite de istorici
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
politică a Europei de Sud-Est a înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus și condus de maghiari, două noi state: Moldova și Țara Românească ("„Valahia”" sau "„Vlahia”" în limbile străine). Înainte de cucerirea sa de către Turci, Dobrogea a fost un despotat cu populație majoritar română, bulgară și greacă, fără ca ponderea relativă a acestor trei elemente să poată fi precizată (dar toponimia și sursele arată că Românii erau majoritari de-a lungul Dunării, Grecii de-a lungul mării, iar Bulgarii în interior
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
se strângă în jurul voievodului Basarab. Principatul Țării Românești formează România contopindu-se cu Moldova prin Unirea din 1859. Teritoriul principatului Țării Românești (sau "Valahia" sau Muntenia în sensul larg al termenului) se împarte în: Dobrogea a fost mai întâi un despotat medieval care își trage denumirea de la despotele Dobrotici. În 1396 se contopește cu Țara Românească, dar puțin după aceasta, în 1418, este cucerit de Turci. Dobrogea se situează azi între Dunăre (cu Delta), Marea Neagră și linia Turtucaia (Tutrakan)-Ecrina (Ekrene
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
lui Asan și Petru, orașul devine parte integrantă în al Doilea Imperiu Bulgar. În 1279, Drăstărul este atacat de Mongolo-Tătari. Țarul bulgar Ivailă și trupele sale, asediați în cetate, reușesc după trei luni să respingă atacul. Orașul trece sub stăpânirea despotatului Dobrogean creat de Balică în 1347, până în 1386 când Mircea cel Bătrân îl ia în componența Țării Românești. În 1412 Drăstărul trece, pentru mai multe veacuri, în stăpânirea Turcilor otomani, care o denumesc "Silistre" în limba turcă otomană. Cetatea și
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
a Europei de Sud-Est a înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus și condus de maghiari, două state românești : Țara Românească și Moldova. Înainte de alipirea sa la Țara Românească, și de cucerirea sa de către Turci, Dobrogea a fost un despotat cu populație majoritar română, bulgară și greacă. Populația regiunilor istorice tradiționale a evoluat în decursul istoriei, grupurile etnice și limbile vorbite pe teritoriul lor modificându-se uneori în favoarea Românilor, alteori în favoarea altor grupuri. În zilele noastre, Românii ca grup lingvistic
Organizarea administrativ-teritorială a României () [Corola-website/Science/314765_a_316094]
-
a-și exercita autoritatea asupra celorlalte state latine întemeiate pe teritoriul Greciei (Romaniei), precum Regatul de Salonic, Principatul de Ahaia etc., și a fost slăbit de continuele lupte cu bulgarii și cu statele grecești succesoare ale Bizanțului (Imperiul de la Niceea, despotatul Epirului, Imperiul din Trapezunt), în cele din urmă fiind cucerit de către Imperiul de Niceea, condus de Mihail al VIII-lea Paleologul în anul 1261. Ultimul împărat, Balduin al II-lea, a plecat în exil, dar titlul imperial a supraviețuit, prin
Imperiul Latin de Constantinopol () [Corola-website/Science/314377_a_315706]
-
Ca parte a Macedoniei, Salonic a făcut parte din Imperiul Roman, iar mai târziu din Bizantin - până ce Constantinopolul a fost capturat în Cruciada a patra (1204). Orașul a devenit capitală a Regatului Cruciat al Salonicului, până ce a fost cucerit de despotatul bizantin al Epirusului în 1224. A fost recuperat de Imperiul Bizantin în 1264, dar, neputând să-l susțină împotriva Imperiului Otoman, despotul bizantin Andronikos Palaeologus a fost forțat să-l vândă Veneției, care l-a păstrat sub autoritatea sa până în
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
sau Vlașca pentru zonele cu comunități protoromâne înconjurate de populații slave). Micile cnezate slavo-române erau de altfel vasale ale puterilor vecine precum Ungaria, Galiția, Tătarii sau Bulgarii. Toate aceste formații statale prevoievodale pot cel mult fi denumite „state medievale pre-românești”. Despotatele Vidinului, Tărnovei și Dobrogei, provenite din destrămarea Țaratului Vlaho-Bulgar, erau deasemenea multinaționale, „Vlahii” fiind doar una din componentele populației acestor state. Marile Puteri vecine Țărilor Române: Regatul Ungariei, Regatul Poloniei și Imperiul Otoman au exercitat presiuni asupra domnitorilor români pentru
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Ordinul Teutonic, jupânii și boierii români rămași ortodocși sunt marginalizați sau constrânși să treacă dincolo de Carpați ("descălecarea" în Moldova și Țara Românească), pe când cei trecuți la catolicism se maghiarizează devenind grofi ai Ungariei. La sfârșitul secolului XIV, Imperiul Otoman cucerește despotatele Vidinului și Tărnovei din sudul Dunării, în timp ce acela al Dobrogei se alipește Țării Românești, episcopul dobrogean Iachint al Vicinei devenind primul metropolit al "Ungro-Vlahiei". Dar în anii 1418-1422, și Dobrogea cade pradă a Turcilor. Constantinopolul, total încercuit de teritoriul de
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
1201) și face niște incursiuni militare împotriva sârbilor și ungurilor, apoi ocupă întreagă Macedonia, dar este ucis în bătălia pentru Salonic. Ulterior în istoria acestui stat, compozanta vlahică dispare treptat în favoarea compozantei bulgare, cu excepția ținuturilor dobrogene, unde va exista un despotat independent româno-bulgaro-grec în anii 1325-1388, care apare în portulanele (hărțile) epocii sub denumiri ca „Terra graecorum, blacorum et bulgarorum”, „Velacia minor” sau „Bulgaria tertia”. Istoriografia bulgară actuală neagă vehement existența însăși a compozantei vlahice a acestui regat pe care îl
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
-lea al Ungariei. În urmă Bătăliei de la Mărită din 1371 și celei de la Kosovo Polje din 1389, Taratul Sârb a început să se spulbere când otomanii au cucerit partea de sud a teritoriului. Cu toate acestea, partea de nord din Despotatul Șerbiei a rezistat de-a lungul existenței sale, cu capitala la Belgrad. Orașul a prosperat sub conducerea domnitorului sârb, Ștefan Lazarevici, fiul lui Lazăr al Șerbiei. Lazarevici a construit un castel cu o cetate și turnuri, din care până astăzi
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
avea o populație de 40-50 mii de locuitori. În 1427, succesorul lui Ștefan, Gheorghe Brancovici, a fost nevoit să înapoieze Belgradul ungurilor, iar capitala a fost mutată la Smederevo. În timpul domniei lor, otomanii au cucerit cea mai mare parte din despotatul Șerbiei, asediind fără succes Belgradul în 1440 și apoi în 1456. Fiind un obstacol pentru ulterioară accedere în Europa Centrală, peste 100.000 de soldați otomani au lansat cunoscutul asediu de la Belgrad, în care armata creștină sub conducerea lui Ioan
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
consecințele aliații franci. Cavalerii regelui Siciliei, Manfred, și călărimea grea a lui Guilaume de Villehardouin, principele Ahaiei, au avut un sfârșit lipsit de glorie, iar comandantul lor, principele Guillaume, a căzut prizonier. La sfârșitul anului, niceenii au ocupat Arta, capitala despotatului. Cruzimea lor a provocat o puternică răscoală populară: în curând, Mihail al II-lea a redobândit Arta, însă tratatul de pace încheiat de el cu Paleologul a fost extrem de dezavantajos pentru Epir. După ce s-a răfuit cu principalul său dușman
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Orașele maritime italiene dețineau stăpânirea asupra apelor bizantine, coloniile lor erau răspândite de-a lungul întregului imperiu, cea mai mare parte a insulelor din bazinul oriental al Mediteranei fiindu-le supuse. Grecia se găsea în continuare sub dominație latină, iar despotatul de Epir, sub autoritate grecească, era, ca și Thessalia, departe de tentativa de unificare, fiind ostil ideii de restaurare a Imperiului bizantin. Nordul Peninsulei Balcanice se afla în mâinile a două regate slave, al bulgarilor și al sârbilor. Este adevărat
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
renunțat la intrigi nici despotul Epirului, care recunoscuse, de formă, în 1265, suzeranitatea Imperiului. Guvernarea lui Mihail al VIII-lea avea două sarcini: măsurile diplomatice contra planurilor de atac occidentale și restabilirea dominației bizantine în vechile teritorii bizantine prin eliminarea despotatului de Epir și a latinilor din Grecia. Centrul planurilor de atac împotriva Bizanțului era Sicilia: sub Carol I de Anjou, ca și sub Manfred, realațiile cu regatul Siciliei vor constitui axa politicii lui Mihail al VIII-lea, de-a lungul
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
epirot și-și așeza tabăra în fața Janinei. Pentru puțină vreme, imperiul reapărea în Adriatica, căci Dyrrachion cădea în mâinile Bizantinilor acesta fiind și ultimul succes militar al bizantinilor sub conducere lui Andronic cel Bătrân. Ajutorul lui Philip de Tarent costa despotatul de Epir o parte din teritoriul său, fără a reuși să consolideze situația (nefăcând decât să înrăutățească relația cu Thessalia), unde pretențiile lui Philip la suzeranitate provocau o mare nemulțumire. În anul 1295, fiii sebastocratorului Ioan atacau despotatul, epiroții apelând
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
Tarent costa despotatul de Epir o parte din teritoriul său, fără a reuși să consolideze situația (nefăcând decât să înrăutățească relația cu Thessalia), unde pretențiile lui Philip la suzeranitate provocau o mare nemulțumire. În anul 1295, fiii sebastocratorului Ioan atacau despotatul, epiroții apelând la împăratul bizantin. Evoluția statelor separatiste grecești părea a lua o turnură favorabilă pentru Bizanț, în 1296 murind despotul Nikephor al Epirului și vechiul inamic al Bizanțului, sebastocratorul Ioan de Thessalia, in urma cărora prințesa bizantină Anna, o
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
strâmtorii și aceștia proferau blesteme în urma galerei regale. Scurt timp după bătălia de la Nicopole, armatele lui Baiazid au invadat Peloponesul. Situația părea până într-atât de disperată, încât despotul Theodor I Paleologul a vândut, cu consimțământul fratelui său, aproape întreg despotatul (în afara orașului port Monembasia) ordinului Ospitalierilor.(Cavalerii n-au izbutit să prindă rădăcini în Moreea, din cauza unei împotriviri foarte puternice a populației băștinașe, în primul rând, a clerului. Peste câțiva ani, tranzacția a fost anulată, iar romeii au restituit banii
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
al Moscovei, Vasilii I, a trimis bani. Atunci basileul , urmând exemplul tatălui său, a hotărât să se ducă personal în Europa. La 10 decembrie 1399, lăsându-l, în calitate de regent pe nepotul său de frate, Ioan VII, și încredințându-și familia despotatului Moreei, Theodor I (a cărui curte se afla atunci la Monembasia), Manuel II Paleologul a plecat, cu corăbiile lui Boucicaut, din capitala asediată. El a trecut prin Veneția, Padova, Florența, Milano și, la începutul lunii iunie 1400, a sosit la
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
irosească degeaba puterile, ci să aștepte sfârșitul fratelui său, însă aceste speranțe nu s-au împlinit. În cele din urmă, conform unei înțelegeri cu Ioan VIII și cu ceilalți frați ai săi, Theodor II a renunțat la drepturile sale asupra despotatului de Mistra, în schimbul unui apanaj-orașul Selymbria. În anul 1442 a încercat (ce-i drept, fără succes) să pună stăpânire pe Constantinopol neastâmpăratul și ambițiosul despot Demetrios. a murit în data de 31 octombrie 1448, după ce i-a fost comunicată vestea
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
Istoria medievală a Șerbiei începe în secolul V d.Hr. odată cu așezarea slavilor în Balcani și se termină cu ocupația Șerbiei de către Imperiul Otoman în 1540 odată cu prăbușirea Despotatului Șerbiei. Conform datelor lui împăratului bizantin Constantin Porfirogenet, care a domnit în perioada secolului X, slavii au migrat din Șerbia Albă(actuala Polonie și estul Germaniei) și s-au stabilit inițial în regiunea grecească Salonic. Datorită condițiilor nefavorabile, s-au
Istoria Serbiei Medievale () [Corola-website/Science/319556_a_320885]
-
valurilor, s-a desfăcut într-o mulțime de părți mărunte și fiecare, după cum i-a revenit la împărțeală, a moștenit: unul-o parte,altul-altă parte" (cf lui Gregoras). Celei mai mari fărâmițări a fost supusă partea europeană a fostului Bizanț. Despotatul de Epir fondat de către Mihail I Angelos Ducas (un văr al împăraților Isaac al II-lea și Alexios al III-lea și fiu al sebastocratorului Ioan Dukas) a ajuns așa deci sub stăpânirea Angelilor, Tracia-sub stăpânirea latinilor, Leon Sguros a
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
răzmerițe, el, a rămas credincios sieși, u i-a lăsat tronul unicului său fiu nevârstnic, cum s-ar fi cuvenit, conform tradiției, ci unui om, de ale cărui talente împăratul nu se îndoia-ginerele său, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes. Despotatul Epirului, care cuprindea Epirul, Acarnania și Etolia, lua înfățișarea unui stat bizantin autonom față de regatul latin de Thessalonic la est, de venețieni pe Adriatica, de slavii din nord și nord est ca și imperiul de Niceea în Asia Mică; despotatul
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]