107 matches
-
Imperiul Bizantin. Cu toate acestea, poziția Imperiului Bizantin pe continentul european a rămas incertă din cauza prezenței a celorlalte state succesoare grecești ale Imperiului Bizantin și care ezitau să se reîntoarcă în Imperiul Bizantin restaurat, cel mai important dintre acestea fiind Despotatul Epirului. Imperiul Bizantin, nu numai că s-a confruntat cu ostilitatea din partea Despotatul Epirului, dar, de asemenea, a intrat în conflicte cu state în curs de dezvoltare din Regatul Serbiei și al doilea Imperiu Bulgar. Acest lucru a făcut ca
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
incertă din cauza prezenței a celorlalte state succesoare grecești ale Imperiului Bizantin și care ezitau să se reîntoarcă în Imperiul Bizantin restaurat, cel mai important dintre acestea fiind Despotatul Epirului. Imperiul Bizantin, nu numai că s-a confruntat cu ostilitatea din partea Despotatul Epirului, dar, de asemenea, a intrat în conflicte cu state în curs de dezvoltare din Regatul Serbiei și al doilea Imperiu Bulgar. Acest lucru a făcut ca Imperiul Bizantin și-a concentrat atenția asupra Europei și a mutat un număr
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
este ansamblul de nave comerciale navigând pe mări și oceane sub pavilion românesc. Sursa: Corăbiile medievale ale despotatului Dobrogei și ale Țării Românești și Moldovei, dispar odată cu cucerirea litoralului românesc de către Imperiul Otoman în secolul XV. Până în 1878 navigația navelor comerciale românești pe mare se efectua din porturile Brăila, Galați și, între 1856 și 1878, Reni, Ismail și
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
care a fost soarta lui. Se presupune fie că a murit în luptă, fie că a fost luat în captivitate de către turci. În 1388/9, Mircea cel Bătrân învinge garnizoanele turcești lăsate de Marele Vizir în cetățile Dobrogei și astfel despotatul lui Dobrotici intră în componența Țării Românești pentru circa 32 de ani. Tratatul cu genovezii a fost încheiat la 27 mai 1387, fiind redactat în 17 puncte de către boierii Costea și Jolpan și de către delegații genovezi. Întâi de toate este
Ivanco al Dobrogei () [Corola-website/Science/306362_a_307691]
-
și culturală vibrantă. Granițele aflate la o mare distanță de oraș i-au garantat siguranța și prosperitatea. Mahomed, care-și adăugase supranumele „Cuceritorul”, era hotărât să-și centralizeze imperiul. Pentru aceasta a decis să elimine ultimul vestigiu bizantin din Balcani - Despotatul Moreii - și să elimine ultimii vasali creștini care mai manifestau pretenții de independență. Începând cu 1454, el a declanșat o serie de campanii militare, care, la final, în 1463, a asigurat o linie defensivă putenică de-a lungul Dunării și
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
a Europei de Sud-Est a înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus și condus de maghiari, două state românești : Țara Românească și Moldova. Înainte de alipirea sa la Țara Românească, și de cucerirea sa de către Turci, Dobrogea a fost un despotat cu populație majoritar română, bulgară și greacă. Și populația regiunilor istorice tradiționale a evoluat în decursul istoriei, grupurile etnice și limbile vorbite pe teritoriul lor modificându-se uneori în favoarea Românilor, alteori în favoarea altor grupuri. În zilele noastre, Românii ca grup
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
și francezi (cunoscuți în general de greci ca franci) au ocupat Peloponezul și au înființat Principatul de Ahaia. Au construit cetățile Mystras, Passavas, Gustema (Beaufort) și Marea Maina. Regiunea a căzut sub dominația bizantină după 1262, făcând fac parte din Despotatul de Moreea. În 1460, după căderea Constantinopolului, Despotatul a fost ocupat de otomani. Mani nu a fost supus și și-a păstrat autoguvernarea internă în schimbul unui tribut anual, deși acesta a fost plătit doar o singură dată. Căpeteniile locale denumite
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
franci) au ocupat Peloponezul și au înființat Principatul de Ahaia. Au construit cetățile Mystras, Passavas, Gustema (Beaufort) și Marea Maina. Regiunea a căzut sub dominația bizantină după 1262, făcând fac parte din Despotatul de Moreea. În 1460, după căderea Constantinopolului, Despotatul a fost ocupat de otomani. Mani nu a fost supus și și-a păstrat autoguvernarea internă în schimbul unui tribut anual, deși acesta a fost plătit doar o singură dată. Căpeteniile locale denumite "bey" conduceau regiunea Mani în numele otomanilor. Pe măsură ce puterea
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
lui Asan și Petru, orașul devine parte integrantă în al Doilea Imperiu Bulgar. În 1279, Drăstărul este atacat de Mongolo-Tătari. Țarul bulgar Ivailă și trupele sale, asediați în cetate, reușesc după trei luni să respingă atacul. Orașul trece sub stăpânirea despotatului Dobrogean creat de Balică în 1347, până în 1386 când Mircea cel Bătrân îl ia în componența Țării Românești. În 1412 Drăstărul trece, pentru mai multe veacuri, în stăpânirea Turcilor otomani, care o denumesc "Silistre" în limba turcă otomană. Cetatea și
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
greacă: Μωρέας sau Μωριάς, franceză: Morée, italiană: Morea, turcă: Mora) a fost numele sub care era cunoscut Peloponezul în timpul Evului Mediu și a începutului epocii moderne timpurii. De asemenea, termenul poate să se refere la o provincie bizantină cunoscută ca Despotatul Moreei. Nu se cunoaște cu exactitate originea numelui medieval „”, care este menționat pentru prima oară într-o cronică bizantină din secolul al X-lea. Cercetătorii consideră că numele regiunii este derivat din cuvântul "morea" (μορέα, în traducere dud). Duzii erau
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
această victorie însă, bizantinii au suferit două înfrângeri (bătăliile de la Prinitza și de la Makryplagi), iar francii și bizantinii au fost obligați să trăiască ca vecini. La mijlocul secolului al XIV-lea, împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino a reorganizat Moreea în Despotatul Moreei. Un fiu al împăratului aveau să primească din acest moment titlul de „despot”, fiind numit conducător al regiunii. La începutul secolului al XV-lea, bizantinii au recucerit ultimele posesiuni ale francilor din Moreea dar, în 1460, întreaga peninsulă a
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
V-lea Paleologul (1341-1391), Maria s-a căsătorit cu Nicefor al II-lea Orsini al Epirului și Teodora s-a căsătorit cu beiul otoman Orhan I. Cei doi fii ai lui Matei, Ioan și Dimitrie, au condus pentru scurte perioade Despotatul Moreei. Se crede în general că Ioan, despre care s-au păstrat relativ puține documente, a murit fără copii și că numeroșii Cantacuzini din generația următoare, precum și istoricul Theodoros Spandounes și soția genealogistului Hugues Busac, sunt descendenții lui Matei prin
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
1201) și face niște incursiuni militare împotriva sârbilor și ungurilor, apoi ocupă întreagă Macedonia, dar este ucis în bătălia pentru Salonic. Ulterior în istoria acestui stat, compozanta vlahică dispare treptat în favoarea compozantei bulgare, cu excepția ținuturilor dobrogene, unde va exista un despotat independent româno-bulgaro-grec în anii 1325-1388, care apare în portulanele (hărțile) epocii sub denumiri ca „Terra graecorum, blacorum et bulgarorum”, „Velacia minor” sau „Bulgaria tertia”. Istoriografia bulgară actuală neagă vehement existența însăși a compozantei vlahice a acestui regat pe care îl
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Latin. Venețienii au înființat Ducatul Arhipelagului în Marea Egee. Între timp, refugiații bizantini au fondat propriile lor state succesoare, cele mai importante fiind Imperiul Niceii sub conducerea lui Theodor Lascaris (o rudă a lui Alexius al III-lea), Imperiul Trebizondei și Despotatul Epirului. Niciun cruciat de frunte nu a mai ajuns în Țara Sfântă, iar instabilul Imperiu Latin a sleit cea mai mare parte a energiilor cruciate europene. Moștenirea celei de-a patra cruciade a fost una amară, a trădării de către latini
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
strâmtorii și aceștia proferau blesteme în urma galerei regale. Scurt timp după bătălia de la Nicopole, armatele lui Baiazid au invadat Peloponesul. Situația părea până într-atât de disperată, încât despotul Theodor I Paleologul a vândut, cu consimțământul fratelui său, aproape întreg despotatul (în afara orașului port Monembasia) ordinului Ospitalierilor.(Cavalerii n-au izbutit să prindă rădăcini în Moreea, din cauza unei împotriviri foarte puternice a populației băștinașe, în primul rând, a clerului. Peste câțiva ani, tranzacția a fost anulată, iar romeii au restituit banii
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
al Moscovei, Vasilii I, a trimis bani. Atunci basileul , urmând exemplul tatălui său, a hotărât să se ducă personal în Europa. La 10 decembrie 1399, lăsându-l, în calitate de regent pe nepotul său de frate, Ioan VII, și încredințându-și familia despotatului Moreei, Theodor I (a cărui curte se afla atunci la Monembasia), Manuel II Paleologul a plecat, cu corăbiile lui Boucicaut, din capitala asediată. El a trecut prin Veneția, Padova, Florența, Milano și, la începutul lunii iunie 1400, a sosit la
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
fiind un popor „crud și sălbatec”. Istoricii bulgari nu mai recunosc caracterul multinațional al Țaratului Vlaho-Bulgar din sec. XIII, afirmând că acesta era excluziv bulgar în sensul de astăzi, etnic, al cuvântului, și extind acest punct de vedere și asupra despotatului Dobrogea din sec. XIV. În occident antiromânismul a îmbrăcat trei forme : Autori foarte diferiți ca opinii și filozofie, de exemplu Titel Constantinescu, Neagu Djuvara, Victor Frunză, Paul Goma, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Romulus Rusan sau Valeriu Rusu, precum și de personalități
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
marcat una dintre cele mai înfloritoare epoci ale Peloponezului. Găsind regiunea într-o groaznică anarhie, Manuel Cantacuzino reușește în scurt timp să instaureze pacea și ordinea. În ciuda conflictelor dure diplomatice și militare cu cumnatul său, împăratul Ioan al V-lea, despotatul Moreei devine cel mai înfloritor stat al regiunii. După moartea fără urmași a lui Manuel în 1380 pe tron îi succede fratele său, fostul co-împărat Matei Cantacuzino, care continuă politica acestuia înțeleaptă și apoi, pentru scurt timp în 1483, fiul
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
Albania, pe fondul luptei armate a lui Skanderbeg se produce o răscoală a populației albaneze din Peloponez condusă de "Manuel Cantacuzino" unul din fiii lui George și nepot de fiu al lui Dimitrie, despotul Moreei. Aceștia preiau o parte din despotatul Moreei de la frații Paleolog care domneau atunci, însă intervenția trupelor lui Turakhan, guvernatorul Thessaliei, în octombrie 1454 restabilește ordinea.
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
și oasele de mamut arată o continuitate de populare încă din preistorie. Cetatea Herakleia, ruinată de Avari și de Slavi în secolul VI, a fost reconstruită în sec. XII întâi de bizantini, apoi de genovezi, pentru a aparține o vreme despotatului Dobrogean, și după acesta, voievodului muntean Mircea cel Bătrân, înainte de a cădea în 1421 în mâinile Turcilor. Aceștia au întreținut-o aproximativ două veacuri, ultima căpetenie otomană a cetății fiind Evli Çelebi, menționat în 1651. Ulterior cetatea cade în ruine
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
-lea. Sarmatismul a influențat foarte mult cultura, stilul de viață și ideologia nobilimii poloneze. El era unic prin amestecul său cultural între Europa de Est, Europa de Vest și tradițiile autohtone. Sarmatismul a influențat considerabil cultura nobililor din alte state contemporane - Ucraina, Moldova, Transilvania, Despotatul Serbiei, Regatul Ungariei, Croația, Țara Românească și Cnezatul Moscovei. Criticat în timpul Iluminismului polonez, sarmatismul a fost reabilitat de către generațiile care au îmbrățișat romantismul polonez. După ce a supraviețuit realismului literar din perioada "pozitivistă" din Polonia, sarmatismul s-a bucurat de o
Sarmatism () [Corola-website/Science/329189_a_330518]
-
și a fost nevoi să facă față atacurilor mongole. Imperiul a căzut în mâinile turcilor otomani în 1461. Alt membru al familiei, Mihail Anghelos Komnen Ducas, strănepotul lui Alexie I, a fondat în 1204 pe coasta Mării Ionice, alt stat, Despotatul Epirului, care mai târziu a trecut prin mai multe ocupații (sârbă, bizantină, latină și în sfârșit otomană). Scriitoarei Ana Comnena, fiica împăratului Alexie I, i se atribuie cunoscuta operă "Alexiada", care conține informații despre războiul cu pecenegii și cumanii, dar
Dinastia Comnenilor () [Corola-website/Science/306994_a_308323]
-
tronul imperial. A fost o perioadă intensă și încâlcită de războaie între bizantini, apuseni și turci. Cucerirea Constantinopol-ului de către cruciații apuseni a împărțit imperiul în patru state: Imperiul bizantin de Niceea, Imperiul latin din Orient, Imperiul Bizantin de Trebizonda și Despotatul de Epir. Dinaștii din familia Lascaris de la Niceea au reluat ofensiva împotriva trădătorilor creștini apuseni, iar Mihail al VIII-lea Paleolog a recucerit Constantinopol-ul, în 1261. Dar războiul împotriva apusenilor, care se mențineau în Pelopones, a trebuit să se redirecționeze
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
valurilor, s-a desfăcut într-o mulțime de părți mărunte și fiecare, după cum i-a revenit la împărțeală, a moștenit: unul-o parte,altul-altă parte" (cf lui Gregoras). Celei mai mari fărâmițări a fost supusă partea europeană a fostului Bizanț. Despotatul de Epir fondat de către Mihail I Angelos Ducas (un văr al împăraților Isaac al II-lea și Alexios al III-lea și fiu al sebastocratorului Ioan Dukas) a ajuns așa deci sub stăpânirea Angelilor, Tracia-sub stăpânirea latinilor, Leon Sguros a
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
răzmerițe, el, a rămas credincios sieși, u i-a lăsat tronul unicului său fiu nevârstnic, cum s-ar fi cuvenit, conform tradiției, ci unui om, de ale cărui talente împăratul nu se îndoia-ginerele său, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes. Despotatul Epirului, care cuprindea Epirul, Acarnania și Etolia, lua înfățișarea unui stat bizantin autonom față de regatul latin de Thessalonic la est, de venețieni pe Adriatica, de slavii din nord și nord est ca și imperiul de Niceea în Asia Mică; despotatul
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]