547 matches
-
ordinele Moscovei au avut o influență disproporționată în eșaloanele superioare ale Partidului Comunist (având o superioritate numerică)”. Iar, în opinia lui Vadim „personalități precum Antonescu sau Ceaușescu, care în general sunt priviți în afara României ca numărându-se printre cei mai despotici conducători din Europa secolului douăzeci, sunt considerați eroi deoarece misiunea lor a fost să apere țara în timpuri când trebuiau luate decizii dificile.” S-a constatat în presă că „cel mai frecvent cititorii se plâng de sărăcie sau de injustiție
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
noi să nu repete greșelile trecutului, ci chiar și cei cu o experiență de viață mai vastă dar care - din păcate - nutresc încă anumite nostalgii după vremurile de altădată («epoca Ceaușescu»), deși știu că regimul trecut a fost unul dictatorial (despotic, mai precis totalitar). Pentru că s-a împământenit acest termen de «comunism» (sau «comuniști») pentru a caracteriza unele regimuri iar foștii lideri promovau «comunismul» ca o alternativă la capitalism (denumind partidele lor «comuniste» sau altfel), se cuvine a face câteva precizări
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ori de partid) sau colective (în numele clasei muncitoare). Statul era net deasupra individului și intereselor individuale identificându-se cu partidul iar partidul cu liderul său. Prin urmare se ajungea din nou la acea celebră expresie: «Statul sunt eu!» (formula regelui despotic Ludovic al XIV-lea). Caracteristic pentru lipsa de transparență din aceste regimuri totalitariste comuniste este însăși limbajul său de lemn, exprimat atât în cadrul «cuvântărilor», cât și în presă: Limba de lemn este un mod de exprimare codificat, sibilinic și la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
George Orwell sursa capitală de inspirație. [...] Orwell a detestat organic totalitarismul în oricare dintre ipostazele sale. Ca nimeni altul, el a știut să surprindă ipocrizia nesfârșită a discursului totalitar, cinismul ca resursă esențială a acelor comportamente care susțin perpetuarea regimului despotic [...]. O’ Brien, ideologul-călău: «Naziștii germani și comuniștii ruși se apropie mult de noi prin metodă, dar ei nu au avut niciodată curajul de a-și recunoaște propriile motive. Ei pretindeau, poate că o și credeau, că au trebuit să ia
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
marxismul este evanescent și multiform, coerent și incoerent în același timp, o teorie narcisistă incapabilă să se explice pe sine. [...] Aron a fost probabil unul dintre cei mai rafinați exegeți ai marxismului originar, în care a văzut deopotrivă semnele tentației despotice, precum și premisele unei sociologii raționale. El a surprins modul în care Marx, devenit predicator, și-a trădat vocația de cărturar și s-a consacrat luptei politice nemijlocite .[...] Dacă Aron a urât ceva din suflet, atunci acest lucru a constat în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
desigur, amendată, dar n-ar putea fi, în nici un caz înlăturată. Că și democrația poate greși, nu mai încape îndoială; ne-o arată experiența. Dar și autocrațiile au greșit, de asemenea,; ne-o arată istoria. Cu deosebire că greșelile regimurilor despotice au fost mai mari, mult mai mari, decât acelea ale regimurilor liberale. [...] «Autoritatea unui dictator, fiind, prin definiție, sustrasă oricărui control, erorile lui pot, cum o dovedește istoria, să târască popoarele către ireparabile dezastre». [...] A doua, în sfârșit, din primejdiile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a femeii care-l adusese pe lume. Rece, neîndurătoare, obsedată de disciplină. Urî și mai mult toate reprezentantele acestui sex "slab" dar mai ales pe fata din liceu, care continua să-i bântuie fanteziile, visele, amintirile. Așteptase, cu o răbdare despotică, trecerea celor zece ani, pentru a-i arunca în față disprețul. Gândul că o va găsi măritată, la brațul cine știe cărui specimen masculin, îl scutura de groază. Ea, însă, i se înfățișase singură, speriată și pierdută, amăgindu-l iarăși, trezindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acel colectiv, în majoritate format din tineri, îi înțelegea, se afla la vârsta când îi privea cu detașare, nici aliindu-se cu ei, nici acceptând micile lor jonglerii, sau demersuri pe muchie de cuțit, dar nici judecându-i cu asprime, despotic, orbește, fără a le lăsa măcar o portiță de scăpare, un dram de încredere, un pic de înțelegere în fața alunecărilor către viciu. Cunoscuse odată pe tatăl unui băiat care abia își făcuse formele de angajare, omul avea capul alb, tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cale regală se deschide cu două chei. Una nu poate deschide fără cealaltă, pentru că Machiavelli a făcut înțeleasă istoria contemporană prin paradigma antică, și atunci cînd pleda pentru republică, și atunci cînd construia, examinînd-o prin exemple vechi și noi, formula despotică a principelui. Maeștrii lui (cheile) au fost Antichitatea și Dante, cunoscuți prin lecturi și apoi experiența diplomatică de peste un deceniu, făcută ca secretar al republicii florentine și diplomat al ei în Franța, Elveția, Germania: Niciodată nu s-a putut spune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tunetului și se credea Jupiter. CAPITOLUL XI [Despre principatele ecleziastice] Nu prea văd, în Antichitate, preoți deveniți suverani. Mi se pare că dintre toate popoarele despre care ne-au rămas oarecari mărturii, doar evreii au avut o suită de pontifi despotici. Nu este de mirare că, în cea mai superstițioasă și cea mai ignorantă dintre toate națiunile barbare, cei care erau conducători religioși au pus stăpînire, în cele din urmă, și pe manevrarea afacerilor; dar peste tot, în alte părți, preoții
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a mulțumi, în acest mod, spiritul neliniștit al locuitorilor acestora. Din acele timpuri barbare și pînă azi, fie că oamenii s-au săturat să se distrugă între ei, fie, mai degrabă, pentru că suveranii au, în țările lor, o putere mai despotică, nu se mai vorbește așa de mult de instigări și revolte, și s-ar putea spune că acest spirit de neliniște, care i-a chinuit atîta pe oameni, acum s-a potolit; nu mai este, astfel, nevoie de citadele pentru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
plini de amor propriu, dar Șerban era cel ce domina aici. Puțin câte puțin, chiar și pe mama sa reușise cu abilitate s-o subjuge mult, plasând-o în rolul de subaltern al său și comportându-se cu ea aproape despotic. Atât unul, cât și celălalt începuseră să se poarte la modul mizerabil între ei. Istorisiri nesănătoase fericirii 155 Acolo, demult nu mai era o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani! Iar, de fiecare dată, orice
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
toate celelalte luate împreună. (John Stuart Mill, 1994, p. 136) Nimeni nu trebuie să aibă libertatea de a face ce-i place, atunci când acționează în numele altcuiva, sub motivația că treburile celuilalt sunt propriile sale treburi. Aici, Mill remarcă tocmai puterea despotică a soților asupra soțiilor. Familia este un cadru prin care se instituie dominația unor oameni asupra altora, pe considerentul că interesul este comun. Pe de altă parte, relațiile de familie sunt recunoscute ca fiind deosebit de importante pentru realizarea unei stări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
-mi încerc norocul. Ne-am dus la Floradita, spelunca unde Hemingway își petrecea nopțile și zilele, când nu pleca pe mare; am descoperit un om cum nu se poate mai fermecător. Mă așteptasem la un tip excesiv de viril, un super-macho despotic, cu o vorbire grosolană. Dimpotrivă, Hemingway mi-a apărut ca un gentleman, care emana o foarte înduioșătoare notă de timiditate. Tynan a scris despre această primă întâlnire a mea cu Hemingway într-un chip umoristic, dar lipsit de acuratețe. Firește
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
decât câteva zile, dar sărăcia, pe alocuri extremă, și-a arătat în mod repetat fața", scrie jurnalistul. Sărăcie care este într-un "contrast dezagreabil cu opulența scandaloasă a Palatului Parlamentului, clădirea enormă din marmură și suflată cu aur construită de despoticul lider comunist Nicolae Ceaușescu, a doua cea mai mare clădire administrativă din lume, eclipsată numai de Pentagon", adaugă el. Pericolul, realitate sau prejudecată? Revenind la Ferentari, "cel mai sărac cartier al Bucureștiului și aparent un rai al drogurilor și al
Herald Sun, reportaj din Ferentari: Sărăcie, droguri, pericol. Sau nu? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/78202_a_79527]
-
cea mai nobilă stirpe a vegetalului. Dacă nu l-ar fi zărit în această postură, E. B. n-ar fi atins pragul revelației. În dezinvoltura tînărului animal, scăpat de rețineri, femeia recunoaște chemarea unui zeu. Acum nu mai sînt necesare despoticele bariere, e datoare și ea să se conformeze cerințelor firii, și din glacialul orgoliu coboară spre puritatea instinctului. Somnul lui Cătălin este o momeală. Blîndul, sensibilul, ciudatul copil, care facilitează prima comunicare între cei doi amanți, apare dintr-o dată ca
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
care încearcă să construiască o lume unipolară, condusă de la Washington. Interlocutoarea ziarului rus își exprimă îngrijorarea în legătură cu evoluția situației din țările arabe, în condițiile în care revoluțiile ar putea duce la instalarea în țările din regiune a unor regimuri islamiste despotice, ceea ce va avea drept consecință amplificarea imigrației în direcția Europei. Mă tem că vom plăti un preț foarte mare pentru această aventură a lui Sarkozy /în OM/', atenționează Le Pen. Aceasta precizează că deja la această oră din Tunis și
Europa viitorului trebuie construită împreună cu Rusia, declară Marine Le Pen () [Corola-journal/Journalistic/59461_a_60786]
-
Guardian merg în direcția filmelor grele, copleșitoare, precum White Sleep al lui Nuri Bilge Ceylan sau Leviathan al cineastului rus Andrei Zviaghințev, programat în ultima zi a festivalului. O Rusie a zilelor noastre, înecata în alcool, în nimicnicie a autorităților despotice, dar și o Rusie eternă care își caută Dumnezeul ne-a ținut pe mulți cu sufletul la gură. Ca si cum de-a lungul zilelor, luați de tăvălugul cotidian, am fi uitat cine este președintele juriului, acum, la ceasul sorocului, brusc s-
Radu Jude distins cu o Mențiune la Cannes by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62202_a_63527]
-
surprinzătoare, ce sporesc la maximum tensiunea evenimentelor din decembrie 1989. Este evident că „independența" față de Moscova, clamată de dictator, era o gogoriță. Odată ce s-a retras umbrela sovietică, prăbușirea sa, ca și a congenerilor săi, chiar dacă lipsiți de alura-i despotică, din Estul Europei, era iminentă. La fel de evidentă este însă și continuitatea mentalității și conduitei comuniste. Dacă, precizează pe bună dreptate dl Cartianu, Revoluția s-a consumat pînă la 22 decembrie, ora 12,09, cînd elicopterul lui Ceaușescu și-a luat
Cum au sfîrșit dictatorii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6034_a_7359]
-
cum? Punerea în practică s-a făcut fără formularea unor principii clare de interpretare politică, iar ideile lui Marx erau, stricto sensu, de expresie în formă filosofica. Iar din acest punct, Kolakovski desprinde un înțeles nuanțat: e clar că socialismul despotic (că realitate istorică) nu este identic cu socialismul preconizat de Marx. Atunci în ce măsură este rezultatul logic al doctrinei sale? Pe de o parte, afirmă Kolakovski, doctrina nu este întru totul inocentă, dar e și absurd să crezi că formele despotice
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
despotic (că realitate istorică) nu este identic cu socialismul preconizat de Marx. Atunci în ce măsură este rezultatul logic al doctrinei sale? Pe de o parte, afirmă Kolakovski, doctrina nu este întru totul inocentă, dar e și absurd să crezi că formele despotice de socialism sunt o urmare directă a ei. De aceea, despotismul de riț socialist rezultă dintr-o multitudine de împrejurări istorice, insă tradiția marxista nu lipsește din ele. Pe de altă parte, rezervă lui Vladimir Tismăneanu față de dogmatizarea căderii mitului
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
Zürich, unde Joyce se refugiase din Franța, în timpul Primului Război Mondial. Vicisitudinile și avatarurile copilăriei și adolescenței petrecute de Joyce la Dublin, într-o Irlandă frământată de eterne tulburări și răzvrătiri politice, într-o familie sărăcită, redusă la mizerie, în rigorile drastice, despotice ale unor școli iezuite și într-o societate sufocată de bigotism, de un tradiționalism deviat în misticism, sunt transferate personajului - copil și adolescent - Stephen Dedalus. Simbolica numelui e transparentă: Stephen - forma engleză a numelui Ștefan -, îl evocă net pe Sfântul
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
mustrare, ea i-ar fi dat acest răspuns năucitor: "Ce vreți, nu aduc imperiului decât un serviciu, făcând educația tinerilor băieți bine dotați"!... Această mică prințesă germană, ajunsă pe tronul Rusiei printr-o crimă, crudă și vindicativă, deboșată și pasionată, despotică și sângeroasă, a știut atât de bine să se identifice cu supușii săi, încât domnia ei a marcat națiunea rusă de triumfuri incomparabile și de prosperitate. Mijloacele vinovate de care s-a folosit, regimul ei scandalos de favoritism - toate aceste
Iluminiști și marii favoriți (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6694_a_8019]
-
în Underworld, cu recuperarea bagajului mirobolonat al copilăriei, urmată de o investire a acestuia în lumea călătoriei și implicit a adulților. Înainte de a explora outerworld este necesară explorarea unei innerworld, a interiorității, și restabilirea echilibrului acelei lumi destabilizată de guvernarea despotică a Reginei Roșii. Mutând în adolescență criza - Alice refuză să devină femeie încă, nu poartă corset și ciorapi -, și ilustrând-o cu personajele lumii copilăriei, avem de fapt o regresie măsurată metric cu schimbarea de dimensiune a lui Alice care
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
și seducții. Potrivit acestei optici, adevărul cere corespondența dintre cunoștințe și fapte, avînd o componentă reală care nu atîrnă de toanele observatorului. Omul nu e măsura a toate. Din acest motiv, legile științei au o valabilitate pe care nici un moft despotic nu o poate modifica, la fel cum există valori clasice, ca adevărul, frumosul, binele și sacrul, cărora li se pot găsi criterii ce nu sunt pendinte de epoci. Absolutistul e un apolinic cu apetit pentru echilibru, așadar un patriarh care
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]