73 matches
-
pe drapelul lor; esența însă n-au înțeles-o nicicând. De vorbă s-au servit gonind popularitate, dar în faptă s-au dovedit a fi intelectual străini, a nu pricepe nimic din tot ce constituie viața proprie a unei naționalități. Desprețuind biserica noastră națională și înjosind-o, atei și francmasoni cum sunt toți, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta națională; disprețuind limba prin împestrițări și prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
biserica noastră națională și înjosind-o, atei și francmasoni cum sunt toți, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta națională; disprețuind limba prin împestrițări și prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; desprețuind datinele drepte și vechi și introducând la noi moravurile statelor în decadență, ei au modificat toată viața noastră publică și privată în așa grad încît românul ajunge a se simți străin în țara sa proprie. Ne temem deci că interesul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a putut găsi alt argument spre justificarea protegiatului său decât să strige senatorilor: - Și eu am făcut tot așa! Atât de mult era convins primul ministru de devotamentul, de supunerea, de platitudinea acelora la cari se adresa, atât de mult desprețuia el opiniunea publică, înaintea căreia făcea atâtea temenele ipocrite odinioară, încît căpătase convicțiunea că este destul să afirme solidaritatea sa cu tripotagiurile ovreiești ale actualului reprezentant al Râmnicului Sărat spre a-l scăpa curat ca argintul din încurcătura în care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cărora putere este mare, Gladiatori ai spiritului sunt Acei a căror minte este mare! Tot ce-i străin e-al lor - e gladiator. Și num-acel popor plin de trufie, Leneș și orb și-nchipuit și rece, Acea adunătură de tâlhari Desprețuiesc o lume s-o domină. Ce le [e] lor nobleță și mărire, Ce l-i lor înțelepciune, suflet? La ei chiar însăș ele sânt prostii Și piedici sânt în drumul de mărire. De le găsesc în inamic [î]l scuipă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sau de-aș fi un zeu! Dar nu sânt decât om și numai om. Tu glob a lui Euclid, tu măr în spațiu, Nero de-aș fi eu ți-aș da cu piciorul, Ți-aș zice: "Sînt Roman și te desprețui", Te-aș pune-n joc... te-aș pierde... Dar n-o sânt La glasul tău eu ca o frunză tremur, Durerea ta o simt întreagă-n mine. 7 2260 [ÎMPĂRATUL] Da, singur... totdeuna singur... o poete, Din Asia-n Roma
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
norii își adună Și castelul l-înconjur. (ACT V] [SCENĂ] 2262 ȘTEFAN Popor, mormânt măririi-mi, eu te urăsc popor, Priviți de azi nainte cu cine mă-ncongior, Cu fățării satane, cu oameni care-i pot Să-i sfărăm, să-i desprețui orcînd îmi va plăcea, Asupra ta, o idol, Domn peste capul tău, Eu mă proclam prin sângiuri de-al nopții Dumnezeu. * O, taur al Moldovei prin marea de-oameni vie Te văd trecând puternic cum trece-o vijelie {EminescuOpVIII 181
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de blestem câte o crimă a ta. Mi-ai închis ființa mea în jurământul cătră o marmură, astăzi arunc haina jurământului de pe mine în fața acelei marmure! Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, el... a cătat să-ți semene... te desprețuiesc... (vrea s-arunce mănușa în fața statuei, cade-n genunchi) Iertare, marmură sfântă... iertare, părintele meu... da, îți cer iertare... mă voi atârna de poalele tale, mă voi tîrî peste pietrele înfiorate de durerea mea, voi fi ușure, o iasmă a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
DIOGEN Ție toată lumea ți-i prea mică, mie polobocul mi-e prea mare. ALEXANDRU Tu ești la picioarele polobocului tău, la picioarele mele e lumea toată. DIOGEN Și la ale mele. ALEXANDRU Cum așa? Eu o stăpânesc. DIOGEN Eu o desprețuiesc. ALEXANDRU Eu pot să-ți iau, viața. DIOGEN Și eu pot să mi-o iau. Ce mai treabă? De-i vrea sau de nu-i vrea tu, viața mea tot are să se sfârșească. ALEXANDRU De-ți place vr-un lucru, din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
conținea un lanț de aur. Mă îngrozii. " Așadară, zisei, înșelat, părăsit"; însă nu, nu e cu putință! O țidulă ce era alăturată conținea, spre mângâierea mea, următoarele cuvinte: " Eu țin minte jurământul meu, sunt însă silită să-l calc...... nu desprețui pe Maria! Don Caldero mi-arătă un medalion pe care-l purta pe piept. Cunoașteți, întrebă el, această față? Mă spăimântai. Erau trăsurele consoartei mele... - Soția mea! zisei cu o voce nesigură. {EminescuOpVIII 571} - Nu, amicul meu, răspunse Caldero, cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cel mai sânt lucru pe care-l cunoșteam atuncea...; ea călcă jurământul și fu fericită și eu, care-l ținui, am fost nefericit. Am început atuncea a crede într-o soartă, și nu într-o providență, și am învățat a desprețui pe oameni spre a nu fi silit de a-i urî. Te găsii pe domnia-ta și pe Iulia, soția d-tale... era fiica ei; ea era frumoasă și încă neci o tentațiune n-o pusese în lumina-i adevărată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
morți prin strade și pe lângă fântâne spre a-și stinge setea. Templurile în care își pregătiseră locașul lor erau pline de morții ce-și lăsaseră viața acolo. Căci oamenii, neștiind ce se va întîmpla cu ei, biruiți de nefericire, desprețuiau toate lucrurile dumnezeiești și omenești fără deosebire. Toate datinele obicinuite la îngropăciuni căzură în neorânduială. Se îngropau cum puteau. Unii îngropau fără teamă în cimitire străine, neajungîndu-le cele proprii, pentru că și muriseră prea mulți de ai lor. Căutau ruguri străine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mult decât oricine ești în stare a ști ce însemnează iubirea în sufletul unui bărbat, ferice de acea femeie care știe a utiliza acele momente de stări sufletești ale unui bărbat, în fine, sau a le utiliza sau a le desprețui, după împrejurări. Îți aduci aminte ce proastă am fost eu, ce nebună și ce neghioabă, dar așa-i: amorul adevărat e plin de încredere, mai adauge lipsa mea de spirit gheșeftăresc și te miră de ce-ți mai scriu și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dulce și am cetit-o de câteva ori în șir. Mițule Copil Nebun, e atât de plăcut a trăi când știi că ai o afecție pe pământ, și mă mir cum tu, suflet liric, ai putut să nesocotești și să desprețuiești cea mai însemnată, cea mai caldă și mai rară din toate bucuriile acestei vieți, și cea mai grea de găsit și cea mai grea de susținut. Dar, mă rog, ce-nsemnează această viață dezordonată care o duci? Ce fel la 5
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
scris altfel, căci, fără nici o dibăcie politică, li se dete scurt si cuprinzător {EminescuOpXIV 81} tor o rezoluție negativă. Aceasta-i duru în suflet pe cei doi solicitatori, care se văzură nu numai umiliți în mândria lor națională, ci chiar desprețuiți cu fudulie. Deci începură a face imputări aprinse, ba chiar amenințări serioase că-ndată după întoarcerea lor ei înșii vor conlucra ca să ridice răscoală. Mai cu samă Asan, om din fire îndrăzneț și pornit, clocoti la Curte așa de tare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și batjocura tronului. Ea - zicea el - va spăsi în curând apucătura ei greșită, căci soțul ei nu va fi în stare de-a rezista apropiatei năvăliri a tătarilor, cari văd în el nu numai un dușman fățiș ci un om desprețuit de chiar poporul său. Dar împăratul nu se mulțumi cu vorba numai, căci mereu grămădea trupe peste trupe în Bulgaria, puind toate ițele în mișcare pentru a răsturna pe Maria. Dar și Lachanas dezvolta o activitate febrilă pentru a ținea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totodată în acea adâncă putrejune morală care cuprinsese populația grecească până la cel mai estrem vârf al ei, în care se cufundase întreaga viață a statului și care se mănținea metodic din capitală ca din vatra-i de căpetenie. Uzurpatori cari, desprețuind legăturile firești de înrudire, răstoarnă de pe tron pe proprii lor frați, le scot cu cruzime ochii și-i aruncă în mănăstire; monarhi cari se pun pe dispute teologice și subtilități scolastice, în loc de-a guverna înțelepțește și cu virtute, cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se apere necontenit contra urei ce-ar fi putut-o excita în popor inovațiunile sale. Fiul său Antonin a avut asemenea excelente calități, drept care era admirat de popor, iar de soldați era iubit pentru că nu-i păsa de osteneli și desprețuia bucatele gustoase și alte voluptăți, ceea ce-i câștigă afecțiunea oștirilor. Dar sălbătăcia și cruzimea sa erau atât de neauzite încît în mai multe ocazii a ucis o parte mare a poporului din Roma și pe toți locuitorii Alexandriei. Astfel era
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
admiteam deci nu numai necinstea fățișă, dar nici aranjamentele cele mai nuanțate care sunt în obiceiul celor mai cinstiți dintre noi. Irina, bineînțeles, că oricând, îmi împărtășea părerile. Fuseseră sute de discuții și totdeauna râsese și ea, batjocorise și ea, desprețuise și ea. Asta n-o împiedecase odată să mă întrebe fără de nici o îndoială: "Prietena mea Florica (o prietenă oarecare, pe care abia o suportam) e amenințată la profesorul X, camaradul tău de școală. Insistă tu s-o treacă!" Si, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
alt popor mai tare, iubitor De cele ce-au trecut, ce-s rădăcina Și gloria celor ce sunt". - "Ah! ce-am dorit în ora morții mele, Roma să guste pîn-în fund paharul Mizeriei și-a decăderii, într-atăt Încât să se desprețuiască ei pe sine, Asta s-a împlinit...Romanii vechi și mândri Învingătorii lumii, au devenit Romunculi... Dar cu ce s-ocupă ei? Or fi crescând căței, or fi-nvățînd {EminescuOpIV 106} Să strige ca cucoșii... un popor Ce se desprețuește pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se desprețuiască ei pe sine, Asta s-a împlinit...Romanii vechi și mândri Învingătorii lumii, au devenit Romunculi... Dar cu ce s-ocupă ei? Or fi crescând căței, or fi-nvățînd {EminescuOpIV 106} Să strige ca cucoșii... un popor Ce se desprețuește pe el însuși trebui S-ajungă la d-acestea. - "Nu, vorbesc franțuzește și fac politică" - "E tot atîta". "De unde vii? " - întreabă Odin blând. - "Am răsărit din fundul Mărei-negre, Ca un luceafăr am trecut prin lume, În ceruri am privit și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o haină-n generații - Sacrifici și mândrie, și minte, ș-aspirații. {EminescuOpIV 258} O, moarte, dulce-amică - sub mantia ta largă 30Acoperi fericiții - și magica ta vargă Atinge cîte-o frunte de om, ce te dorește: Îl face ca Titanii, de tot desprețuește, Desprețuește lumea, pe sine - și-n-sfîrșit - Desprețue gândirea că e desprețuit, Privește astă viață ca pas spre mântuire, Ocazie durerei, o lungă adormire În inimi spăimântate - un chin și o povară, Ce veacuri ce trecură pe umeri i-ncărcară. A vieții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aspirații. {EminescuOpIV 258} O, moarte, dulce-amică - sub mantia ta largă 30Acoperi fericiții - și magica ta vargă Atinge cîte-o frunte de om, ce te dorește: Îl face ca Titanii, de tot desprețuește, Desprețuește lumea, pe sine - și-n-sfîrșit - Desprețue gândirea că e desprețuit, Privește astă viață ca pas spre mântuire, Ocazie durerei, o lungă adormire În inimi spăimântate - un chin și o povară, Ce veacuri ce trecură pe umeri i-ncărcară. A vieții comedie mișcată e de aur - - Când scena astei viețe e-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Că-n primăvara a vieții mele, Tu m-ai ferit de strâmbe căi și rele Și m-ai condus pe calea virtuoasă. Tu-n sân mi-aprinzi făclia luminoasă, M-ai adăpat l-Astreei fântânele, Și când vieața-mi îndulcesc prin ele, Desprețuiesc chiar soarta fioroasă. Ca să doresc a vieții nemurire Mă-ndeamnă raza-ți care-n cer se vede, Cum statornică urmează-a ei rotire. De la țărmul fatal vasul purcede, Ș-amu plutind prin marea de pieire, A ta rază la port
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]