14,288 matches
-
insuportabil de patetică. însă în tot acest amalgam nu exisă complexul clișeului sau frică de patetism. Este pur și simplu o răfuială cu un vechi pact ficțional. în interpretarea autorului, sintagma "fără Caragiale" înseamnă altceva. Este o concluzie de "documentarist" desprinsă din corespondența marelui scriitor, pe cînd făcea "naveta" București-Berlin: "Cînd Caragiale ne-a întrezărit, peste buza timpului, cînd a presimțit ce se întîmplă cu scrisul său, cînd a văzut că acest scris generează viață, ca un mecanism scăpat de sub control
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
ușă și i se părea o văgăună mare, spartă, acum că nu o mai umpleau trupurile oamenilor... (subl. aut.). Plecă încet s-o închidă. Venea frig mult pe acolo... o luase cu tremur." Și iată cum, prin cele trei făpturi desprinse din proza scurtă a Hortensiei Papadat-Bengescu - antica Sephora, medievala Bianca și moderna proprietară Sofia -, obținem o imagine, fie și parțială, a universului feminin care, tocmai datorită discursivității literare a autoarei, evocă nevoia perpetuă de celălalt, nu ca formă a dependenței
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
puțin, despre vreo revoluție ca la Budapesta. Cel care condamna în 1968 invadarea Cehoslovaciei lui Dubcek, o cerea în 1981 pe a Poloniei lui Walensa: deosebirea venea din faptul că, în 1968, refuzul lui Ceaușescu era dorința de a se desprinde de politica expansionistă a sovieticilor, în vreme ce în 1981 solicitarea era teama de succesul reformelor poloneze. Însă atît refuzul cît și solicitarea erau prezentate în aceiași termeni patriotici. Comuniștii români din deceniile ultime au fost mereu mai buni comuniști decît români
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
cum s-a confirmat în invenția politică a secolului XX, totalitarismul, un aforism al lui Chestterton: nebuni nu sînt cei care și-au pierdut uzul rațiunii, ci cei care au pierdut totul în afară de rațiune. Piezînd omenia din cauza unei raționalități sterpe, desprinse de viață (ceea ce, spre deosebire de Sartre, îi repugnă lui Camus cînd zicea ceva de genul: dacă aș avea de ales între justiție și mamă, aș alege-o pe mama) regimurile totalitare - și, din păcate, nu numai ele - au pervertit totodată și
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
aberantele reforme comuniste peste care, acum, s-au așezat kitchos și elementele lumii capitaliste. Studenții îmbrăcați țipător, atât de contrastant cu cenușiul vieții din sătucul înglodat în noroi, și căutând o nuntă care s-a amânat fără știrea lor par desprinși din filmele lui Kusturica. Anatol Moraru surprinde foarte bine și potențează stilistic contrastele de care - se vede clar - naratorul se simte atras și pe care le tratează salvator cu familiară ironie. Aproape toată seria de artificii textuale de care optzeciștii
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
vreo trimitere, eventual politică, nici macar aluziva, - procedeul clasic al lașilor - dată fiind epoca. Probabil însă că teamă mă silea să recurg la acest fel de exerciții intelectuale, o fugă de ceva, un soi de... dizidenta mentală. Frazele par a se desprinde complet de realitatea cotidiană. Dacă nu ne gândim, cumva, că astfel ne instalăm de fapt în realitatea adevărată. Sau lucruri complet aiurea. Că frază notata pe prima pagină pe care, după cât îmi aduc aminte, nu am folosit-o niciodată în
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
partidul nu avea conștiința procesului de liberalizare și deschidere la care îl obliga situația internațională de după 1956, în care se găsea, fără să-și dea seama, în mod "obiectiv", împins de la spate; aproape unica sa preocupare a fost să se desprindă din lațul sovietic, ceea ce, luat în sine, era un fapt pozitiv, dar care nu l-a condus spre reforme interne, precum în Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia (iar în anii '80 chiar și în Uniunea Sovietică), ba, din contra, l-a
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
Cătălin Constantin La Editura Paralela 45, cu o carte despre poezia carcerală, are loc debutul Ioanei Cistelecan. Despre autoare desprind de pe coperta a patra a cărții sale cîteva date, menite să contureze sumar portretul debutantei: orădeancă, în vîrstă de 28 de ani, profesor de limba și literatura română, absolventă a Facultății de Litere din Cluj, unde în anii studenției a
Poezie și carceră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14540_a_15865]
-
societatea burgheză a vremii. Junele revoltat, Samuel Rosenstock, ce se născuse în urmă cu douăzeci de ani la Moinești, apucase abia să scrie un număr de "prime poeme" (mai întâi sub pseudonimul Samyro, apoi sub cel de Tristan Tzara) care, desprinse rapid de simbolismul minulescian, mărturiseau deja un duh al nesupunerii față de chiar poncifele simbolismului: cu exemplul lui Jules Laforgue ori Christian Morgenstern în față, ucenicise cu folos la subminarea regulilor poetice admise, având drept "complici" nume mai apoi importante pentru
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
anume inconfort și sentimentul că "în ciuda dorinței (sale) de asimilare, rămânea un străin pentru ei"; "Eram mefient, neîncrezător, posomorât, bănuitor, taciturn", adaugă el, dezgustat de toate, cu porniri nihiliste, și decis să rupă cu trecutul provincial din care tocmai se desprinsese. Se consideră un fel de paria, notează biograful, dar "cultivă și un refuz al lumii care-l plasează în mod firesc alături de dandy". Amestecul de timiditate și cutezanță excesivă (poate tocmai în consecința acestei timidități) îl face interesant pentru camarazii
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
azile psihiatrice, le pot spune că, în ciuda "testelor" ce mi s-au aplicat, pacea sufletului meu, care a rămas mereu, prin rugăciune, în legătură cu cerul, n-a fost nicidecum tulburată...Și că, în timp ce înduram cu resemnare torturile fizice, ființa mea spirituală, desprinsă de trup, se bucura în suferință"... În acest sens, cartea a fost scrisă, conform unei expresii a autoarei, ca un "mini-tratat de tehnică spirituală, util oricărui suflet dezorientat"... "Închisoarea, ca experiență mistică", își intitulează Ana Blandiana prefața la ediția românească
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
Se retrage în mintea celui care a creat-o, dar rămâne și în amintirea noastră, ca un vis. (Inspirat titlul spectacolului, Vis!) La ieșire, îl așteptăm, ca să-i strângem mâna. îl așteaptă și ziariști, oameni de afaceri. Un copil se desprinde din mulțime și, dorind din toată inima lui de copil să-l răsplătească, îi întinde tot ce are el mai valoros, o bancnotă de 100.000 de lei. Dan Puric se înduioșează. îi joacă ochii în lacrimi. Și nu mimează
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
decodifice continuu. În plan simbolic era vizat pericolul aridizării, al pustiirii pământului natal. Un astfel de text, spre a i se pătrunde sensul ocazional, își revendică un cititor rafinat? Nu, ci numai unul inițiat asupra istoriei povestite sub camuflaj. Dar, desprinsă de evenimentele vizate, povestirea, cu aerul ei de vechime, poate avea o semnificație mai generală, de paradigmă, semnificantă pentru orice situație în care o colectivitate, primejduită în însăși existența ei, caută calea salvării. Aceasta este și trama povestirii lui Voiculescu
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
de umbră/ drumurile s-au ridicat în picioare/ ca niște sulițe lungi și negre/ rănind văzduhul// în anul acela care ne-a dus corăbiile/ pentru totdeauna în larg/ în noaptea fîntînilor/ ce-au strigat în somn vinovat/ sfinții s-au desprins din icoane/ și umblau printre noi// era noaptea lepădării pietrei/ v-am spus: (era noaptea lepădării pietrei v-am spus). Apocalipsa nu mai constituie doar reverberația unor circumstanțe databile și localizabile, ci și expresia unui tragism al existenței în fondul
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
mă înfundă în ea? Că atîta timp cît mă interesează lumea și cărțile e O.K. și dacă, spre binele meu, am renunțat la tutun, carne, dulciuri și o grămadă de alte bunătăți, nu pot în ruptul capului să mă desprind din țesătura complicată a cotidianului, cu toate grozăviile, contrarietățile și picanteriile lui. Ceilalți pacienți, majoritatea în stadii avansate ale bolii, dar cu o imensă dorință și speranță de vindecare, se supuneau fără abatere prescripțiilor din Eden: aveau de dat o
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
Se înfurie când vede rolul pe care voiam să i-l dăm, dar el nu are decât patru luni și nu poate articula cuvintele: gg, gg - Ochii i-au ieșit din orbite! 6. Ca și cum aș încerca în zadar să mă desprind de întunericul cel fără de chip, care a pornit-o bombănind pe scări în jos, etaj după etaj, secol după secol: un întuneric pe care îl știm prea bine. În holul de aici, închise între porți de aramă, claie peste grămadă
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
părul de rouă greu pe umeri,/ Veșmânt de sânziene, croit pe trup te-mbracă,/ Când soarele apune, minutele le numeri/ Cu ochii către cerul ce stă să se desfacă./ Flămândă de iubire, așptepți să-ți vezi ursitul,/ Fluide note urcă desprinse din viori,/ Îndrăgostit de tine îmi profețesc sfârșitul;/ Din cap până-n picioare, surprinsă mă măsori;// Sunt haina ta de ploaie, uitată-n debara,/ Sau, sunt un scai netrebnic ce ieri te supăra?" (Victoria Stoian, Hunedoara) * Fără gândul de a vă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
1918 n-a adus cu sine doar sfîrșitul războiului, după atîția ani de nenorociri și de privațiuni, ci și o nouă configurație a Europei și o nouă distribuție a centrelor de putere. La sfîrșitul lui 1918, Transilvania, Banatul și Bucovina, desprinse din Imperiul Austro-Ungar, își proclamau unirea cu România, pentru ca, după doi ani, prin Tratatul de la Trianon, această hotărîre să fie recunoscută de puterile europene și să primească legitimitate juridică. Acest moment semnifică nu numai o problemă politică, economică, administrativă și
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
și modești. (Stella Ene, București) * După un număr de ani îmi dați prilejul să recitesc acest poem jucăuș, la urma urmei nevinovat, și pe marginea căruia m-am exprimat cândva fără entuziasm și fără glorie. Din șapte strofe câte are, desprind acum, aici, doar trei, pe care le și adopt cu bunăvoință, și o fac pentru că rezistați și astăzi în convingerea că vă reprezintă, și eu nu vă contrazic: "Fulgul alb nu fu să cadă/ Nici pe nas și nici pe
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
funciare incompatibilități. Portretul robot al artistului și al omului de afaceri s-a conturat și el în tușe groase, la limita caricaturii, subliniind încă mai apăsat fracturarea oricărei posibilități de comunicare. Primul este perceput îndeobște ca un mic monstru macrocefal, desprins de contingent și de măruntele sale tentații, deambulînd costeliv și rufăit prin această lume, purtînd ca obligatorie mască facială nenumăratele dioptrii care-l racordează la realitatea nemijlocită. Mîntuit de nevoi, de dorințe și de preaomeneștile preocupări cotidiene, el este metafora
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
pînă deveneau lipicioase și calde" (Mireasma zilei a opta). E o viziune, am zice, spinozistă. Deus sive natura pare a fi deviza poetului, care e atît de legat de bucuriile telurice, încît nu înțelege a le ceda transcendenței, a se desprinde de ele așa cum ar pretinde o veritabilă postură mistică, ci le "binecuvîntează", le sacralizează, intuind un fond divin nehotărnicit în raport cu fenomenele. Așa cum am arătat și cu alt prilej, Adrian Popescu oscilează între creștinism și păgînism. Premisele sale psihologice sînt cele
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
și s-a dus la pășunea de lângă lac, aproape de peșteră. Acolo a dat peste un ou uriaș. Era înalt ca turnul de clopotniță și alb ca zăpada. Parcă de când lumea se afla acolo, la intrarea în peșteră. Din el se desprindea ceva ca un fum întunecos. - Ți se făcea frică, ne asigura tușa Paula. Era negreșit lucrarea celui viclean. Cine știe cât cântărea? Nici douăzeci de bărbați n-au putut să-l urnească din loc. - Asta așa e, a întărit Ramirín, ieșind din
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
răsuflarea i se înălța ca fumul dintr-o vatră. Pe urmă, în timp ce căutătorul de minuni lumina peretele și își pregătea cu o minuțiozitate lentă și temeinică aparatele de fotografiat, soția lui și cu mine am cutreierat peștera. Din tavan se desprindeau, într-un ritm milenar și cu un ecou imens, picăturile de apă. Stalactitele străluceau: unele erau ca de sidef, în altele se amestecau roșul și verdele ca în tabloul unui pictor. Tăcerea era necuprinsă, dar se presimțea o vibrație tainică
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
nopții, ușoare și profunde totodată, dar mai ales amintirea acelei hardughii uriașe, care coborâse din cer, mă țineau într-o moțăială pe care neliniștea o împiedica să se prefacă în somn. Când o coamă de deal a început să se desprindă din întuneric, am auzit foșnetul fermoarului și am ieșit din colibă. Era ea, așezată pe o stâncă, prinzându-și bareta de la pantof. Fără să mă vadă, scotocea în rucsac și scotea tot felul de lucruri pe care le punea într-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
răspuns, a deschis fermoarul și a ieșit. S-a uitat la mine surprins. Eu am arătat spre hardughie, ca să-l fac să înțeleagă unde era ea. Am rămas amândoi cu ochii ațintiți la hardughia aceea care a început să se desprindă de pământ în tăcere și să se ridice tot mai sus, mărindu-și viteza, până când a dispărut în lumina dimineții abia născânde, în ceasul acela nehotărât în care licărul stelllkooelor nu apucase încă să se stingă.
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]