114 matches
-
mai ales în relația cu familia și munca“. 98. Gata să fie și preoți în 'salopetă' Mons. Bernareggi își îndemna clerul, spunând: „Eu nu exclud ca într-un viitor, mai mult sau mai puțin apropiat, să se ajungă la o despuiere a Bisericii și a bisericilor de toată averea lor; și dacă ar trebui să se întâmple asta, nu trebuie să ne pierdem seninătatea, ci, la fel ca Iov, va trebui să repetăm ceea ce noi, poate de multe ori, am sugerat
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sale din Viața particulară; iată unul dintre ele, de-acum plin de miez: „Acum, nu suport scriitorii care descriu natura, fața, haina; despuiați-vă deci!“ Pentru Hocke, există două gesturi originare, ce intră în impact: sublimarea clasică și dezvăluirea manieristă; „despuierea“ lui I. Negoițescu aparține, în mod radical, celei de a doua categorii, corespunzând intenției programatice a manieristului contemporan de a se lua în posesie prin intermediul unei mărturisiri fără limite, în care se combină spovedania catolică cu dicteul psihanalitic. Întâmplător sau
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
clasa intelectuală și conducătoare a țării. Aproape toți membrii ei au pierit în iadul închisorilor comuniștilor-sovietici. Numeroși sînt acei cărora nu li s-a făcut nici grația unui mormînt, fiind aruncați la groapa comună. Avuturile românilor sînt confiscate fără milă, despuierea este totală: pămînturile țăranilor sînt expropriate, locuințele oamenilor sînt naționalizate, prăvăliile negustorilor, atelierele meseriașilor, fabricile industriașilor, totul este confiscat, totul devine proprietatea Statului comunist-sovietic. Pînă și banii din pungile oamenilor sînt furați într-o noapte: moneda țării este declarată fără
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
inclusiv cea liturgică, îmbrăcăminte sau veșminte ce te plasează mintal dar și relațional, concret pe o anumită treaptă superioară, într-o anumită zonă sacră, intangibilă, unde pari persoana „perfectă”, cu un statut social, public bine delimitat. Cred că este necesară despuierea de aceste haine și veșminte, din când în când, pentru a-ți da seama că, de fapt, ca om ești mic, chiar neînsemnat, iar lumea merge înainte și fără tine, poate chiar mai bine. Pe drum, dacă suferi, te oprești
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
marcarea profundă a emblemei astrale: „Mă uitai în sus,/ Mă uitai în jos,/ Mă uitai la răsărit/ Văzui patru stele căzând./ Ș-acele stele,/ Erea ale mele./ Soarele-n piept,/ Luna-n spate,/ Doi luceferei,/ În doi umerei” (Huși - Vaslui). Despuierea universului pentru marcarea inițiatului constituie o ipostază paroxistică a recunoașterii generale pe care o năzuiește tânăra nubilă. Mutarea aștrilor de la locul lor nu este aici urmarea raptului amenințător al zmeilor, ci o ceremonie de decorare, condusă de universul însuși. Aceleași
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aia, ori poate cu totul altceva. Mai curând sau mai târziu m-am văzut înconjurată de tot felul de nimicuri cu umbre însemnate. Nu era rodul nici unei imaginații, nu era vorba nici de atracția exercitată de suprareal, ci de o despuiere sau îmbrobodire fără nici o jenă, de indiscreția în care se drapase tot ce mă înconjura. Mă obișnuisem acum ca, de câte ori mă întorceam din oraș, să dau mai întâi o raită prin toată casa, verificând dacă nu intervenise vreo schimbare cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
neselectiv, se prea poate ca Privirea Străină să contribuie ea însăși la ostilitatea cu care e întâmpinată de persoanele neamestecate. Se expune de parcă ar avea ceva de ascuns. S-a cuibărit în ea duplicitateaacelor nimicuri cu umbre însemnate, contrastul dintre despuierea și îmbrobodirea de sine la un loc. Privirea seamănă cu lucrurile știute de odinioară, din lumea ei aflată sub supraveghere. Mai demult am cumpărat o ilustrată cu un peisaj din Bavaria, pe care era tipărită o reflecție a lui Herbert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tot ceea ce se referă la cele necesare vieții, potrivit învățăturii Domnului: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea sa, și toate celelalte vi se vor da vouă din plin...“». În mod cert, contele nu era legat de bogății, dar despuierea completă era dură de acceptat. O va mărturisi zece ani mai târziu, într-o scrisoare adresată lui don Giovanni: «Au trecut deja zece ani de când am avut tăria de a mă dedica în slujba acestor copii abandonați. Cât de bun
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
alegerii, agitația era mare, agenții electorali treceau pe străzi aclamând candidații. Pe Calea Victoriei întâlnesc un grup de comercianți foarte veseli. În treb cum merge alegerea, iar unul din ei, agentul de schimb Teodor Niculescu, răspunde aclamând: — Fleva! Fleva! Dar la despuierea scrutinului lista lui Fleva d-abia însumează vreo 300 de voturi, pe când lista lui Pache Protopopescu este aleasă cu aproape 1 400. (Id., ibid., foiletonul LVII, AD., nr. 11972, 4 martie 1923, p. 2.) Pagina 156 O relatare mai amănunțită
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Centrată pe instantaneu și pe emoțional, noua înțelepciune este o înțelepciune light, în perfectă concordanță cu hiperconsumatorul experiențial: avem de-a face nu atât cu o „revoluție spirituală”, cât cu una dintre ipostazele consumului-lume. În culturile vechi era vorba despre despuierea integrală a omului, despre depășirea eului repliat asupra strictei sale individualități prin eliberarea de toate poftele deșarte. Ele presupuneau o schimbare totală a felului de trai trecând prin exerciții spirituale repetate, prin indiferența față de lume, o adevărată performanță ascetică. Suntem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Lumina”). Reține mai ales franchețea acestor mărturii, lăsând să treacă, nu o dată, în prim-plan scene teribile sau exemplare: stareța de la Pasărea jelind raptul barbar comis de nemți asupra mănăstirii, într-un aprilie apocaliptic al anului 1917, când se ordonă despuierea vechilor odoare și doborârea clopotelor de argint, pentru a fi trimise la topit; lecția din urmă a lui Titu Maiorescu, bătrânul mentor al Junimii, retras din viața publică și părăsit într-o uitare cvasigenerală, dar demn, neconcesiv și refuzând până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
nu m-am îndestulat,/ am mîngîiat înaripații de pe morminte,/ lacrimile orfanilor le-am lins că o cămilă în deșert,/ sîngele viu l-am strîns" (Cîntec de spurcare). Să recunoaștem că ni se oferă o colecție de cruzimi atingînd virtuozitatea, prin despuierea minutios-fantastă a sinelui de orice reminiscența divină ("N-am nici un Hrist, nici nu voi șterge tălpi sfinte de mucenic" - Maria Magdalina) și, în cele din urmă, a sinelui de sine: De-atîta timp Maria Magdalina sapă-n mine cu lopata de
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
răzbunări oculte. S-a vehiculat ipoteza că în sicriu n-ar fi fost îngropat scheletul lui. De câteva ori în decursul celor două veacuri care s-au scurs s-au repetat lucrările de deshumare. Ce poate să istorisească experților în despuierea cadavrelor țeasta inanimată? Autorul Clopotului ar fi fost și el victima unui complot, otrăvit tot de un doctor iudeu. Asta a pretins într-o însăilare pseudoștiințifică o amatoare semidoctă, văduva mareșalului Luddendorf, cel care a favorizat ascensiunea lui Hitler. La
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
fundamentale pe care scriitorul a atacat-o din toate direcțiile: nedreptatea destinului. Există totuși o distanțare comună întregului ciclu și mai vizibilă acum, după patru cărți ai căror protagoniști nu sunt nici ipostaze ale lui Roth, nici apropiați ai lui. Despuierea de ambiții, îmbrățișarea condiției de Iov aparțin unor spirite mai sărace, mai lipsite de resursele trebuincioase pentru a renaște mereu din cenușă, de a reveni chiar la viață după ce muriseră într-o carte precedentă. În plus, Arnie, naratorul din Nemesis
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
aceasta, prin formule sacrilege. E o spovedanie cu adresă publică, o "mărturie tuturor", cum zice Sf. Ioan Scărarul. Dar autoarea Netrăitelor înțelege a-și răscumpăra nu numai versificația sărbătorească de odinioară, ci și inevitabila "poză" implicată într-însa, printr-o despuiere de podoabe, printr-un soi de realism nud al sincerității. În consecință, introduce înspre finalul cărții mărturii biografice nemijlocite. Aparent, e denunțat pactul cu lumea (inclusiv literară), convenție ce se risipește ca o inanitate: Vine un ceas ce poate să
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
pe cei știuți că oameni ai guvernului. Ba chiar a observat că "la alegerile din urmă am fost surprins de a vedea că inspectorul poliției știe numărul voturilor. Am voit să văd dacă este adevărat. Am stat acolo pînă la despuierea scrutinului și m-am convins că cele spuse de inspectorul poliției erau exacte - să nu uit o mică greșeală - se înșelase cu două voturi. Să vedeți acum că chiar faptul acesta va va dovedi cît a fost de secret votul
Delavrancea si ravagiile cenzurii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17662_a_18987]
-
într-un cocon cu vedenii, firește, s-ar putea vorbi și despre strășnicia obsesiilor care preschimbă orice făptură în firimituri de făptură, apoi din nou despre marginea ambiguității ori despre împiedicarea acesteia în neîntrupare, e și aceasta o formă de despuiere de sensuri, fiindcă posibilitatea izbăvirii nu are contur, iar renghiurile jucate devin de fapt decolorate" (p. 107). Un delir imagistic și verbal caracterizează discursurile personajelor, ale naratoarei și ale autoarei înseși. Sintagmele compromițătoare circulă de la unii la alții, ratând astfel
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
Emil Brumaru Și sufletul, și-aureola grea Unei femei precum unui copil Ce te așteaptă să-l mîngîi, fragil, Cu ochii ridicați spre tine dulce, Nainte-ntre cercefuri să se culce? Să fie despuierea ta de-aripe Un cîntec începînd să se-nfiripe Acum, parcă în prag de despărțire De tot ce-a fost sfială și uimire? Să fie o ciudată pregătire De a pleca?...
Să fie o plăcere în a-ți da... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8909_a_10234]
-
sînt?). Sau acest final antropologic: "Totul se sfîrșise/ nimic nu mai era adevărat -/ chiar și omul acela/ plîngea numai cu umbre/ de lacrimi" (Nimic). Final însă doar aparent. Căci asumarea absurdului duce la o etică a spiritului care constă în despuierea de sine, de vanități și egoisme, o etică a purității, așa cum rezultă din Carnetele lui Camus. Paradoxal, absurdului i se opune nu gratuitatea (autorul Omului revoltat blama contemplarea "finalităților absurde"), ci moralitatea renunțării, precum o cenușă fierbinte din care poate
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
Zwiebel (2006, în românește: „Decojind ceapa”, Polirom) și Die Box (2008). Subiectele „politice” se aleg singure, de altfel. Grass trece de la fresca de epocă, spre exemplu, de la Cartea asta îi aparține regelui a Bettinei von Arnim, la cuvintele deposedare și despuiere din dicționarul Grimm, la răscoala țesătorilor silezieni din 1844, la piesa lui Gerhart Hauptmann, }esătorii, și apoi la propriile-i discursuri politice, care trimit la alți scriitori militanți, ai altor vremuri: „Când le-am declamat poezia lui Heine, Tesătorii silezieni
Scriitorul și conștiința sa by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2778_a_4103]
-
oferit în ultimul deceniu impresionante opere: o Bibliografie și patru monumentale volume din Biografia lui Nae Ionescu. A editat de asemeni și scrieri ale lui Mircea Vulcănescu și Vasile Băncilă. Pentru toate acestea a fost necesară o extraordinară muncă de despuiere a arhivelor din București și provincie, consultarea a sute de periodice interbelice, a zeci de lucrări memorialistice. îngrijitoarea volumului de fașă citește cu atenție, selectează și comentează textele, face unele precizări, menționând că Securitatea a preluat și dosarele Siguranței interbelice
Mircea Eliade în arhiva Securității - Noi date, certitudini și inexactități by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/7790_a_9115]
-
își are importanța lui. Printre cei care s-au specializat în dificila operație, se află Elizabeth Royer- Grimblat, posesoarea unei galerii de artă din Franța. De formație istoric de artă, doamna cu pricina s-a consacrat încă din anii 1980 despuierii cataloagelor, revistelor de specialitate, operelor de literatură sau de istorie în căutare de informaț ii referitoare la originea operelor și la circulația lor în lumea negustorilor și a colecționarilor. În 1996, un moștenitor al faimosului colec- ționar Alphonse Kann, căruia
Opere de artă furate și regăsite () [Corola-journal/Journalistic/2864_a_4189]
-
eului depășește entitățile empirice, devenind elan mistic: "să nu mai vezi nuanțele/ să intri în Marele Tot/ omogen/ să înoți într-una// spre largul oceanului/ spre locul unde/ și cerul este ocean" (Marele Tot). Misticismul înseamnă însă lepădarea de natură, despuierea de tot ce intră în domeniul materialității. În cele din urmă, plinul urmărit de poetă se relevă a fi unul curat spiritual, de bucuroasă jertfire a concretului natural, de perfecționare întru duh, de atingere a grației divine. Tereza de Avila
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
presupune o astfel de ediție (aș asemui-o cu aceea, ăn patru masive volume, a d-lui Aurel Sasu și d-nei Mariana Vartic despre Românul românesc an interviuri, deși aceasta din urmă a fost mai complicată pentru că a fost necesară despuierea ăntregii prese) și, de aceea, merita stima și recunoștință. Este aici, ăn această bună ediție (are și note), un eșantion reprezentativ despre gândurile unor scriitori pe marginea sensului strădaniei lor. Greu de ordonat aceste răspunsuri la ancheta Faclei din 1935
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
postamentul gloriei mateine, relevînd, după cum mărturisește cu franchețe exegetul, ,o amănunțită studiere a tuturor izvoarelor critice, acțiune cu mult mai dificilă decît la o primă evaluare, în lipsa unei bibliografii pe care a trebuit singur să o edificăm printr-o răbdătoare despuiere de texte pe o mare întindere risipite - și cu temerea, din inimă mușcătoare, de a nu include piese de prim ordin, dar și de a nu lua act de altele, marginale eventual, dar cu acces la o nouă direcție de
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]