1,412 matches
-
dobîndit ceea ce nu dețineam, dăruind ceea ce nu aveam, întocmai ca în poemul lui Henri Michaux și ca în predica Părintelui. N. Steinhardt m-a îngăduit, dar m-a și ademenit. M-a ademenit în vederea propriei mele regăsiri". Treptat, relațiile se destind, "însoțirea" devenind o deferentă prietenie. Ca "să respire liber" ( ne aflăm în anii crepusculari ai "epocii de aur"), tînărul îl vizitează adesea pe "părintele Nicolae" la noul său domiciliu de la Mînăstirea Rohia, iar acesta îi întoarce, plin de benevolență, vizitele
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
de spectacole, ce nu ar trebui ratate, inclusiv piesă Căldură? MARE?. după schițe de I.L. Caragiale. În piesa, prezentată joi, 1 august, ora 19:00, interpretată de actorii Daniel Hâra, Andrei Seușan, Eduard Cîrlan, umorul și bună dispoziție îi va destinde pe spectatorii dornici să petreacă timp de 1 oră, alături de renumitele personaje Lache, Tache și Mache. Într-o lume abulica și dezordonată în care sistemul de valori fluctuează la fel ca și cursul valutar, personajele lui Caragiale sunt actuale și
Căldură? MARE?, la Teatrul Unteatru. Vezi programul lunii august by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77602_a_78927]
-
moderne, atît de postromantice: "La Paris, mai mult poate ca în alte locuri, poți trăi aproape-departe de oameni ce-ți sunt dragi și pe care îi prețuiești ca pe planete paralele... Constați că relațiile cu unul sau altul s-au destins ori chiar s-au rupt și că nu doar o lună s-a scurs de cînd nu v-ați mai văzut, ci un an, un deceniu... Fără vreun motiv de răceală, efortul de a-l regăsi pe celălalt sau al
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
celor la început de drum, plini de dorința de a evolua în carieră, ghidați doar de pasiune și studiu. După aplauzele de final, curioșii se răspândesc spre ieșirea din stație, iar cei care abia sosesc văd doi tineri glumind nestingheriți, destinși după emoțiile unui recital încropit în spațiul neconvențional. În timp ce-și strâng partiturile și instrumentele, mulțumesc încurcați pentru ploaia de felicitări. Cu zâmbetul de satisfacție și eleganța muzicienilor care-și respectă ascultătorii. Și fără frica unui viitor nesigur, de
Metrou în ritm de "Bolero" by Toma Teodora Antonia () [Corola-journal/Journalistic/81077_a_82402]
-
de Mecanică. La 75 de ani, după o întreagă activitate în promovarea ingineriei, doamnei ing. dipl. Viorica Bălan i-a fost înmânată o diplomă de merit din partea domnului Mihai Mihăiță, președintele Asociației Generale a Inginerilor din România. Atmosfera a fost destinsă de doamna prof. dr. ing. Delia Perju cu cele „Șapte rețete pentru fericirea unei femei”, un eseu plin de învățăminte și o poezie care au descrețit fruntea publicului. Printre doamnele care s-au bucurat de o atenție deosebită a fost
Agenda2006-10-06-general6 () [Corola-journal/Journalistic/284828_a_286157]
-
în domeniul umanist și, cîtă vreme alternativa era ideologia oficială, mi se părea mai igienic să examinez structuri lingvistice decît să aplic politica partidului în literatură. Peste puțin timp însă, în 1965, într-un moment în care atmosfera culturală se destinsese, l-am cunoscut pe Mihai Șora, cu care am avut lungi, neuitate, convorbiri filosofice. Acestea m-au convins că metodologia strict științifică, pe cît de bine se aplică naturii, pe atît de nepotrivită este în domeniul umanistic, inclusiv în studiul
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
pentru că nu numai din cei de sus sunt așa ci și majoritatea simplilor cetățeni. Dacă nu mă credeți, Întrebați-l pe domnul profesor Cazimir, domnia sa o să vă lămurească cel mai bine, da vrem să auzim și noi, ca să ne mai destindem frunțile. Da uite că nu se termină bine una, că a și Început de mult alta. Se plânge din nou, pentru că cei mai loviți sunt și cei mai bolnavi : nu contează vârsta ; stau oamenii de zile Întregi deja la cozi
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n monturile obrajilor. Bătrâna, fără voia ei, simți că-și destinde și ea fața și-și simți buzele mișcându-se într-un zâmbet abia schițat. Ridică repede fărașul, luă mătura și se apropie. Bună dimineața, domnu... Invalidul nu-i răspunse. Se uită afară peste capul ei și piciorul de lemn începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tragă răsuflarea, părând că nici nu răsuflă. Până n-o să mai răsuflu nici eu", își spuse Cerboaica ascultând foșnetul câmpului în adâncimea zilei, și se ridică. Își șterse sudoarea cu capătul basmalei și, mișcându-și brațele-n sus să se destindă, privi în zare, pe câmp, lumina despuiată, care pâlpâia luându-i vederea. Zări, ca printr-o sticlă topită, un om venind spre ele. Venea sau se-ndepărta, sau stătea pe loc, nu se-nțelegea, pentru că era departe, și ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
este dincolo au acceptat fără temeri și speranțe, poate cu înfrigurare, căutând cheia ascunsă sub pământ. Cred că au găsit-o, poarta s-a deschis, spre intrare în alt vis. Năluca celor ce au fost pe pământ, fața s-a destins, ochii au rămas deschiși, s-au încleștat liniștile vechi, cântecul a murit în urechi, un zbor de sânziene s-a amestecat printre gene. Aștept în lumea aceasta vie o Știință a morții să se scrie!* * * * Dialog cu savanții care vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
prin locuri necunoscute și primejdioase. Se întoarse în casă și își făcu o cafea. Îi plăcea mirosul cafelei, era ca un drog pentru ea. Duse cănița aburindă la buze, încălzindu-și palmele reci. Aroma cafelei îi invadă nările. Drogul îi destinse mușchii încordați, iar întrebările se evaporară fără să mai aștepte răspuns. Ieși afară apropiindu-se de leagăn. Se așeză în el și se lăsă legănată de mișcarea aceea lină, ca o adiere blândă de primăvară. Închise ochii savurând cu înghițituri
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acrișoară de fructe de pădure prin aburii care se ridicau ca într-un dans senzual spre nările ei. Nu-i plăcea ceaiul, îi amintea de spital, alte amintiri urâte ale copilăriei, dar adora parfumul lui care o ajuta să se destindă oricât de încordată sau nervoasă ar fi fost. Parfumul acela aromat, acrișor îi reamintea de pădure. Scoase jurnalul din dulăpiorul în care îl păstra, trase scaunul aproape de măsuța la care obișnuia să scrie și începu să-i împărtășească acestuia ultimele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să-și găsească liniștea mult dorită fiind în căutarea dezlegării misterului bărbatului care apăruse și dispăruse din lumea ei, obrajii palizi care roșeau atât de ușor în cele mai nepotrivite momente. Căldura razelor, care își continuau explorarea chipului Karinei, o destinse. O toropeală plăcută îi cuprinse mintea și trupul încordat. Ciripitul vesel al vrăbiuțelor ce se jucau sărind din ramură în ramură, o readuse în prezent, oprindu-i hoinăreala prin câmpuri cu verdeață și flori parfumate, amintindu-i că trebuia să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Pentru ei am o armă la îndemână: frâna bruscă. Și cât venin aruncă asupra mea nici nu vă puteți imagina. Șoferul începu să râdă cu poftă. Karina se mai destinse puțin. - Sunteți un fin observator, dar în privința mea vă înșelați. Chiar nu sunt îndrăgostită. - Nu vreți să recunoașteți, sau încercați să vă mințiți singură că ceea ce simțiți nu e iubire. - Cum aș putea iubi un bărbat pe care nu-l
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sapiens. Dar nu ți se întâmplă mai nimic, copile? Și ce doriți Dumneavoastră să mi se întâmple, don Fulgencio? Omule, cum vrei.... Tatăl meu... Păi bine, da, să atacăm lucrurile frontal. În primul rând să-ți scoți din cap... Se destinde maestrul; vrea să-i spună că îi va scoate din cap ideea de geniu, dar amintindu-și că doar aspirând la inaccesibil poate fiecare, ajuns pe culme, să-l facă să fie accesibil, dar tace. În această clipă se ivește
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Te duci mereu la cimitir. E deprimant. Depui coroane. Coroanele sînt grele. Parcă ar fi de plumb. Și cînd vii de acolo înghețat, mort pe jumătate... PATROANA:... Dai fuga la bordel! MINISTRUL: Nu, femeie! Te duci la nait-clab să te destinzi. Să petreci, că e ziua Europei. PATROANA: Ai și fason de european. Tu și cu Venera aia a ta. MlNISTRUL: Pardon. O cheamă Otilia. PATROANA: Ba Venera. MINISTRUL: Ba nu Venera. Și apropos: de unde am luat eu boala aia? PATROANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de gazetari în jurul lui. JENI: Dar cum îi spune? MINISTRUL: Nu are decît o denumire provizorie. De aceea nici n-o știai. Cînd o să capete o denumire definitivă, or să ne-o comunice. Ha-ha-ha. Nu-i așa că te-ai mai destins? Că ai uitat de această tartoră înțepenită? Ei, hai să ne grăbim. Trebuie să ajung la cimitir. JENI: N-ați putea s-o luați și pe ea? MINISTRUL: Unde? JENI: La cimitir cu dumneavoastră. Cred că e locul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
țineau lucrările marelui cenaclu. — Bună seara, a zis timid, vă rog să mă iertați pentru Întârziere, dar... — Las-o moartă, știm noi că ai fost cu gagica la cofetărie ca să-ți faci curaj! a strigat vesel avocatul Baculovschi, Încercând să destindă atmosfera. Dar nimeni nu i-a ținut isonul, nici Ionel Manea, nici Spiridon, nici Lorena B., care citea absorbită, nici Ionela, ghemuită pe un scaun, cu privirile În pământ, nici Cristian, care stătea sobru, ai fi zis că solemn, lângă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
eram și mi se pare că nu mai sunt, Ionela. — Ce ți s-a Întâmplat? Ești palid. Intră. Scoate-ți că mașa, ești transpirat tot. Intră În sufragerie, mama nu e acasă. Acum Întinde-te pe covor și Închide ochii. Destinde-te și taci. Taci, iubitul meu. Vasile s-a lungit pe universalul covor persan din sufrageriile noastre, Îi făcea bine să stea așa, pierdut sub privirile ei, să se Închipuie copil și cum se joacă adolescentele cu el, disimulându-și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
răspuns supărat că-i o glumă de prost gust, după care și-a revenit și s-a scuzat, zicând că își dă seama că, trăind într-o asemenea țară, și-a pierdut simțul umorului. Ca să-l fac să se mai destindă, i-am spus: — Și încă m-am abținut să-ți propun să-l punem în supă. Mi-a zis să nu întind coarda. Și am plecat toți la co locviu, ticăloase întrupări ale Logosului, flecărind pe drum despre moartea scriiturii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ca oraș gazdă al Jocurilor din 1980, nu este o decizie fără miză politică. În pofida contestării datorată invaziei sovietice în Afganistan, decizia a fost motivată ca fiind o modalitate prin care relațiile dintre statele celor două blocuri (Est-Vest) se pot destinde pe parcursul desfășurării Jocurilor. Contrar așteptărilor, Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 90 Jocurile Olimpice n-au reușit să îmbunătățească relațiile dintre statele celor două blocuri, ci dimpotrivă, statele au profitat de situație pentru a-și exprima adversitatea din
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
decât la mine. Am dat un țipăt scurt. Ce s-a întâmplat? mă întrebă mama, de data asta. Am schimbat câteva priviri, dar nici nu ne trebuia prea mult ca să ne înțelegem. Am chicotit ușor și chipul mamei s-a destins într-un zâmbet. De câte ori mă apăsa vreun gând tulburător, îmi ieșea de pe buze țipătul acela ciudat. Îmi amintisem, fără să vreau, evenimente legate de divorțul meu de acum șase ani. Oare de ce țipase mama? Imposibil să-și fi amintit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de muncă, seniorii lucrează la biroul lor, Baby Bommersi, acasă, Generațiile X și Y, într-un mediu virtual sau oriunde. Din perspectiva relației dintre muncă și amuzament, seniorilor odihna le servește la încărcarea bateriilor, Baby Boomers lucrează acum ca să se destindă mai târziu, iar Generațiile X și Y nu condiționează munca de distracție sunt lucruri diferite. Casa este privită de seniori ca un loc unde stau mai multe generații, pentru Baby Boomers este un nucleu, iar pentru Generațiile X și Y
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
ai Gestapoului ori Siguranței." (pag. 382) Iată-l, de pildă, pe finul oenolog și gastronom Al.O. Teodoreanu, pe veselul epigramist și atentul prozator Păstorel - mai cu seamă cel din Hronicul Măscăriciului Vălătuc - într-un recital deopotrivă scrobit în glumă și destins în seriozitate. Invitat fiind la un mic dejun de Paul Morand, ambasadorul Franței la București, acesta se cramponează - excesiv - de pasabilul detaliu al mănușilor: "În zadar am încercat să-i explic că nici Paul, nici Helene nu dau importanță acestei
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
filme care, construite pe ficțiune și contând pe cumulul de efecte într-un timp prestabilit să te îngrozească, și cum la crearea lor contribuie maeștri ai efectelor, este cu neputință ca, văzând ce se întâmplă unuia și altuia, vesel și destins cu o clipă mai înainte, un fior de gheață să nu-ți cutreiere torsul, tâmplele să nu-ți zvâcnească. Iar dacă mai ești și sensibil, sentimente de culpabilitate, de angoasă, depresie să nu te prindă între pietrele lor de moară
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]