1,116 matches
-
Glumița este mai ales o glumă proastă; sensul depreciativ nu e inerent derivatului, dar apare ca dominant statistic: “atitudinea ministrului (...), facilă, cu glumițe nesărate” (EZ = Evenimentul zilei, 3363, 2003, 3); „ce nu mi-a plăcut la poezia ta a fost desueta glumiță cu Venus din Millo”; „poezioara de față a fost mai mult o glumiță morbidă” (poezie.ro); „poate a încercat unu să-ți facă o glumiță, unele versiuni de Outlook crapă dacă headerul mailului are multe caractere” (price.ro). Atributele
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
așa, pînă la tîrziile, adevăratele dureri. Pe latura lui livrescă, jurnalul ar putea fi interpretat, eventual, ca o rescriere a "dramelor" eminesciene din perspectiva femeilor, care tac. Mutatis mutandis, un alt fel de Dragostea nu moare. E un romantism puțin desuet, făcut din pusee de trăire "plină", sub spaima lipsei de timp, în primele caiete, foarte detaliate, analitice, dar și regretul acut al vieții ocolite de noroc, al irosirii calităților. În lumea care, în jurul tău, forfotește neîncetat, trebuie să te forțezi
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
vor fi răspunsurile pe care le vor oferi probabil, în perspectivă, creațiile sonore globale. 16. O muzică aflată între cratime își trădează, neîndoielnic, anacronismul, neavenirea în timp și spațiu. Fie că declamă ideile altora, fie că e credincios unor vremi desuete și vetuste, într-un cuvânt, revolute, compozitorul care își împrejmuiește opusurile cu cratime seamănă cu un pelerin, slujitor asiduu pe la curților feudalilor muzicii savante, amestecându-și existența-i bigotă cu aspirațiile-i eminamente "retro", prin înrobirea eului chiar până la pierderea
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
taină de la un colț de stradă începe să fie "observată cu tenacitate"; într-un birou de predare a bagajelor ți "se poate clarifica sensul vieții"; un bogătaș oferă o cină în onoarea păpușii sale, ocazie de a trăi "contrastul puțintel desuet" dintre ființele vii și "entitățile mecanice" (pe teren românesc, ne putem gândi la Urmuz); o odaie se umple subit de pălării, făcând ca invizibilul să devină vizibil; Toate ne lovesc pe la spate: - Izvoarele ce curg între frig și stupefacție. - Pieptenii
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
de "pathos de imagini" și de "plîns mătăsos". E un trubadur și un prețios: Mi-e veche inima: un menuet captiv în ceasul unei jucării. L-asculți și-ncerci în soarta lui să-l scrii altfel: să-i stingi suspinul desuet. împotrivit pe singurul său gînd, se-ntoarce-n arcuri cîntecul plăpînd și lasă semn, ca dintr-un zbor ținut, rugina lui pe degete de lut. Polen de chin pe albe cinci petale, fie-le, Doamnă, dulce nimbul pus, - și iartă
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
Mîniei". În schimb, la Hortensia Papadat Bengescu, același nume era folosit precedat de lui: "lui Mini... îi păru mai elegantă" (Fecioarele despletite); exemplele similare sînt numeroase: "familia lui Nory" (Rădăcini) etc. Formele în -ei par marcate de o elegantă ușor desueta, specifică limbii scrise, nicidecum condamnabila, dar nici de propus că normă. De fapt, scriitorul actual se simte prins între două opțiuni deopotrivă de antipatice: un lui încă perceput că masculin, situat aproape de limita greșelii și a formelor inculte, " și un
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
Lamermour", "Electra", "Indiile galante", "Othello", Italianca în Alger", tot atîtea zboruri ale lui Andrei Șerban puse la îndemîna imaginației. Luxuriantă, savantă, emoționantă, ludică, ironică, vie. Calitatea unor voci dumnezeiești este dublată de un autentic joc actoricesc. Nu se cîntă, imobil, desuet, la rampă, ci se interpretează. Există în montările acestea de operă, de cîțiva ani buni, o respirație de mare clasă, o demonstrație artistică de mare ținută în care harul este dublat de performanța actoricească. Or, tocmai ceea ce este nou, viu
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
atemporal. Ar fi putut să fie scris în perioada interbelică (afinitățile cu proza lui Anton Holban sînt evidente și ele au fost subliniate de exegeții importanți ai cărții), dar, la fel de bine, și în zilele noastre. Este un amestec bizar de desuet și modern, în care clasicismul balzacian se împletește cu tehnicile cinematografice și analiza psihologică pentru a configura superbul fundal al peregrinărilor (propriu-zise, dar mai ales cu gîndul) protagonistului, într-un spațiu mitic al Capitalei. Într-un fel, tema a fost
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
atrage atenția criticul, să nu se înțeleagă că-i neg unitatea. Dimpotrivă, o revendic! Atunci cînd recompui un puzzle, desenul lui devine de la un punct încolo foarte clar, deși încă n-ai plasat toate piesele la locul lor". O accepție desuetă a "sintezei" se leagă de prejudecata academică a excluderii "provocărilor" actualității, a "posibilităților de exprimare în presă", izgonite în subsolul desconsiderat al publicisticii, ca și cum acestea ar bloca perspectiva globală: Dacă n-o ai, dacă doar o mimezi sau - și mai
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
bagajului informativ apreciabil și a condeiului literar cu care a fost transcris, istoricul Echinoxului iese în remarcabilă măsură dezavantajat din cartea pe care am conspectat-o, din pricina mentalității inerțiale, defazate pe care o etalează. ,Filosofia" d-lui Petru Poantă e desuetă și dizgrațioasă.
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
ea permanentă sau temporară, a fost un subiect intens utilizat la Hollywood. Asupra ei părea să planeze speranța revenirii amintirilor, a cărei împlinire (declanșată de vreo traumă sau de vreun indiciu atotrevelator) reprezenta adeseori climaxul filmului. Dar amnezia a devenit desuetă destul de rapid, și a fost relegată sferei celei mai comerciale: filmul de consum și soap opera. Mai mult, la o dată recentă, tratarea amneziei de către filme a devenit incorectă politic, fiind privită ca exploatarea unei boli sau a unui handicap. Dar
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
film o capodoperă (pe DVD există comentariul regizorului Brad Mirman care recunoaște multe din greșelile comise), dar măcar aduce ceva nou în genul policier. Din punctul de vedere al figurii detectivului, lung metrajul polițist SF Eu, robotul este incredibil de desuet. În primul rând, protagonistul Del Spooner (Will Smith) e chiar detectiv, cu acte-n regulă, înrolat în poliție. Iar ambițiile lui depășesc cu mult rezolvarea unui caz de crimă, ajungându-se până la " Hai să salvăm lumea"; noroc că le face
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
nesfîrșite între diversele facțiuni literare. Există în Israel anumite școli pentru care eu sînt diavolul: ar trebui să fiu demolat, distrus, dat la o parte, pentru a face loc la ceva nou, la ceva diferit. Eu sînt genul de realist desuet, care trebuie anihilat pentru a face loc experimentaliștilor. E un lucru pe care îl înțeleg. A.R.: Dar Dvs. cum vă considerați, cum vă definiți realismul? A.O.: Eu nu mă consider un realist, eu mă simt cel mai apropiat
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
Scrise anume ca să aburească felioarele de sticlă prinse în rama unui pince-nez. Ori lucrate, precum picturile sfumato, de partea cealaltă a ceții. Iar impresia asta nici măcar nu ține de lectură. Ți-o dă, aș spune, felul lor de politețe puțin desuetă, însă îmbietoare, cînd încă nu le cunoști, ca aroma dintr-o ceașcă de Earl Gray la orele amiezii. E mica mărturisire pe care mi-a stîrnit-o o (re)apariție de care nu se lipesc, nicidecum, cuvintele nou sau vechi. Unul
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
surprinde la Chișinău este peisajul negru al ciorilor" (p. 64). Diferența dintre discursul emfatic al mândriei ,naționale", promovat de N. Costenco, și discursul sumbru, decepționist, al lui Al. Robot, e considerabilă, deși ambele datează cam din aceiași ani '30: , Ciorile desuete și dezagreabile, rupte parcă dintr-un steag de doliu, embleme și simboluri ale nenorocirii, care nu se desparte de destinul Basarabiei, sunt caracteristice pentru un oraș cu două linii de tramvai, dintre care una merge la spital și alta la
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
să aștepte plictisit următoarea melodie, doar doar l-o mai scoate din amorțeală. Dacă la asta vă așteptați, pelicula vă va dezamăgi. Dar mai ridicați ștacheta, și veți vedea ce poate un regizor supradotat să facă dintr-un gen relativ desuet. Adjectiv care acoperă și opereta care a servit drept scenariu (doar a avut premiera în 1925!), și musicalul în general. În primul, te aștepți ca personajele să schimbe replici articulându-le normal, apoi cântate. În al doilea, deja aerul de
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
silueta podurilor nu sînt definitive, par mai degrabă cîrpeli utile pentru revenirea într-un soi de normalitate grăbită, necesară. Pentru că, nu-i așa, viața merge înainte. Mi s-a părut că văd un oraș oprit pe loc, într-o modernitate desuetă. Am simțit și admirație, și vină. Am simțit că nu avem dreptul să uităm atît de repede dramele, iubirile, crimele, trădările, lașitățile, tragediile pe care le trăim, le provocăm, le suportăm. Într-o imensitate de verde crud, într-un fel
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
caracterul "științific" al Coranului, despre Raquel (eterna bursieră) sau despre ipocrizia grupului de indieni care jinduiesc la confortul Occidentului, dar îi resping valorile. În schimb, lipsite de interes literar sunt notațiile pur tranzitive sau descrierile de natură, infuzate de lirismul desuet al unor compuneri pe teme date: "Iarna s-a întors peste oraș. Pe muntele din față, pădurea are dantelării de promoroacă, din cerul plumburiu vălătuci de nori se deșiră-n căldare... Frig, fulgi răzleți (zăpada mieilor?)." Pe de altă parte
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
preamărit de fiecare dată când se scrie despre el. Tocmai pentru că bănuiesc că un film-capodoperă nu se lasă interpretat cu una, cu două și nici nu e epuizat în una sau două exegeze. Fie-mi permis să parafrazez un slogan desuet și să-i dau conotații pozitive: "}ara și poporul rus/ Bucurie mi-au adus". Pe bune, deoarece Consiliul Cinematografiei Ruse sau așa ceva a scos pe DVD - cred eu - versiunea necenzurată a lui Andrei Rubliov (1969), care e acum disponibilă la
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
morții bărbatului ei bolnav, care i-a fost "promisă" înainte de căsătorie, dar care întârzie cu încăpățânare să mai vină, căci, constată cu cinism naratorul, "domnul Rotaru tot nu renunțase la ticul acela agasant, la obiceiul acela puțin ridicol și evident desuet de a nu se da bătut în fața morții". Forma concretă și derizorie a acelei libertăți la care visează femeia sunt cutiile de ness pe care le strânge pentru a le bea din prima zi a presupusei văduvii. Pentru toți membrii
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
mai bine persoana pe care o picta, cu atât și pictura era mai izbutită. In chipurile reprezentate reușea să vadă trăsăturile definitorii ale personalității, reprezentându-le de multe ori cu o anumită solemnitate discretă. Chiar dacă aceasta ar putea părea astăzi desuet, pictura lui Aurel Vasilescu, om de o distincție deosebită, este dominată de cultul frumosului, fie el al naturii, al oamenilor sau al orașului, de reverența față de trecut și față de parfumul său. Casele vechi pictate de el, bisericile de țară, cu
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
cumva atari calități se impun de la sine creînd o autoritate inefabilă? A nu recunoaște, în cadrul criticii noastre de azi, cîteva personalități de indenegabilă autoritate, în felul în care am schițat-o mai sus, ne temem că disimulează nostalgia unui autoritarism desuet. A trecut vremea criticului cu mînă de fier, în numele unui cod dogmatic, ca și cea a monopolizării criticii de către o singură persoană cu discurs apodictic. Năzuim la o autoritate liberală, flexibilă, favorabilă dialogului, atît cît e cu putință să acceptăm
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
denigratorul de popoare străine. Pe când în România ni se atrăgea atenția în chip foarte serios, încă din anii ’90 ai secolului trecut, de către intelectuali subțiri - ajunși apoi, unii dintre ei, înalți demnitari de stat - că Eminescu este complet revolut, învechit, desuet, că era bun de pus între paranteze (în „debara”) și că, în niciun caz, România nu putea visa la NATO și la UE pe buze cu „autohtonistul”, „antioccidentalul” și „xenofobul” Eminescu! Iar ideea că Eminescu nu mai este citit este
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
plin, textul și melodia pentru a le transmite și ascultătorului, pentru a înfiripa acele vibrații estetice care leagă interpretul de ascultător. Televiziunea și Internetul au schimbat mult gustul pentru valorile artistice clasice. A devenit spectacolul de muzică populară un gen desuet? - Sunt convinsă că în ce privește muzica, gustul se poate forma. În perioada profesării mele la Radio Novi Sad, în toate programele și în toate limbile în care transmitea programe muzicale acest post de radio se oferea ascultătorilor muzică selectă, aparținând tuturor
Talente avem, tineri muzicieni români instruiţi, cu academii, avem, dar ceva ne lipseşte [Corola-blog/BlogPost/93993_a_95285]
-
mîine? Ce scriu eu în jurnalul acesta, va mai putea oare interesa? Dacă se schimbă lumea fundamental, literatura asta nu va mai avea rost. Pentru cunoașterea omului, vor fi poate mijloace mult mai sigure, mai pătrunzătoare decît superficialele mele autoanalize desuete (științele vor schimba cu totul perspectivele actuale; iar metafizica însăși și noile așezări politico-sociale vor determina o altă înțelegere a omului; lucrul se spune de toată lumea, dar mi-l spun și eu mie). Și, la urma urmii, nu știu dacă
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]