355 matches
-
Cu blândeață/ Grea și multă/ Nu prelude! Ce se-aude/ Doar e vântul/ Cu al său șuier?/ Ba, e cântul/ Unui fluier!" (p. 52-55). Simțul poetic al naturii nu are deocamdată suficientă experiență de transpunere artistică. Un limbaj pre-eminescian emană desuetudine: "Luna-i tristă și moroasă/ Decât ea mai trist sunt eu/ Tristă-i inima din mine/ Trist e suflețelul meu" (p. 26). Câte un crochiu stângaci, parcă de album sentimental, bate spre Alecu Văcărescu: "Am cercat o mândră floare/ Fruntea
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
convingă fără să deruteze. Nu a căutat concluzii parțiale ci, precum cel mai "ingrat" dintre discipolii lui, un specific. O aceeași unitate de măsură, supusă periodic revizuirii, de la origini pînă în prezent. Dincolo de judecățile exagerate, de o anume forțare a "desuetudinii" ce refuza să vină (ca în cazul lui Caragiale), a reușit să producă, în critică, fenomenul pe care genetica îl numește "mutație mută": o mutație care alterează structura, dar păstrează intactă funcția. Așa, schimbînd forme după forme, într-un efort
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
Să fie un efect al „studiului” său despre Eminescu? Sau, mai plauzibil, al modernizării accentuate a gustului literar în Transilvania, inclusiv la Blaj, după 1900, care a făcut ca vechiul model cultural, bazat pe erudiție și factologie, să cadă în desuetudine? De-o fi una, de-o fi alta, se cade spus că ediția de față a „studiului” său, prima integrală din 1891 încoace, e binevenită. Cu atât mai mult cu cât este o ediție științifică, înzestrată cu un aparat critic
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
calitate și finisaje impecabile, iar ineditul apare o dată cu ambalajul deosebit: tricoul este livrat într-un borcan, alături de un mic fuior de lemn. Allkimik Allkimik este un atelier de fotografie clasică apărut ca răspuns la ubicuitatea imaginii digitale și căderea în desuetudine a ideii de fotografie ca obiect. Atelierul propune o alternativă la avalanșă de pixeli generată de democratizarea mediului, prin promovarea tehnicilor tradiționale, alternative de realizare de imagini fotografice. Allkimik propune servicii de imprimare analog, alb/negru sau cibachrome, gumă arabica
Branduri 100% romanesti la Bazar BUCHAREST GreenSounds FESTIVAL [Corola-blog/BlogPost/98589_a_99881]
-
avantaj: n-am mai auzi la televiziuni calfele comuniste debitând cu aplomb versetele resentimentare ale noului fundamentalism de stânga. Prin corectitudinea politică, ne aflăm la un pas de legiferarea unor aberații. Ideea de tradiție și moștenire culturală a căzut în desuetudine, surpată sub presiunea spiritului de haită agresiv al celor pentru care istoria începe o dată cu ei. Așa s-a ajuns ca nobila misiune a editorului să se fi evaporat dintre preocupările noii generații de intelectuali. Obișnuiți cu succesul imediat - pe cât de
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
nu se mai află în viață. Revista România Mare preia ștafeta revistelor celor mai rău famate din "epoca de aur" pe care le-am amintit. Portdrapelul său e Corneliu Vadim Tudor, promotor al unei isterii șovine, antieuropene, de o vădită desuetudine, învigorată însă chiar de simțămîntul subiacent al pierderii de teren. Neoprotocronismul caută felurite alianțe, unele pitorești în excentricitatea lor prețios-diletantă: Un caz interesant îl reprezintă poetul naționalist Ion Gheorghe, trecut cu arme și bagaje în grupul tracologilor deopotrivă amatori și
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
lovitură cu capul dată unui arbitru croat în timpul unui meci amical. Stadionul din Lutenblag (Lutenstaad) a fost construit în 1985, în speranța că Molvanîa va fi gazda meciurilor din World's Cup în 1994. Din păcate, speranța a căzut în desuetudine, și la fel și terenul, care n-a mai fost întreținut. Conceput pentru 80.000 spectatori, stadionul găzduiește acum concerte rock și spânzurări publice. ș...ț Un erou al poporului! Cel mai faimos sportiv al Molvaniei, pentatlonistul Hzerge Voldarj s
Santo Cilauro, Tom Gleisner and Rob Sitch Molvanîa by Silvia Colfescu () [Corola-journal/Journalistic/8105_a_9430]
-
Facultatea de fizico-chimice și Conservatorul din București. Personalitate marcantă a vieții muzicale, a fost membru în juriile concursurilor și festivalurilor naționale și ale unor festivaluri din Bulgaria, Cehoslovacia și Polonia. Este autorul mai multor șlagăre de muzică ușoară, căzute în desuetudine după răspândirea muzicii beat: „De-ar ști marea“, „Luna la Mamaia“, „Mambo, mambo“, „Merit eu“, „Ne cheamă ritmul să dansăm“, „Strada Speranței“. A compus muzică pentru spectacole de revistă - „Nevestele vesele din Boema“ (1978), „Expres Melodii“ (1982), „Artiștii și boema
Agenda2005-51-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284528_a_285857]
-
lui Molero, construită asemeni unui mozaic, așteaptă să fie descoperită și continuată de noi generații de cititori care să-i afle sensuri noi, întregind-o și îmbogățind-o cu noi valențe. În opinia scriitorului, deși timpul aruncă multe lucruri în desuetudine, totuși altele își păstrează valabilitatea, continuând să existe și să reziste. O dovadă este succesul real de care s-a bucurat romanul de la apariție și până în prezent, fiind publicat în zeci de ediții succesive și tradus în unsprezece limbi, succes
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
chiar realitatea" (Poezia ca o Cale). Magda Cârneci nu se sfiește, prin urmare, să repună în discuție rolul misionar, deopotrivă mistic și social, al poetului, cetățean al patriei sale, dar și al universului, iar aceste atribute sunt neatinse de colbul desuetudinii. Autoarea trăiește, pe multiple octave ale rostirii, fervoarea clasicizantă a unui lirism revoluționar, ca intenționalitate, în care, postmodern, se află încrustată și pletora unor reminiscențe (începând cu cele eminesciene), spre a reface o istorie a compartimentului patetic al poeziei noastre
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
acest vast și cuprinzător concept, drept ceva prăfuit și bun de aruncat. într-o lume plictisită de toate, precum cea în care trăim, vocea gânditorului cheamă la încredere și la optimism valoric. Mă tem că este deci aproape condamnată la desuetudine. Și totuși, în măsura în care istoria filozofiei românești este - pentru a folosi cuvinte mari - o realitate și nu o ficțiune - ceea ce mă tem că ar susține chiar o serie de voci autorizate de la noi și de aiurea -, în aceeași măsură scrisul entuziastului
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
obștii moderne, stigmatizată de o drastică relativizare a valorilor, care se plasează, după cum arată Jean Baudrillard, într-o regiune "a celei mai slabe definiri a lor, a entropiei lor maxime". Valorile morale nu fac excepție, ci, din contra, alunecă în desuetudine, în ambiguitate, în dezagregare, într-un chip ce reverberează un impas al întregii axiologii. Care e reacția analiștilor, care e postura reflecției filosofice față de această stare de fapt? Fiind un prilej inconturnabil al filosofiei de totdeauna (Nietzsche, de pildă, sublinia
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
seama unei parodii a patriotismului: țara noastră va avea un viitor de aur dacă vom muri cu toții pentru ea! În lectura noastră postmodernă, capabilă să ia totul în derâdere, mesajul este complet deturnat, nu doar deviat. În aceasta constă farmecul desuetudinii: să-și conțină propria parodie. Posteritatea lui Bolintineanu stă mai bine, e mai vie în Levantul lui Mircea Cărtărescu decât în textul reeditat al autorului. Manoil, personajul de roman, bântuie imaginarul colectiv, personaj proiectat sub forma poetului sentimental alături de alte
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
voios, de pionier al poeziei românești. Simțindu-se singur, fără concurență, poetul scrie tot ce-i trece prin minte, așa cum alții cântă în baie. S-a demonstrat, de multă vreme, că personificarea este una dintre figurile de stil căzute în desuetudine. Ionel Câmpeanu tocmai personificarea o cultivă cu insistență, ceea ce face ca versurile sale să aibă deopotrivă ceva vetust și pueril: „Vânturile cu buze de muguri / Suflă în fluierele codrului“; „Mi-a povestit poiana, / Stejarii mi-au cântat“; „Tot mai zbuciumate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
panta vieții; / dar, coborâm greu!“ etc. Sunt sute de asemenea constatări, fără nici o valoare lirică. Foarte rar apare câte un licăr de poezie, dar și acela ține de un mod romanțios de a privi viața, de multă vreme căzut în desuetudine. Printr-o coincidență, tot în aceste zile a apărut la Arena originalul volum SMS-uri de dragoste, realizat și prefațat de Cecilia Caragea. În cuprinsul lui găsim mostre din mesajele pe care și le trimit îndrăgostiții în vremea noastră prin intermediul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
gust, acest stil nu dă rezultatele pe care le dă în poezia argheziană. Strofa citată provine dintr-un poem intitulat Bătrânul cer, care se bazează pe o neinspirată personificare a cerului. Personificarea, în general, a căzut de multă vreme în desuetudine (o mai folosesc doar autorii de fabule), dar personificarea cerului, în special, are ceva inadecvat și grotesc, fiind un fel de diminutivare a măreției. Este vorba, de fapt, de o greșeală de gândire poetică, din care derivă și alte reprezentări
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
câte o irizație de poezie: „Cu o batistă de fluturi / Am șters gârla / De lacrimile / Primei copilării.“ Când se întâmplă însă așa, avem, din nefericire, prilejul să constatăm că el este adeptul unei poezii romanțioase, căzute de multă vreme în desuetudine. Poate tocmai de aceea se chinuiește să imagineze tot felul de situații imposibile. Speră că astfel își modernizează stilul. Nu și l modernizează. Reușește doar să ne amuze și, uneori, să ne sperie cu câte o imagine lugubră, de genul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
visurile mele aproape să te cheme...“ Le-a scris Gheorghiță țarălungă, un autor din vremea noastră, care n-a asimilat nimic din poezia românească scrisă în secolul XX. Până și cuvântul „amor“, căzut de aproape o sută de ani în desuetudine, este utilizat de el cu dezinvoltură: „A căzut o lacrimă când ți-am trimis un gând / Și-un vis, ca dintr-o altă lume, m-a amăgit c-un dor; / O tainică chemare mă-ndeamnă suspinând, / Mă va-nșela - a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este aspră, dar este lege". Oricât de aspre ar fi canoanele, care pentru biserică au putere de lege, ele trebuie nu numai respectate, dar și aplicate în întregime. O lege civilă poate fi abrogată, fie printr-una nouă, fie prin desuetudine sau neîntrebuințare obștească. Același principiu ar trebui aplicat și canoanelor bisericești, cari se-nțelege nu au caracterul perpetuității ca dogmele, ci ele sunt mărginite în timp și spațiu. Aici însă stă fundamentalul rău al bisericii ortodoxe, că ea și-a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un sinod ecumenic. Romano-catolicii însă, ulterior celor 7 sinoade ecumenice, au mai adăugat câteva dogme. Deosebirea între dogme și canoane este aceasta: dogmele sunt eterne și nesusceptibile de desființare și modificare sau adăugire, pe când canoanele, mai ales cele căzute-n desuetudine și cele care nu mai corespund realității și timpului de astăzi, pot fi abrogate sau chiar să creeze altele noi, însă de tot către un sinod ecumenic și nicidecum de unul local. 224 Adam = pământ 225 În numărul trecut al
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de rebut inofensiv. Citind o mulțime de încercări literare de toate calibrele ale unor autori de diferite vârste și inegală pregătire, am întâlnit destule cazuri care asociază limbajul poetic neapărat unor forme de exprimare specială, "poetică" de obicei de o desuetudine crasă, forme ce nu se regăsesc în limba vie, vorbită de respectivii autori. Dezgustul cititorului modern, și așa rebel, și așa intolerant astăzi cu ideea de poezie, și așa justificat prin lipsa reală de timp, se adâncește. Pentru poezie, care
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
lui își stinse. Căldura mingiii mele răceala îi atinse/ Și ca să-mi poarte dorul, aripile-și întinse...". în fine, sentimental, cea de a doua poezie, Doamna în verde are în toată desfășurarea ei, câteva lucruri frumoase, dar și, cât cuprinde, desuetudine în exces și un ligament precum trupu-ți (care la alții, din păcate foarte mulți, perseverează în chipu-ți, plopu-ți, timpu-ți, și mă mir că nu-i deranjează cum sună!). Mai mult reproș nu v-aș aduce, deocamdată, căci pastelul dvs.
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
obicei încuiate, șterse și inexpresive sub unghi histrionic, ducînd lipsă de acea vîna extrovertită fără de care retorica se preschimbă într-o anostă trăncăneală. Și atunci, întorcîndu-ne de la Cicero către lumea contemporană, merită să ne întrebăm de ce oratoria a căzut în desuetudine, îngroșînd rîndurile artelor despre care ne-am obișnuit să vorbim cu acea politețe stinsă ce se cuvine de obicei disciplinelor răposate. De ce pînă și oamenii cu înclinație oratorică simt că înzestrarea lor nu mai are astăzi nici o trecere? Sînt cel
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
și peste o sută cincizeci de la aceea a lui Krîlov. Ei au fost ultimii mari autori de fabule. La noi genul a mai rezistat până spre sfârșitul secolului 19, datorită lui Grigore Alexandrescu. La începutul secolului douăzeci căzuse deja în desuetudine... Ionel Gologan vrea să relanseze fabula. El este încurajat, în această întreprindere de Gheorghe Bulgăr și de Nicolae Balotă, cărturari de seamă, care nu se știe din ce cauză îl laudă cu multă convingere. "Ionel Gologan - afirmă Gheorghe Bulgăr - îmbogățește
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
instituții în care vor ajunge, de altfel, și operele lor, după cum Marinetti însuși a ajuns... academician. Ne putem, în fond, regăsi în ele ca participanți - și încrezători, și relativizant-sceptici - la o secvență, nu lipsită astăzi de un anume farmec al desuetudinii, desfășurată în câteva acte din "marele teatru al lumii".
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]