283 matches
-
mesaj heideggerian menține trează reflecția (auto-reflecția), dar neagă rostul oricărui "umanism" care întrupează un model de antropologie filosofică; și aceasta, poate pentru că un asemenea model pornește de la o negare a omului (în termenii de aici, de la concentrarea lui într-o determinație, o însușire specifică) și sfârșește în idolatria "omului esențial" determinat ca animal rationale. Rezultatul unui asemenea discurs este, am putea spune urmând gândul heideggerian, uitarea ființei: a ființei în sine și a ființei omului. Prin jocul modelelor de reconstrucție a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ființei umane într-o trăsătură de esență: de aici subordonarea formală față de modelul antropologiei filosofice. Desigur, încadrarea este motivată dacă, pornind de la postularea esenței omului, demersul continuă către forma unei "teorii" care are ca principiu această postulare și care desfășoară determinațiile existenței umane. Gândit formal, prin raportare la operațiile sale, prezente, într-o anumită măsură, în demersurile lui Max Scheler și ale altor filosofi contemporani interesați de problema omului, modelul antropologiei filosofice se structurează în funcție de două operații: a) postularea unei "naturi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ale schimbului; sentimentul diferenței sociale și al bogăției și sărăciei. Marx ne ajută în demonstrația noastră, în jurul apariției mai târzii a monedei metalice și în dezbaterea despre rolul important al mărfurilor obișnuite în apariția monedei. "Banii se pot manifesta în determinația de măsură și de element general al valorilor de schimb, fără să se fi realizat în celelalte determinații ale lor, deci și înainte de a fi luat forma de bani de metal"374. Banii au apărut cu mult înainte de apariția formei
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
consideră banii ca fiind semnul universal al valorii, stabilită în funcție de efortul depus pentru producerea unei mărfi. Marx arată: "Ei (banii n.n) devin o marfă ca oricare alta, dar în același timp nu sunt o marfă asemenea celorlalte mărfuri. În pofida determinației lor generale, ei pot fi schimbați asemenea celorlalte obiecte capabile de a fi schimbate. Ei sunt nu numai valoare de schimb generală, ci totodată o valoare de schimb particulară alături de alte valori de schimb particulare"412. În legătură cu banii, Marx sesizează
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
și libertate, Editura Enciclopedică, București, 1995, p. 68. 338 Vezi Victor Jinga, Moneda și problemele ei contemporane, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, vol. I, p. 112. 339 Marx consideră de asemenea că moneda are două funcții: "Banii se pot manifesta în determinația de măsură și de element general al valorilor de schimb..:". Vezi Karl Marx, Bazele criticii economiei politice, Editura Politică, București, 1972, p. 127. 340 Vezi și Marcel Mauss, Eseu despre dar, Editura Institutul European, Iași, 1993, pp. 72-75. 341 Nigel
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
înțelesul celor vechi, a căror împărțire a cunoștinței în [... ] a fost renumită) sau, păstrând acest nume, să-l împărțim cu filozofia speculativă și să luăm estetica parte în sens transcendental, parte în semnificație psicologică. {EminescuOpXIV 379} iară nu ca o determinație atârnătoare de ele, și este o reprezentație apriori care neapărat trebuie să se sumită drept temei fenomenelor exterioare. Pe această necesitate apriorică se-ntemeiază certitudinea apodictică a principiiilor geometrice și posibilitatea construcțiilor ei apriorice. Dacă această reprezentație a spațiului ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
există ș-o altă reprezentație subiectivă referită la ceva exterior care s-ar putea numi apriori obiectivă. Drept care această condiție subiectivă a tuturor fenomenelor exterioare nici mai poate fi comparată cu vro altă. Gustul unui vin nu se ține de determinațiile obiective ale vinului, al unui obiect considerat chiar ca fenomen, ci de natura particulară a simțului la subiectul care-l consumă. Colorile nu sânt proprietăți ale corpurilor de intuițiunea cărora ele ar atârna, ci numai modificațiuni ale simțului vederei, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acolo reprezentația întreagă nu poate fi dată prin noțiuni (cari conțin numai reprezentații-părticele), ci trebuie să se-ntemeieze pe intuițiune nemijlocită. CONCLUZII DIN ACESTE NOȚIUNI Timpul nu este ceva ce-ar subsista de sine sau ar adera lucrurilor ca o determinație obiectivă a lor, care ar rămâne prin urmare chiar dac-am face abstracție de la condițiile subiective ale intuițiunei lui; căci în cazul întîi ar fi ceva care, fără obiect real, ar fireal. Al doilea, dac-ar fi o determinație sau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o determinație obiectivă a lor, care ar rămâne prin urmare chiar dac-am face abstracție de la condițiile subiective ale intuițiunei lui; căci în cazul întîi ar fi ceva care, fără obiect real, ar fireal. Al doilea, dac-ar fi o determinație sau o ordine aderentă lucrurilor însuși, ca asemenea n-ar putea premerge obiectelor ca condiție a lor, nici ar putea fi cunoscut și intuit apriori prin teze sintetice. Aceasta din urmă însă [se*] poate efectua, daca timpul nu este decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mele se urmează", dar nu va să zică alt decât [că] noi avem conștiință despre ele numai în felul aceasta, al consecuțiunei în timp, adică în forma simțului nostru interior. Pentru aceea însă timpul nu e nici ceva de sine însuși, nici o determinație obiectiv atribuită lucrurilor. {EminescuOpXIV 385} la un loc sânt forme pure a toată intuițiunea sensibilă și printr-asta fac cu putință axiome sintetice apriori. Dar aceste izvoare de cunoștințe apriorice (numai condiții ale sensibilității fiind) își determinează prin asta hotarele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noțiuni intelectuale pure însă este ceva ce nici se poate construi într-o icoană, ci este numai sinteza pură, conform unei reguli de unitate după noțiuni pe care o exprimă categoria, și este un product transcendental al imaginației, care atinge determinația simțului intern în genere după condițiile formei ei (a timpului) în privirea tuturor reprezentațiilor întru cât acestea sânt să se împreuneze într-o noțiune apriori și conform cu unitatea apercepției. {EminescuOpXIV 421} Făr-a ne opri la o disecțiune uscată și fastidioasă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simultaneitatea determinărilor uneia cu determinările celeilalte, după o regulă generală. 6. Schema posibilității este coordonarea sintezei unor reprezentații deosebite cu condițiile timpului în genere (d. es. fiindcă determinații opozite nu pot fi într-un obiect deodată, ci numai dupăolaltă), așadar determinația reprezentărei unui obiect într-un timp oarecare. 7. Schema realității este esistența într-un timp cert. 8. Schema necesității este esistența unui lucru în toți timpii. Se vede dintr-acestea toate cum că schema fiecărei categorii conține și închipuiește următoarele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
următoarele: schema mărimei = producerea (sinteza) timpului însuși în aprehensiunea succesivă a unui obiect, schema calității == sinteza senzației (apercepție cu reprezentație a timpului sau împlerea timpului), schema relației e raportul percepțiilor între ele în orice timp (adică după o regulă a determinației de timp), în fine schema modalității și a categoriilor ei conține timpul însuși, ca pe un correlatum al determinațiilor unui obiect, dacă și cum el aparține timpului. Schemele nu sânt prin urmare alt nimic decât determinații apriorice și după reguli
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezentație a timpului sau împlerea timpului), schema relației e raportul percepțiilor între ele în orice timp (adică după o regulă a determinației de timp), în fine schema modalității și a categoriilor ei conține timpul însuși, ca pe un correlatum al determinațiilor unui obiect, dacă și cum el aparține timpului. Schemele nu sânt prin urmare alt nimic decât determinații apriorice și după reguli ale timpului, și în ordinea categoriilor ele țintesc la șirul timpului, la cuprinsul, la ordinea și la resumțiunea lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sensibile, o însemnătate, însă numai logică, adică semnificația unității numai a reprezentațiilor, cărora însă nu li se dă nici obiect, prin urmare nici însemnătate care ar putea să reprezinte noțiunea unui obiect. Așa de es., dacă s-ar abstrage de la determinația sensibilă a persistenței (Beharrlichkeit) și s-ar zice substanță, atunci acest nume n-ar însemna decât ceva care s-ar putea cugeta ca subiect (fără însă de a fi predicat la altceva). Din această reprezentație nu pot face nimic, fiindcă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
1. Regresia și corelația / 297 8.1.2. Valori așteptate (prezise) și observate ale lui Y / 306 8.1.3. Coeficienții de regresie / 306 8.1.4. Intervalul de încredere pentru coeficientul de regresie / 307 8.1.5.Coeficientul de determinație / 308 8.1.6.Coeficientul de corelație / 309 8.1.7.Condiții de aplicare a regresiei / 310 8.1.8. Etape în construcția unui model de regresie / 313 8.2. Regresia logistică / 321 8.2.1. Interpretarea coeficienților regresiei logistice
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
coeficienții standardizați (beta) este următoarea: creșterea cu o abatere standard pe scala variabilei independente este însoțită în medie cu o creștere cu beta abateri standard pe scala variabilei dependente, celelalte variabile fiind ținute sub control. 8.1.5.Coeficientul de determinație Așa cum am menționat, scopul construcției unui model de regresie este de a explica variația dependentei. În afară de coeficienții de regresie care măsoară impactul fiecărui predictor, avem nevoie și de o măsură globală a gradului în care variația dependentei este explicată de
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
F)<0,05, ipoteza de nul se respinge și se acceptă ipoteza conform căreia modelul îmbunătățește semnificativ predicția valorilor lui Y. 8.1.6.Coeficientul de corelație Coeficientul de corelație Bravais Pearson, notat cu r, reprezintă radical din coeficientul de determinație. r este adimensional și are valori între -1 și +1. Valorile apropiate de 1 indică o corelație puternică pozitivă, cele apropiate de -1 indică corelație puternică negativă, iar cele apropiate de 0 indică independența dintre variabile. În SPSS putem calcula
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
dacă Vx = Vy = 1 [7] Dacă o variabilă poate fi exprimată ca o funcție liniară a celeilalte, ca în Y = a + bX (sau ca o combinație liniară a celeilalte), coeficientul de corelație va fi 1 sau -1 și coeficientul de determinație va fi 1. Dacă cele două variabile sunt independente din punct de vedere statistic, mărimea corelației va fi 0. Altfel, mărimea lui r va varia între 1 și -1 (dacă distribuția este bivariată, media, variația și corelația dintre ele vor
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
sau prin ahileicul lumii divine ar putea fi măcar o etapă, poate neîncheiată, din cercetarea pe care credem că întreprins-o Platon asupra valorii rostirii și stăpânirii adevărului, chiar și în forma simbolică a cuplului homeric. O dată ce ne-am lămurit determinațiile conceptelor studiate, reținând pe „coloana” ahileicului rostirea adevărului, incapacitatea minciunii, iubirea față de cel îndrăgostit, accesul nemijlocit la idei și uitarea de sine (am putea-o numi, într-un limbaj care se îndepărtează de textul platonician, dar nu și de prototipul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a mai fi contestată, în cea de-a doua parte a dialogului Omul politic, în ce privește auxiliarii regimului politic și la tipurile de constituții. Cu toate că este mai ușor de arătat, procedura este greu de atins. Ceea ce este esențial dincolo de conținuturile și determinațiile acestor diviziuni este ideea că domeniul politic poate fi determinat pe cale pur rațională. În sens mai larg, toate diseminările în părți care sunt specii și care aparțin în mod natural și esențial genului sunt circumscrise ideii implicite că fiecare specie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
semnificațiilor mai degrabă decât a termenilor. Prima încercare de definire, cu toate că este foarte convingătoare, eșuează: relația dintre conducător și cei conduși este mai mult decât relația dintre un păstor și turma sa. Deși fusese determinat foarte precis și univoc, această determinație nu este una semnificativă. Prin urmare, intenția e clară: modelul trebuie să fie descriptiv și prescriptiv, să poată fi folosit și pentru a construi, nu doar a identifica un bun om politic. Pentru a depăși impasul, Platon recurge la un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
perioada cât lipsește, dar le poate schimba când revine. În lipsa altui criteriu sau sistem de referință, decizia politică are autonomie infinită. De data aceasta putem urmări mai îndeaproape deturnarea intențiilor: omul politic a fost definit într-un sens relativ și determinația lui e graduală (el e mai bun decât ceilalți). Foarte încrezător într-o ordine naturală care duce cu necesitate înspre adevăr, dreptate și frumos, Platon consideră că deciziile acestui om sunt cu necesitate juste. El scapă din vedere greșeala politică
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Editura Polirom, Iași, 2004, 565 p. Una dintre tendințele pozitive, legice și constante ale evoluției istorice a psihologiei o reprezintă trecerea succesivă și treptată de la studiul omului abstract, în afara contextelor specifice de viață și activitate, la studiul omului real, în determinațiile și ipostazele sale naturale, firești și, implicit, diversificarea ariei problematice și a ramurilor științifice de profil. Printre cele mai noi domenii și ramuri ale acestui proces de diversificare, dar cu ascendența cea mai viguroasă, se numără psihologia organizațional-managerială. Diferențierea și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
90 4.3. Descendența cognatică 92 4.4. Sistemul terminologic parental. Caracterizare generală și tipologii 93 Capitolul 5 Social și psihosocial în alegerea partenerului conjugal. Piața maritală 5.1. De la opțiunea altora la opțiunea proprie. Dragostea romantică 99 5.2. Determinațiile sociodemografice ale alegerii partenerului. Homogamie și heterogamie 102 5.2.1. Vârsta 103 5.2.2. Statutul socioprofesional 105 5.2.3. Rasă, etnie și religie 107 5.2.4. Homogamia spațio-geografică. Proximitate și selectivitate 109 5.3. Mecanisme psihosociale
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]