544 matches
-
sau la alte asemenea recomandări ori precizări care să indice preferințe sau să restrângă concurența. Caracteristicile tehnice și parametrii funcționali vor fi prezentați în cadrul unor limite (pe cât posibil) rezultate din breviarele de calcul și nu vor fi date în mod determinist, în scopul de a favoriza un anumit furnizor (producător). C. DETALII DE EXECUȚIE Detaliile de execuție, parte componentă a proiectului tehnic de execuție, respectă prevederile acestuia și detaliază soluțiile de alcătuire, asamblare, executare, montare și alte asemenea operațiuni privind părți
EUR-Lex () [Corola-website/Law/279964_a_281293]
-
o ramură a matematicii și fizicii moderne care descrie comportamentul anumitor sisteme dinamice neliniare, a acelor sisteme care prezintă fenomenul de instabilitate numit sensibilitate față de condițiile inițiale, motiv pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung (deși se conformează legilor deterministe) este imprevizibil, adică aparent haotic (de unde și denumirea teoriei). a fost formulată de Edward Lorenz în 1960. Savantul spunea, "Un fenomen care pare a se desfășura la întâmplare, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris
Teoria haosului () [Corola-website/Science/311971_a_313300]
-
numită și "efectul fluturelui". Mici modificări ale condițiilor inițiale (cum ar fi rotunjirea numerelor cu care se lucrează) au ca efect rezultate haotice, făcând ca anticiparea efectelor pe termen lung să fie imposibilă. Acest lucru se întâmplă chiar dacă sistemele sunt deterministe, ceea ce înseamnă că comportamentul lor viitor este determinat în întregime de condițiile inițiale, fără intervenția altor elemente aleatorii. Cu alte cuvinte, natura determinista a acestor sisteme nu le face predictibile. Acest comportament este cunoscut sub denumirea de “haos determinist”. Comportamentul
Teoria haosului () [Corola-website/Science/311971_a_313300]
-
sunt deterministe, ceea ce înseamnă că comportamentul lor viitor este determinat în întregime de condițiile inițiale, fără intervenția altor elemente aleatorii. Cu alte cuvinte, natura determinista a acestor sisteme nu le face predictibile. Acest comportament este cunoscut sub denumirea de “haos determinist”. Comportamentul haotic a fost observat în laborator pe o varietate de sisteme care include circuite electrice, lasere, reacții chimice oscilante, dinamica fluidelor și aparate magneto-mecanice și mecanice, dar și în simulări virtuale ale proceselor haotice. Una dintre aplicațiile cele mai
Teoria haosului () [Corola-website/Science/311971_a_313300]
-
Aici se disting două tipuri: Mai multe detalii despre diferențele dintre modelele Mealy și Moore, precum și despre utilizarea lor, se pot găsi în nota tehnică externă O altă distincție care se face între automatele finite este cea între automatele finite deterministe (AFD) și cele nedeterministe (AFN). În automatele deterministe, din fiecare stare se poate efectua exact o singură tranziție pentru fiecare intrare posibilă. În automatele nedeterministe, pentru o anumită stare și o anumită intrare, pot fi mai multe tranziții posibile, sau
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
despre diferențele dintre modelele Mealy și Moore, precum și despre utilizarea lor, se pot găsi în nota tehnică externă O altă distincție care se face între automatele finite este cea între automatele finite deterministe (AFD) și cele nedeterministe (AFN). În automatele deterministe, din fiecare stare se poate efectua exact o singură tranziție pentru fiecare intrare posibilă. În automatele nedeterministe, pentru o anumită stare și o anumită intrare, pot fi mai multe tranziții posibile, sau chiar nici una. Această distincție este relevantă în practică
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
Un proces stohastic, sau uneori proces aleatoriu, este contrarul procesului determinist (sau sistem determinist) considerat în teoria probabilităților. În loc de o singură realitate posibilă despre cum pot evolua procesele în timp (așa cum este cazul soluțiilor unei ecuații diferențiale ordinare, de exemplu), într-un proces stohastic există o incertitudine în evoluția viitoare descrisă
Proces stohastic () [Corola-website/Science/298313_a_299642]
-
Un proces stohastic, sau uneori proces aleatoriu, este contrarul procesului determinist (sau sistem determinist) considerat în teoria probabilităților. În loc de o singură realitate posibilă despre cum pot evolua procesele în timp (așa cum este cazul soluțiilor unei ecuații diferențiale ordinare, de exemplu), într-un proces stohastic există o incertitudine în evoluția viitoare descrisă de distribuții de
Proces stohastic () [Corola-website/Science/298313_a_299642]
-
cu o unică desfășurare. Multiple-lumi, cu toate acestea, interpretează realitatea că pe un copac cu multe ramificații, în care fiecare posibil rezultat cuantic este realizat. Interpretarea multiple-lumi împăca observarea evenimentelor non-deterministe, cum ar fi dezintegrare radioactivă aleatorie, cu ecuațiile complet deterministe ale fizicii cuantice. Potrivit interpretării cu mai multe lumi a lui Hugh Everett fiecare eveniment, chiar microscopic, este un punct de cotitură; toate istoriile posibile alternative există în realitate. În 1967, Andrei Saharov a emis idea explicării asimetriei materie-antimaterie în
Interpretarea multiple-lumi () [Corola-website/Science/326273_a_327602]
-
și studiul ecuațiilor diferențiale, necesitatea lor apărând clar din modelele care au dus la construirea conceptelor de bază ale analizei matematice: tangenta la o curbă și viteza mișcării unui corp. Teoria ecuațiilor diferențiale ordinare studiază procesele de evoluție care sunt deterministe, finit-dimensionale și diferențiabile. Dacă evoluția ulterioară și trecutul unui proces sunt determinate univoc de starea sa prezentă, acest proces se numește determinist. Mulțimea tuturor stărilor posibile ale procesului se numește spațiul fazelor. Pentru un sistem mecanic, de exemplu, spațiul fazelor
Ecuație diferențială ordinară () [Corola-website/Science/298220_a_299549]
-
la o curbă și viteza mișcării unui corp. Teoria ecuațiilor diferențiale ordinare studiază procesele de evoluție care sunt deterministe, finit-dimensionale și diferențiabile. Dacă evoluția ulterioară și trecutul unui proces sunt determinate univoc de starea sa prezentă, acest proces se numește determinist. Mulțimea tuturor stărilor posibile ale procesului se numește spațiul fazelor. Pentru un sistem mecanic, de exemplu, spațiul fazelor este o mulțime în care fiecare element este dat de ansamblul pozițiilor și vitezelor tuturor punctelor sistemului. Câteva exemple de aplicații ale
Ecuație diferențială ordinară () [Corola-website/Science/298220_a_299549]
-
dezvoltă "concepția determinismului", potrivit căreia fiecare individ dintr-o clasă are un gen de comportament indus nu de gândirea acelui individ ci de clasa la care aparține, și de aceea el trebuie "reeducat" în lumina "noii societăți comuniste". Acest concept determinist este cel care a folosit la justificarea lagărelor de reeducare, în care au murit milioane de oameni în decursul secolului XX, în Rusia sovietică a lui Stalin, China, și în celelalte "state frățești". De asemenea, comuniștii au naționalizat proprietățile private
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
În contextul interpretării statistice de la Copenhaga (funcția de stare se referă nu la un exemplar unic al sistemului fizic considerat, ci la un colectiv statistic de exemplare, toate aflate în aceeași stare la un moment inițial), mecanica cuantică este strict deterministă (funcția de stare dă descrierea completă a stării sistemului la orice moment ulterior). „Indeterminismul” relevat de alte școli de gândire se referă la complementaritatea inerentă a acesei descrieri și este rezultatul ignorării fenomenului de reducere a funcției de stare în urma
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
performanța. De exemplu, arbitrarea introduce nondeterminism nelimitat, care ridică probleme cu verificarea modelului, provocând o explozie în spațiul stărilor și poate duce chiar la modele cu un număr infinit de stări. Unele modele concurente de programare includ co-procese și concurență deterministă. În aceste modele, fire de execuție de control oferă în mod explicit timpul lor de execuție fie sistemului de operare, fie altui proces.
Concurență (informatică) () [Corola-website/Science/326517_a_327846]
-
În lumea înconjurătoare, fenomenele deterministe ocupă doar o mică parte. Imensa majoritate a fenomenelor din natură și societate sunt stocastice (aleatoare). Studiul acestora nu poate fi făcut pe cale deterministă și, de aceea, știința hazardului a apărut ca o necesitate. studiază legile după care evoluează fenomenele
Teoria probabilităților () [Corola-website/Science/298809_a_300138]
-
timp real, însă nu oferă garanția că va controla distrugerea obiectelor. Cu toate ca limbaje de programare precum C# și Java au nativ un astfel de sistem, implementarea lui într-o aplicație C++ anulează tocmai avantajele utilizării C++ : un management al resurselor determinist. Utilizatorul nu poate știi niciodată când se va declanșa sistemul de eliberare a memoriei sau dacă un obiect este referențiat fără a fi utilizat (deci nu previne erori de tip memory leak ). Astfel, în C++, nu există motive viabile de
RAII () [Corola-website/Science/322811_a_324140]
-
stăpân. Libertatea concepută ca libertate pozitivă este corelată în mod direct cu opiniile despre ceea ce constituie "un eu, o persoană, un om" Problema libertății de voință se înscrie în disputa dintre cei ce susțin liberul arbitru și cei cu vederi deterministe. În discursul lui Spinoza, aceasta problemă filosofică se pune pe două planuri: cel divin si cel uman, iar libertatea la cele două niveluri este subsumată unor seturi diferite de condiții. Afirmația lui Spinoza că „totul este determinat de necesitatea naturii
Libertate (filozofie) () [Corola-website/Science/306944_a_308273]
-
și biografia lui Calvin, așa cum poate fi numită ediția sa de "Epistolae et responsa" (1575) ale lui Calvin. Toate aceste studii umaniste și istorice sunt însă întrecute de scrierile sale teologice, conținute în "Tractationes theologicae". Concepția sa despre viață este deterministă și baza gândirii sale religioase este recunoașterea predestinariană a necesității în existența temporală ca efect al unei voințe divine absolute, eterne și imutabile. Una din consecințe este că până și căderea rasei umane el o consideră esențială planului divin cu
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
printre inspirațiile sale majore au fost Sorel, Nietzsche, Bergson, Carlyle și Newman. Ideea de bază a lui Brzozowski a fost bazată pe conceptul de angajat intelectual social (artist). Deși a fost în favoarea materialismului istoric, el a pledat puternic în interpretarea deterministă. Leopold Stanisław Brzozowski s-a născut în 1878 în Maziarnia, un sat de lângă Chełm. În ciuda faptului că provenea dintr-o familie săracă, el a fost educat la școli private care i-au permis să aplice pentru ocuparea postului universitar la
Stanisław Brzozowski (scriitor) () [Corola-website/Science/330463_a_331792]
-
de simulare , uneori denumit simulare prin "metoda Monte Carlo", reprezintă un sistem într-un punct particular în timp. Modelele "dinamice" de simulare reprezintă sistemele așa cum se modifică acestea în timp. Modelele de simulare care nu conțin variabile aleatoare sunt "modele deterministe". Modelele deterministe au un set cunoscut de input-uri care vor conduce la un set unic de output-uri. Un "model stohastic" de simulare are una sau mai multe variabile aleatoare ca "variabile de intrare". Intrările aleatoare conduc la ieșiri
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
uneori denumit simulare prin "metoda Monte Carlo", reprezintă un sistem într-un punct particular în timp. Modelele "dinamice" de simulare reprezintă sistemele așa cum se modifică acestea în timp. Modelele de simulare care nu conțin variabile aleatoare sunt "modele deterministe". Modelele deterministe au un set cunoscut de input-uri care vor conduce la un set unic de output-uri. Un "model stohastic" de simulare are una sau mai multe variabile aleatoare ca "variabile de intrare". Intrările aleatoare conduc la ieșiri aleatoare. Deoarece
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
cu succes funcția formula 15 ca o probabilitate statistică . Schrödinger s-a opus întotdeauna unei interpretări statistice sau probabilistice în ceea ce privesc discontinuitățile, ca și Einstein, care a crezut că mecanica cuantică a fost doar o apropiere statistică la o teorie deterministă, iar Schrödinger nu s-a împăcat niciodată cu interpretarea de la Copenhaga. Marea intuiție a lui Schrödinger din 1925, a fost să exprime faza unei unde plane ca un factor de fază complex: și să realizeze că deoarece: atunci și similar
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
curbilinii formula 3, "n" fiind "numărul gradelor de libertate". Ansamblul tuturor valorilor formula 4, pe care coordonatele sistemului le pot lua, precum și toate pozițiile posibile, se numește "spațiul configurațiilor". Dar Legile lui Newton afirmă că un sistem mecanic evoluează într-o manieră deterministă și îi putem determina pozițiile ulterioare dacă se cunoaște poziția și viteza inițală a lui într-un punct oarecare. Pentru a considera și viteza este necesar să adăugăm la cele n coordonate alte noi variabile formula 5, care reprezintă impulsurile pe
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
eronate. Statistica aplicată modernă analizează însă date mult prea complexe, cum ar fi imagini sau structura proteinelor, pentru a se putea mărgini la ideea de modelare. Statistica oferă suport pentru fizică, biologie, psihologie, economie, sociologie etc. Statistica excelează atunci când relațiile deterministe referitoare la evenimentul studiat sunt imposibil ori foarte dificil de aflat. Pe teritoriul României lucrarea lui Dimitrie Cantemir "Descriptio Moldaviae" (1716) poate fi considerată ca o primă lucrare de statistică. Ea a fost scrisă la cererea Academiei din Berlin și
Statistică () [Corola-website/Science/296547_a_297876]
-
de calculatoare cu putere de calcul în paralel. Arhitecturile de tip dataflow sincronizate tind să ajusteze și să sincronizeze volumul de informații prezente în aplicații ce se desfășoară în timp real. Arhitecturile de tip data flow ce au o natură deterministă permit programatorilor să rezolve task-uri complexe precum sincronizări și accesul la resurse comune. În anii 1980, precum și începutul anilor 1990, arhitecturile hardware pentru fluxuri de date au reprezentat un subiect major de cercetare. Jack Dennis de la MIT a fost un
Arhitectură dataflow () [Corola-website/Science/322877_a_324206]