636 matches
-
ce", rubrica de cinema de la "Contemporanul", a lui Eugen Schileru, va fi uzurpată de un semnatar vigilent și corespunzător, numit Emil Suter (și care, aflăm din "Istorie", era - nu numai la figurat, dar și la propriu - fratele lui Ion Vitner, detractorul lui Eminescu și al lui Călinescu. (Într-un subsol, Valerian Sava citează una din memorabilele replici ale lui Călinescu, sugerînd "inaptitudinea funciară a sistemului nou instalat, în percepția culturii și a creativității": "...Ce interes acordă concepția materialistă noțiunilor de talent
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
de mulțimi, răsfățați. Cea dintâi acuzație care se aduce artistului este că pocește, defăimează, că sub imperiul unei sordide alcătuiri lăuntrice, mânjește cu imundicii o realitate dacă nu orbitor de frumoasă, măcar drăgălașă. Că este, adică, un infirm moral, un detractor, că arta îi este nesănătoasă, de trimis la tribunal, de ars în piața publică, de azvârlit în gheenele uitării. O prea rafinată societate, precum aceea contemporană lui Dante, a primit în piept, fără repulsie și refuz, tablourile din Infern, în
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
scoată "opul vieții sale" (Perpessicius), ei oferă publicului românesc subiecte de superioară urgență: "Artă prozatorilor români" (1939) și "Istoria literaturii române de la origini pana an prezent" (1941). O bună parte din zbuciumul unuia se regăsește an "răfuiala" celuilalt cu diverși detractori. Să amintesc, fugitiv, ca an vreme ce Călinescu presează din legitimă ăngrijorare trimiterea pe piață a cărții sale amenințată de intervenția deschis ostilă a multora, Vianu este silit să renunțe la contractul ăncheiat cu "Casă Școalelor", aproape disperat că nu
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
statului român. Deși într-un context controversat și tensionat, legea nr. 10 din 31 iulie 1990 prin care s-a proclamat „1 Decembrie” Ziua Națională a României s-a dovedit a fi, astfel, inspirată ca opțiune. Desigur , nu au lipsit detractorii săi interesați sau diletanți, dar cu argumente neconvingătoare, cel mai "consistent" și reprezentativ, prin derizoriul său, rămânând acela că o asemenea dată fiind plasată, prin forța lucrurilor, iarna, nu ar fi prielnică, din cauza intemperiilor, ieșirii la iarbă verde, pentru un
Cu ce zile a concurat 1 Decembrie ca să ajungă sărbătoare naţională () [Corola-journal/Journalistic/24344_a_25669]
-
bune exemple în ce privește „negocierea imaginii”, îl tratează de sus, compătimitor, în teza sa de doctorat). Avem, în această prefață judicioasă, nu numai, cum spuneam, un ton nepartizan (e de salutat faptul că Ioan Chindriș îl exclude pe Grama din categoria detractorilor); nu numai o foarte documentată schiță biografică (din care aflăm, printre altele, că profesorul blăjean avea un strălucit doctorat în teologie la Viena); dar și o ipoteză serios documentată, conform căreia răbufnirea lui Grama s-ar datora nu unei antipatii
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
masmedia din țara noastră despre acest titan redescoperit, eseurile filosofice, poeziile și dramaturgia lui fiind amplu comentate și analizate. În legătură cu așa zisă „coabitare” a lui Blaga cu regimul comunist care l-a umilit și marginalizat, coabitare menționată în scrierile unor detractori, scriitorul Ion Papuc care l-a cunoscut personal, mărturisește în cadrul unor amintiri cu privire la acest idol al tinereții lui clujene: „Lucian Blaga era al nostru, a celor care nu eram comuniști, iar marea lui opera, prin comparație cu mediocritatea culturii oficiale
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
colegul său de universitate Saul Bellow, care apoi a și prefațat mai mult decît laudativ textul. Închiderea spiritului american s-a bucurat de o soartă paradoxală: un succes neașteptat la public și o respingere violentă din partea mediului academic conservator. Printre detractorii cei mai înverșunați s-a numărat și filosoful Robert Paul Wolff, care, într-o faimoasă recenzie din 1987 (publicată în revista Asociației americane a profesorilor universitari, "Academe"), susținea că autorul lui The Closing of the American Mind nici nu există
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
în stare să-mi prostituez entuziasmele și în felul acesta). Cînd m-a felicitat, politicos și nedumerit, i-am spus că aș fi preferat să nu-l cunosc acolo. Era o întîlnire organizată de soția lui Lucrețiu Pătrășcanu". Nu, domnilor detractori, Virgil Ierunca nu cade în păcatul idealizării de sine. Autenticitatea d-sale poate fi și surprinzător-candid-contradictorie. Înainte de 1989 (las'că și după), s-a manifestat, în viața noastră literară, o accentuată tendință de sacralizare. Exista o categorie de autori, practic
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
lui I. Filipciuc pune sub semnul unei serioase îndoieli prezența lui Eminescu și chiar ființarea mai mult decât formală a societății însăși). Eminescu a avut printre prietenii, colegii de redacție, sau de "junimism" pe teleormănenii Anghel Demetriescu (care nu este detractorul eminescian G. Gellianu), pe anecdoticul D. Teleor, pe gen. George I. Manu, pe gazetarul Gr. Păucescu, care va îngriji prima ediție din publicistica lui Eminescu, apărută îndată după moartea poetului. Cam la atâta se rezumă partea biografică. Trecând la operă
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
Iași, dicționare pe care le-am recenzat în Limbă și literatură. Ultimul, care conținea mult mai multe informații despre revistele literare, m-a îndemnat să cercetez cu atenție dosarul Gellianu și să-mi clarific unele nedumeriri în legătură cu existența reală a detractorului, folosind metoda comparării celor două articole, primul semnat de P. Grădișteanu, în 1873, al doilea, apărut în 1875, sub semnătura lui G. Gellianu. În articolul O veche polemică și un nou pseudonim, apărut în Convorbiri literare, nr. 7 din 1981
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
A fost meritul major al editorului de a dispune aceste repere de-sine-stătătoare, într-o suită putând conduce linear, dar nu simplist, la o sinteză. Alegând, bunăoară, triada Ibrăileanu, Paul Zarifopol, Vladimir Streinu în capitolul rezervat Vieții lui Eminescu, nici unul dintre detractorii biografului, clamoroși în epocă, neîmpăcați plugari pe parcele, nu a fost cuprins în antologie. Când însă vine vorba de Istoria literaturii române, studiile lui E. Lovinescu, Mihai Ralea, Șerban Cioculescu sunt critice în sensul elevat al cuvântului, contrazise doar de
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
un iaz pe care se răsfață mătasea broaștei, și cultura națională se înțelege aproape de la sine. Aici intră în scenă țuțărul. Pînă deunăzi l-a slujit pe un alt prozator, în numele căruia s-a răfuit cu unul ori cu altul, socotiți detractori. Acum se mută cu arme și bagaje în casa noului stăpîn. Și protestează, cu o sfîntă mare indignare, contra celor care, incapabili să intuiască valoarea unui roman, datorat unui clasic în viață al literaturii române, ne lezează tuturor sentimentul național
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
România. Unele articole de doctrină politică le-a semnat cu pseudonimul Ion Darie. Un colaborator constant a fost Septimiu Bucur (1915-1964), care s-a opus sistematic față de atacurile împotriva creației lui Lucian Blaga de către I.N. Soricu (1882-1957) și a altor detractori, simpatiza cu ideologia literară a lui Oct. Goga (1881-1938). Un alt colaborator constant a fost Dan Petrașincu semnînd articole de o stringentă actualitate literară. Se bucură de primirea lui Liviu Rebreanu (1885-1944) la Academia Română; avea și o rubrică personală intitulată
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
au limpezit și precizat pe parcurs. Eugen Barbu s-a dovedit a fi, mai ales în revista lui Săptămâna, un violent naționalist șovin, antisemit (secondat de, cum îl numea el, "locotenentul" lui, Corneliu Vadim Tudor), în slujba Securității, delator și detractor al propriei lui bresle etc. La capătul opus, la polul opus, se află marele poet (formulă atât de des folosită încât a devenit derizorie, nu și pentru mine în acest caz), Ștefan Augustin Doinaș. După decenii de prietenie, după dramatice
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
Coreea de Nord a zilelor noastre. Capitolul final este axat pe ideea că majoritatea asocierilor stabilite peste decenii între scrierile/atitudinile fitzgeraldiene și canonul postmodern pot fi (re)interpretate prin utilizarea creatoare a conceptului de expresivitate involuntară al lui Eugen Negrici. În contrast cu detractorii lui Fitzgerald, Mihaiu preferă să observe irosirea generoasă și risipirea demiurgică a omului și artistului. Acest scriitor al timpului nostru reprezintă fuziunea dintre artă și viață. În cazul său, cuvântul stil devine neîncăpător și ar trebui înlocuit cu sintagma magie
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
dezavuare aproape generală. Ion Bălu, într-o relatare suficient de detaliată a "duelului", relevă faptul că volumul Cazul Blaga "nu a avut nici un ecou" (Viața lui Lucian Blaga, II, Ed. Libra, 1996, p. 365). Poate fi considerat Dan Botta un detractor al lui Blaga? Nu mă îndoiesc că da. A avut Dan Botta dreptate în pretențiile sale de prioritate în unele interpretări despre specificul românesc, înrudite cu ale lui Blaga? Fără îndoială că nu! Cum a trecut Blaga peste această întâmplare
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
nr. 3 al publicației) cu "nota": De la cazul Grama la tipul Grama. Trecuse numai un an de când sistemul filosofic blagian fusese contestat, ca neortodox, din direcția bisericii. Se înțelege că nu e nevoie să glosăm în marginea alegerii prototipului de detractor în persoana preotului Grama, care îl denigrase pe Eminescu. Cât despre asimilarea pamfletarului de acum (Blaga) cu geniul nedreptățit, e de domeniul evidenței. Blaga a găsit o mască foarte potrivită pentru detractorul său, evident coborâtor din modelul Grama, "într-o
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
nevoie să glosăm în marginea alegerii prototipului de detractor în persoana preotului Grama, care îl denigrase pe Eminescu. Cât despre asimilarea pamfletarului de acum (Blaga) cu geniul nedreptățit, e de domeniul evidenței. Blaga a găsit o mască foarte potrivită pentru detractorul său, evident coborâtor din modelul Grama, "într-o altă ipostază și sub alt nume" și închis în limitele, de la sine constrângătoare, ale dogmei aceluiași cin. Prefăcându-se a judeca dezinteresat "mediocritatea iremediabilă" trăită inconștient de "Popa Grama" și aspirația disproporționată
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
acesteia de a răspunde nevoilor fundamentale ale individului. Problema cetățeanului turmentat nu e imoralitatea Securității, ci faptul că ea se dovedește cu totul opusă intereselor plebei îndobitocite care a votat pentru ea. Mult mai interesantă e �vira" lui Ion Iliescu, detractorul-șef al monarhiei. Performanța e, orice s-ar spune, remarcabilă. Drumul parcurs de la scrâșnitul printre dinți �ex-Regele Mihai" la mierosul �Sire", ieșite din aceeași gură bolșevică, trasează o întreagă istorie a nemerniciei românești. Cum n-am văzut, în ultimii zece
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
stat câteva luni, scrie România Liberă. O să vii să-mi spui ei și ce mă interesează o vechitură de știre despre Hitler? Ai și tu dreptatea ta, dar ai fi preferat să-ți dau detalii din editorialul Alinei Mungiu despre detractorii lui Adrian Marino? Și reține, e serial, în numărul de azi s-a publicat abia episodul I! Evenimentul Zilei recunoaște că Vlădescu se distrează la serviciu cu jocuri de noroc. Sub un titlu mobilizator: ”Guvernul caută soluții pentru a aduce
Ziare, la zi: Noua centrală nucleară, la Cioflinceni () [Corola-journal/Journalistic/28055_a_29380]
-
rang secund al el. (Și trebuie să admitem că autorul Amintirilor... de față n-a fost un reprezentant de primă linie). Opoziționismul, chiar onest, cum e cel practicat de Panu, e drastic sancționat. Contrar preceptului, altera pars e arareori ascultată. „Detractorii”, reali sau inventați, sunt îndeobște supuși unei carantine morale, iar eventuala lor bună-credință e dintru-nceput suspendată. Intuind o atare dificultate, Sorin Lavric încearcă s-o rezolve conciliant în concluzia cronicii sale (din nr. 10 al revistei noastre), definindu-l
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
junimiști și cărturarii Blajului, care n-au stat mereu sub semnul fabuloasei formule a entuziasmului eminescian („mica Romă”). Ioan Chindriș și Niculina Iacob pun, astfel, la dispoziția cercetătorului și, de ce nu?, a lectorului curios un document prețios de istorie literară. „Detractorii”, nu-i un secret, fac parte din receptarea unui scriitor, iar receptarea lui Mihai Eminescu, mai mult, poate, decât a oricărui alt poet - după cum a demonstrat Iulian Costache în Eminescu. Negocierea unei imagini (2008) -, face parte din interpretarea lui. Cum
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
nu le mai vede și strigă „Împăratul e gol!”. Caz tipic de auto-referențialitate. Și - întrucât Grama e o categorie - de intertextualitate. O a treia constatare: au dreptate cei care susțin că este exagerat a crede că există o tradiție a detractorilor lui Mihai Eminescu în literatura română, care începe cu Macedonski și Alexandru Grama. Contextul nefericitei epigrame macedonskiene a fost de mult lămurit, iar „studiul” critic al lui Grama nu intră în aceeași paradigmă spirituală. În realitate, teologul blăjean (pe lângă congenitala
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
meleaguri, au căutat să publice din și despre Nae Ionescu. Aceasta considerăm noi a fi moștenirea lui Nae Ionescu. Este adevărat, de-a lungul timpului și încă de pe vremea când încă mai era în viață, Nae Ionescu a avut și detractori. Această dichotonie, Nae Ionescu bun - Nae Ionescu rău a continuat până în zilele noastre. Pe ambele baricade s-au situat personalități ale vieții culturale românești sau activiști politici. Să vedem cum s-a desfășurat această luptă, fără învinși și fără învingători
Nae Ionescu în țară și exil. In: Editura Destine Literare by Sebastian Doreanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_453]
-
sufletele oamenilor, fără ca cineva să decidă acest lucru. Totul a fost mai presus de fire, deoarece Eminescu se situează - prin creația sa majoră - dincolo de spații și de timpuri, fiind contemporanul tuturor generațiilor care l-au urmat. În acest context, în ciuda detractorilor, Eminescu este și contemporanul nostru, ne încântă și descântă mereu, înnobilându-ne viața. Eminescu a integrat Evul Mediu, adică secolele de mijloc (cele situate între Antichitate sau căderea Romei și Epoca Modernă, anunțată de Renaștere), într-o viziune modernă, adecvată
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]