156 matches
-
și ca economie a mijloacelor, și ca expresivitate: Dunărea a început să se dezghețe în ultima zi a lui februarie [...] Pe la prânz, enorma punte de gheață care lega malurile fluviului a început să trosnească. Apoi, s-a auzit o formidabilă detunătură, ca și cum ar fi făcut explozie un depozit de muniții. Supusă unei presiuni tot mai mari de apele care se umflau pe dedesubt, gheața a cedat ca un vaier de eră geologică. Toată fața Dunării a plesnit în țăndări care s-
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Cam în asemenea termeni și-au verbalizat responsabilii culturali rezultatele primului barometru privind consumul de cultură în România ultimilor ani (Ziua, 20 ianuarie, 2006, p. 6). Lead-ul cartuș. Este început în forță, cu elementul cel mai puternic al discursului: „O detunătură puternică de armă a tulburat liniștea duminicală a orașului” (1). La o analiză mai atentă, diversitatea atacurilor nu este prea mare. În ciuda diferitelor denumiri, ziaristul are la dispoziție doar câteva lead-uri - suficiente pentru a acoperi diversitatea de subiecte, genuri și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Întoarse și văzu leul, care acum arăta oribil, cu capul pe jumătate sfărâmat, târându-se către Wilson la marginea ierburilor, și omul cu fața roșie Încărcă scurta și urâta sa carabină, apoi ținti cu grijă - bang! se auzi din nou detunătura și masa de carne galbenă, târâtoare și grea Îngheță și capul mutilat Îi alunecă ușor În față, Macomber, care stătea singur cu arma Încărcată-n mână pe câmp, unde fugise, În timp ce doi bărbați negri și unul alb Îl priveau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nici nu poți să tragi ca lumea. Acum, că era afară, povestea cu Marge nu mai părea așa de tragică. Nu mai era nici măcar foarte importantă. Vântul spulbera lucrurile de genul acesta. — Bate direct dinspre lacu’ mare, spuse Nick. Auziră detunătura unei arme. — Ăsta-i tata, spuse Bill. E jos, În mlaștini. S-o scurtăm pe-aici. Nu, hai s-o luăm peste pajiștea de mai jos și să vedem dacă dăm peste ceva. — Bine, zise Nick. Nu mai conta nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
măi băiete...! Gemetele lui Lepădatu urmau înainte, dar păreau mai deslușite. Faliboga începu să urle prin noapte răgușit: — Măi oameni buni, măi! n-auziți, măi! Îi veni un gând apoi; își smunci pușca din spate și slobozi de două ori. Detunăturile se amestecară cu clocotul viforniții. Iar se plecă, scurmând cu mânile, până ce, gâfâind cu desnădejde, simți tohoarca, și subt ea trupul cald al lui Lepădatu. - Singur se năcăji și-l trase la o parte; îl acoperi cu cojocul, după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urechea lui Dionysios". Ghizii din Siracuza care conduc astăzi pe turiști în fostele cariere rup în dreptul intrării în conductă o foaie de hârtie tare și zgomotul se aude la capătul celălalt ca o vâjâitură; o scăpărătură de amnar pare o detunătură de pistol. Fenomenele de reflexie a sunetului au o deosebita importanta in spatiile mari destinate spectacolelor sau altor manifestări. Preocupările pentru realizarea unei bune audiții in edificiile publice datează din antichitate (amfiteatrul in forma de potcoavă de la Epidaur). II.3
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
așteptare, în care i se părea că aude până și căderea fulgilor de zăpadă, s-a desprins de trunchiul copacului. A mai privit o dată în urmă și a pornit spre bordei... Când mai avea de făcut doar câțiva pași, o detunătură surdă și o lovitură în umărul stâng l-a cutremurat! În clipa următoare, s-a întors și, cu mișcări fulgerătoare, a descărcat cele două pistoale în umbra din fața lui... Un muget ca de animal înjunghiat a însoțit rostogolirea fantomei în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și s-a făcut una cu el... „Dacă-i potera, vor alerga spre mine” - își spunea, în timp ce încărca pistoalele... O durere din ce în ce mai mare în umărul stâng și toată mâneca sumanului udă l-au făcut să-și aducă aminte că odată cu detunătura a simțit și o lovitură puternică în umăr.... Nu s-a oprit, însă, până nu și-a văzut pistoalele încărcate. Atunci le-a înfipt în chimir și apoi a pipăit umărul dureros. „Sunt rănit, dar, dacă pot mișca mâna, înseamnă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din jurul lui Mitsuhide urcară, în galop, malul opus, lăsând în urmă o dâră de spumă și clăbuci. De undeva din fața lor se auzeau, sporadic, împușcături înfundate, câtă vreme în depărtare se repezeau spre cer scântei, probabil de la fermele incendiate. Imediat ce detunăturile încetară, însă, focurile dispărură și ele, peste toate lăsându-se, din nou, întunericul. Curând, sosi un curier cu un raport: — Oamenii noștri au împins înapoi o grupă inamică de recunoaștere. În timpul retragerii, au dat foc mai multor ferme. Neluând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e cu armata lui principală? Pare să-și fi făcut tabăra în regiunea dintre Râul Yodo și Shimoueno, cu Shoryuji în spate și cu Râul Enmyoji în fața lor. În aceeași clipă, dinspre Râul Enmyoji se auziră strigăte de război și detunături. Era Ora Maimuței. Râul Enmyoji, la răsărit de satul Yamazaki, era un afluent al Râului Todo. Zona unde se întâlneau cele două râuri era o mlaștină acoperită cu stuf și papură, plină, de obicei, cu cântecele păsărilor, dar, în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu pot nega că omul ăsta e un inamic puternic,“ reflectă el. Contrar, însă, acestui sentiment copleșitor, dinlăuntru-i se răzvrăti un alt fel de putere, împingându-l înainte. Înșfăcându-și lancea lungă, răcni: — La luptă! În depărtare, se auzeau detunături sporadice, de la poala muntelui. Apoi, deodată, răsunară neașteptat de aproape, dintr-o zonă împădurită de pe panta de sud-vest. — Au luat-o și pe scurtături! Din cauza ceții dese, steagurile inamice nu se vedeau clar, ceea ce neliniștea și mai mult forțele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mele prințese. De azi înainte, veți putea să vă jucați cu mine. Și le arătă cu degetul spre nasul său. Sora cea mijlocie râse puțin, poate fiindcă era singura căreia i se părea că semănă cu o maimuță. Dar, deodată, detunăturile și strigătele de luptă zguduiră zona și mai puternic decât înainte, cuprinzând întreaga regiune a castelului. Deasupra începea să apară cerul dimineții. Micile prințese văzură fumul ridicându-se dinspre zidurile castelului și începură să țipe și să plângă, năucite. Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o unitate de două-trei sute de oameni, dintr-o latură a unei râpe, și un corp de atac cu o mie de oameni din linia întâi, deschizând, mai întâi, focul cu puștile. În același timp, din colinele de la poale erupseră detunături puternice, fumul alb începându-se să se răspândească precum o ceață. În timp ce norii albicioși se răsfirau într-o pâclă subțire, plutind spre mlaștină, războinicii echipați în roșu ai lui Ii porniră rapid spre depresiune. Un grup de luptători cu armuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i însoțesc apoi acasă, să fiu seara asta doar al lor, cu ei... să-i pot aduna, unul și încă unul, să transmitem parola la toți: noaptea asta, noaptea noastră! Noaptea noastră, strânși cu toții într-un uriaș geamăt, care devine detunătură, isterie, râs, râsul nostru, hohotul nostru planetar, infinit, pe care nici cerul nu-l poate cuprinde. Solidaritatea noastră umilă, orgolioasă, incurabilă: oameni normali! Atât, doar atât, noblețea ultimilor bolnavi în stare a înregistra dereglajul lumii, ruptura și scrâșnetele ignorate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zadarnică. Ofițerul îndepărtă cu un gest brusc mâna care încă îl mai ținea și, scoțând pistolul din tocul ce-i atârna de centiron, își continuă drumul spre cel mai mare cort. Dispăru înăuntru și după un minut se auzi o detunătură seacă și amară. Ieși apoi afară și făcu un semn spre doi soldați, ce alergară după el. Când reapărură, îl târau după ei pe bătrânul care își clătina capul și plângea molcom, ca și cum s-ar fi deșteptat dintr-un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Când își retrăsese brațul, ai fi zis că purta în vârful takubei viața dușmanului său, și l-a cuprins teama la gândul că ar trebui să folosească spada încă o dată împotriva cuiva. Dar și-a amintit apoi sunetul sec al detunăturii care îl ucise pe oaspetele lui adormit și s-a consolat cu ideea că nu poate exista iertare pentru cei vinovați de o asemenea crimă. Tocmai descoperise că, dacă nedreptatea e amară, la fel de amară e și încercarea de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apărură tulumbele cu apă. Din avanposturile coloanei porniră primele bile, primele pietre, un grup de polițiști o luă hotărât Înainte, lovind cu violență, iar coloana Începu să se unduie. În acel moment, departe, către fundul străzii Laghetto, se auzi o detunătură. Poate că era doar o explozie de cauciuc, poate o petardă, poate un foc adevărat de pistolet tras ca avertisment de grupurile acelea care, câțiva ani de-acum Înainte, aveau să folosească regulat un P 38. Se produse panică. Poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vreau să ies, ai înțeles?... strigă întărîtat Trifon. Și încearcă numai să... c-apoi vezi dumneata pe dracu, cât oi fi de boier, că doar... Nu apucă să isprăvească. Iuga ridicase arma la ochi după primele lui cuvinte. Răsunară două detunături, una după alta, atât de apropiate parcă a doua ar fi fost ecoul celei dintâi. Fața lui Trifon Guju, cu gura largă de vorbe, primind descărcaturile în plin, se ciurui brusc ca de vărsat negru. Ochii mici avură o clipire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
viață Trifon Guju gemea rugător: ― Iertare... iertare... Dispăru cu soldații. În urma lor rămase o tăcere amară, întretăiată numai de vâjâiturile cravașei cu care maiorul Tănăsescu spinteca aerul într-o încordare nervoasă. Trecură minute. Cravașa își iuțea dumicările. Apoi răbufni o detunătură din fundul grădinii, scurtă, înăbușită, fără ecou. ― Ceilalți! strigă maiorul îndată, destrămând pânza tăcerii pe care detunătura o clătinase puțin. Voi cum ați îndrăznit să ridicați labele asupra jandarmilor?... Țăranii porniră să se jure și să se vaiete că ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai de vâjâiturile cravașei cu care maiorul Tănăsescu spinteca aerul într-o încordare nervoasă. Trecură minute. Cravașa își iuțea dumicările. Apoi răbufni o detunătură din fundul grădinii, scurtă, înăbușită, fără ecou. ― Ceilalți! strigă maiorul îndată, destrămând pânza tăcerii pe care detunătura o clătinase puțin. Voi cum ați îndrăznit să ridicați labele asupra jandarmilor?... Țăranii porniră să se jure și să se vaiete că ei nu sunt vinovați, că nici n-au fost acolo când s-a întîmplat fapta aceea... Maiorul Tănăsescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apă. Se tîrî la picioarele ofițerului, gemînd: ― Iartă-mă, dom'le maior... Îmi rămân copilașii orfani... Fie-vă... ― Ia-l, sergent! răcni Tănăsescu, ferindu-și cizmele de atingerea țăranului. Aide!... Puneți mâna pe el! Tocmai în pauza când se aștepta detunătura, apăru și Titu Herdelea în curtea primăriei. Fiindcă Grigore Iuga era ocupat cu pregătirile de înmormîntare, a socotit potrivit să nu-l încurce cu prezența lui. Auzind împușcăturile din fundul grădinii, întrebă încet pe Baloleanu, care, spre a-și arăta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi aștepta locotenentul cu grupul lui, ținând automatele în cumpănire fiindcă rafalele de arme automate nu conteneau. Trebuie să dispărem din zonă, că acușica îi ziuă și rușii vor porni să-i găsească pe cei care i-au deran... O detunătură pornită ca din Infern i-a oprit șirul vorbelor locotenentului. Cerul s-a luminat ca la eruperea unui vulcan. Asta-i magazia de „amuniție” a rușilor - a remarcat Toaibă. Au stat câteva momente în extaz, admirând reușita grupului sergentului Cicoare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
numele elevilor uciși în Primul Război Mondial. Fotografiile directorilor erau agățate între ușile din jur: cei mai vechi cu bărbi zburlite, cei mai noi cu mustăți aranjate, dar toți aveau frunți severe și guri încleștate. De la un balcon se auzi detunătura groaznică a unei curele lovind o mînă. Undeva se deschise o ușă și o voce plîngăcioasă zise: — Marcellus animadvertit, Marcellus a remarcat acest lucru, și dintr-odată în rînduri de luptă se grupară forțele, și nu șovăielnic, ăă, șovăielnic se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-și amintească că s-ar fi hotărât să se ridice, se trezi în picioare. "Ce oboseală fără rost!... Nu faci nimic... ruinat... fără speranță... să mă sinucid..." Cu totul fără puteri, abia ajunse lângă fereastră, unde aruncă o privire afară. Detunăturile de arme continuau să crească în intensitate. Se auzeau dinspre Mașină. Un fior de spaimă îngrozitoare risipi ceața care-i îvăluia judecata. Mașina era atacată. Sunt un nimic... trebuie să mă sinucid... Toată lumea mă urăște... De ce să mai trăiesc?" Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă. Stângăcia luptelor, neândemânarea, bâjbâiala combatanților îl lămuriră deodată pe Gosseyn. ― Dumnezeule! ― exclamă el ― lupta asta are loc pe întuneric? Întrebarea era pur formală, căci el percepea acum diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]