188 matches
-
fiecare își auzea bătăile inimii, parcă le-ar fi numărat... Patetismul, poate neintenționat, cu care Sfinția Sa ne vorbea, adâncea teama în sufletele noastre și mai mult. La Prut, bubuitul tunurilor se auzea tot mai tare. Pământul se cutremura de violența detunăturilor... văzduhul era brăzdat de fulgere și flăcări, pământul era răscolit de furia oarbă a ucigătoarelor unelte ale războiului. Gândurile noastre zbuciumate, de copii, „.. Ce va fi cu noi... ce va fi cu părinții noștri, cu țara noastră ce se va
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
negru, croncănind. * „.. Miluiește-ne Dumnezeule, după mare Mila Ta, auzi-ne și ne miluiește..!”, la lumina lunii, Tudosă citea rugăciunea de îngropăciune pentru Nechifor... ciuruit de mai multe rafale.. „.. Și, fă Doamne ca robul Tău...!”, glăsuia el, molcom, dar o detunătură frânse ruga către Domnul, și Tudosă lovit între umeri, se prăbuși peste trupul neînsuflețit al camaradului lor. Cârțu și Sofronie, dintr-un salt, îi trase pe amândoi din bătaia armelor. Milițienii cu câini apăreau de după creastă în valuri. Baltă, fără
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
scârțâit puternic ca de copaci retezați, urmat de câteva plescăituri în apă. Tot atunci s-a luminat puțin a ziuă și în fața noastră a apărut un moș cu barba lungă. Sau, poate, lumina timidă a cerului nu se schimbase, doar detunăturile dinspre râu trezindu-ne din ațipeala ori așteptarea noastră plicticoasă. Moșneagul, mic de statură, cu ochi scânteietori, purta pe cap o pălărie uzată, tuflită și caraghioasă. Pe umărul drept atârna într-un toiag o traistă nici plină, nici goală, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Rușii trăsese până atunci 53 lovituri de tun, iar ghiulelele lor cădeau când prea departe, când prea aproape; aceasta se vedea după săriturile apei. Noi, de pe mal, număram loviturile. Lovitura 54 e trasă. Și în aceeași clipă auzim o groaznică detunătură și vedem un vulcan uriaș înălțându se spre cer. Și, peste un minut, nimic. Crucișătorul dispăruse. Lufti Gelil, în mai puțin de un minut, se scufundase. Din echipagiul de 200 oameni nu a scăpat atunci decât bucătarul pe care întâmplarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
funeralii, ne permite să înțelegem ce s-a întâmplat în cimitirul evreiesc. Acesta afirmă că înmormântarea soldatului Iancu Solomon a început la ora 16 și că, în momentul în care se pregăteau să coboare sicriul în mormânt, au auzit o detunătură de armă urmată de o salvă. Evreii au crezut că este vorba de o salvă în onoarea ofițerului român a cărei înmormântare se făcea în același timp în cimitirul creștin, învecinat celui evreiesc. În scurt timp, soldați români au intrat
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
mult moloz decât niște grenade. Arme care scuipă gloanțele în sictir, așa cum șmecherașul de la colțul blocului scuipă semințe, dar care lasă în urmă adevărate catastrofe. Ce mai e astăzi pentru noi sunetul unui pistol care se descarcă? Suntem învățați cu detunătura exploziilor care pulverizează o casă întreagă (sau chiar cu planete care sar spectaculos în aer, ca un foc de artificii). Oricum, exploziile sunt și ele cool și știm că, atunci când se întâmplă, poți oricând să sari în ultimul moment pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tavan, arma a căzut din cui, camera s-a umplut de fum și de miros greu. Sora Nica, speriată, a rămas sub așternut, iar eu am fugit afară să mă ascund. Ce spaimă a fost pe mămica, atunci când a auzit detunătura ! A fost străfulgerată că am umblat la pușcă, și că amândoi copiii suntem morți. A intrat înspăimântată în casă, a alergat la pat și a găsit pe Nica înghemuită sub așternut. A alergat afară să mă găsească, socotind că sunt
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Sturdza liber, și-l ocupă numai decât, fără să-și închipuiască că înaintea lui la 20 metri era cineva. Imediat pornesc haitașii. O capră se înfățișează la dreapta colonelului; el o ia în țel, dar, înainte de a aprinde, aude o detunătură în spatele lui și capra cade moartă ca de-o sută de ani. A doua capră îi vine spre stânga care are aceeași soartă, lovită cu aceeași iuțală de moș Cațichi. Sturdza, supărat foc, prinse să-i caute ceartă; dar noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
caselor Roznovanu sunt adunați o mulțime de oameni care se bat cu armata. Am crezut că servitorul glumește și am ieșit. Apropiindu-mă însă de casa Roznovanu, începui să aud vuiet surd, lugubru, întrerupt din când în când câte o detunătură de pușcă. În același timp, clopotul cel mare a Mitropoliei prinse să sune alarma întocmai ca la foc. Era ceva înfiorător. În sfârșit, ajunsei în fața caselor Roznovanu la un colț de zid de lângă Mitropolie dispărut acum prin alinierea stradei, de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am făcut de două ori drumul de la o margină pănă la cealaltă a Mărei de gheață. Ajunși la Chapeau, altă gustare pentru recâștigarea forțelor pierdute. În timpul acesta, pe când mă îndeletniceam cu disecarea anatomică a unui pui fript, auzii deodată o detunătură cumplită și îngânată de nenumărate ori de ecoul munților, întocmai ca o canonadă a unei baterii de artilerie. Toți am sărit în picioare neștiind ce este și atunci, de pe terasa unde mâncam, am văzut o lavină 201 de gheață cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și Madgearu. Ura în contra lor s-a răsfrânt și asupra lui Antonescu, care nu le-a cedat. Ieri, toată ziua, grupuri de legionari și lupte cu trupa; pe Bulevardul Pache, la Teatrul Național se aud bubuitul bombelor, mitralierelor, puștilor și detunături mai mari. În ziarele de dimineață s-a anunțat că radio[ul], telefoanele, poșta, telegraful se ocupă de armată. Ieri-seară n-a mai avut nimeni telefon, dar nu știm de a fost tăiat de guvern sau de legionari. Prefecții legionari
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să facă și el ceva, să tragă cu pușca, așa cum se obișnuiește la nuntă. Să tragă spre norii aceia mari, pufoși, inofensivi, ca semn că le dorește numai bine mirilor. Tresări deodată, arma se auzi aievea și nu el trăsese. Detunătura fusese puternică, mult mai puternică decât se aude de obicei un foc de armă de vânătoare. Văzu într-o sclipire de o clipă, foc ieșind pe amândouă țevile armei ridicate spre cer de cineva pe undeva pe lângă poarta de la intrare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pușca de vânătoare o drăcie, ca un fel de limbă care i-a spintecat palma între degetul mare și arătător. Îi curge acum sângele gârlă. Și mai zice el că este vânător, halal...” Dar Lupău acum nu-l mai asculta, detunătura ceea de armă parcă i-ar fi dat un semnal, desfăcu dintr- o mișcare dopul damigenei și bău îndelung fără oprire. Muzica începuse iar să cânte iar chiuiturile și tropotitul picioarelor în bătătură inundară iar satul până departe sub geana
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
că-și părăsise oamenii și, apucând-o pe cărări de munte, reușise să scape. „Porcul!“ spuse În sinea sa Koroku, scrâșnind din dinți. „Se Îndreaptă spre Kai.“ Koroku Însuși stătea pe unul dintre vârfuri, când, din senin, se auzi o detunătură, răspândindu-și ecoul printre munți. Zgomotul puștii părea să-l batjocorească. Pe obraji Începură să i se prelingă lacrimi. În acel moment, reflectă că el și nepotul său - care nu era altceva decât Întruchiparea răului - erau, la urma urmei, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vedere cetatea Inabayama, apele râului Nagara și până și răspântiile dintre case. Încă nu se zărea nici țipenie de om. Soarele urcă și mai sus. „Ce se Întâmplă?“ se Întrebă neliniștit Mosuke. Inima Îi bubuia În piept. Apoi, deodată, auzi detunăturile cu ecouri ale armelor de foc. Fumul semnalului pe care-l aprinse se alungi pe cerul albastru, precum cerneala Împroșcată de o sepie. Hideyoshi și oamenii săi merseseră spre partea din spate a castelului, cu un calm desăvârșit, privind ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
capitală, cu repeziciunea unei furtuni neașteptate. Însă chiar și cu o asemenea viteză, plecarea lor nu putu fi ținută secretă. Scurta noapte Încă nu se Încheiase, când grupul ajunse la Otsu. Sfâșiind Întunecimea dinaintea zorilor, În munți răsună ecoul unei detunături de armă. Caii se cabrară, Înnebuniți. Vasalii o luară la galop Înainte, neliniștiți pentru Nobunaga, În timp ce priveau În jur după trăgător. Nobunaga nu părea să fi remarcat Împușcătura; de fapt, galopase deja cu peste cincizeci de metri În față. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Tamba! Celebrul Isono Tamba, mândria clanului Asai, era un adversar demn de respect. Drapelele sale cu blazon se vedeau fluturând printre stropi și spumă. Focuri de arme! Era focul de acoperire al inamicului sau puștile propriilor lor trupe? Nu, detunăturile izbucniseră de pe ambele maluri, În același moment. Răspândindu-și ecourile pe deasupra apei, zgomotul era aproape asurzitor. Norii Începeau să se Împrăștie, cerul fără nori al verii Începând să-și arate culoarea. Chiar În acel moment, a doua linie a armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ar fi speriat, dintr-o dată, de oponentul său, fiind bucuros să-și salveze pielea. În timp ce Tenzo Începea să coboare panta trecătorii, Sanpei luă pușca și fitilul pe care le ascunsese Înainte Într-un mănunchi de iarbă și Îl urmă. Ecoul detunăturii de pușcă se auzi răsunând prin munți. Imediat, Sanpei aruncă arma În lături și porni sărind În josul pantei ca un cerb, hotărât să-i aplice inamicului doborât lovitura de grație. Watanabe Tenzo căzuse pe spate, Într-un desiș de buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ușurarea se Întindea peste oraș ca un val. Deodată, din mulțimile gălăgioase, răsună un foc de pușcă. Glonțul Îl zgârie pe Nobunaga, dar acesta se comportă ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic, nefăcând decât să Întoarcă privirea În direcția detunăturii. Generalii din jurul lui săriră de pe cai, bineînțeles, și se repeziră să-l captureze pe atentator, dar orășenii, chiar mai mult decât generalii, fură cuprinși de furie, răcnind ca turbați: — Prindeți-l! Făptașul, care crezuse că locuitorii din Kyoto aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
copii cu Doamna Oichi, care avea douăzeci și trei de ani. Ocupa a treia anexă a Castelului Odani, care, de fapt, era format din trei castele Într-unul singur. Din trecătoarea de la miazăzi se auziră focuri de arme până seara. Detunăturile tunurilor răsunau periodic și, de fiecare dată, tavanul decorat În unghiuri drepte se zgâlțâia ca și cum ar fi fost gata să se desprindă. Oichi privi În sus, instinctiv, cu ochi speriați, strângându-și mai strâns la piept copilul cel mic. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
general inamic. Nu arată ca un mesager și e foarte Îndrăzneț. Trage o dată, În semn de avertisment. Comandantul voise ca un singur om să tragă un foc de avertisment, dar trei sau patru soldați traseră În același timp. La auzul detunăturilor, călărețul se opri, părând surprins. Apoi, ridică un fanion de război cu un soare roșu pe fond auriu, Îl legănă deasupra capului și strigă: — Hei, soldați! Așteptați o clipă! Este Kinoshita Hideyoshi un om pe care vreți să-l Împușcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
iar rândurile de pe Muntele Chausu stăteau tăcute. Dar, deodată... — Acum! Evantaiul auriu de război al lui Nobunaga tăie aerul, iar comandanții regimentelor cu arme de foc se luară la Întrecere, răcnind ordinul: — Foc! — Foc! Pământul se cutremură sub salva de detunături. Muntele se despică, iar norii se zdrențuiră. Fumul pulberii Învălui palisada, iar caii și oamenii armatei din Kai Începură să cadă ca țânțarii, În mormane de cadavre. — Nu vă retrageți! strigau comandanții lor. Înainte! Atacând cu Înverșunare palisada, soldații porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sacrificiu, Împingând, În repetate rânduri, trupele prea departe. Zidul ăla trebuie dat jos! Pesemne credeau că se putea face. După o salvă, lua ceva timp pentru a reîncărca cu pulbere și glonț puștile din acea vreme. Astfel, Între rafale, zgomotul detunăturilor Înceta o vreme. Generalii din Kai considerau acea perioadă o fereastră de care trebuiau să profite; astfel, nimeni nu privea cu dușmănie „scutul morții“. Nobunaga, Însă, ținuse seama de acest punct deosebit de slab și concepuse tactici noi, pentru armele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din jurul lui Mitsuhide urcară, În galop, malul opus, lăsând În urmă o dâră de spumă și clăbuci. De undeva din fața lor se auzeau, sporadic, Împușcături Înfundate, câtă vreme În depărtare se repezeau spre cer scântei, probabil de la fermele incendiate. Imediat ce detunăturile Încetară, Însă, focurile dispărură și ele, peste toate lăsându-se, din nou, Întunericul. Curând, sosi un curier cu un raport: — Oamenii noștri au Împins Înapoi o grupă inamică de recunoaștere. În timpul retragerii, au dat foc mai multor ferme. Neluând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
e cu armata lui principală? Pare să-și fi făcut tabăra În regiunea dintre Râul Yodo și Shimoueno, cu Shoryuji În spate și cu Râul Enmyoji În fața lor. În aceeași clipă, dinspre Râul Enmyoji se auziră strigăte de război și detunături. Era Ora Maimuței. Râul Enmyoji, la răsărit de satul Yamazaki, era un afluent al Râului Todo. Zona unde se Întâlneau cele două râuri era o mlaștină acoperită cu stuf și papură, plină, de obicei, cu cântecele păsărilor, dar, În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]