69 matches
-
la dovezile arheologice, printre care multe figurine femeiești dezgropate din Israelul antic, care susțin ipoteza sa că Așerah a funcționat drept zeiță și soție a lui Iahveh în religia populară israeliană din perioada monarhică. Un recenzent consideră că teoria lui Dever „este plină de lacune iar cartea e plină de dezinformări.” Opus interpretării „așerei” drept zeiță în inscripțiile din Kuntillet ‘Ajrud, alți câțiva autori, inclusiv Mark S. Smith , John Day , și Andre Lemaire , văd așerah din aceste inscripții ca un obiect
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
însă, asimilarea zeiței Așera cu un obiect de cult, arbore stilizat sau loc de închinare în perioada monarhiei nu exclude deloc admiterea faptului că Așera fusese în mod demonstrabil o zeiță (evreiască) adorată în perioadele anterioare., acesta nerespingând teza lui Dever, susținând doar că din punctul lui de vedere aceasta nu este suficient demonstrată. Arheologii și istoricii ne oferă o multitudine de căi de a organiza și interpreta informația iconografică și textuală disponibilă. William G. Dever distinge între „religia oficială/religia
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
anterioare., acesta nerespingând teza lui Dever, susținând doar că din punctul lui de vedere aceasta nu este suficient demonstrată. Arheologii și istoricii ne oferă o multitudine de căi de a organiza și interpreta informația iconografică și textuală disponibilă. William G. Dever distinge între „religia oficială/religia de stat/religia cărții” ale elitei și „religia populară” a maselor. Rainer Albertz distinge „religia oficială” de „religia familială”, „pietatea personală” și „pluralismul religios intern”. Jacques Berlinerblau analizează dovezile în termenii unei „religii oficiale” și
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
religia populară” a maselor. Rainer Albertz distinge „religia oficială” de „religia familială”, „pietatea personală” și „pluralismul religios intern”. Jacques Berlinerblau analizează dovezile în termenii unei „religii oficiale” și „religii populare” din Israelul antic . Într-o carte descrisă de William G. Dever drept „studiu magistral”, Patrick D. Miller a grupat pe larg adorarea lui Iahveh din Israelul antic în trei mari categorii: ortodoxă, heterodoxă și sincretistă (Miller recunoaște faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie pentru altul și că ortodoxia nu era o
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
ca soție a lui Iahveh. Este posibil că Așerah era asociată cu regina principală din vechiul Iuda și din Israel, iar această asociere fermă cu cultul regilor ar putea lămuri dispariția completă a zeiței atunci când monarhia a dispărut. William G. Dever a sugerat că Așerah era adorată drept împărăteasa cerului (evreii coceau mici prăjituri pentru serbarea sărbătorii ei), dar John Day afirmă că „nu există nimic din primul mileniu î.e.n. care să denote că Așerah era «împărăteasa cerului» sau s-o
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
nu dovedită) există cărțile unora ca Hoffmeier și Kitchen. Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare, ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert”, conform lui William Dever. Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie, teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
cea mai populară carte de istorie a Israelului. În 2006, popularitatea cărții a condus la un documentar în patru părți despre carte, care a fost difuzat ulterior pe The History Channel. O trecere în revistă de colegul arheolog William G. Dever publicată în "Biblical Archaeology Review" și ulterior în "Bulletin of the American Schools of Oriental Research", a rezultat într-un schimb aprins de idei între Dever și Finkelstein. Trecerea în revistă a lui Dever observa că această carte are multe
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
ulterior pe The History Channel. O trecere în revistă de colegul arheolog William G. Dever publicată în "Biblical Archaeology Review" și ulterior în "Bulletin of the American Schools of Oriental Research", a rezultat într-un schimb aprins de idei între Dever și Finkelstein. Trecerea în revistă a lui Dever observa că această carte are multe aspecte puternice, în principal potențialul arheologiei de a rescrie istoria „Israelului antic”, dar a deplâns faptul că autorii au înțeles greșit punctele sale de vedere și
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
revistă de colegul arheolog William G. Dever publicată în "Biblical Archaeology Review" și ulterior în "Bulletin of the American Schools of Oriental Research", a rezultat într-un schimb aprins de idei între Dever și Finkelstein. Trecerea în revistă a lui Dever observa că această carte are multe aspecte puternice, în principal potențialul arheologiei de a rescrie istoria „Israelului antic”, dar a deplâns faptul că autorii au înțeles greșit punctele sale de vedere și a conchis că Finkelstein este „idiosincratic și dogmatic
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
potențialul arheologiei de a rescrie istoria „Israelului antic”, dar a deplâns faptul că autorii au înțeles greșit punctele sale de vedere și a conchis că Finkelstein este „idiosincratic și dogmatic”; reacția lui Finkelstein a fost de a-l numi pe Dever „parazit academic gelos”, iar dezbaterea a degenerat rapid după aceea.
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
a sa așerah”. Inscripțiile conduc la identificarea rapidă a două din figurile care stau în prim-plan ca reprezentându-l pe Iahveh și soția lui, Așerah, dar cercetări ulterioare le-au identificat drept figuri Bes. Câțiva cercetători, inclusiv William G. Dever, și Judith Hadley continuă să interpreteze inscripția într-un mod în care ea se referă la Așerah drept zeiță israelită și soția lui Iahveh. William Dever a scris o carte numită „Did God Have a Wife?” (A avut Dumnezeu o
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
dar cercetări ulterioare le-au identificat drept figuri Bes. Câțiva cercetători, inclusiv William G. Dever, și Judith Hadley continuă să interpreteze inscripția într-un mod în care ea se referă la Așerah drept zeiță israelită și soția lui Iahveh. William Dever a scris o carte numită „Did God Have a Wife?” (A avut Dumnezeu o soție?) care se referă la dovezile arheologice, printre care multe figurine femeiești dezgropate din Israelul antic, care susțin ipoteza sa că Așerah a funcționat drept zeiță
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
la dovezile arheologice, printre care multe figurine femeiești dezgropate din Israelul antic, care susțin ipoteza sa că Așerah a funcționat drept zeiță și soție a lui Iahveh în religia populară israeliană din perioada monarhică. Un recenzent consideră că teoria lui Dever „este plin de lacune iar cartea e plină de dezinformări.” Opus interpetării „așerei” drept zeiță în inscripțiile din Kuntillet ‘Ajrud inscriptions, alți câțiva autori, inclusiv Mark S. Smith, John Day, și Andre Lemaire, văd așerah din aceste inscripții obiect de
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
aduce binecuvântările lui și este concepută mental sub forma unui arbore stilizat, care îi era astfel subordonat lui Iahveh.” Arheologii și istoricii ne oferă o multitudine de căi de a organiza și interpreta informația iconografică și textuală disponibilă. William G. Dever distinge între „religia oficială/religia de stat/religia cărții” ale elitei și „religia populară” a maselor. Rainer Albertz distinge „religia oficială” de „religia familială”, „pietatea personală” și „pluralismul religios intern”. Jacques Berlinerblau analizează dovezile în termenii unei „religii oficiale” și
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
religia populară” a maselor. Rainer Albertz distinge „religia oficială” de „religia familială”, „pietatea personală” și „pluralismul religios intern”. Jacques Berlinerblau analizează dovezile în termenii unei „religii oficiale” și „religii populare” din Israelul antic. Într-o carte descrisă de William G. Dever drept „studiu magistral”, Patrick D. Miller a grupat pe larg adorarea lui Iahveh din Israelul antic în trei mari categorii: ortodoxă, heterodoxă și sincretistă (Miller recunoaște faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie pentru altul și că ortodoxia nu era o
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
ca soție a lui Iahveh. Este posibil că Așerah era asociată cu regina principală din vechiul Iuda și din Israel, iar această asociere fermă cu cultul regilor ar putea lămuri dispariția completă a zeiței atunci când monarhia a dispărut. William G. Dever a sugerat că Așerah era adorată drept Împărăteasa cerului (evreii coceau mici prăjituri pentru serbarea sărbătorii ei), dar John Day afirmă că „nu există nimic din primul mileniu î.e.n. care să denote că Așerah era «Împărăteasa cerului» sau s-o
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
de asemenea: Regatul Israel, Evrei, Triburile israelite. Prima înregistrare a numelui Israel este în Stela lui Merneptah c. 1209 înaintea erei noastre și în care faraonul anunță cu mândrie ca „Israelul este pustiit și sămânța lui nu mai este”. Wiliam Dever vede acest „Israel” ca o entitate culturală și probabil politică, dar mai degrabă un grup etnic decât un stat organizat. Străbunii israeliților erau, după limbă, semiți, înrudiți cu canaaniții și probabil amestecați cu aceștia în cursul timpului. McNutt spune, „Este
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
nu dovedită) există cărțile unora ca Hoffmeier și Kitchen. Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare, ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert”, conform lui William Dever. Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie, teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
Sutter îi spune că el nu ar trebui să încerce să fie ca el. Marcus îi mulțumește Sutter pentru sfatul lui. Sutter, legat de angajamentul de a lua-o pe Aimee la bal, o evită până prietena ei Krystal (Kaitlyn Dever) îi spune să nu o trateze pe Aimee prost pentru că ea este un om cu adevărat bun. Sutter, ținând cont de sfatul i, îi cere lui Aimee să ia cina cu el și sora lui căsătorită Holly (Mary Elizabeth Winstead
Aici și acum () [Corola-website/Science/336186_a_337515]