64 matches
-
nici pe departe o "cantitate neglijabila". Un amănunt care atestă, dincolo de autenticitatea sa contestabilă și improbabilă, dependența comunismului românesc de omniprezentul centru moscovit este dat de tentativă operată în cadrul plenarei Comitetului Central al PMR din decembrie 1961 de a atribui "deviaționismul" grupării Pauker activităților fracționiste ale lui Lavrenti Beria, liderul securității sovietice, încarcerat și executat la câteva luni de la moartea lui Stalin datorită enormei puteri pe care o acumulase, îngrijorându-și astfel colegii din eșalonul superior al PCUS. Astfel, Valter Roman
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de natură ideologică și nu numai, emise de către prim-secretarul Hrușciov și susținătorii săi, care își demonstrau astfel filiația post-revoluționar leninistă (Brzezinski: 1971, 158). Ca și în cazul grupării Anei Pauker, deși din motive diferite, Malenkov a fost acuzat de "deviaționism de dreapta" (Taubman: 2005, 265). În planul relațiilor internaționale, noul curs a demonstrat o relaxare a tensiunilor dintre cele două tabere protagoniste ale Războiului Rece, identificabilă în primul rând prin stoparea războiului din Coreea, în vara anului 1953, relaxare care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
vechea gardă" stalinistă și reformiștii fideli lui Hrușciov, și pe care Dej se aștepta ca prim-secretarul sovietic să o piardă, pentru a putea să îi acuze pe cei doi că ar fi "agenți ai lui Hrușciov" animați de un "deviaționism periculos 9". Datorită rezultatului nefavorabil facțiunii "ortodoxe" a PCUS, Dej și-ar fi schimbat interpretarea cu 180 de grade, acuzându-i pe aceștia de "stalinism" și de promovarea "cultului personalității" (Haupt: 1968, 677). Din documentele citate anterior se observă foarte
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conducerea PCUS, ca de altfel și pe el însuși, că nu urmărește decât revirimentul regimului leninist cehoslovac, fundamentarea lui pe baze solide, reale, democratice și, cel mai important, câștigarea încrederii populației în partid. Pentru Brejnev, toate acestea nu însemnau decât "deviaționism mic-burghez". Să vedem în continuare, mai pe larg, ce obiective își trasase noua conducere cehoslovacă în "Programul de Acțiune" care îi definea convingerile: Nu ne schimbăm orientarea fundamentală; în spiritul tradițiilor noastre și a deciziilor precedente vrem să dezvoltăm la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Extinzând argumentul, "dogmatismul" (leninist) era pus la zid ca trădare a marxism-leninismului, în timp ce marxismul autentic era chemat să îi ia locul. Dar marxismul occidental, critic și autoreflexiv, chiar și marxismul lui Marx până la urmă, reprezentau pentru leninism o formă de "deviaționism mic- burghez". Nu este de mirare deci că Moscova a optat pentru invazia Cehoslovaciei, fie și numai pentru menținerea stabilității politice derivată din leninism. Revenind la intelectuali, aceștia argumentau în favoarea unei raportări critice a oamenilor la mediul cultural înconjurător, acționând
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în spirit "burghez", am putea spune, asta după ce leninismul sistemic adoptase deja atitudini și idei "mic-burgheze". Nu degeaba Molotov, care mai era în viață la începutul perioadei Gorbaciov, cataloghează noua orientare drept "deviație buharinistă", (adică și mai de dreapta decât "deviaționismul" lui Brejnev), iar pe Dubcek și Gorbaciov îi încadrează în aceeași categorie a "deviaționiștilor de dreapta", numindu-i cu cinism "culaci care au scăpat" (Chuev: 1993, 329-420). Am văzut cauzele politice, derivate din metamorfoze ideologice, care au convins Uniunea Sovietică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
coeziunea "monolitică" a partidelor leniniste, unitatea lor de "granit", și permite astfel inamicului ideologic să câștige teren prețios, o eroare care va compromite în cele din urmă întreg proiectul leninist. Toleranța nu poate fi echivalată decât cu slăbiciunea, nehotărârea sau "deviaționismul mic-burghez". Temporar, mișcările leniniste pot intra în diferite coaliții și alianțe, arătându-se astfel tolerante față de parteneri. Este însă o măsură interesată și instrumentată politic, nu o valoare în sine; când costurile parteneriatului vor exceda beneficiile, partidul leninist va renunța
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o poziție fruntașă în cadrul celor mai opresive regimuri ale secolului XX nu pot și nu trebuie acceptate ca atare. Problema este că nici nu au putut fi metamorfozate într-o variantă mai blândă, deoarece aceasta ar fi echivalat automat cu "deviaționismul mic-burghez" și reducerea "combativității revoluționare", indispensabilă pentru perpetuarea utopiei ideocratice romantic leniniste. Ceea ce am încercat însă a fost să înțeleg și să analizez leninismul romantic din interior, punând pe planul doi metodologiile științifice "burgheze": ce ontologie își propun regimurile leniniste
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Stalin (În prima parte a anilor ’50); citate din documentele PCUS; citate din documentele partidelor naționale; citate din studiile sovietice; eventual, dar destul de rar, trimiteri la lucrările naționale; În fine, cu o maximă prudență de a nu fi acuzat de „deviaționism” (adică de a se abate de la teoria marxist-leninistă), un punct de vedere personal, argumentând că este complet concordant cu marxism-leninismul. Marxism-leninismul a fost considerat drept o „concepție despre lume și societate”, o ideologie a proletariatului care a putut fi, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
iar procurorii o știau prea bine: era un canal prin care lichiditățile ajungeau În Vest, via Praga, pentru operațiuni de spionaj. La fel de cinică era și acuzația ( În cadrul unei Întregi campanii de defăimare) adusă Anei Pauker, căreia i se reproșa simultan „deviaționismul” de dreapta și cel de stânga: mai Întâi se opusese colectivizării rurale, apoi Îi obligase pe țărani să intre În colective Împotriva voinței lor. Rajk a fost acuzat că dizolvase În 1947 rețeaua comunistă din cadrul poliției maghiare; o făcuse, de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nagy nu putea menține un control ferm Într-un moment În care Uniunea Sovietică se afla sub amenințarea expansiunii NATO, iar Austria vecină era pe punctul de a deveni un stat independent și neutru. Comitetul Central sovietic a condamnat prompt „deviaționismul de dreapta” al lui Nagy, acesta a fost Îndepărtat din post (și mai târziu exclus din partid), iar Rákosi și prietenii lui au revenit la putere la Budapesta. Acest reflux al reformei, cu doar opt luni Înainte de cuvântarea lui Hrușciov
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a criticat aspru partidul conducător nu pentru Încălcarea unor drepturi, ci pentru că Își trăda propriile idealuri Încurajând consumul de masă și proprietatea privată a bunurilor de consum. Wolfgang Harich, figură proeminentă În cercurile filosofice din RDG și vechi critic al deviaționismului „birocratic” al regimului, era la fel de vehement În opoziția sa față de „iluziile consumismului”, considerând că reeducarea populației În acest sens cădea În sarcina partidului conducător. Opoziția anticomunistă propriu-zisă din RDG tindea să se coaguleze, ca și În Polonia, În jurul bisericilor - În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Chipul înălțat deasupra pare o prelungire a acestui pseudopod care este gâtul și poartă amprenta aceleiași maleabilități și disponibilități aerodinamice. Monstrul mitologic și-a pierdut prestigiul malefic, nu mai apare ca o hieroglifă misterioasă și amenințătoare a unei forme de deviaționism, de perversitate, de abatere de la normă. Paciurea își concepe himerele ca pe niște forțe în acțiune, care prezidează creația. Blocul pe care se înalță Himera văzduhului conține stratificările unor ritmuri, ale unor raporturi armonice. Picioarele foarte subțiri pe care corpul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o reformă monetară, pentru a termina cu chiaburii și speculanții de la oraș. Apărînd interesele românilor și fațeta ortodoxă a stalinismului, Gheorghiu-Dej și-a învins opozanții 713. În februarie 1952, la Plenara Comitetului Central, acesta i-a acuzat pe "moscoviți" de "deviaționism". La a doua plenară, din mai, el a reușit să-i înlăture pe Luca și Georgescu din posturile pe care le dețineau și să reducă puterea Anei Pauker 714. După cîțiva ani, cei trei aveau să fie considerați drept promotori
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]