74 matches
-
spațiu. . - Dacă toți ne-am hrăni cu soare, așa ar fi, glumiSmărăndache, însă catedrele sunt puține. - Ha-ha-ha! râse Gaittany privind la ceas. Se vede că supraalimentația, oricât de rațională, dădu peste cap balanța organismului lui Conțescu. Îl apucă o sete devorantă, începu să-l doară capul, să fie nervos și să aibă insomnii. Verdictul medicului se dădu fără dificultate: avea o nouă criză de uremie, care impuse un regim alimentar sever. În ciuda lui, starea geografului se agravă, și după o teribilă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deja teama de Unul, angoasă și idiosincrasie ce stăruie în scrierile lui Emil Botta. Dar această teamă de Unul este și dorul de el (Sehnsucht). Misteriosul dor metamorfozează fereastra, transformând-o în negativul ei. Din geometrie explozivă, aceasta devine geometrie devorantă. Deschidere în prăpastie, scara. Pe ultimele trepte conștiința reveni. Biata de ea, se întorcea plăpândă, plină de pulbere, desculță, așa cum îi stă bine călătorului: "Iartă-mă, spuse. Vreau să te slujesc, să te sustrag tu-nelului acesta groaznic și complicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de departe pe Dumnezeu și pe tinerele fete, un Dumnezeu izolat În tabernacol și fete cu fuste plisate care Îngenuncheau atît de frumos și cărora eu nu Îndrăzneam să le zîmbesc. La nouă ani, am fost cuprins de o pasiune devorantă pentru Marie-Cécile, o tînără prietenă a părinților mei, o infirmieră de vreo douăzeci de ani. Am rămas singur cu ea pe toată durata vacanței de Paște din 1951. Mă luase cu ea În casa de la țară a părinților ei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
steril. Cu cât epocile pe care le înglobează o perioadă istorică sânt mai limitate ca sferă de valori, cu atât succesiunea lor este mai rapidă. Dinamismul culturii moderne își are explicația în mărginirea excesivă a diverselor epoci și a pasiunii devorante a omului modern de a epuiza valorile pentru a le substitui. Devenirea istorică își are rațiunea în insuficiența structurală a fiecărei epoci. Chiar dacă epocile sânt închise în ele însele, fiecare are un germen de viață, care se dezvoltă și moare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de literatură cere noi amănunte, noi revelații, noi interpretări bazate pe texte autentice, până când din scriitor și din operă nu mai rămâne nimic nescos la lumina crudă a zilei, și să mai reziste după aceea cine mai poate în fața curiozității devorante a cititorului, care e nesatisfăcut și iritat dacă îi spui că există într-o operă secrete care nu pot fi desfăcute sau taine care nu pot fi sfâșiate. Ce secrete? Care secrete? Unde vezi dumneata taină? Iată proba: Cetățeanul Ghiță
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de iubire sau capabil doar de o iubire imposibilă, suferă de spleen. El este singur, apatic, propria lui stare Îl epuizează. Dacă vrea să simtă că trăiește, aceasta se va realiza doar În teribila beatitudine a unei acțiuni fulgerătoare și devorante. A iubi ceva ce nu vei vedea niciodată a doua oară Înseamnă a iubi cu flacără și geamăt, pentru a dispărea apoi În neant. Nu mai trăiești decât În și pentru clipa prezentă, pentru această contopire fulgerătoare, dar vie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
crede cu tărie că de ea sunt îndrăgostiți toți bărbații. Este modelul de feminitate, de delicatețe și sensibilitate, calități spirituale care imaginează ideea de femeie ideală. Pentru Fred este femeia unică, iubirea vieții lui, sentimentele fiind reciproce. Dragostea lor este devorantă, îi aduce pe amândoi la uitarea totală de sine. Bărbatul se întreabă uneori dacă mai sunt în "toate mințile". Iubirea lor tainică, ascunsă de privirile lumii "atât de rea ... neînțelegătoare", păstrând cu strășnicie trăirea intensă numai pentru ei, conturează femeia
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
de fiara ce vor să o vâneze, tocmai spre a putea traversa o plăcere absolută, ce nu se poate concepe altfel decât ca un amor expirator. Marile iubiri, În care partenerii se sinucid sau mor Împreună, ilustrează chiar acest substrat devorant al discursului amoros. Cum, dincolo de misterul ritualic, ceea ce te atrage sau ceea ce mă atrăgea la biserică era chiar dorința nemanifestată, dar puternică de a Întâlni pe cineva, de a asista adică la o epifanie reală, din care să ieși marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
toate câte mi se năzar. Omule de granit, să nu fii niciodată slab În fața mea. Nu-i așa că vom uita unul de altul? 24 martie 1965 (miercuri) Nu-i așa că vom uita unul de altul? 7 aprilie 1965 (miercuri) Pasiuni devorante. Pasiuni absurde. Întâlnire cu diavolii tuturor renunțărilor. Succese mărunte. Insuccese răsunătoare. Și, În mijlocul zvârcolirilor, visul etern al unei singure clipe de liniște. Retrageri În suferință. Suferințe devorante. Suferințe absurde. Asta mi-e viața. Lui Martin. Nu te speria atunci când indignarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu-i așa că vom uita unul de altul? 7 aprilie 1965 (miercuri) Pasiuni devorante. Pasiuni absurde. Întâlnire cu diavolii tuturor renunțărilor. Succese mărunte. Insuccese răsunătoare. Și, În mijlocul zvârcolirilor, visul etern al unei singure clipe de liniște. Retrageri În suferință. Suferințe devorante. Suferințe absurde. Asta mi-e viața. Lui Martin. Nu te speria atunci când indignarea te-aduce În pragul Întunecării minții. Va veni vremea când ai să poți râde de toate câte-au fost. Va veni vremea când ideile, astăzi sfinte, ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
împotmolit în zbuciumările sale sexuale ca într-un hățiș de alge, sărutul acesta era o plonjare bruscă în ape mai fluide. Această Veneră născută din ape și transformată acum în sirenă, jumătate femeie, jumătate pește, fragilă și înfricoșătoare, devorată și devorantă, îl atrage în mijlocul curenților vijelioși ai pasiunii. Mai mult chiar decât April, amanta studentului străin, Leslie se dăruiește cu totul în acest prim sărut, ce părea să-i făgăduiască lui Stingo un înec divin, un ocean de fericire. Cu toate că este
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
au rupt practicabilul cu un sfert de oră înainte de-a bate gongul, i-au ascuns lui Leahu cizmele cu toc, iar ei și-au pus toți talonete. Bietul director, să facă infarct!... (de altfel, precizez, complexul era atît de devorant, încît și acasă Leahu avea biroul așezat tot pe un practicabil, ca să pară musafirilor mai înalt!). În fine, ultima: se-ntîlnește, la un festival internațional de film, cu celebra Brigitte Bardot. Pe vremea aceea (deceniul 7) actriță era în vogă, plus
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
-l fură-n cearcănul unde-i/ marea, târziu." Poemele devin descriptive, fără strălucire, în perfecțiunea formei și a includerii ideii, dar și narative. Volumul antologic "Versuri" (1972) cuprinde poeziile grupate-n cicluri: "Cântece de dragoste","Balade", "Omul cu compasul", "Sonete", "Devorantul Cronos", "Voluptatea limitelor", "Paralele lirice", "Poeme", "Piscul sau descrierea poeziei", "Impresii din copilărie", titluri care confirmă înmănuncherea poeziilor în cadrul unui comentariu filozofic, a unei confesiuni ușor elegiace, sau simpla demonstrație distantă și rece. Critica a semnalat elementul pictural existent în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aduce și pe prăpastia disperării. Este deosebit de interesant acest traseu inițiatic al femeii în tainele iubirii: începe de la ezitări și incertitudini, se instruiește în tainele disimulării, cultivă misterul acestei legături, ceea ce potențează intensitatea trăirilor, pentru a sfârși într-o pasiune devorantă. Fiammetta este de o sensibilitate aparte, capabilă de gesturi patetice, are o imaginație vie, creează scenarii ale reîntâlnirii cu cel drag, pornind de la cuvinte până la cele mai mici gesturi. Este conștientă de propria gelozie, care o va duce spre furie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rău” care se instalează în locul acesteia sau în interiorul ei. În plan cultural și moral, boala este considerată ca un fenomen de posesiune. În trupul și în sufletul bolnavului se substituie sau se suprapune ceva străin, necunoscut și nedorit. Un „spirit” devorant și distructiv (T.K. Osterreich, M. Sendrail). În felul acesta, între istoria medicală și cea culturală a „răului” se stabilește o relație directă, permanentă. M. Sendrail afirmă că între „istoria bolilor” și „istoria civilizațiilor” există o relație directă. Fiecare civilizație își
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1978, 4; Mihai Ursachi, „O zi în natură”, RL, 1978, 25; Adrian Popescu, Radiografia debuturilor, T, 1978, 6; Sorin Titel, „Biografia debuturilor”, RL, 1978, 30; Radu Săplăcan, O zi în natură cu Dorin Tudoran, VR, 1978, 9; Valeriu Cristea, Lectura devorantă, RL, 1978, 52; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, Iași, 1978, 211-215; Iorgulescu, Scriitori, 160-163; Poantă, Radiografii, I, 268-272, II, 66-68; Raicu, Practica scrisului, 370-377; Regman, Explorări, 244-250; Ion Mircea, Scrisori către un poet în etate (XIX), T, 1979, 1; Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
milioane, nimic nu e mai ușor decât o repartiție echitabilă. O contribuție unică, proporțională cu proprietatea realizată, prelevată asupra familiei și fără cheltuieli suplimentare în sânul consiliilor municipale, ar fi de-ajuns. Gata cu această fiscalitate tenace, cu această birocrație devorantă, care este spuma și parazitul corpului social; gata cu aceste contribuții indirecte, cu acești bani smulși prin forță și prin viclenie, cu aceste capcane fiscale puse pe toate căile muncii, cu aceste piedici care ne fac încă și mai rău
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sa toate virtuțile, toate obligațiile, toate generozitățile? De unde ia aceste resurse, pe care îl provocăm să le răspândească în binefaceri asupra indivizilor? Nu de la indivizii înșiși? Cum pot oare aceste resurse să crească trecând prin mâinile unui intermediar parazit și devorant? Nu este oare clar, dimpotrivă, că acest angrenaj este de natură să absoarbă multe forțe utile și să reducă șit mai mult partea muncitorilor? Nu se vede de asemenea că aceștia vor pierde, odată cu o porțiune a prosperității lor, și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
grobianismului, în care umorul negru, adiacent, nu mai are nici măcar minimul efect scontat de îmblînzire a lecturii, să ne oprim la un caz paradigmatic: Lucian Pintilie. Realizator excepțional, om al rezistenței anticomuniste, cineastul de vogă internațională se află într-un devorant parcurs al filmării mizeriei noastre. Nu știu cum, dar, într-un fel, parcă ar suna motivat ca regizorul să fi reușit, defulatoriu, sub dictatură, o imagine respingătoare a românismului nostru atavic, într-un De ce trag clopotele, Mitică?, eludînd, de altfel, total umorul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
borsalina lui hirsută, în pag. 249, pictorului Val Gheorghiu i se recunoaște performanța de a bîntui nocturn după crypto-iubitele lui: "butica din Lăpușneanu, mirosind a Vanderbilt, atașanta terasă Onyx, toneta de sticlă-nud de la Hală, mignona măsuță excentrică de la barul Ad-hoc, devoranta Europizza". Iar diagnosticul: "Val e mai intim cu o clădire decît cu o femeie", îmi răvășește de-a dreptul autobiografia. "Biblia ne povestește de Samson cum că muierea/ Cînd dormea, tăindu-i părul i-a luat toată puterea". Metrica eminesciană
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
personajului principal, dar și în compoziția tabloului. Judith este aici mai puțin eroina care și-a salvat poporul decapitându-l pe generalul cartaginez Holofern, o figură justițiară transformându-și sexualitatea într-o armă redutabilă, cât o ipostază a unei feminități devorante, dirijate de propriile instincte și nu de comandamente patriotice. Contextul istoric se îndepărtează tot mai mult în fundal, constituind doar pretextul, scena unei alte confruntări dramatice, un război al sexelor. Holofern apare acum în ipostaza de victimă, ca și în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensibilității decadente profilul femeii fatale, sfinx și minciună, victimizând erotic amantul bolnav de lassitude. Interesant mai este un medalion de N. Vermont, la pagina 59, înfățișând o femeie cu o privire teribilă, sfidătoare, cu părul înfuriat, posibilă imagine a feminității devorante, vindicative și nu a celei visătoare, pierdute în rugă, dezgolită lângă trupul amanților, din desenele aceluiași. Dincolo de atmosfera erotizat macabră a acestor desene (care răspunde sensibilității decadente) avem și un sentimentalism noir, la limita cu kitschul, ilustrativ în epocă. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bovarice intelectuale, morfinomane, diabolice d'aurevilliene, nimfomane dedicate baudelairian răului, erotomane mistice etc. Fatalitatea își face apariția odată cu intrarea în scenă a Salomeei. Desenul feminității decadente recapitulează o parte dintre clișeele genului, gura roșie a voluptuoasei atrage atenția asupra caracterului devorant al femeii-felină, originea sa este împinsă spre mitologic cu aluzii la zeități păgâne, galeria de portrete reunește un fel de conciliabul pentru o severă judecată a acestei din urmă cuceriri care echivalează cu un sacrilegiu, precum în gravurile lui Félicien
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezintă un transfer de responsablitate, ci o punere în prezență, o cezură, precum și o desolidarizare a Salomeei de actul crud. Ea apare ca îndoliată, ca o bocitoare retrasă în suferința sa, fără să mai afișeze nimic din ceea ce definea feminitatea devorantă a Salomeelor decadente. Fără îndoială, din ciclul picturilor având-o ca temă pe Salomeea, aceasta afișează cel mai pronunțat influența iconografiei bizantine. O altă variantă interesantă care se desprinde de tradiția decadentă a temei, Salomeea oferind capul sfântului Ioan, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]