95 matches
-
zgomot și culoare, aproape desuet-convențional, în pofida unor irizații de „mitocănie” (calculată) ori de frondă explicită. Într-un poem - memorabil ca exercițiu de terifiant buf - este evocată tortura foamei atroce, rezolvată absurd, urmuzian (dar și cu sugestii din G. Topîrceanu), prin devorarea propriului cap, după o ceartă cu viscerele. Atmosfera, anecdotica și folclorul boemei bahice și jovial-crapuloase sunt mult mai rar prezente în textele poetului decât ar lăsa-o de bănuit renumele său. Cea mai pregnantă compunere în acest registru este probabil
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
psihice care o precedă: încorporarea ca fantasmă și introiecția ca proces (Laplanche și Pontalis, 1967). În măsura în care identificarea își are originea în încorporare, fantasmele orale, canibalice, pot fi mobilizate sub efectul regresiei. Interesul copiilor pentru poveștile în care se vorbește despre devorare își poate găsi astfel explicația. Deoarece ambivalența față de obiectele parentale este esențială în constituirea oricărei identificări, putem presupune că rolul refulării este determinant, mai ales în conflictul oedipian. Mișcările de ostilitate față de părintele de același sex și mișcările pulsionale de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de cultură se întîlnește canibalismul ritual. Prima grijă a canibalului pare să fie de natură metafizică, pentru că el nu trebuie să uite ceea ce s-a petrecut in illo tempore. Volhardt și Jensen au arătat foarte bine acest lucru: uciderea și devorarea scroafelor cu prilejul sărbătorilor, consumarea primilor tuberculi din recoltă înseamnă, de fapt, ospățul din trupul divin, același cu ospățul canibalilor. Jertfirea scroafelor, vânătoarea de capete, canibalismul se leagă în chip simbolic de strângerea tuberculilor ori a nucilor de cocos. Volhardt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu șefii de tren care le răspundeau invariabil „Nein!“, cum vor fi stat cu moralul nu știu. Știu numai că În primele două zile, nu departe de locul În care se afla căruța, o haită de câini era ocupată cu devorarea a două hoituri de cai. După ce au terminat, au lăsat oasele albe, bune de pus la muzeu, câinii au plecat Într-o direcție necunoscută. „Noi am rămas, zicea Bobocică, am rămas acolo șapte zile cu hrană și vreo trei fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în care doar ecoul și reflexia propriului său eu ar mai răspunde râsului aruncat peste axiomele toleranței de cel ajuns în apogeul intoleranței. Ne-omenescul de pe chipul acesta barbar se relevă a fi pentru privirea ateului o întoarcere la animalitatea devorării spectrului celuilalt transfigurată metafizic în dorința arzătoare a distrugerii semenului. Un astfel de chip este pătruns de fiorul glacial al înstrăinării depline în raport cu fața umană a celuilalt, el este o planetă deșertică ce alunecă într-un spațiu mort. Încrisparea sa
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mișcare mecanismul fabricării de mister (prin jocul gratuit al permutărilor), semiologul Eco se află În largul său, realizând performanțe inegalabile. Ingeniozitatea constă În a ști să găsești punctul de fugă necesar, adică schema cea mai plauzibilă a desfășurării narațiunii. Procesul devorării lucrurilor de către semne este mai Înfricoșător decât orice realitate. Jacopo Belbo, autorul diabolicei construcții, Înțelege prea târziu imposibilitatea opririi mașinăriei infernale și se autosacrifică orgolios În numele semiozei infinite. Oscilațiile Pendulului Înscriu cu sângele lui concluzia negativă a Căutării. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care-a observat a fost un prieten al lui David - un zdrahon cu bluzon din piele, cu părul lung și unsuros, cu mai mulți dinți lipsă, din față. Altul, un soi de hipiot, a explicat că la unele triburi primitive devorarea șefului mort este un ritual de comuniune foarte puternic. Știrbul a clătinat de cap și a Început să rânjească; David s-a apropiat de ceilalți doi și a Început să discute cu ei; era complet gol, iar În lumina flăcărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
absorbi în tine: eu o numesc trecerea mediului extern în mediu intern. Ea este proprie întregului real, dar numai la om, și nici aici întotdeauna, ea reușește cu adevărat. La nivelul organicului, ea îmbracă forma inferioară a "cuceririlor" mediului, a devorării lui, a unei instaurări despotice asupra lui. De altfel, în orice despot există această invaliditate, această neputință de a transforma ființa comunității care-l cuprinde în mediul său intern, o neputință de a fi până la urmă. E, în despotism, zbaterea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
primul rând recunoașterea spontană a valorilor culturale în imanența lor. Așa cum natura devine bolnavă atunci când nu mai e capabilă să-și evacueze stârvurile, tot astfel, în lumea culturii, patologia se declanșează prin inhibarea din exterior a funcției de eliminare sau devorare a "stîrvurilor" culturale, a nonvalorilor. Cultura respectivă devine un soi de organism pestilențial, în care ceea ce este bolnav și putred elimină tot ce este valoare autentică. Inhibarea selecției naturale pătrunde în universul culturii din clipa în care este afectat actul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu must a unei umbre oarecare Și umbra răcește mustul Și asta-i o poezea O poezea că lucrurile se încurcă când se numără Până când se agață unele de altele Ca șeful scroafei și cu scroafa Și coasa copil e devorarea mustului și a prințului moștenitor Rudolf 2 O cocină de porci (Femeia și Fiul intră în scenă și vor să spună ceva. Sepp Botdejigodie ia primul lucru care îi cade sub mână și îl aruncă după ei. Cei doi se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
așteptat Și în spinarea sănătoasă au niște sentimente Sunt bune de devorat cu toate sentimentele vieții Și când s-au gătat sentimentele Atunci sunt ridicate și șterse Și acoperite pentru tot viitorul (mai cosește un pic) Hei Sepp împuțitule Lemn Devorare Muncă Foame Hei Sepp împuțitule E gravidă Casa are nevoie Să primească darul unui Dumnezeu în puteri Hei Sepp împuțitule Mândria ta stă în stomacul meu ... Doamne Doamne a cumpărat toate muierile De au devenit întreaga natură, Doamne Doamne este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
prăjitor pâine ca să fac tartina pâine unt”. N-aș vrea să închei pe un ton pesimist, pentru că nu-mi stă în fire. De aceea semnalez la final un fapt pozitiv, care mi-a încurajat speranța. În acest marasm național al devorării prepozițiilor am răsuflat ușurat când am văzut că, după dispariția celor autohtone, ne-am gândit să importăm prepoziții pentru a reface specia. Am observat deunăzi că pe fruntea unui troleibuz scria atât: „VIA UNIVERSITATE”. Inițial, resemnat cu moartea prepozițiilor, am
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
se aflau unii ce fuseseră martori ai acuzării În primul, dar și fratele Constanței Crăciun, datorită căruia, În acest lot atât de numeros, nu s-a mai pronunțat nici o condamnare la moarte 19. Cu aceasta, divinitatea Revoluție a terminat cu devorarea copiilor, cel puțin aici, pe șantierele Canalului. Sfârșittc "Sfârșit" Cincizeci și cinci de ani mai târziu, un istoric din noua generație 20 vorbește despre Canalul Dunăre - Marea Neagră ca despre „cel mai tragicomic șantier de muncă forțată” din România comunistă și
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Nedreptatea e necesară spiritului; îl întărește, îl purifică. În materie de luciditate, o victimă este întotdeauna mai presus de persecutorii săi. A fi victimă înseamnă a înțelege” (III, 46). Cunoașterea Ă chiar dacă e vorba doar de eșecul cunoașterii Ă devine devorare de sine: „Tot ce am descoperit, am descoperit consumându-mă. M-am diminuat ca să pot pătrunde anumite adevăruri” (III, 97). Și e vorba, în acest caz, de adevăruri, adică de ipocrizia celorlalți, de neputință, de vid. În nici un caz de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ar fi banale și ridicole. Ana Blandiana se vrea lucidă și atunci când își contemplă însingurarea, iubirea și nostalgia evadării avatarii ce țin de condiția umană. Problema opțiunii, atât de frecventă în contextul poeziei actuale, se complică cu acea condiție a devorării speciilor care, plasată în mediul uman, este reprobată de poetă: "Din miile de vieți posibile/ Nu mi se poate pretinde să știu alege doar una/ Animalele unei vieți vânează animalele celorlalte/ Peștii vieții mai mari înghit peștii vieții mai mici
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
torturată de foamea de cuvinte, de aceea, poetul mușcă din cuvinte, pentru că ele reprezintă lumea realului: "cuvintele/ nu au loc decât în centrul lucrurilor/ numai înconjurate de lucruri./ Numele lucrurilor/ nu e niciodată afară". Drama cuvintelor este sugerată de ideea devorării insului, cuvintele sunt oase ale foștilor părinți vărsați în el ("ideea de gură"). Lumea și manifestările ei presupun o organizare riguros noțională: Cad în noțiunea de genunchi/ și mă rog de voi/ nu mă lăsați singur/ și pradă..." Deci, singurele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de nevoile procurării hranei și ale apărării de dușmani, a dus la dezvoltarea unor trăsături morfologice și de comportare care maximizează șansele fiecărei specii în această competiție. Prin multe dintre caracteristicile lor, panterele sunt foarte bine adaptate pentru prinderea și devorarea antilopelor, după cum prin caracteristicile lor antilopele sunt foarte bine adaptate pentru apărarea lor de acești prădători. „Este ca și cum panterele ar fi fost create de o zeitate, iar antilopele de o alta, rivală.“ În realitate, secvențele de ADN din corpul panterelor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Apollo, cu textele sale sacre, mai apropiat de filozofie și propunând o cosmogonie contrară celei hesiodice (dacă aceasta considera ordinea diferențiată ca fiind creată din haos, orficii priveau realitatea ca o cădere în diviziune a Totalității inițiale, a perfecțiunii, prin devorarea lui Dionys de către titani și apoi regenerarea sa), profesând o relație directă cu supranaturalul, ceea ce propunea o căutare a mântuirii străină religiei oficiale, un posibil "șamanism grec".44 Chiar dacă mitologia nu trebuie confundată cu religia, nu orice mit căpătând dimensiune
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Atkins, și, pe de altă parte, cei care ziceau că are pur și simplu bafta de a dispune de un metabolism supraomenesc, rezultat al unor gene fantastice. Oricare ar fi fost situația, nu părea să o deranjeze câtuși de puțin devorarea celor mai grase și grețos de nesănătoase mâncăruri - deși nouă, celorlalți, nu ne era permis un asemenea lux. Dat fiind că nimic nu rămânea cald mai mult de zece minute după ce ajungea aici, eu comandam Întruna același meniu până apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fi folosită cu succes pentru un afiș de recrutare în Wermacht 38. Spune în șoaptă câteva cuvinte însoțitorului său, un Obersturmführer39 masiv, cu un colac de grăsime la ceafa rasă și privirea ochilor verzi-spălăciți cam greoaie. Acesta se oprește din devorarea fripturii în sânge pe care o are în față și cu o privire scurtă, dar intensă, analizează atent pe cei doi, apoi revine din nou la înfulecat. Așa cum le folosește, cuțitul și furculița pierd rolul de ustensile domestice ale civilizației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zi de zi e necesar să fie jertfite o mulțime de ființe, fără moartea cărora restul lumii nu poate rezista (deși trebuie să remarc că, în sine, această idee nu este prea generoasă). Dar fie! Admit că astfel, adică fără devorarea neîntreruptă și reciprocă a ființelor, lumea nu a putut fi nicidecum concepută; sunt chiar de acord să admit că nu pricep nimic din această rânduială a lucrurilor; în schimb, iată ce știu cu siguranță: de îndată ce am fost lăsat să conștientizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
câinelui-lup cu trăsături dominante și izbitoare ale lupului din sălbăticie. La femelele care au fătat pot fi Întâlnite, ca de altfel și la câinele-lup, unele tulburări de comportament, o denaturare a instinctului de conservare, constând În omorârea și chiar În devorarea propriilor pui. Lupul mascul fiind un animal monogam care se Împerechează toată viața lui numai cu aceeași femelă, este considerat deosebit de fidel acesteia, nu o Înșeală cu altă femelă și nu o părăsește cât trăiește. 9. Generalități privind principalele boli
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
În acest stadiu. Astfel, atât legat de actul Împerecherii cât și de cel al nașterii și În continuare pe perioada alăptării, cățeaua poate avea unele stări comportamentale agresive, pot apărea unele tulburări psihice, aberații și manifestări de canibalism, soldate cu devorarea puilor nou-născuți. În același timp se constată intensificarea sentimentului matern de apărare a cățeilor, devenind nespus de bănuitoare față de persoanele care se apropie de cuib, unde Își face singură orânduiala și corectarea unor reguli legate de hrănirea puilor În cuib
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]