93 matches
-
sufoci în responsabilitatea ta, te umfli și putrezești în corpul tău plin de responsabilitate. De fapt tu ar trebui să te chemi Hasi și nu eu, pentru că tu nu ai un corp de Schweindi, ci de iepuraș, și ăla castrat, devorat, unul pe care mai bine îl arunci pe stradă ca să-l vadă lumea. SCHWEINDI (plângăcios): Ești o scroafă răutăcioasă. Dacă o să avem cândva copiii, așa ceva n-o să-ți poată ierta copii noștri. (Hasi îl împunge cu croșeta) Ahhh, acum ai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
altă țară decât voi. Tocmai am folosit prima oară în viața mea cuvântul "obez", și cuvântul "flasc" (bea) Neimportant. O obezitate, neimportant, toată țara voastră e flască. (tare) La noi există o metafizică împuțită, că la noi firește totul trebuie devorat, tot ce nu trebuie să fie chiar atât de oribil, pentru că orice frumusețe ieșită din comun lasă prin asta o amintire, că la noi totul este supraponderal, neimportant și fără formă. Mie, mi-au devorat, vorbind-o, frumusețea, discutând-o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tată. Schweindi are noroc că este numai un subom de-al meu, care stă așezat sub mine, iar omul tată a stat deasupra mea sau pe mine, ca o piatră, arătând ca o piatră sau invers. Schweindi este același câine devorat ca și tatăl meu, dar îmi aparține în special mie și pot să apăs pe câinele Schweindi, când am eu chef. (Schweindi și-a pus mâinile peste față și se apleacă. Hasi a golit coșul cu pâine pe jos și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
praf... praf de porumbel... care se înmulțește în masă, se distruge în masă. Dumnezeu a dat acestei vremi gripa... aerul prost... totul e bolnav... iarăși aer prost... mereu gripă... știți d-voastră, o simplă neatenție și va fi un porumbel devorat... și devenim găinaț și praf de porumbel... EA: Doamnă cârciumăreasă... (Ea face semn că dorește să fie îndepărtat Jürgen. Cârciumăreasa îl conduce cu atenție înapoi la tejghea, îi toarnă o tărie și îl ajută să o bea) EL: Plata vă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
este previziunea propriei Moșteniri, atunci când remarcăm că propria Apucare a lui Sine însuși nu ajută. Devine periculos și eu râd. Plin de ură se anunță leșul fiecărei clipe, și Ura Leșului este identică cu propria mea istorie proprie. O clipă devorată trebuie să fie ceva, dacă nu te privește, și pe mine la fel ca: Hei-tu-de-colo-cum-îți-merge-măi-Omule? EA (EA bate din palme, EL-VEHICUL intră șontâc-șontâc. EA îl sărută violent, îi dă un picior, el se chircește dezorientat): Împins mai încolo, știți d-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
filozofală este în întregime mai întunecată și mai subversivă, urmărind să reprezinte simbolic latura demonică a condiției umane, demonstrând că oricine sfidează societatea va fi distrus de aceasta. Oameni influenți conduc această societate, dar simultan aceștia sunt prezentați ca fiind devorați de disputa religioasă a Reformei. Individualismul lor robust și opoziția înverșunată față de ipocrizia religioasă le sporește nenorocirea. Personajele principale din Piatra filozofală sunt Zenon (date fictive 1510-1569) și vărul său Henri-Maximilian, un mercenar învățat. Zenon este o minune a științei
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
așteptării zero, a lui „ce vreau, când vreau și unde vreau”, turbo-consumatorul pretinzând să obțină totul, imediat, în orice zi, în orice moment. În vreme ce ofertele și cererile în timp real proliferează, homo consumans devine alergic la cea mai mică întârziere, devorat cum este de timpul comprimat, de instantaneitate și de urgență 30. Înverșunarea în a comprima timpul a fost interpretată ca unul dintre semnele instaurării unei noi condiții temporale a omului, marcată de sacralizarea prezentului, de un „prezent absolut”, autosuficient, din ce în ce mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ascuns cuvântul/ și în cuvânt era pământul". Interpretarea cuvintelor lui Ioan Evanghelistul este susținută de ideea că Dumnezeu trona peste pustiu. Odată inițiat, contaminat de arderile secrete, nu mai există drum înapoi, procesul este ireversibil: Voi fi de bună seamă devorat/ voi fi sorbit de-adâncurile aceste/ În care toți pieiră până-acum/ Ademeniți de lirica poveste. Nu trebuia să plec să vin/ Să mă opresc într-una cu mirare/ Acum e prea târziu, floarea-nflori/ și iat-o crește fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
urmele lui Flaubert, Zola caută explicarea comportamentului uman în instincte, subconștient și particularitățile temperamentului. Interesul manifestat față de subconștientul personajelor îi ajută să perceapă elementul irațional, care explică dezvoltarea spontană a pasiunilor și mișcarea necondiționată a gândurilor. 81 Femeia franceză este devorata între două reprezentări mitice și sublime ale persoanei sale: Femeia și Franța. În reprezentarea colectivă a francezilor, femeia mitică a fost întotdeauna figură emblematica a Franței. Grațioasa și războinica totodată, Franța eternă a fost reprezentată întotdeauna în forma unei statui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
strălucitor. Moșierul ca împietrit, simți că-l ia cu frig, fiori înghețați îi scuturau spinarea... Gânduri cumplite îi năpădiră mintea. Pentru o clipă se crezu pierdut, chiar cu Anton alături, gâtul uscat i se zbătu în sugrumare, se și vedea devorat. Pădurea se căsca în față tot mai mare... Pădurarul, cu o stăpânire de sine, înfricoșătoare, în fata morții, se uita adânc în ochii fosforescenți ai fiarei, atrăgându-i privirea, întinzându-și ușor mâna spre cuțitul din tureatcă; pentru o clipă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fugi deîndată în căutarea lui. Și, timpul s-a scurs mai departe dupa rostul lui.. * ...Într-una din zile, pe la Bobotează, Anton veni acasă vânăt de durere, dar, nu suflă o vorbă... Când l-a găsit, era ucis...dar, nu devorat; avea ochii mari, umezi, umbroși și triști, străjuiți de o frumoasă coroană de coarne. Lângă el, un lup mare cenușiu zăcea cu beregata sfârtecată ...un lup care nu-și începuse ospățul.. ori, n-apucase să și-l înceapă.. Anton se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de toate lichidele din corp, cu oasele sfărâmicioase de vechime, transparente de otravă. Eram în spațiul deschis și fără limite. Nici stele nu se vedeau. Deodată am devenit conștient că țeasta mea e plină, deși creierul îmi fusese de mult devorat. Cineva 95 îmi locuia țeasta, era repliat în sine, acolo, în spațiul neted dintre oasele craniului, așa cum pagurul își varsă burta moale într-o cochilie de sidef. Am știut atunci că în creierul meu locuia un mare păianjen, că îi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în așteptări și însângerări de visuri. Șterg precum Bacovia plumbul durerii încetat de a rezista eternității de liniște. Încetat de a concepe apropierea zorilor de sânul dureros al imensului în care tu adormi copleșit de patosul îmbătat al acestor trăiri devorate, în care tu construiești monstrul din mine pe un abstract cenușiu de satisfacție precum norii galopând în focaruri de dragoste, îngenunchiată la zâmbetul tău dureros de dulce la perceperea sentimentului distrus de rechemări involuntare la tot ce mâlul oaselor tale
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de ape Cerul aplecând brațele prin suspine de sorți Dimineți de sărăcie prin câmpile înghițite de jale. Amiezi adormite prin pătuluri de nori, pătuluri de zare Cuvinte plânse prin Ochi de bătrâni speriați În această țară prea-plânsă de-un trecut devorat Și iarăși răcnește-n durere aceiași lume de ploi Pădurile cu arbori bătrâni mai plâng în surdină de-atâtea nevoi. O, Doamne, auzi-ne și ne poartă nouă grija zilei de mâine Suntem speriați de viituri și, știi despre noi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Sufletul mi-e seva câmpului-dor, Amiezi de iubire, uitate-n veșmânt Mă sărută în treacăt, alintul de zor și-mi lasă prin zile, fărâme de vânt. Timpul lungit pe-o șoaptă flămândă așteaptă mirifice unde-n cuvânt și-n zări devorate sunt ochiul de de umbră, suspinul de cer prin brațe de sfânt. IUBIRI DIVINE Te iubesc, iubire, și-n durerea înnoptărilor din noi te iubesc, iubire, și-n plânsul surd al dragostei pierdute Te iubesc, iubire, că noaptea s-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ne-am privit când sărutam pașii Iar lumea știa de-un înger târziu, O salcie cu brațele de lună a transformat Ecoul de dragoste dorit și pustiu. II Aș fi dorit în universul de noapte Să fiu lacrimă de înger devorat, Un cântec pe foșnet de de șoapte, Prințesă de vânt peste timpul uitat. Vaslui, 21-09-1994 SUFLETUL TĂCERII Din mine s-a născut o carte Și-am plâns amarnic la fiece rând Și-n iubirea mea atât de departe Dragostea rămâne
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să știi. Eu îl înțeleg pe omul ăsta și înțeleg cât de mult mă poate urî. Tu ai fost încântat să-ți vezi un tovarăș de arme. Ceea ce văd eu în el este un ucigaș abil și un bărbat absolut devorat, înnebunit de gelozie amară, din care a copt o întreagă poveste. Or, eu știu ce înseamnă gelozia amară. Tocmai de asta mi-e teamă, zise James. De gelozia ta. Pe ce să-ți jur ca să te fac să mă crezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atrage atenția. În ceea ce privește structura pasivă, ea este un mijloc de a tematiza sau rematiza diferite grupuri semantico-sintactice, modificînd focus-ul și ierarhizînd importanța actanților (agent, pacient, acțiune). Titlurile faptelor diverse T7a și T7b folosesc construcția pasivă în mod diferit: T7a BEBELUȘI DEVORAȚI În România, un copilaș de 2 ani este mîncat de porci. În Iran, un copil de 6 luni cade victimă lupilor. Un băiețel de 2 ani a fost devorat de porcii pe care părinții lui îi creșteau într-o comună
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
apriorice fiecărui timp. Că este așa o demonstrează însăși pasiunea sa pentru istorie. Căci istoria, "glasul mormântului spune Lamartine -, este ecoul a tot ce cade pe drumul neamului omenesc". Atunci când alege să scrie despre destinul Germaniei, autorul prezintă o Germanie devorată ca tot ceea ce există de nemilosul Cronos. Alegere prin care autorul devine, el însuși, conștiința europeană actuală, conștiință cu semnificații cruciale pentru viitorul României. Ca istoric, autorul demonstrează și confirmă gândul lui Tacitus, că sarcina principală a istoriei este să
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
-I consuma în chip ritualic. Dar nici această explicație nu a fost acceptată în mod unanim 7. 6 J. Maringer, The Gods of Prehistoric Mân, pp. 18 sq. 7 Lcroi-Gourhan nu este convins că omul ar 11 fost ucis și devorat (Leș religions de Ia prehistoire, p. 44). J. Maringer, care a refuzat să recunoască antropofagia la Ciu-Ku-tien (op. Cil., p. 20), respinge, de asemenea, explicația lui A. C. Blanc (/>"/., pp. 31 sq.). Vezi lotușii Muller-Karpe, Allsteinzeit, pp. 230 sq., 240; M.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din lumea morților. Conform unui imn orfic (n. LIII), se crede că atunci când Dionysos e absent el se află lângă Persephona. În fine, mitul lui Zagreus-Dionysos - care ne va reține mai jos - povestește moartea violentă a Zeului, ucis, sfâșiat și devorat de către Titani. Aceste aspecte multiple, dar complementare, ale lui Dionysos, sunt încă perceptibile în ritualurile sale publice, în ciuda inevitabilelor lor "purificări" și reinterpretări. 123. Arhaismul câtorva sărbători publice începând de la Pisistrate, se celebrau la Atena patru sărbători în cinstea lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
una din lecțiile piesei Bacchantele era aceasta: să nu fie refuzat cultul unui zeu numai pentru că era considerat "nou". Dionysos sau beatitudinile regăsite sfârtecare (sparagmos} și mâncatul de carne crudă (omophagya) se realizează comuniunea cu zeul. Căci animalele sfâșiate ori devorate sunt epifanii sau încarnări ale lui Dionysos. Toate celelalte experiențe - forța fizică excepțională, invulnerabilitatea la foc și la arme, "minunile" (apa, vinul, laptele, țâșnitul din pământ), "familiaritatea" cu șerpii și micile animale sălbatice - Devin posibile prin enthousiasmos, prin identificarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
umbrită de temeri: în epocă, din cauza răspîndirii sifilisului, ele erau văzute adesea ca purtătoare de pericole. Picasso (născut cu o lună după Bacovia, în octombrie 1881, la Malaga) a avut în lunga sa viață, cu acte, cinci femei (și a „devorat” pe de alăturea numeroase altele), dar fapt remarcabil soțiile i-au inspirat, fiecare, cîte o nouă fază în creație. Prin comparație cu el (impresie, desigur, falsă), Bacovia pare omul unei singure femei: Agatha. De unde și - s-ar putea zice - monotonia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
urmele lui Flaubert, Zola caută explicarea comportamentului uman în instincte, subconștient și particularitățile temperamentului. Interesul manifestat față de subconștientul personajelor îi ajută să perceapă elementul irațional, care explică dezvoltarea spontană a pasiunilor și mișcarea necondiționată a gândurilor. 81 Femeia franceză este devorata între două reprezentări mitice și sublime ale persoanei sale: Femeia și Franța. În reprezentarea colectivă a francezilor, femeia mitică a fost întotdeauna figură emblematica a Franței. Grațioasa și războinica totodată, Franța eternă a fost reprezentată întotdeauna în forma unei statui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
reprezentative. Pe fundalul unui asemenea portret în acvaforte, să rămînă oare, pentru unii exegeți, tot o nedumerire rațiunea pentru care Mircea Vulcănescu a optat, la un moment dat, pentru administrativ, preocupare cu caracter dominant și acaparator-agresiv a unui autor parcă devorat de arcanele posibilului?! Orice s-ar spune însă, Mircea Vulcănescu rămîne chiar și atunci cînd pare atins de aripa zădărniciei Ecleziastului sau de precaritatea care poate încerca forța unui popor un spirit robust, mereu profund și coerent cu sine, încrezător
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]