94 matches
-
cărora nu le era suficient să-și încheie seara cu un muzical rusesc, TIFF-ul le-a pregătit Secțiunea Umbre. Înainte să plece la culcare, amatorii de BU-HU-HU puteau alege, pentru a cincea sau a șasea proiecție pe zi, fețe devorate și Teroare la cabană (regia Eli Roth) sau alte producții demne de Umbre mai nobile. Este regretabilă (și totuși previzibilă) absența unui film românesc în competiție, în contextul în care primul Trofeu TIFF a mers în palmares la un românesc
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
de piață de 25.2% la nivelul targetului comercial al Antenei 1, 15-54 urban. Voci bune, emoții puternice, momente amuzante și un juriu pe placul tuturor generațiilor a fost promisiunea respectată a Antenei 1 pentru acest nou sezon. Telespectatorii au “devorat” premiera X Factor, în minutul de aur 22.29, Antena 1 înregistrând un rating mediu de 20.1 rtg și o cotă de piață de 41 de procente la nivelul targetului comercial, 15-54 urban. Supershow-ul prezentat de Răzvan și
X Factor a rupt audiențele () [Corola-journal/Journalistic/81034_a_82359]
-
Ros de pasiune, bănuind că în spațiul realului nu ar avea nici o șansă, Alchonon își trece iubirea în fantastic și-și ia o nouă înfățișare nocturnă: cea de demon, un demon al dragostei. I se abandonează pînă la urmă total, devorata de iubire, femeia-model a sătucului, Teibele, cea căreia demonul Hurmita îi reda dreptul la viață. Deghizatul Alchonon vrea să cucerească nu doar nocturnul, ci și diurnul și îi ordona să se mărite cu cabalistul, găsindu-se și dovada morții soțului
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
se află la o distanță de 2.200 de ani lumină de Terra, în constelația australă Fornax (cuptor - în limba latină, n.r.). Această stea a făcut parte inițial dintr-un grup stelar care aparținea unei galaxii pitice, ce a fost "devorată" de Calea Lactee, un act de "canibalism galactic" petrecut în urmă cu nouă miliarde de ani, informează Mediafax. Din cauza distanțelor mari care ne separă de celelalte galaxii, nu am putut să observăm și să confirmăm până acum prezența unor exoplanete extragalactice
Canibalism cosmic: Calea Lactee a atras o planetă din altă galaxie () [Corola-journal/Journalistic/71003_a_72328]
-
tumefiatele simțuri,/ tentacule retezate ale bătrînei meduze arhaice,/ îmblînzite încet cu pedeapsă și foame,/ înguste ferestre, zidite cu piatră și lut/ înaintea strălucirii./ Nu pentru urlet, ci pentru plînset/ nu ne mai ajung otrăvurile bunului simț,/ teama, infinitul, extazul,/ spațiul devorat ca un drog, un sicriu în alte sicrie,/ timpii încurcîndu-și inelele,/ bunul părinte neantul, trăgîndu-ne în jos de picioare:/ totul îl fură pe om lui însuși, îi devoră substanța" (ibidem). Nota intrinsecă a acestui discurs al defulării moral-sociale îl constituie
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
s-a întors și am vazut că-i lipsea partea dreaptă a feței. Un localnic beat sărise, după un pariu, în țarcul lui Marjan, și acesta își apărase teritoriul mâncând parțial intrusul. Pentru a se răzbuna, un cirac al imbecilului devorat îi aruncase leului o grenadă în față. Tocmai acolo ne-am reîmperecheat, lângă cușcă, după ora închiderii, în vreme ce Marjan se învârtea nervos, scoțând răgete neputincioase, țicnit de adierile de stupru ce îi veneau de la noi. Leila mă călărea lângă cușca
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
este o mască îndărătul căreia se ascund durerea și dezavuarea. Jocul de oglinzi între sunet și sens este, pentru Emil Botta, fatal: De multe ori am murit pe scenă, însă niciodată ca acum. (Memorial) Visam să fiu îngropat în cântece, devorat să fiu de monstruoasele cântece. (Unii și alții) Cucerirea supremă a Însinelui poeziei cere sacrificiul unei opțiuni: ...și m-au speriat și cântările și le trec sub tăcere. (Legi riguroase) Mișcarea retractilă a poeziei conduce spre descoperirea sâmburelui plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de toate lichidele din corp, cu oasele sfărâmicioase de vechime, transparente de otravă. Eram în spațiul deschis și fără limite. Nici stele nu se vedeau. Deodată am devenit conștient că țeasta mea e plină, deși creierul îmi fusese de mult devorat. Cineva 95 îmi locuia țeasta, era repliat în sine, acolo, în spațiul neted dintre oasele craniului, așa cum pagurul își varsă burta moale într-o cochilie de sidef. Am știut atunci că în creierul meu locuia un mare păianjen, că îi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tăcerii, să poată fi mânate pe trasee discrete către coala de hârtie și să explodeze, eliberator, acolo. Am primit, în două rânduri, scrisori de la el. Rareori am întîlnit o asemenea patimă a scrisului, un asemenea mod de a te lăsa devorat prin cuvânt. Scrisorile, șerpuind pe zeci de pagini, ascundeau prost regretul că trebuie să se termine, constrânse fiind de nefericita convenție a epistolei. Pentru că păreau să avanseze în ritmul de respirație al autorului lor, erau dincolo de stil. Senzația pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o fișă de observație clinică pe numele lui cu un diagnostic prezumtiv sau precis. Pe teritoriul sanitar al municipiului Iași, numele pacientului Tăcu Alexandru Malin, În acea noapte sfâșietoare, a dispărut În neant. „Operațiunea VENUS” a mai bifat o victimă devorata de Circulară CO3 COT 0544/225. - Conștiința a ceea ce putem accepta cu gândul curat ar sugera că, după o luptă fără concesii Împotriva odiosului sistem totalitar, familia Tăcu ar merita invitația pe treptele recunoștinței sincere. Nici vorbă de așa ceva! Întâmplările
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
din Etiopia. Oricum, undeva departe, la capătul lumii, unde va avea de luptat cu fiarele sălbatice. Ca și cum s-ar în toarce de acolo cu decorații, ca lumea să se minuneze de cu rajul lui! Ce naivitate cretină! Să te lași devorat în timp ce prinzi un vânat pe care-l va mânca altul. Pe Hercules! Nu sunt mai bune produsele crescute de noi și mai apte să ne satisfacă poftele? Și ce are de gând să facă cu imaginile de satiri din grădină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de o muzică amenințătoare și, totodată, funebră. Iarba devora sub ochii mei pietrele. Trunchiul unui arbust care crescuse lipit și, pe alocuri, chiar înfășurat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Eram mulțumit de discursul meu și puneam pe seama emoției tăcerea Bătrânului. Obișnuindu-mă însă cu întunericul, am descoperit uimit că mă aflam într-o cameră folosită pentru creșterea viermilor de mătase. Se auzea din toate părțile foșnetul frunzelor de dud devorate. Bătrânul s-a ridicat, sprijinindu-se pe piciorul sănătos și, o clipă, i-am întîlnit prin întuneric privirea rece. "Anume te-am chemat aici și nu în sala cu oglinzi, domnule sculptor. Ca să înțelegi cum își fac opera viermii de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu e..., nu e..., nu poate fi..., dar câte lucruri urâte nu se spun despre noi, cei care n-avem alt păcat decât că respirăm odată cu lumea și ne mărginim la veștile ei. Eu am degetele negre de cerneala ziarelor devorate; mi-e dragă această murdărie; sunt vârât cu mâinile până la coate în colecțiile de reviste ale lumii și le cunosc până la știrile de două rânduri, până la mâlul fertil din care se înalță neîncetat aburul vieții pe pământ. Îmi place să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în așteptări și însângerări de visuri. Șterg precum Bacovia plumbul durerii încetat de a rezista eternității de liniște. Încetat de a concepe apropierea zorilor de sânul dureros al imensului în care tu adormi copleșit de patosul îmbătat al acestor trăiri devorate, în care tu construiești monstrul din mine pe un abstract cenușiu de satisfacție precum norii galopând în focaruri de dragoste, îngenunchiată la zâmbetul tău dureros de dulce la perceperea sentimentului distrus de rechemări involuntare la tot ce mâlul oaselor tale
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de ape Cerul aplecând brațele prin suspine de sorți Dimineți de sărăcie prin câmpile înghițite de jale. Amiezi adormite prin pătuluri de nori, pătuluri de zare Cuvinte plânse prin Ochi de bătrâni speriați În această țară prea-plânsă de-un trecut devorat Și iarăși răcnește-n durere aceiași lume de ploi Pădurile cu arbori bătrâni mai plâng în surdină de-atâtea nevoi. O, Doamne, auzi-ne și ne poartă nouă grija zilei de mâine Suntem speriați de viituri și, știi despre noi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Sufletul mi-e seva câmpului-dor, Amiezi de iubire, uitate-n veșmânt Mă sărută în treacăt, alintul de zor și-mi lasă prin zile, fărâme de vânt. Timpul lungit pe-o șoaptă flămândă așteaptă mirifice unde-n cuvânt și-n zări devorate sunt ochiul de de umbră, suspinul de cer prin brațe de sfânt. IUBIRI DIVINE Te iubesc, iubire, și-n durerea înnoptărilor din noi te iubesc, iubire, și-n plânsul surd al dragostei pierdute Te iubesc, iubire, că noaptea s-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ne-am privit când sărutam pașii Iar lumea știa de-un înger târziu, O salcie cu brațele de lună a transformat Ecoul de dragoste dorit și pustiu. II Aș fi dorit în universul de noapte Să fiu lacrimă de înger devorat, Un cântec pe foșnet de de șoapte, Prințesă de vânt peste timpul uitat. Vaslui, 21-09-1994 SUFLETUL TĂCERII Din mine s-a născut o carte Și-am plâns amarnic la fiece rând Și-n iubirea mea atât de departe Dragostea rămâne
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trei zile (exact de când nu a mai făcut duș). David caută. Răspunsuri? Pe Alex? Pe sine? De fapt, un banal încărcător. De Nokia. Connecting people. Îl găsește, în cele din urmă, în sac, în vecinătatea plăcută a unor bomboane mentolate devorate aproape imediat. Greață instantanee și inexplicabilă. Așteaptă. Gândurile i se conectează și i se încâlcesc aproape electric. Fericit accident neuronal. Aș bea ceva. Ar bea ceva... Enter PIN. Melodia de întâmpinare funcționează ca un racord brutal la realitate. Realitatea de-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Parcă nimic nu era mai presus decît actul sexual; dacă nu ar fi existat mijloace care să evite sarcinile nedorite și s-ar fi interzis avorturile, planeta ar fi fost ocupată numai de oameni, animalele ar fi fost de mult devorate, chiar și leii, elefanții, hienele, doar prin oceane la mari adîncimi ar mai fi existat niște vietăți, dar nu pentru prea multă vreme. Iar oamenii ar fi fost mici, tot mai mici, ca pigmeii, chiar și mai scunzi, din pricina hranei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lui Apolo pe Dionysos, cîmpiei - muntele. Esența Eladei stă, paradoxal, Într-un zeu roman, În Ianus. Dar la Orfeu echilibrul se zdruncină, deoarece el nu mai are Încredere În memoria sa. Ni-l imaginăm făcut sclav de propria sa memorie, devorat lent de ea ca de o plantă carnivoră. Și iată că el trece pe lîngă această seară care a Împrumutat culoarea mării, fără să creadă nici În lumina ce i-a Încălzit sufletul mai devreme. El merge cu o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Doctorul micuț grăsuț își ștergea ochelarii, ținându-se cu greu de pașii nervoși ai hahalerei. Leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie pe placul tuturor, benevolente, benedictinus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator. Monstrul tricefal, domnule!, cum l-au propus egiptenii pustiului și ai Nilului. Renașterea, da, renaștererea europeană, europeană, domnule, renașterea noastră europeană a introdus șarpele. Șarpele, spirala timp. Corpus serpentinum... monstrul tricefal capătă trupde șarpe. Nu mai este oroarea făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
strategie că luna nu va mai fi luminată, prin creșterea uriașă a pământului și curbarea acestuia bruscă, din încheieturile oceanelor duplicitatea mea, te iubesc, apoi cad de pe marginea dragostei noastre de porțelan într-o prăpastie de lagăr cu puține versuri, devorate și acelea de viermi răzbunarea pentru existența oricărui lucru frumos apoi din nou pașii de lumină, curajul, florile îmbobocind, plesnind, umezindu-se de roua de amor, cu soarele refractat. „limitările amare nu pot persista.“ iubirile amare nu pot dura dar
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nostru de a înțelege trecutul, prezentul și viitorul este forțat să se revizuiască. Așa cum trecutul - în termeni sociali și psihologici - a devenit o victimă colaterală a bombei de la Hiroshima și-a erei nucleare, viitorul, la rândul lui, încetează să existe, devorat fiind de prezentul atoatehrăpăreț. Am anexat viitorul prezentului, însă doar ca una dintre acele numeroase posibilități pe care le avem la dispoziție. Opțiunile se multiplică în jurul nostru și trăim într-o lume aproape infantilă în care orice necesitate, orice posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de o muzică amenințătoare și, totodată, funebră. Iarba devora sub ochii mei pietrele. Trunchiul unui arbust care crescuse lipit și, pe alocuri, chiar înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]