111 matches
-
forțele subteranelor umane. Ceea ce face Fernando violând Marele secret al orbilor 78 îl situează în strânsă legătură cu sălbaticia universului, delictul sau constând în a căuta lumină în subteranele sufletului. "Fernando merge pe urmele uzurpatorilor echilibrului original"79, fiind un devorator al inocenților, un hoț de absolut. Castel, precum și Fernando sunt personificarea pasiunii, a caracterului impulsiv, acesta din urmă are în comun cu Sábato lupta contra puterilor râului, teoria să asupra diavolului și viselor, credința să în spiritism și magie. De
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
intimitatea lucrurilor. Poezia lui este o lamentație, un țipăt tragic al ființei amenințate de moarte (George Gană), al fantomelor (Fiorul); un semn al liniștii (Liniște), o meditație funebră (Gorunul). Pentru Blaga, moartea nu înseamnă transcendere, ci dispariție, timpul este un "devorator al vieții", existența devine "o mare trecere". Meditația asupra "marii treceri" e un reper important în creația lui Blaga. Meditația e o jelanie, obiectele nu au un contur ferm. Blaga e "un extraordinar poet al timpului" (George Gană); "Vremea se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fantastice. Sigur, pentru europeanul medieval, obișnuit cu animale terestre, pe care le putea stăpâni, ba chiar domestici, crocodilul părea un monstru prin excelență. Așa s-a și impus animalul în imaginarul zoomorf, simbolic: ca o mașină de ucis, ca un devorator. Jean-Paul Clébert chiar atrage atenția asupra acestui aspect: "Pentru mitolog, marele crocodil este, înainte de toate, Devoratorul care, din zorii zilei, iese din adâncul mlaștinilor spre a înghiți făpturi vii. Este monstrul preistoric prin excelență și nu e departe de a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de puternică, adevărul are atâta autoritate, încât ele pot îndrepta până și firile rele de la natură. Așa cum se întâmplă și cu alte personaje, Crocodilul își trădează nu numai datele firii sale lacome, distrugătoare, ci și faima de monstru absolut, de devorator, de Leviathan. Rațiunea învinge instinctul și corectează, atunci când este pusă în slujba dreptății, și alcătuirile naturii iată mesajul lui Dimitrie Cantemir. Index A Aelian, 56, 135, 184, 214, 237, 239, 246 Afloroaei, Ștefan, 67, 74, 75, 80, 81, 246 Andriescu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe G. Ibrăileanu (spirit complex), Pompiliu Constantinescu (critic de o obiectivitate „stelară” și îndeplinind „cu onestitate și luciditate triarea fără patos a cărților”) sau pe M. Sadoveanu (definit memorabil ca „vrăjitor al singurătății” în Povestiri de vânătoare). Criticul e un devorator de cărți și se numără între cei ce vorbesc primii la noi despre Lautréamont, Joyce, Gide, Céline, Breton ș.a. Dezinvolte și sensibile la modernitate sunt și cronicile plastice la Brâncuși, M. Teutsch, V. Brauner, Marcel Iancu, Jules Perahim. Pledoariile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
Logica (1985) și Cap limpede (1989), cartea axială a acestei creații, modelată „ziaristic”, e un nesfârșit colaj de utopii și ratări, de sentimentalism, bovarism, cinism, oportunism și hedonism ideologic: adolescent marxist, răzvrătit antipatern din rațiuni de ostilitate față de mica burghezie, devorator de Malraux, Popa Nan, Sărindar și Camus. C. are mult din caragialianul Mitică, pe care știe să-l acomodeze cu stalinismul și ceaușismul. Personajul prozelor „ficționarului” vede lumea ca un colaj suprarealist în culori de melodramă, dar nu fără distanțare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
mers În ritmul lent bine cunoscut (totuși au mers, și din când În când cu câte o privatizare spectaculoasă: cazul Întreprinderii SIDEX din Galați, imensul combinat de oțel, cumpărat de un „anglo-indian“; statul a scăpat astfel de unul dintre marii devoratori ai bugetului). Poate Însă și mai tare decât economia a crescut corupția. Guvernul a Înființat un „parchet național anticorupție“, privit cu destul scepticism de românii de rând. Au căzut În plasă câteva grupări mafiote, dar vârfurile politico-financiare au rămas neatinse
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
face din cei mai înzestrați moderni recenți niște oameni lipsiți de sensibilitatea hermeneutică naturală a anticilor. Nu mai învățăm proverbe, dar citim sloganuri; nimeni nu mai memorează poezii sau ghicitori, dar toți cunosc riturile de trecere televizate: suntem niște bieți devoratori de publicitate. Am pierdut neliniștea în fața totalității pentru câteva competențe strict calculatorii. Acestea ne fac mândri că suntem „savanți” sau „oameni de știință”. Au murit însă înțelepții. Evident, persuasiunea nu este decât un efect superficial al practicii narative. O „metanarațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
iar 17% dimineața între orele 6 și 13. În cazul copiilor de 7-10 ani, peste 97% privesc zilnic la televizor atât în zilele de lucru cât și în week-end; elevii de 11-14 ani sunt într-o proporție aproape covârșitoare mari „devoratori” de televiziune (37,7% privesc zilnic la televizor între 3-4 ore, iar peste 20% dintre ei privesc mai mult de 4 ore zilnic). Indicatorul „audiență cumulată” (toți cei care privesc TV în decursul unei săptămâni, indiferent de durata vizionării) arată
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
dinainte de-a fi fost scriitor, că era, altfel zicând, o pornire ingenuă, neasociată, în anii când el abia ieșea din adolescență, vreunei intenții de afirmare scriitoricească. Încă tânăr de tot, student în Bucureștiul deceniului al șaselea, Titel era un devorator de evenimente culturale, detectate prompt, cu fine antene mereu la pândă. Nu-i scăpa nimic din ce se întâmpla, cât de cât interesant, într-o zonă sau alta a culturalului, dar mai trebuie spus că nici nu păstra nimic numai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de mine cu severitatea acordată celorlalți elevi, mai norocoși astfel la învățătură decât mine, deși lor nu le-a folosit la nimic limba Eneidei. Nu mă îndoiesc că aici, ca și la Aiud, faima mea se datora împrejurării că, unicul devorator de cărți fiind, mă detașam net în această privință de ceilalți. Cu mintea ageră, ce-i drept, eram în stare, datorită bogăției informațiilor, de cele mai năstrușnice asociații de idei, încât nu se mai deosebea falsa sclipire de adevărurile profunde
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de lumea lăsată în lume, pentru a-l înlocui în planul durabil: „El îi mânâncă calu ș-atunci spuni: - Acum, Ivan Țarevici, sui pi mini șî ti duc eu la- Împăratu Roșu, cî eu știu undi ti duci tu”. „Carnasier devorator, lupul mușcă și macină timpul care trece (. Evoluat însă din perspectiva cunoștințelor dobândite, el mai este și inițiatorul, adică tatăl”. Basmul nu a făcut nici o referire până în acest moment la numele eroului, maestrul zoomorf îi dă o identitate în context
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șef al Inspectoratului pentru Cultură al municipiului București și apoi director general în Ministerul Culturii. Știam prea bine că amândoi, alături de Radu Petrescu, erau încă din tinerețe (când scoseseră la Târgoviște fiecare mai multe reviste manuscrise) niște pasionați caligrafi și devoratori de reviste literare, așa încât, cu gândul că vor deveni și colaboratori, le-am propus direcțiunea onorifică a revistei. Au acceptat cu plăcere, ceea ce a însemnat mult pentru tonusul nostru vital, iar Mircea Horia Simionescu mi-a încredințat numărul unic din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de cale ferată în timpul lui Carol I? Tot atât cât costă acum un kilometru de autostradă! În timpul lui Carol al II-lea (1930-1940), demn fiu al mamei sale, regina Maria, cel care trata Țara ca pe Lupeasca lui, afacerist și devorator de sume uriașe, s-a lansat afacerea cu timbrul aviatic, tot pentru înzestrarea armatei. O afacere cu armament a intrat în istorie cu numele de afacerea Skoda. Până la a construi avioanele noastre IAR ă Brașov (în 1936 un IAR a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și pentru evitarea hipertrofierii Devoratorilor. Acest proces se manifestă prin crearea unei bariere naturale: Prolificii își epuizează formele prolifice, sau dispar din raza de acțiune a devoratorilor, apropiindu-se de extincție, datorită excesului de devorare la care sînt supuși de către devoratori. Atunci aceștia din urmă rămîn aproape singuri: Devoratorii devin acum, aflîndu-se doar printre alți Devoratori, ei înșiși Devorați. Astfel, acum ei intra în declin, îndreptîndu-se spre extincție. În acest fel, Prolificii au șansa de a se regenera, dialectica Prolific-Devorator reluîndu-și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
își epuizează formele prolifice, sau dispar din raza de acțiune a devoratorilor, apropiindu-se de extincție, datorită excesului de devorare la care sînt supuși de către devoratori. Atunci aceștia din urmă rămîn aproape singuri: Devoratorii devin acum, aflîndu-se doar printre alți Devoratori, ei înșiși Devorați. Astfel, acum ei intra în declin, îndreptîndu-se spre extincție. În acest fel, Prolificii au șansa de a se regenera, dialectica Prolific-Devorator reluîndu-și cursul natural. Acest proces se poate observa în evoluția sistemicii cuplurilor opresor-oprimat, stăpîn-sclav, dominator-dominat, tiran-supus
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
clipa în care "gradul" de opresiune, sclavie, dominare, etc., într-un cuvînt "gradul devorării", ajunge la un nivel insuportabil, de epuizare a prolificului care este amenințat cu extincția fizică, psihică-intelectuală sau istorică. Atunci prolificul refuză să mai fie "hrană" pentru devorator, se revoltă, devine rebel, si vectorii evoluției se inversează, devoratorul devine devorat sau pur și simplu piere datorită absenței prolificului care se refugiază departe de devorator. O dialectica interfinitistă asemănătoare este indicată de Blake în teoria celor patru Zoa (la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu extincția fizică, psihică-intelectuală sau istorică. Atunci prolificul refuză să mai fie "hrană" pentru devorator, se revoltă, devine rebel, si vectorii evoluției se inversează, devoratorul devine devorat sau pur și simplu piere datorită absenței prolificului care se refugiază departe de devorator. O dialectica interfinitistă asemănătoare este indicată de Blake în teoria celor patru Zoa (la unul dintre nivelurile posibile de interpretare, acestea sînt forțe arhetipale psiho-fizice, materio-spirituale): Luvah-Inima-Duhul este Centrul infinit de adînc și energia infinită a iubirii (în Milton Blake
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
creează spațiul necesar pentru evoluția spre războiul intelectual, superior. În acest proces, însă, războiul fizic, declanșat uneori de revoluția eliberatoare, nu trebuie să conducă la războiul tiranic înrobitor, cum a fost cazul Revoluției Franceze ("înrobirea energiei", i.e. a Prolificului, de către Devorator). Este interesant de urmărit această funcție dizolvanta a războiului la Blake, în eposul sau războiul și poezia contopindu-se în imaginea compozita a versului războinic, cu funcție intelectuală: "închizînd" în textul poetic desfășurările energice ale războiului, si pentru că războiul în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că era Lúvah. Și început-a Orc un trup de Șarpe să-ntocmească, Disprețuind lumină lui Urizen și prefăcînd-o-n foc vîlvîitor, Primind, așa cum otrăvita cupă Primește vinul cel ceresc, 155 Și prefăcînd iubirea-n furie și gîndul în abstracție, Întunecos devorator pe Șine mistuindu-se200, suind în ceruri. Urizen se așeza pizmuitor, trist meditînd și-ascunsa groază o văzu Semeața văpăind înalt și cu dispreț rîzînd de al iluziei izvor, Dar (Urizen) izvorul propriei iluzii nu-l știa, ci însuși se credea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aramă (VI, 85). Urmează un "text" din Cartea de Arama a lui Urizen în care sînt descrise precepte pentru organizarea socială. 199 (VII, 134) Los este din nou asemănat cu Cronos, cel care își înghite propriile odrasle. 200 (VII, 156) devorator pe Șine mistuindu-se: Orc apare astfel că un Ouroboros, șarpe ce se autodevorează, simbol al rotii alchimice (rota philosophica), al mandalei, al întregii alchimii. 201 (VII, 201) ale lumilor care prind viață: O altă citire: "ale lumilor care dau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
literatura engleză (Bloom, ibid., p 311). Bloom subliniază deopotrivă faptul că geniul lui Blake era atît de puternic în perioada să matură mijlocie (că. 35-45 de ani), încît "Prolificul" din el s-a revărsat și amenință să îl înece pe "Devorator" într-un exces de încîntări. Harold Bloom vede astfel în imaginația inventiva debordant de fecunda a lui Blake din această perioadă (că. 1793-1803) o dovadă vie a faptului că el în realitate nu avea egal de la Dante încoace. Bloom este
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui David N. Binder, medic. Își petrece copilăria la Dorohoi, unde începe și cursurile liceale, absolvite în 1921 la Liceul „Matei Basarab” din capitală. Este admis la Facultatea de Medicină din Iași, continuându-și studiile la Institutul Medico-Militar din București. Devorator de literatură, cititor pasionat de reviste, P. trece printr-o experiență-limită chiar în preajma absolvirii: hotărăște, în urma unei crize sentimentale, să se sinucidă și își trage cinci gloanțe în cap, dintre care unul îi străpunge tâmpla, detractorii poetului spunând că leziunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
cer azil politic și încearcă să se adapteze în patriile adoptive. De cele mai multe ori acesta este motivul pentru care renunță la tradiție, credință, solidaritate și cultură: trecutul este mai puțin important decât identificarea cu noua naționalitate. "Exilul fiind un mare devorator de destine"165, spune Monica Lovinescu între paranteze, artiștii își pierd atât vocația, cât și propriile persoane. Exilul reprezintă dezrădăcinare, înfrângere, suferință, negație, experiență interioară, spirituală. Fiecare scriitor din exil realizează despărțirea de formele românești. Ideea revenirii acasă le influențează
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
care-l îndrituiesc a se socoti, cu o modestie orgolioasă, drept un "student" întîrziat și etern: Aș spune, arată Nicolae Oprea, că i se potrivește mai degrabă caracterizarea lui G. Călinescu referitoare la Eliade: "autodidact prin forța lucrurilor și mare devorator de cărți"". Însușindu-și învățătura de unul singur, Macedonski și-o completează prin dese călătorii pe meridianele continentului, care au rostul unei aventuri spirituale. Marele său miraj e Parisul. Acolo începe a scrie versuri în franțuzește și colaborează la un
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]