115 matches
-
personajul principal nu-i Raskolnikov, ci Svidrigailov. Oricum, acesta are mult mai mult bun simț decît primul. Și, deși Dosto afirmă mereu că-i antipatic, mie îmi este foarte simpatic. Svidrigailov, într-o anumită măsură, e cehovian. Plictiseala, urîtul lui, dezabuzarea, faptele bune (autentic bune) îl fac mai uman decît pe încrîncenatul R. Cu stimă și afecțiune, 18-VIII-1980
„Aparițiile” lui Svidrigailov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13488_a_14813]
-
dunărean”, Nicolae Iorga, prin discursul susținut la înmormântarea lui Istrati avea să facă dovada unui caracter îndoielnic considerându-l “răsturnător de lume cu puterile unui real talent”. Dar, poate era conștiința deșteptată care-i dicta sincere și adevărate laude, o dezabuzare; sau poate avea nevoie să se descarce pentru a-și liniști bruma de conștiință pe care o avea. > și să mâzgălească o carte < >, ei bine, acești domnișori au întălnit măciuca lui Codin care-i făcu cnocaut. Dușmanii mei: șacalul Cazaban
CONJURAŢIA ANTI-PANAIT ISTRATI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351742_a_353071]
-
drac ar putea vorbi!... În sfârșit, avem și patronii stabilimentului, la care demonul inconștienței și al lăcomiei a lucrat din plin. Toată această categorie de oameni pare a avea un profil psihologic comun, manifestat printr-o deosebit de accentuată stare de dezabuzare mentală, o atrofiere a nervului moral. Așadar, aceștia erau ”gazdele” de la ”Colectiv”!... Despre muzica celor de la ”Goodbye to gravity” ar fi destule și, în același timp, puține de spus. Strict ca destin artistic și notorietate câștigată fulminant în prezent, îmi
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
ne mărturisește Vali Slavu: „Privind spre viitor, m-aș teme/Ce simt acum nici nu mai știu,/Să mă-ntristez e prea devreme,/ Iar să mă bucur ... prea târziu.” (Incertitudine, p. 20). Minciuna stă la masă cu toți politicienii, așa că dezabuzarea devine o stare firească a alegătorului român: „În campanie ne minte/ C-o beție de cuvinte;/ După vot e deci normală/O cumplită mahmureală.” (Dan Norea, Deșteptare, p. 138). Sfântul Caragiale este etern la noi. Absurditatea lui „să se revizuiască
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
evocă atmosfera de spital, ele se bucură de notorietatea de a fi titlurile unor proze, ale lui Cehov, respectiv Soljenițân, și aduc cu ele aluzii la subiectele acelor scrieri. Salonul 6 sugerează deci toată decrepitudinea unui spital de zemstvă, precum și dezabuzarea personalului. Și oarecare îndoială cu privire la actul medical care, chiar și bine făcut, n-are cum să corijeze și sănătatea spirituală a omului. Evenimentele recente petrecute la noi ne fac mai sensibili la derapajele corpului medical. Nici partea a doua nu
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
lor în derizoriu. Cristina Dascălu participă cât se poate de efectiv și de vivace la întâmplările lumii sale, pe care le observă, le cântărește, le influențeză și le împărtășește. Nu există tânguire, așa cum nu există nici o trecere definitivă dincolo de pragul dezabuzării. Poetul continuă parcă să spere în posibilitatea miracolului. Incapabilă să afirme fără rezerve neantul și să îl accepte în manieră stoică, aceptare al cărei corolar ar fi tăcerea, poezia lui CED oscilează între căutarea (și depistarea) miracolului încă posibil și
SPIRITULUI ÎN CARE VĂ POFTEŞTE CRISTINA EMANUELA DASCĂLU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376492_a_377821]
-
uitării. 23 mai Tenacitatea în durată nu a fost (din păcate? din fericire?) atributul forte al românului. Recunoscîndu-i (cu onestitate, ce-i drept) altuia, mai dinspre soare apune, consecvența în faptă, și-a rezervat sieși un fel de spleen al dezabuzării, considerîndu-se prea de viță (romană, probabil), pentru a insista în urmărirea scopului ivit într-un moment de maximă decizie. Suflecat, inițial, la mîneci, s-a crezut în stare a-i face concurență celui de sus, numai că, mde, nu a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe linia feminității ultragiate, singuratice, ușor bovarice. Livia, absolventă de filologie, cu cinci ani de navetă umilitoare, ajunge recepționeră la un hotel, divorțează fiindcă nu vrea copii, se trezește la treizeci de ani într-o existență monotonă, pe care nici dezabuzarea prietenelor, nici micile și surprinzătoarele aventuri sexuale de pe litoral și nici revenirile semispăsite ale soțului divorțat n-o mai pot resuscita sentimental. În schimb, la sfatul unei prietene, se apucă să noteze amintiri, să creioneze fizionomii în care își toarnă
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
reveriei prin concretețea aproape nevrotică a asimilării realului s-au produs lent, în timp. De la Arcașii orbi (1978) și Crângul hipnotic (1979), care marchează eliberarea de monotonia calofil-contemplativă, și până la Vânzătorul de indulgențe (1981), cel mai reprezentativ volum al poetei, dezabuzarea, retorica detașării și autopersiflării amare, relativismul, adică resorturile „distanțării ironice” postmoderne, definesc o experiență lirică rotundă: „Ninge frumos, ninge corect, după program/ ninge după toate canoanele artei./ Nu mă mai gândesc la dumneata, la tine, deloc.// La douășpe ziua mă
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
răcoare, București, 1998. Repere bibliografice: Ioana Pârvulescu, Poveste cu cântec, RL, 1993, 51-52; Andreea Deciu, Din păcate, RL, 1994, 37; Ioana Pârvulescu, Viața ca un dulce coșmar, RL, 1994, 49-50; Dan Stanca, Acordeonul apolitic, VR, 1994, 11-12; Tania Radu, Romantismul dezabuzării, LAI, 1995, 13 februarie; Lena Ruști, Căutând resemnarea, CC, 1995, 1-2; Dan C. Mihăilescu, Proza de „urât și mizerie”, „22”, 1998, 22; Geo Filișanu, Între Scylla și Caribda vieții noastre, VR, 2000, 12. D.C.M.
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
privind indecizia protagonistului, un om care nu știe ce vrea. Demonstrația cu nuanțe etice este procedeul predilect și în comediile și feeriile cu inflexiuni de basm, una originală, cealaltă fiind o dramatizare după George Meredith, și ține de o anumită dezabuzare, de convingerea că lupta socială e inutilă. De altfel, M. poate fi considerat unul dintre cei mai importanți scriitori balcanici români, în sensul echivalării acestui balcanism cu ironia. Mărturie stau volumele de poezii, întâiul dintre ele, Capricii (1929), remarcat de
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
de Maria Banuș, iar cu Nina Cassian debutând concomitent, P. nu lansa, asemenea celor două, o „voce” poetică sau un mesaj aparte. Obținând intermitent acuratețe formală, ea etala doar o foame juvenilă de expresie, distonând cu înclinările spre intimism și dezabuzare. Document pentru starea de spirit a unei vârste biografice dar mai ales literare, placheta, firavă, Visele Babei Dochia încerca, prin cele trei cicluri din sumar, Umbra Negoiului, Umbra orașului și Umbra Omului, să sugereze un parcurs de emancipare a conștiinței
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
extremă, provincia culturală românească (o noțiune în primul rând morală), naționalistă, rezistentă la spiritul de sistem și de construcție ideologică, la erudiție și la efortul speculativ, la cealaltă, europocentrismul vestic, marcat de inapetența față de ideologic, de eroziunea reperelor ferme, de dezabuzare, când nu de demisia intelectuală de-a dreptul. Pentru M. europenizarea presupune opțiunea decisă și acțiunea energică în orizontul unui șir de alternative care au jalonat destinul economic, politic și cultural românesc. Foarte succint, între o țărănime cvasimitologizată și o
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
sinceră a mădularelor sale. Instinctul prudenței ne face așadar să rezistăm tentației „circularelor” sau „manifestelor” bazate pe ideologii protestatare, chiar și acolo unde nedreptatea pare strigătoare la cer. Critica nevredniciilor unui veac nu trebuie să angajeze o perspectivă sectară sau dezabuzarea teribilistă. Altminteri, discursul isteric - consacrat în epoca tranziției românești de unii vânători de „antihriști” - abolește discernământul, porunca iubirii de vrăjmași și rațiunea practică, aflată mereu în căutarea de soluții salvatoare. Așadar, se cuvine să fim constructivi chiar și în ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe articole savante în reviste europene cu tiraj de trei sute de exemplare, vândute la prețul unei căruțe de lemne. Și, încă o dată, nu visez să pot edita clasici păgâni, în timp ce abia-mi cunosc propria tradiție. Fiindcă este sezonul, îți confirm dezabuzarea în fața invitațiilor la conferințe internaționale de patristică sau teologie sistematică. Cum să îmbrățișez rolul de globe-trotter academic atunci când știu că, paznicii fiind adormiți, „vrăjmașul prigonește” via Domnului? Da, sunt tare uscat la rădăcină, dar n-am să cer alt pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de rezonanță în care se aud ecourile distorsionate ale lăcomiei, cruzimii, imoralității și violenței universului. Vizita neașteptată a lui Orfamay Quest tulbură nu doar liniștea, ci și micul scenariu sadic în care detectivul înțelege să-și gestioneze inutilitatea, tristețea și dezabuzarea: Pândeam de cinci minute musca albastră și așteptam să se așeze. N-avea chef să ia loc. Prefera să se rotească și să cânte prologul la Pagliacci. Ridicasem puțin pliciul și eram gata. Pe colțul biroului se întinsese o pată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se lanseze în necunoscut, adulmecând personajul cu propriile simțuri. Urmărirea lui Eleanor King nu are nimic spectaculos. Totul decurge banal și, în afara unei întâlniri cu un bărbat, detectivul nu are nimic de semnalat. Operația pare de rutină, în ton cu dezabuzarea lui Marlowe și cu aerul de senină indiferență ce pare să fi copleșit totul. În cele din urmă, Eleanor ajunge la un hotel din Esmeralda. Urmărind-o, Marlowe reușește să obțină o cameră lipită de a femeii despre care începe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
trăiește la intensitatea unei iubiri absolute. O asemenea devoțiune nu poate să nu inspire respect oricărui bărbat pentru care onoarea este o valoare de prim ordin. Despre complicata relație cu Terry Lennox din The Long Goodbye am vorbit pe larg. Dezabuzarea lui Marlowe poate fi privită drept un inevitabil recul provocat de dezamăgirea simțită la descoperirea celuilalt Terry, care nu mai avea nimic de-a face cu singurul individ în fața căruia își coborâse garda. Comportamentul lui Marlowe amintește de indiferența zâmbitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Art et poésie”, „Caractères” (Franța) și „Ombrela” (Grecia). Poezia lui A. este caracterizată de un lirism intelectual, în care folosirea cu predilecție a noțiunilor abstracte și atenția acordată obiectului ca artefact conturează un univers poetic dominat de tristețe, solitudine și dezabuzare. Volumul de debut al autorului, Lumina pământului (1964), abordând o tematică „obligatorie” în epoca realismului socialist (șantierul, noile cartiere, bucuria muncii), oscilează între o poezie vitalistă, de celebrare a vieții (Pâinea) și o melancolie inexplicabilă, provenită din simpla înregistrare a
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
N. Manolescu pe lângă versurile din 1982 ale poetului („poezie tinerească, bătăioasă și simpatic-obraznică”) defineau exact ludicul familiar în care Whitman (Song of Myself) se amesteca printre Prufrock-ul lui T. S. Eliot, mirosuri de cauciuc ars, puștisme caligrafiate à la Apollinaire, dezabuzare postuniversitară („și ai să ajungi vreun bard județean/ povestind despre curajul tău/ din tinerețe// și faci câte o vizită iubitei/ acea târfă numită singurătate”) și plictis revoltat puberal: „o țigară fumegând pe caldarâm/ chipul meu răsfrânt/ de vitrine”; „să bați
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
singurătate”) și plictis revoltat puberal: „o țigară fumegând pe caldarâm/ chipul meu răsfrânt/ de vitrine”; „să bați la mașină/ cuvântul curaj/ pe masă să cazi doborât de efort/[...] să stai cu sandu mușina de vorbă/ despre toate astea”. Cu timpul, dezabuzarea s-a înțelepțit în resemnare, curajul pufos a devenit tristețe cuminte („se face întuneric ca și cum/ deodată lumea s-ar ascunde/ sub burta unui uriaș iepure”), iar „trăitul cu picioarele pe pământ” lasă dâra cenușie a ratării să mărturisească un timp
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
dă sau nu seama de acest lucru. Important e să ne uităm cine Îi sunt susținătorii și În ce direcție merg. E foarte necesar ca tineretul, debusolat la un moment dat din motive de sfidare a establishment-ului, de frondă, dezabuzare sau toate puse laolaltă, să-și dea seama că Vadim Tudor nu este un fenomen nou. E un fenomen vechi, reprezintă de fapt expresia cea mai clară a sintezei - unică pentru comunismul mondial pe care l-am studiat - Între fascism
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Conducător iubit era doar prima parte dintr-o trilogie (Bătălia de la Armaghedon), urmarea fiind Cei șapte regi ai orașului București (1998; Premiul Academiei Române), roman tipic pentru relația de continuitate/adversitate dintre textualismul optzecist, ludic-detașat și parodic, și nouăzecismul oscilând între dezabuzare și jubilație. Din păcate, pe cât de frumos și promițător începe romanul, pe atât de dezamăgitoare este desfășurarea lui. Burți uriașe, umflate de narcisismul argotic al autorului, lăbărțări nepermise față de miza pusă în joc descentrează ireversibil lectura. Este posibil ca totul
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
toate la un loc dau impresia unui conglomerat eclectic, cu un puternic aer de modernitate. Lumea în care s-a „rătăcit” Lilis, alter ego al autoarei, este aceea pitorească a boemei artistice pariziene, cu farmecul ei împletit din entuziasme și dezabuzare, din strălucire și sărăcie; Josué, partenerul eroinei, clovn de circ și „tragedian”, personaj interlop, încarnează parcă „demonul rău și blând” al acestei lumi în care măștile și chipurile se confundă în jocul iluziei. Nu lipsesc elementele spectaculos-romantice: gelozia criminală, răpirile
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
identificându-se, până la un punct, cu toți, neliniștile tuturor: lumina roșie din drumul / meu oraș județ țară continent / din lumea asta / e grupa mea de sânge, pentru ca, în felul acesta, să poată implora: Sfântă Maria pentru noi roagă-te... Angoase, dezabuzări, regrete, ratări, sacrificii, renunțări etc., toate alcătuiesc noroiul de lângă inimă, care-l determină să-și strige spre Dumnezeu tunetele și fulgerele și norii / inimii. O imagine-laitmotiv a volumului este cea a reiterării, prin asemenea acte ale vieții sale, a destinului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]