118 matches
-
profunzimea dereglărilor interioare, concretizându-se spre exterior, prin: reacții afective instabile și de o anumită intensitate: frică, mânie, râs și plâns, agitație motorie, mișcări dezordonate, minciună și spirit de contrazicere etc. Prof. dr. Tiberiu Rudică, afirma că din perspectivă piagetiană dezadaptarea desemnează incapacitatea persoanei de a realiza, procese de „acomodare” și „asimilare”. Principalele tipuri de comportamente deviante Întâlnite la grădiniță cu accent pe modalitățile de corectare sunt: 1. Negativismul, se manifestă prin refuzul, Împotrivirea față de acțiunile celor din jur. La copiii
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
adaptarea școlară, începe familiarizararea copilului cu cerințele vieții sociale și se formează primele deprinderi de muncă intelectuală. În lucrarea de față atenția nu este centrată asupra fenomenelor și mecanismelor ce țin de procesul adaptării în general, ci asupra adaptării, inadaptării, dezadaptării copilului școlar mic. De-a lungul experienței, în munca cu copiii, am observat, prin urmărirea traseului școlar, că unii dintre copii s-au adaptat cu greu cerințelor școlii. Astfel ne-am propus să investigăm cauzele ce determină această problemă și
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
Devierile comportamentale și combaterea lortc "Devierile comportamentale [i combaterea lor" Tiberiu Rudictc "Tiberiu Rudic\" 1. Precizări terminologicetc "1. Preciz\ri terminologice" O discuție asupra devierilor comportamentale la elevi pretinde realizarea mai întâi, a unor considerații asupra termenilor conecși de „adaptare”-„dezadaptare”. Adaptarea reprezintă, se știe, însăși condiția vieții. Ori de câte ori organismul este supus acțiunii unor agenți stresanți (de exemplu intoxicație, infecție microbiană, o emoție puternică etc.), el își mobilizează mecanismele de apărare spre a face față acestor agenți stresanți. Există adaptare, spune
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
inacceptabile de către societate). Atât mediul familial, cât și cel școlar, iar apoi cel profesional și social, îl obligă pe copil să se supună acestui comportament continuu de adaptare și remodelare în funcție de cerințele și exigențele specifice mediilor respective. Din perspectivă piagetiană, dezadaptarea desemnează situația opusă celei prezentate mai sus, respectiv incapacitatea persoanei de a realiza, în mod echilibrat, procesele de „asimilare” și „acomodare”. Caracteristic persoanei dezadaptate este ignorarea constantă sau respingerea voită a cerințelor și exigențelor exterioare, supralicitând în schimb dorințele și
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
între individul respectiv și grupul sau instituția căreia îi aparține. Delincvența este considerată o formă mai gravă a fenomenului de devianță, ea reprezentând o faptă cu un caracter socialmente periculos, prevăzut de legea penală, și care este săvârșită cu vinovăție. Dezadaptarea școlară poate fi considerată ca un aspect al dezadaptării sociale. O condiție esențială a adaptării școlare o reprezintă realizarea concordanței între cerințele obiectivelor instructiv-educative și răspunsul comportamental adecvat al elevului față de acestea. Cu alte cuvinte, esența adaptării școlare constă în
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
aparține. Delincvența este considerată o formă mai gravă a fenomenului de devianță, ea reprezentând o faptă cu un caracter socialmente periculos, prevăzut de legea penală, și care este săvârșită cu vinovăție. Dezadaptarea școlară poate fi considerată ca un aspect al dezadaptării sociale. O condiție esențială a adaptării școlare o reprezintă realizarea concordanței între cerințele obiectivelor instructiv-educative și răspunsul comportamental adecvat al elevului față de acestea. Cu alte cuvinte, esența adaptării școlare constă în ajustarea reciprocă a procesului de educație, pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
luați, așadar, în vedere indicatori referitori la: gradul de operaționalizare a cunoștințelor însușite; nivelul de dezvoltare a aptitudinilor; discordanța între nivelul de performanță și nivelul de aspirație; experiența subiectivă a eșecului la învățătură. Cel de-al doilea aspect al adaptării/dezadaptării, menționat mai sus, se referă la capacitatea elevului de a relaționa cu profesorii și cu ceilalți elevi, de a interioriza normele școlare și valorile sociale acceptate. Cu alte cuvinte, el exprimă orientarea și stabilitatea atitudinilor elevului față de ambianța școlară. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de a relaționa cu profesorii și cu ceilalți elevi, de a interioriza normele școlare și valorile sociale acceptate. Cu alte cuvinte, el exprimă orientarea și stabilitatea atitudinilor elevului față de ambianța școlară. Cele două perspective de abordare a fenomenului de adaptare/dezadaptare se completează reciproc: perspectiva juridică atrage atenția asupra normativității sociale care trebuie respectată, în timp ce perspectiva psihologică evidențiază caracterul întotdeauna individualizat al comportamentului dezadaptat. Într-adevăr, actul deviant poartă, de fiecare dată, „pecetea” psihologică a personalității autorului lui (mai precis, el
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
obiectivează, evident, în diferite reacții și acte predelictuale care apoi, prin cronicizare, se structurează în personalitatea tânărului, dând naștere la ceea ce se cheamă un caracter deficitar (imatur sau greșit structurat). B. O discuție asupra factorilor externi în determinarea conduitelor de dezadaptare școlară este motivată de faptul constatat de atâtea ori că motivația elevului pentru învățare, perseverența acestuia în activitate, atitudinea sa față de școală sunt în relație strânsă cu realitatea psiho-pedagogică din școală, cu climatul afectiv din familie, cu gradul de dificultate
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Defectul vădește o dificultate de adaptare... un copil dificil este aproape întotdeauna un copil care are anumite dificultăți” (idem, p. 6). 2. Factori psihopedagogici de ordin școlar. Mediul școlar poate prezenta uneori influențe psiho-pedagogice negative, care să determine fenomene de dezadaptare școlară la elevi. Iată câteva dintre aceste posibile influențe negative. a. Subși supraaprecierea capacităților reale ale elevului. Un factor deosebit de important al reușitei școlare a elevului îl reprezintă încrederea lui în forțele proprii. Această încredere este însă, în mare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Care dintre factorii externi au o influență mai precoce și mai puternică asupra apariției devierilor comportamentale? 3. Influența negativă pe care o pot avea unele atitudini ale profesorilor. 4. Ce se poate face pentru a preîntâmpina și combate fenomenele de dezadaptare? Capitolul VItc "Capitolul VI" Învățarea. Teorii ale învățăriitc "Înv\țarea. Teorii ale înv\ț\rii" Andrei Cosmovicitc "Andrei Cosmovici" 1. Definiții ale învățăriitc "1. Definiții ale `nv\ț\rii" Găsim variate definiții ale învățării. După F. Dors și P. Mercier
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
funcționarea corespunzătoare a oricărei școli sau a oricărei colectivități școlare. Elevul dezadaptat recurge la abandonul școlar, la părăsirea precoce a școlii, în favoarea unui mediu mai puțin coercitiv, de regulă cel al străzii sau al grupurilor de tineri necontrolați. Cauzele acestei dezadaptări școlare constau fie în probleme individuale de natură afectivă (de exemplu, teamă sau repulsie față de școală, apărute în urma unor pedepse severe sau a unor conflicte repetate cu părinții, profesorii), fie în determinări psiho-nervoase de natură congenitală (de exemplu, hiperexcitabilitate, dezechilibru
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
pozitiv, atunci aceasta își ameliorează semnificativ comportamentul, dezvoltând diferite funcții compensatorii. De fapt, pe o astfel de posibilitate se și întemeiază programele de activitate ale școlilor, serviciilor și instituțiilor recuperatorii. Autismul infantil reprezintă un factor important al nereușitei sau al dezadaptării școlare. Autismul desemnează, în accepțiunea lui E. Bleuler, o trăsătură psiho-afectivă particulară, caracterizată prin profunda interiorizare a ideilor și a sentimentelor proprii. Această repliere totală asupra propriei lumi subiective este însoțită de o gândire necritică, egocentrică (ruptă de realitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
bază în acțiunea de asigurare a reușitei școlare. Pentru aceasta el trebuie să dispună nu numai de o bună pregătire de specialitate, dar și de o competență psiho-pedagogică în a stabili factorii și metodele cele mai adecvate de redresare a dezadaptării sau a eșecului școlar. • Proiectarea unor acțiuni de orientare școlar-profesională adecvate, care să se desfășoare pe tot parcursul școlarizării, dar mai ales la sfârșit de cicluri și la trecerea în viața activă. În realizarea acestor acțiuni trebuie să primeze interesele
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
substanțială, clasă de mijloc!, dar și o clară, obiectivă, rece privire asupra trecutului politic și social apropiat, aceste „rele și neajunsuri”, de care ne acuză Bruxelles-ul și opinia mondială, nu au cum să fie În profunzime eradicate. 9 Adaptare - dezadaptare - readaptare! Când vorbim despre „revenirea la normalitate”, ne lovim Încă o dată de acea temă pe care am citat-o mai sus, actuală În primii ani după revoluție și dispărută, din păcate, prea repede de pe „masa discuțiilor” publice, ne-aprofundată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fraze elogioase despre Ceaușescu - despre „primul” Ceaușescu, cel de până la „Tezele din Iulie ’71”! - pe scurt, unii foști amici, Manolescu sau Doinaș printre alții, l-au uitat pe „insurgent” pentru a-și reaminti de „ambițiosul” sau de „carieristul” Breban! Adaptare - dezadaptare! Cum ne re-adaptăm noi la „vremuri noi”?! Cât mai atârnă În balanță meritele vechi, realele, profundele merite, cât mai atârnă În balanță o prietenie - Într-o tiranie precum cea comunistă prietenia În literatură era nu numai o Întovărășire spontană de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a fost mai Înaltă: de a afirma romanul problematic, cel pe care marele Lovinescu și grupul său Încercaseră să-l acrediteze Înainte de război, În plină afirmare a romanului naturalist și istoric românesc. Era, după cum bine se vede, o „adaptare a dezadaptării” pe mai multe planuri, iar romanul meu Îngerul de gips, publicat după prima mea Întoarcere din exil În ’73, nu are altă temă decât aceasta. Azi, unii filosofi o numesc „deconstrucție”, eu am numit-o „adaptare prin dezadaptare” și acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adaptare a dezadaptării” pe mai multe planuri, iar romanul meu Îngerul de gips, publicat după prima mea Întoarcere din exil În ’73, nu are altă temă decât aceasta. Azi, unii filosofi o numesc „deconstrucție”, eu am numit-o „adaptare prin dezadaptare” și acesta e „secretul temei” acestui roman. Minda, eroul „enigmatic” al cărții, trăiește o „declasare”, o „dezarticulare socială”, nu din pricina „atracției vulgarității”, ci de teama, abisală, a abrutizării, chiar și În forme „pozitive”, a Îmburghezirii, a adaptării! Și, În finalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
m-a primit cu o anume atenție și bunăvoință, a fost mai ales predispusă la interpretări socio-psihologice ale unor romane, în Îngerul de gips s-a văzut mai ales „nonconformismul” lui Minda și aproape deloc ideea „auto-distrugerii, a adaptării prin dezadaptare”, o temă a existențialismului, mai degrabă decât un... nonconformism „local”! Sau în Bunavestire s-a văzut un roman satiric mai degrabă, ocolindu-se problema Politicului, văzut ca mit abisal. Acest reproș apropo de Bunavestire, îl fac și acelor critici francezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literar românesc, după ce toată lumea credea „că am fugit”!, dar era abordarea, în ’73, a unei teme ce absoarbe azi multe condee critice și filozofice - la noi și aiurea: deconstrucția! Eu, vorbind despre eroul Îngerului de gips, am numit „boala” sau „dezadaptarea ca o formă a adaptării”, sau, mai bine zis, ca o formă a renașterii, a unei învieri posibile, a „înaintării”. Iată trei critici importanți, prieteni toți trei, care m-au părăsit la prima mea operă cu adevărat ambițioasă, în sensul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mândria de a fi o națiune puternică, liberă, aptă de creație majoră, cu o istorie milenară, în urma eforturilor cărturarilor moldoveni și ardeleni!Ă Voiam doar să subliniez însă, o dată cu bucuria de a mă vedea aproape „împins” spre alte orizonturi tematice: dezadaptarea existențială Îngerul de gips, mitul politic, în abisalitatea sa, Bunavestire (și nu ca o cronică politică, așa cum fac excelenții prozatori sud-americani!Ă, descoperirea unei alte teme „obsesive” ce a fost donjuanismul, căruia i-am dedicat cinci romane, și în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
inanitatea vieții, de singurtatea omului. Dup cum se știe, mai spune Ralea, sinuciderea direct de tip Werther, ori aceea indirect prin intoxicație cu alcool, ca la Musset, Edgar Poe sau Gerard de Nerval, a fost oarecum starea fireasc a acestei dezadaptri. Individualismul, susține el, creease o stare de adânc tristețe, angoas cum i-am spune astzi. Încât, individul eliberat de religie, lsat faț în faț cu conștiința sa, s-a paralizat, zice el, într-o criz de neputinț. În consecinț, cea
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
decurge din cel de anormalitate. Rezultatul alteralității ființei umane este boala psihică, considerată ca o tulburare de diferite forme și grade a stării de echilibru fizic, psihic și moral al individului; dar, în același timp, și ca o inadaptare sau dezadaptare psihosocială a acestuia în raport cu lumea. Igiena mintală își fixează obiectivele și acțiunile de realizare a acestora după alte „criterii”, determinate în principal de păstrarea și restaurarea „valorilor umanului”. Din acest punct de vedere, distingem în cazul igienei mintale trei aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cele care se îndepărtează de medie. Norma medie servește deci ca regulă și nu ca normă de valoare. Din acest motiv, nu există o frontieră între personalitățile anormale și cele normale, întrucât media este permanent supusă variațiilor”. Fig. Inadaptare Adaptare Dezadaptare Zona de anomalii Zona de normalitate (sănătate) Zona de boală M. Sobshin distinge în sensul acesta patru aspecte: normalitatea ca sănătate; normalitatea ca utopie (starea ideală); normalitatea ca medie statistică; normalitatea ca proces. După părerea lui A.C. Ivy, se pot
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sănătate mintală, reprezentată prin echilibrul interior și exterior. Dezacordul dintre „normele” modelului socio-cultural al cetății și „nevoile” persoanei va genera conflicte, stări de tensiune, conduite aberante, antisociale sau de refugiu, dificultăți de comunicare, ducând în final la inadaptarea sau la dezadaptarea socială a acesteia și având ca efect apariția bolilor psihice. Aceste aspecte se pot urmări, din punct de vedere dinamic, în trei etape succesive ale istoriei evoluției umanității: 1) etapa vieții în natură; 2) etapa intermediară, a trecerii de la viața
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]