124 matches
-
persoana psihobiologică integritatea și funcționalitatea, în ce privește stabilirea formei de deficiență, mai adăugăm la acestea câteva aspecte ce rezultă pentru individ din faptul de a fi deficient: adaptarea, comunicarea și comportamentul de un anumit tip. Starea de deficiență duce la o dezadaptare sau la o adaptare incompletă a individului, la limitarea capacității de comunicare sau pierderea totală a acesteia și, prin urmare, la modificări importante în sfera comportamentului. Având în vedere cele două criterii, integritatea și funcționalitatea, deficiențele se clasifică după cum urmează
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
generală L.S.M. - controale preventive - depistare precoce - activitate de teren - supravegherea deficienților recuperați Spitalul de psihiatrie - diagnostic clinic - tratament Centrul de recuperare - recuperare psihiatrică - reprofesionalizare - readaptare socială - reintegrare în familie Profilaxie Terapie Recuperare Individ sănătos Deficient psihic recuperat Îmbolnăvire Bolnav mintal Dezadaptare Deficient psihic Recădere Readaptare Reintegrare Comunitate socială Familie Școală Profesiune Viață socială - Rolurile echipei terapeutice Examenul psihologic Examenul social Examenul medical Cazul (bolnavul) Testarea Orientarea deficientului Planul de recuperare Recuperarea medicală Recuperarea socială și profesională Scop final: reîncadrarea Activitatea echipei
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Unul dintre simptomele principale ale tulburărilor de personalitate este instabilitatea emoțional volitivă. Această instabilitate aduce aceste personalități În conflict cu cerințele mediului social, contribuind la dezadaptarea socială și la agresivitate. După cum se știe K.Schneider constata ca acestea sunt personalități din cauza caracterului cărora au de suferit sau ei singuri sau cei din jur. Această „suferință” poartă caracter sau de aloagresie sau autoagresie. Cel mai frecvent acestea
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
9,9%), tip anancast 7,8%; tip histrionic - 28%; tip paranoid (paranoial) - 14,1% cazuri. La selectarea cazurilor s-au utilizat criteriile, elaborate de P.B.Gannușkin: totalitatea trăsăturilor patologice de caracter, stabilitatea acestora și manifestarea lor pînă la gradul de dezadaptare socială. După cum se vede din cele menționate mai sus printre personalitățile trimise la expertiza psihiatrică legală predomină cele impulsive. Acestea se dovedesc a fi cele mai sensibile la factorii psihotraumatizanți, manifestînd uneori agresia și fără ofensă. În unele perioade ale
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
mecanismele” care stau la baza fenomenului psihic morbid și care sunt reprezentate prin următoarele: a) legătura și disjuncția; b) fuziunea și denudarea; c) vagul și confuzul (ordinea, precizia, vidul, unitatea); d) reificarea și pierderea contactului vital cu realitatea (integrare, adaptare, dezadaptare, alienare). O precizare interesantă este făcută de H. Ey care, referindu-se la „tematica psihopatologiei”, afirmă că „boala nu este un corp străin, ci ea depinde de organizarea ființei vii, apărând esențialmente ca un efect al dezorganizării sale”. Toate aspectele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în toate situațiile caracterul se înfățișează ca un ansamblu de tendințe emoțional-afective, ereditare sau dobândite, care reglează raporturile individului cu condițiile mediului extern. Din acest motiv, ceea ce intră în discuție în acest caz sunt problemele de „inadaptare” sau cele de „dezadaptare” care dobândesc o importanță primordială. Comportamentul mai poate fi înțeles ca o modalitate de conduită, în sensul de atitudine a unui subiect cu privire la obligațiile sale morale. La copil comportamentul este expresia manifestărilor sale instinctuale care pot fi influențate prin măsuri
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
integrare - 3b), stabilizare (consolidare/independență - 4b) și declin (involuție - 5b; slăbirea performanțelor - 6b); iar pe de altă parte, dinamica tipurilor de personalitate anormală sau patologică cu „factorii morbigenetici” specifici, reprezentați prin conflicte (reacții - 1a), regresiune (nevroze - 2a), inadaptare (psihopatii - 3a), dezadaptare (psihoze - 4a), deteriorare (demențe - 5a) și deficiențe (oligofrenii - 6a). Din schema prezentată se poate desprinde faptul că cele două zone, cea a normalității psihice (N) și cea a anormalității psihice (A) sunt dispuse simetric, „în oglindă”, de o parte și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
curba N. Pe această curbă se înscriu, în raport cu nivelul de organizare al personalității tot șase situații „patogene”, care, în diferite etape ale vieții individului, pot duce la apariția unor anomalii psihice ale personalității. Acestea sunt următoarele: conflicte/frustrări, regresiune, inadaptare, dezadaptare, deteriorare, deficiență. Se poate remarca faptul că, așa cum cele două curbe N și A sunt complementare între ele, și „factorii” sau „situațiile” care pot influența dinamica evoluției vieții persoanei sunt complimentare, așa cum, de altfel, se poate vedea din tabelul din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
altfel, se poate vedea din tabelul din pagina 426???, în care sunt expuși „factorii de normalitate” (N) și „factorii de anormalitate” (A). Factorii de normalitate (N) Factorii de anormalitate (A) Protecție Conflict/frustrare Dezvoltare Regresiune Adaptare/integrare Inadaptare Consolidare/independență Dezadaptare/dependență Involuție/declin Deteriorare/degradare Deficiență/performanțe slabe sau absente Slăbire/absența performanțelor Tipurile de personalitate în psihopatologie 1) Personalitățile nevrotice Personalitățile nevrotice corespund cu ceea ce psihanaliza numește caractere nevrotice (Glover, Reich). Caracterul nevrotic se distinge de nevroză prin absența
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu numai ideea creditării temperamentului cu un rol foarte important în ansamblul exprimărilor comportamentale, dar și de a angaja pe o bază mai complexă și diferențială modul de corelare și manifestare a diferitelor comportamente ale personalității în procesul adaptării sau dezadaptării sociale. Deficiențele de natură psihică interesează atât devianța psihopatologică, cât și pe cea psihomorală, justiția penală fiind deseori confruntată cu necesitatea distingerii celor două situații, fie în domeniul rezolvării problemelor vizând răspunderea penală și a determinării gradului de vinovăție, fie
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
tainic de a muri zilnic de melancolie... Este ca și cum n-ai fi iubit niciodată decât pe Lucile de Chateaubriand... Mi se pare uneori c-aș descoperi ușor toate secretele lumii, afară de cel al dezrădăcinării din ea. Noblețile sufletului decurg din dezadaptarea la viață. Cum cresc afecțiunile noastre în preajma inimilor rănite! De unde să plece senzația de îngrămădire infinită a vremii, de invazie a bătrâneții în mijlocul tinereții și a iluziilor ei? Prin ce taină dureroasă devii un Atlas al timpului la vârsta înșelăciunilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pilot, antrenarea corespunzătoare a observatorilor, analizele comparative ale rezultatelor furnizate de mai mulți observatori fac din observație o metodă din ce în ce mai utilizată atât în cercetare, cât și în activitatea clinică. 3.2. Testarea clinică Testele psihologice relevă atât structura personalității individului, dezadaptarea și comportamentul său simptomatic dar și potențialul acestuia. Testele psihologice reprezintă cea mai bună, cea mai corectă și cea mai precisă tehnologie disponibilă pentru a lua decizii importante asupra indivizilor (Murphy și Davidshofer, apud Hoeksema, S.N., 199841). Testarea reprezintă doar
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de buna organizare a activității copilului și să se sfătuiască cu Învățătorul În legătură cu utilizarea timpului liber al acestuia. Familia este o matrice de viață fundamentală pentru existența și formarea personalității elevului, ca mediu educativ determinant, dar și ca sursă de dezadaptare școlară și de comportament deviant al elevului, prin factori psihopedagogici, cu efect cauzal negativ. Atitudinea elevului față de muncă și față de Învățătură este rezultatul influențelor educative exercitate de familie și de școală asupra lui. Dacă părinții și educatorii se preocupă nu
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
predicției psihologice. Pornind de la constatarea că succesul profesional este condiționat și de alți factori, dintre care unii conjuncturali, avizul de APT PSIHOLOGIC poate fi considerat o condiție necesară, dar nu și suficientă. Avizul INAPT PSIHOLOGIC poate preveni o foarte posibilă dezadaptare a subiectului sau o evoluție în cel mai bun caz mediocră într-un rol profesional. Avizul de inaptitudine nu reprezintă o contraindicație generală și nu poate fi extins automat la orice altă activitate. Avizul psihologic nu este rezultatul unei aprecieri
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
școlar au un impact deosebit mai ales la vârsta pubertară a conflictelor, când se produc restructurări profunde în sfera personalitâții, când are loc trecerea de la stadiul căutării de sine la cel al afirmării de sine, când apar „numeroase cazuri de dezadaptare, de rupere a echilibrului psihic în favoarea emoționalității. Cercetarea fenomenului de frustrație la vârsta pubertății ne poate furniza, prin urmare, date valoroase referitoare la: gradul dezvoltării independenței tânărului și a toleranței acestuia la frustrare; dezvoltarea conștiinței răspunderii și a obligațiilor față de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
factori ai „anxietății”, „surmenajului” și „nevrozelor”. Prin epuizarea „personalității”, prin scăderea tensiunii psihice și oboseala pe care o produc, „emoțiile” au o influență deprimantă / patogenă asupra psihicului. Psihologii francezi, mai ales (ex. P. Janet), definesc „emoția” ca o conduită de dezadaptare, de dezorganizare, ca un complex de reacții vegetative și descărcări ineficiente ale unei energii excesiv mobilizate, ale unei tensiuni provocate de un conflict care nu și-a găsit o rezolvare adecvată. Este firesc ca în aceste condiții, când emoția este
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
oboseala; omul emoționat obosește fără să fi prestat o muncă social-utilă, efectivă. „Emoția” poate fi, totuși, și un factor de înnoire a vieții psihice interioare, un factor catalizator pentru distrugerea unor structuri afective rigide, cum sunt stările depresive. Fenomenele de dezadaptare emoțională a elevului dezvăluie o discordanță între solicitările școlii și ale familiei, pe de o parte, și posibilitățile / capacitățile acestora, pe de altă parte. Tensiunea afectivă astfel creată își caută supape diferite de descărcare: ex. refuzul de a învăța, întâlnit
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
informațiilor etc.) produc efecte adaptative sau dezadaptative asupra conduitelor raționale ale individului. Ele se interpun între ceea ce intră în gândire și ceea ce iese din ea, având rol de mediere, de filtrare 52". Structurile cognitive oferă adaptare la copiii normali și dezadaptare la copiii oligofeni. Studierea cauzelor deficienței Din punct de vedere medical, cele mai des întâlnite cauze ale întârzierii mintale sunt reprezentate de: • eredopatii: • cauze metabolice (oligofrenie fenil-piruvică, boala lui Fölling, tulburări ale metabolismului tirozinei, tulburări ale metabolismului metoninei, idioția ameurotică
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
inanitatea vieții, de singurtatea omului. Dup cum se știe, mai spune Ralea, sinuciderea direct de tip Werther, ori aceea indirect prin intoxicație cu alcool, ca la Musset, Edgar Poe sau Gerard de Nerval, a fost oarecum starea fireasc a acestei dezadaptri. Individualismul, susține el, creease o stare de adânc tristețe, angoas cum i-am spune astzi. Încât, individul eliberat de religie, lsat faț în faț cu conștiința sa, s-a paralizat, zice el, într-o criz de neputinț. În consecinț, cea
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
prost, ba chiar din contra! În fond, funcția sa este aceea de a face să apară la suprafață fața nevăzută a lucrurilor... Dorin Popa: Mulțumesc foarte mult. Să știi că sufeream pentru Don Quijote! Nicolae Breban mi-a vorbit adesea despre dezadaptare ca victorie, orice reușită în creație fiind un semn al dezadaptării în ordinea normală. În fond, genul proxim tipului genial este nebunul, maniacul... Liviu Antonesei: Nu trebuie să-mi mulțumești! Eram obligat să-mi corectez lapsusul! Nici nu cred că
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de a face să apară la suprafață fața nevăzută a lucrurilor... Dorin Popa: Mulțumesc foarte mult. Să știi că sufeream pentru Don Quijote! Nicolae Breban mi-a vorbit adesea despre dezadaptare ca victorie, orice reușită în creație fiind un semn al dezadaptării în ordinea normală. În fond, genul proxim tipului genial este nebunul, maniacul... Liviu Antonesei: Nu trebuie să-mi mulțumești! Eram obligat să-mi corectez lapsusul! Nici nu cred că Don Quijote era ne-bun, cred mai degrabă că era singurul sănătos
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
transport sanguin etc.); - factorii neuro-umorali de activare a circulației generale și regionale; - rezervele energetice și metabolizarea lor aerobă și anaerobă; - tipul, intensitatea și durata efortului; - factorii ambientali (temperatură, umiditate, lumină, zgomot, hipo- sau hiperbarism etc.); - reacțiile neuro-endocrino-metabolice de adaptare sau dezadaptare (antrenament, sedentarism, aclimatizare, oboseală etc.). II.11.4. REACȚII FIZIOLOGICE ÎN EFORT Reacțiile adaptative ale organismului la efort depind atât de tipul, intensitatea și durata acestuia, cât și de sex, vârstă, ambianță și gradul de antrenament. Ele sunt dominate de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se liniștește, ci, dimpotrivă, continuă cu și mai multă intensitate să se manifeste. Evident, aspectul caracterial al acestei conduite se reliefează mai mult prin consecințele sale decât prin intenții Instabilitatea psihomotorie din cadrul conduitelor carac teriale nu trebuie privită ca o dezadaptare biologică sau biopsihologică, ci ca una pedagogico-socială. Trebuie să se recunoască în această instabilitate un mod particular de integrare a copilului în mediul social, prin nedepășirea consecințelor caracteriale <footnote I.Străchinaru, Devierile de conduită la copii footnote> . Instabilitatea respectivă are
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
elevilor.Astfel, suprapopularea claselor și școlilor, insuficienta adaptare a programelor, caracterul prea încărcat al manualelor, supraefortul la învățătură, atribuirea de sarcini suplimentare, formează numai o parte din cauzele a ceea ce se etichetează în mod obișnuit cu termenul de “inadaptare”sau”dezadaptare”școlară. 2.4.4.3.1. Principalele forme de manifestare a devianței școlare Devianța școlară este definită în sens general ca “ ansamblul comportamentelor care încalcă sau transgresează normele și valorile școlare” <footnote C.Neamțu, Devianță școlară ,Editura Polirom, 2003 footnote
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
a familiei sau a colectivului de elevi, sporesc eficiența muncii de învățare și măresc disponibilitatea elevilor pentru a realiza colaborări de ordin intelectual. Este cunoscută, de altfel, funcția dinamogenă a afectivității, un tonus emoțional însoțind orice activitate psihică. Fenomenele de dezadaptare emoțională a elevului dezvăluie o discordanță între solicitările școlii și ale familiei, pe de o parte, și posibilitățile\capacitățile acestuia, pe de altă parte. Tensiunea afectivă astfel creată își caută supape diferite de descărcare (de exemplu refuzul de a învăța
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]