651 matches
-
disociată?), sînt exprimate, ca pretutindeni în lume, de ființe particulare, cu anume însușiri, cîteodată cu ceea ce se cheamă carismă (nici măcar mondenitatea autorilor nu ni se pare un păcat capital!), dar cine oprește un spirit abstras să le desprindă de eventual dezagreabilul acompaniament psihologic, de fortuitul biografic și, în loc de-a se ofusca, să le trateze ca atare? Pînă una-alta, plîngîndu-se că n-are audiență și că e minimalizat, că aparține categoriei de "autori foarte cunoscuți ca necunoscuți", Adrian Marino opune
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
textual și estetic. În schimb, putem accepta pe deplin observațiile ce au în vedere tipul de sonoritate bacoviană ce transformă cuvintele în obiecte, deci o "armonie imitativă" (de sorginte posibil macedonskiană), care constă într-o suită de sunete în genere dezagreabile, de zgomote, strigăte, hohote, tot soiul de discordanțe: "Această identificare între structura materiei fizice și cea a materiei verbale face ca de multe ori textul bacovian să apară ca un produs hibrid, alcătuit din materie-cuvînt și din cuvînt-materie. E ceea ce
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
la modă - alt mijloc actual de a indica valoarea automobilului: "El și-a întins antenele și a aflat că în localitate au apărut niște "mașini de mașini"". Bengos e un exemplu pentru tendința lingvistică, de mult observată, de a folosi "dezagreabilul ca mijloc de întărire". Aceeași tendință se reflectă de fapt și în evoluția semantică a adjectivului (de origine participială) supărat. Dicționarul de cuvinte recente (ed. a II-a) al Floricăi Dimitrescu înregistrează sintagma muzică supărată, din argoul tinerilor, ilustrând-o
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]
-
pietate greșit înțeleasă ori în baza unui discurs inerțial. Ele trădează o deficiență morală, transpusă în texte de circumstanță, propagandistice, componentă a catastrofei pe care a abătut-o regimul totalitar asupra istoriei și culturii noastre. Adevărul trebuie cunoscut, chiar dacă e dezagreabil. Din fericire însă, în momentul în care s-au înrolat sub flamura "realismului socialist", creatorii în chestiune terminaseră partea cea mai însemnată a operei lor, care le asigură un loc central în istoria literaturii și nu numai atît: în cadrele
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
cu idealuri înalte, și politicianul care știe cum să susure vorbe dulci în urechile Occidentului, Keene constată o discrepanță metafizică, o falie existențială în care însăși identitatea lui Havel nu avea cum să nu se surpe. Retorica lui Keene e dezagreabilă: pompoasă, dornică de generalizări și amatoare de senzaționalisme, impersonală acolo unde implicarea directă a autorului e cît se poate de evidentă. Nu știu cîți ar citi această carte cu plăcere. Nu e mai puțin adevărat că John Keene este printre
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
Ion Simuț Nu cred că este foarte cunoscută în detalii disputa dintre Dan Botta (el a fost inițiatorul) și Lucian Blaga. Cum amândoi au avut probleme grave în revenirea în actualitate după 1948, această controversă pe tărâmul spiritualismului (dezagreabil regimului comunist) nu a mai fost reamintită în ultimii lor ani de viață (Dan Botta a murit în 1958, iar Blaga în 1961). Un bun documentar al acestei polemici nu există nici astăzi. Volumul Plagiatul la români, realizat de Pavel
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
de doamna Cristina Ștefan mi se pare a fi candoarea, în sensul curat și deplin al cuvântului. Adică puterea de a vedea ceea ce rămâne pur, neîntinat, frumos și etern, în oameni și lucruri, dincolo de toate asperitățile, neîmplinirile și înfățișările, uneori dezagreabile, ale ambianței. Candoarea, ca și răbdarea, e o forță. Și un semn de noblețe: în simțire, înțelegere, relație de comunicare. Culegătorii de flori (titlu foarte inspirat) sunt purtători ai candorii. Făpturi ireale (dar cât de reale, în ontologia imaginarului!), ei
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
Woolf au acuzat-o pe Parsons de interese personale, iar la procesul care i-a fost ulterior intentat, scrisorile de dragoste au fost aduse în fața instanței ca probă incriminatorie. Împrejurările în care ne parvine această corespondență, iată, sînt mai degrabă dezagreabile, dar au acea aură de senzațional care se potrivește ocaziei. După proces - pierdut de urmași - scrisorile s-ar fi putut întoarce în seiful care le proteja, iar peste ani de zile, după moartea celor implicați, ar fi putut fi eventual
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
lumea lor strălucitoare. Trăindu-i splendoarea ei, fie prin impostură ca Max, fie autentic ca Mecha, ei nu văd cum piere. Ea înțelege, dar târziu: „Într-o bună zi mi-am dat seama că pe stradă e mai multă lume dezagreabilă, că hotelurile nu mai sunt la fel de elegante ca odinioară și nici călătoriile nu mai sunt așa de amuzante. Că orașele sunt mai urâte, iar bărbații, mai mitocani și mai puțin atrăgători. Și în cele din urmă războiul din Europa a
Tango, spionaj, șah sau probele unei pasiuni by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2790_a_4115]
-
violoncel doar în trei luni. În felul acesta, îl cunoaște pe tânărul profesor Radu Manoliu (Marius Manole), care este însurat cu Gabi (Tania Popa/Rodica Ionescu) și au doi copii. Dacă la început profesorul de violoncel i se pare Evei dezagreabil, treptat se îndrăgostește de acesta, și fără scrupule îl seduce, negândindu-se la consecințele care nu întârzie să apară. Despre alegerea Evei, între rolul pe care și-l dorește cu disperare, bărbatul de care s-a îndrăgostit și actualul soț
Maestrul Radu Beligan vine la Sibiu [Corola-blog/BlogPost/98796_a_100088]
-
Simona Tache Am alergat în week-end în parcul Tineretului, pe malul lacului. Era plin de băiețași cocalari ieșiți la scăldat. O imagine destul de dezagreabilă, desigur. E neplăcut să te uiți, în timp ce încerci să-ți speli creierii, la niște cocalari în chiloți care se stropesc, se bălăcesc, se aruncă-n cap și chirăie. Ce m-a uimit cel mai tare și mai tare nu cred
Ghicitoare românească by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18308_a_19633]
-
și mizerabilism? OK, folks, iată autoficțiune și mizerabilism. Dan Sociu, eroul cărții scrise de Dan Sociu (acum o să apară Naratologul de serviciu și o să ne explice, încă o dată, diferențele dintre cei doi), cu viciul lui solitar și cu fața oarecum dezagreabilă ("Cearcăne, vinișoare sparte pe obraji și pe gât, coșuri, dinți stricați"), este antieroul perfect. "Delicios de pasiv", "gaga rău", alcoolizat și melancolizat, dacă nu idiotizat de atmosfera provincială și de propria-i neputință în toate cele. Doriți cumva amintiri din
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
intenționează: "Machiajul îți poate schimba dramatic înfățișarea" (envy.ro). Culmea e că, dacă traducerea aberantă persistă, ne-am putea chiar obișnui cu ea, pentru că intră cu ușurință în tiparul pe care Jacques Byck l-a numit, cu decenii în urmă, "dezagreabilul ca mijloc de întărire". A folosi termeni negativi pentru intensificare (teribil de frumos, groaznic de bun etc.) e, probabil, un fenomen lingvistic universal. În fine, pentru că tot veni vorba de reclamele pentru produsele cosmetice, cred că ar trebui remarcată și
Îmbunătățiri dramatice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8580_a_9905]
-
și cu rezultate imediate. Putem vorbi de generația Ťacumť. Nimeni nu vrea ca Ťmâineť să se rezolve o problemă, ci toți vor să se rezolve astăzi, pe loc, imediat, iar acela care vine și spune că așa ceva este imposibil devine dezagreabil și este respins. Pe acest plan, populiștii sunt atrăgători, nu pentru că ar oferi soluții imediate - lumea știe că aceste soluții sunt imposibile -, dar pentru că măcar confirmă legitimitatea cererii lor ca totul să fie rezolvat pe loc." Foarte instructive sunt articolele
Plăcere rafinată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8420_a_9745]
-
tembel, cumpărat de tata la Champéry, în excursia din care fratele meu relatase despre sandvișul cu șuncă cel decepționant, care acum dăngănea rostogolindu-se pe fundul benei. Am contemplat toată învălmășeala aceea și, deși nu exista nimic incriminator, și nimic dezagreabil, mă simțeam oarecum stingher, ca și cum mi-aș fi înmormântat părinții într-o pungă de hârtie, și nu într-un coșciug decent. Apropo, aici nu e vorba de "autobiografia mea". Și nici nu sunt "în căutarea părinților mei". Știu că a
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
a celor care stăm, ca să-l parafrazez pe Esenin, cu un picior în trecut și cu altul în viitor? Specificînd că trecutul și viitorul sînt acum brutal diferite, din pricina totalitarismului care l-a marcat pe cel dintîi. E un fenomen dezagreabil pe care - n-avem ce face - trebuie să ni-l asumăm. Totuși, ce e cu viitorul? Repugnîndu-mi postura vaticinară (Leon Bloy îl numea pe profet "omul care-și amintește viitorul"), mă mulțumesc a înregistra reacțiile prezentului ca pe un soi
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
de după 1944. Fie-mi îngăduit a încheia cu cîteva amintiri personale din perioada ultimă a vieții lui Lucian Blaga, în care aveam norocul de-a convorbi cu genialul om. Evocîndu-și frecvent trecutul, el părea nespus de tolerant cu desfășurările lui dezagreabile, gata a dezamorsa vechile conflicte, pacificat. Nu-l mai atrăgeau ca pe alți vîrstnici tensiunile retrospective, despicarea în patru a firului celor petrecute, ci mai curînd aspectul lor de blîndă fatalitate, reziduul lor acceptabil. Departe de a-i stîrni mînia
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
Juan, la Manuela din Femeia în fața oglinzii, la eroina Mării, experiența vieții implică neapărat confuzia dintre interioritatea ființei și exterioritatea lumii. Analizându-și senzațiile, aceste femei par convinse că descoperă lumea socotită prin excelență feminină, o astfel de literatură este dezagreabilă la lectură datorită caracterului liniar, monoton al exprimării mesajului excesiv liricizat, dar nu doar din cauza stilului, neconsistent și liric exaltat, de care toți comentatorii au făcut caz, căci, după remarca foarte justă a lui Eugen Lovinescu din 1920, rareori povestirile
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fel de victorie, cu condiția ca nici unul din membrii cuplului să vadă în celălalt pe vinovatul exclusiv. Sunt curios cum și cât povestea eroilor lui P.H.L. se încadrează în „perimetrul” „schemei” creionate de mine. (Nu scap, se pare, de mania - dezagreabilă - de „detectiv literar”). 22 iulie 2006 După fiecare „petrecere” cu mare consum fizic, la țară (vreau să zic, la „moșia” soacrei mele, pe care m-am angajat să o „administrez”), simt nevoia să mă întind în pat, cu caietul lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Talleyrand în postul de ministru al Afacerilor Străine (20 iulie-21 noiembrie 1799). Au urmat posturile de ministru plenipotențiar în Elveția (1800), apoi la Milano (1801) și la Hamburg (1802-1805). Numit Consul General la Iași în 1805, a avut o aventură dezagreabilă cu prințul Dogoruki, care l-a capturat și întemnițat în Polonia. Eliberat de Talleyrand și Napoleon, în intervalul 1807-1814 a fost reprezentantul împăratului în Westfalia, pe lângă regele Jérôme, fratele acestuia. În 1814, Talleyrand l-a numit director al Cancelariei Afacerilor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
venea să nu-l mai citesc. Îmi dădeam seama de fiecare dată că mințea iar, însă o trimiteam pe Oseki să mai vândă o bijuterie și să-i ducă banii domnului Uehara. — Ce fel de om e Uehara? — Scund, brunet, dezagreabil, răspunse Oseki. Nu prea stă pe-acasă. De obicei o găsesc numai pe soția lui. Au și o fetiță de șase-șapte anișori. Doamna Uehara nu arată prea grozav, dar pare bună și inteligentă. Să nu-ți faci griji din pricina banilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cărora, de pildă, părul fără mătreață conferă omului libertate de mișcare: astfel, "viața e lipsită de inhibiții, iar tu ești 100% liber să te apropii"). Evocarea insistentă a scalpului mi se pare totuși neinspirată, pentru că riscă să trezească asocieri profund dezagreabile. E posibil ca o parte din public să fi întîlnit prima oară substantivul scalp sau verbul a scalpa în cărțile sau filmele cu indieni. Nu e vorba doar de conotații stilistice și de percepții subiective: chiar dicționarele noastre generale definesc
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
vrea cel puțin - păreri filtrate prin judecata mea rece, obiectivă, ceva ca o reflectare vie în oglinda sufletului meu. Așa, sînt sigur că se vor cuprinde aici lucrurile și întîmplări prezente, viitoare sau trecute, care ar pune într-o lumină dezagreabilă și pe alții, și chiar pe mine însumi. Spovedaniiile și frămîntările sufletești au totdeauna ceva, dacă nu chiar multă murdărie și vulgaritate. De aceea țin să spun din capul locului că acest jurnal intim nu e destinat publicității nu numai
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
secretele filosofilor de tagma limbută și nerușinată a literaților". Hotărît lucru, nu avem a face cu o postură "filosofică". Ne-am putea închipui măcar o secundă că am găsi asemenea rînduri în Jurnalul filosofic al lui Noica? Latura cu adevărat dezagreabilă a unei asemenea propensiuni spre expresia debutonată și spre stilul încrîncenat o alcătuiesc unele din polemicile pe care le semnează Gabriel Liiceanu. Nenuanțate, brutale, stăpînite de umori irepresibile. Plîngîndu-se că n-ar putea intra în dialog "cu o publicație de
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
aici, pornirea studenilor rom?i spre antisemitism. "Resentimentul ?potriva evreilor a ajuns ?tr-un asemenea punct, ?c? a trebuit s?se ?chid?universit?ile, ceea ce constituie o m?ur?crud? la care a fost nevoie s? se recurg? ?treaga situaie e dezagreabil?pentru noi țoi." ?tr-un alt context ?rudit, Regina ine s?declare i s?accentueze: "Detest persecuia ? orice form?i doresc că s?nu existe persecuii sau ur?de râs? M??tristeaz?acest lucru." C?d i c?d, că i
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]