390 matches
-
într-o emisiune televizată, nu s-a sfiit să-l adaoge pe lista impostorilor pe dl Andrei Pleșu: "Aș fi vrut și eu disidența lui Pleșu la Tescani, să vedeți ce romane scriam dacă eram acolo", exclamă cu o candoare dezarmantă dl Comoroșan. Și încă: Dl Pleșu "a desconsiderat pur și simplu profesiunea de diplomat, acceptînd în mod absolut oportunist funcția de ministru de Externe; nu de ambasador, dar de ministru de Externe!" Oare de ce s-o fi chemînd oportunism acceptarea
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
Să nu mă crezi, sînt o fiolă/ În care doarme un șarlatan,/ Închircit în sine ca un copil, dulce copil dormind/ Cu doi cîini albaștri și slabi în orbite" (Chist de lumină, taxă inversă). Sub coaja aspră, se descoperă germenele dezarmant al basmului. Să specificăm însă că dualitatea poeziei de care ne ocupăm nu e doar formală, ci și, pînă la urmă, structurală, întrucît masca ajunge a se lipi de chip în mod definitiv, simularea voluptuoasă a degradării și asprimea lexicală
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
sentimentalismului și al idealizării, autorul consemnează cu un condei aparent frigid, chiar ostentativ antiemoțional, structurile fizice ale realului, adesea cele anatomice. Iese astfel în relief într-un chip mai acuzat discrepanța dintre posibila idealitate a lucrurilor și realitatea lor ternă, dezarmantă: "gura ca o stomă/ corp cu oase de lavă revărsat peste materia inflamabilă". Sau: "mici suprafețe de retină se înghesuie una într-alta/ sub dictaturi clar-obscure". Sau: "șerpi strivindu-și testiculele de luna ruginită/ printre pulpe de cristal însorite în timpul
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
etc. Aurelia Mocanu își găsește liniștea cultivând în textul-grădină o floră de percepții, senzații sau simple priviri de o uimitoare vitalitate. Lumea mică, cu surplusul ei de grație, este o oglindă perfectă a celei mari. Senzația este una de ușurință dezarmantă, deși e nevoie de o privire "orientală" deprinsă cu arta microscopicelor înflorituri de pe bobul de orez. Povești fascinante în egală măsură pentru copii și "oameni mari" apar ca din pământ. Nimic nu e prea mic, prea inform, prea banal sau
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
un nou spectacol brașovean, în care cutare sau cutare «e formidabil». Bătrâni sau tineri, nu contează. Unii ar zice că asta poate fi o ipocrizie fină, dar ce-i ce-l cunosc (un veșnic adolescent) știu că e de-o dezarmantă sinceritate.” Acestor mari ACTORI ai Teatrului „Sică Alexandrescu”, colegii lor de scenă le mulțumesc!
Cetăţenii de onoare ai Braşovului [Corola-blog/BlogPost/99333_a_100625]
-
netrucata. Se va fi dezbrăcat complet în fața voastră, dar își va fi pus, totodată, cea mai puternică armura, sinceritatea. Iar peste armura, va purta un tanc (dezinvoltura cu care relatează), din colecția de tancuri pentru primăvară-vară. Ce ființă paradoxala și dezarmanta, nu? Ce femeie nebună! În viața profesională e actrița (a jucat în Chira-Chiralina, Asfalt Tango și mai multe filme italiene), în viața personală e personaj. Alt paradox. Acum trăiește, cum vă ziceam, în Italia. E căsătorită cu un italian și
“Și am adormit, iar, când m-am trezit, maică-mea horcăia lângă mine și a murit” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18459_a_19784]
-
cititorului, Milena Munteanu construiește capitole, identificate cu o succesiune de flash-uri, adevărate pilule de frumusețe inedită, care țin mereu vie curiozitatea lectorului, nicicum lăsat să cadă în capcana plictisului, a oboselii. Prinse într-o carte cuceritoare prin totala și dezarmanta sinceritate a confesiunii, notații dintre cele mai variate se succed în ordinea vie a cursului vizitei, fără vreo focalizare ori structurare tematică, fără vreo intenție de autoidealizare, căci modestia și buna dispoziție umoristică asigură autenticitatea reflectării. Există două repere inconfundabile
O CARTE DE ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE JAPONIA de ANCA SÎRGHIE în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380110_a_381439]
-
avea oamenii de câteva pagini scrise la tristețe sau la bucurie? Cine mai este, acum, interesat de sentimente? Cine ar mai înțelege o amintire sau o dorință?”. Aceste trei întrebări, cu vagă tentă retorică, sunt urmate, instantaneu, de un avertisment dezarmant privind codul narativ al romanului ce tocmai porni la drum: Totul fără dialog, fără acțiune, doar pagini reunite într-un fel de jurnal”. Aha! Fără dialog, treacă-meargă - vrea să spună că replicile, duelurile verbale nu vor fi puse în pagină
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
cititori, că iată ce vi se poate întâmpla, dacă vă jucați pe rețeaua de socializare numită Facebook. ,,Izvoarele din Alimănești”, ,,Izvorul luminii”, ,,Izvorul credinței”, ,,Izvoarele, lacurile și adâncurile” exploatează - liric - alte și alte virtuți ale temei, fără de țărmuri, izvoarele. O dezarmantă - prin ingenuitate - confesiune, în stilul picturilor naive, descoperim la pag. 61: ,,M-am născut la Craiova,/ Dar am crescut la țară,/ Unde-mi petreceam/ Vacanțele de vară./ Și-am început să scriu/ Doar ca să-mi treacă seara./ M-am născut
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
atît de răscolită precum Bucureștiul. Nu întîmplător singurele clipe de fericire (patru la număr) le-a gustat în preaj-ma naturii sau în naosul unei biserici, așa cum de altfel el însuși mărturisește în cursul unui interviu, atunci cînd, pus în fața întrebării dezarmante "De cîte ori în viață ați fost fericit", răspunde: Am spus cu toată sinceritatea: în vara anului 1975, cînd am urcat pentru prima oară pe creasta Pietrei Craiului. (Fusese o experiență colosală, mai ales pentru un om ca mine, sceptic
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
Chapeau! Otrava presei literare În ancheta găzduită de revista Acolada (Satu Mare, iunie 2009) pe tema relației dintre scris și lectură, Livius Ciocârlie și Liviu Ioan Stoiciu dau răspunsuri inspirate. Amîndoi au acel simț al realității care le împrumută o luciditate dezarmantă. Începutul lui Livius Ciocîrlie e în nota modestiei autoflagelante cu care ne-a obișnuit: "Poate că mi-aș exprima și mai adecvat sentimentul dacă n-aș răspunde, fiindcă nu prea găsesc ce. Nu știu să meditez. Am uneori idei, mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
se metamorfozează într-o matrice de pete întunecate. Până la urmă, pentru sintezele ample, necesitatea genului proxim se dovedește a fi mult mai mult decât un capriciu. Iar întrebarea pe care, în maligna Scânteie a anului 1966, o rostea - cu o dezarmantă cacofonie intelectuală - Dan Grigorescu, e încă, din altă perspectivă, actuală. Așadar, ca cine scrii?
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
emoțiile și rezonanțele spectacolului sunt altele. Ludicul se dilată la maximum și e scos din zona reflexivului. Marian Râlea, de minune în acord cu harul său nativ, creează în Vladimir un personaj total desprins de cotidian, imponderabil, de o ingenuitate dezarmantă, înzestrat cu o duioșie de clovn plutitor, mistic, învăluit într-o aură de mister blagian. Constantin Chiriac, un histrion desăvârșit, își reformulează jocul în funcție de noul partener, elimină orice aderențe la real ale personajului, acesta devine mult mai mobil, mai aerian
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
diferite colțuri ale grădinii sale cu legume. Indiferent de mediu - pictură, grafică, sculptură, ceramică - relația dintre poet și meșteșugar este doar una dintre dualitățile complementare sub al căror semn stă universul lui Miró. Arta sa pendulează mereu între o simplitate dezarmantă - „Pictură/ Albastru” (1925) - și complex - „Constelațiile” -, între desen și culoare, terestru și cosmic, senzual și spiritual, șoapte și strigăte. Conștient fiind că o operă de artă nu poate fi izolată de contextul în care a luat naștere, Joan Miró și-
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
amândoi se privesc și amândoi știu ce e în mintea celuilalt și, pentru o zecime de secundă, e ca și cum amândoi ar fi dușmani, iar războiul propriu-zis nu durează mai mult de o jumătate de secundă. Sophia zâmbește cu o căldură dezarmantă, iar Cavanosa de pune armele la picioarele ei și întinde mâna stângă și atinge ușor talpa femeii adorate și atingerea se transformă în mângâiere și mângâierea capătă rapid o tentă de masaj. Apoi se stinge ca un foc mocnit pe
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Vrei să vii și tu? Era Clody! De unde ai numărul meu de telefon? De la Olga. Ți l-a dat ea? L-am găsit eu. Bine, vin imediat. Am înțeles că și ea se gândea la mine. Era de o naivitate dezarmantă, de o gingășie cum nu mai întâlnisem la niciuna din fetele pe care le cunoscusem. Când am ajuns la cofetărie, ea terminase înghețata. Mă aștepta. Am luat-o de mână și am plecat prin Cișmigiu. Și-a retras mâna speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
filmul rămîne neschimbat pînă la capăt livrînd variațiuni pe aceeași temă, în același "stil". În cele din urmă, Mitu dezertează pentru a-și vedea visul cu ochii - deși la o întindere de braț se află apetisanta Lilica de o disponibilitate dezarmantă -, dar este prins undeva în Austria, încarcerat, și într-o scenă complet absurdă în care nu știi precis ce l-a apucat, moare sau este ucis de gardieni, încă nu am reușit să-mi dau seama. Cadavrul său ajunge acasă
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
atât de subtilă încât un autor poate să ducă cea mai banală și burgheză viață, dar să producă o artă uluitoare prin monstruosul conținut, după cum un alt autor poate să trăiască rocambolesc, iar textele sale să fie de-o platitudine dezarmantă. Deci, nu autobiograficul - cel fizic - determină o anumită recuzită literară. Categoric, nu putem scrie ceea ce nu trăim dar, pe de altă parte, nu putem scrie dacă nu citim. Livrescul, din acest motiv, mi se pare mai important decât autobiograficul. Și
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
românești, cum ar fi ordonarea materiei epice după regulile stilului administrativ sau după principiul lexiconului. Ceea ce la nivelul formal de fond al construcției epice (hard-ul romanelor și prozelor scurte, dacă se poate vorbi de așa ceva) pare de un schematism dezarmant, se complică fundamental la nivelul stilului, al frazei propru-zise (soft-ul romanelor). Totul se transformă într-un foc de artificii, cuvintele și expresiile stilistice explodează, verva lingvistică devine de nestăvilit, autorul execută cu măiestrie fandări și piruete verbale, calambururile, jocurile
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
bătrânul Slavici înaintează petiții, memorii pentru a-și recupera manuscrisele, fără a reuși. Eleonora Slavici continuă "lupta cu autoritățile" și mai târziu fac același lucru ceilalți moștenitori, tot fără rezultat. Ultima rezoluție pusă pe cererile lor,în noiembrie 1942, consemnează dezarmanta concluzie: "este imposibil de a se da de urma dispărutelor manuscrise". O nefericită întâmplare istorico-literară. Mai semnalăm din numărul acesta al Historiei rubrica inaugurată de Marius Sala, în care cunoscutul lingvist își propune să prezinte pe înțelesul publicului larg istoria
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9885_a_11210]
-
mai tăcută e pasărea de pe umărul stîng/ la marginea satului satul meu l-ați mutat/ închid cuvintelor ochii și ies pe lume să plîng" (Locuri gata să zboare). Irepresibila nostalgie a satului natal nu merge pe făgașul bătătorit al sentimentalismului dezarmant, ci se străduiește a se contrage în conturul unor imagini insolite. Patetismul de fond își caută căi de omologare formală. Poetul se simte un crucificat al dureroasei amintiri: "mă bateți în cuie pentru liniștea voastră/ să uit că mi-ați
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
a celor ajunși "la mustață" la putere în 2004. Incompatibilitățile dintre cele două personaje nu sunt atât de mari cât par văzute la televizor. Din nefericire, și de o parte, și de alta, se află interese obscure, orgolii și o dezarmantă lipsă de realism. Nu numai că Alianța D. A. a depășit în inconștiență prestația fostei Convenții Democrate, dar duritatea replicilor venite din partea ex-comuniștilor le-a permis să ajungă la cote isterice. Situația e aberantă: de bine, de rău, economia merge, principalele
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
Acest articol, reluat în volumul Simțul practic i-a atras și continuă să-i atragă multe ironii autorului său, fiind până azi unul dintre textele cele mai celebre și citate atunci când vine vorba de derapaje ale spiritului critic. Cu o dezarmantă lipsă de prudență, criticul se aruncă voluptos într-un bazin care, s-a dovedit în timp, conținea mult prea puțină apă. Chiar dacă volumul de debut al lui Dan Verona a fost, cu adevărat, unul meritoriu, începutul cronicii îl pune peste
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
al scriitorului Mihail Sebastian. Care e profilul acestui personaj născut s-ar zice aidoma unui copil pe care părintele său nu-l dorește? E un nemulțumit de sine cronic, care se crede dezorientat în viața pragmatică, aflat sub presiunea unei dezarmante lucidități: "Totuși, pentru un om mai abil decît mine, mai întreprinzător și, mai ales, mai puțin stîngaci (fiindcă sînt dezastruos de stîngaci), relațiile cu menajul Bibescu ar putea fi practic interesante". Se simte împovărat de "prea mari complicații", de o
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
teoretice. în raporturile cu tovarășii din conducere părea sever și distant, dar, desigur, nu era aroganță, ci atitudinea sceptică a intelectualului rafinat, exasperat uneori de simplitățile și naivitățile unora din tovarășii lui de tribună. Istrati îl trata cu un umor dezarmant. I-am văzut după întruniri într-un schimb de cuvinte în care replica lui Istrati îl obliga să zîmbească și să renunțe la tonul iritat. Se certau, dar nu se supărau. Istrati se certa, de altfel, cu toți mesagerii veniți
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]