204 matches
-
Vezi și Eliade-Wikander III, pp. 112-113, nota20. 2. Eliade folosește aceeași expresie într-o notă extensiv analitică și justificativă din Jurnal: „...este un «roman-roman», adică se poate citi, în timp ce critica și elita literară se interesează îndeosebi de o epică fracturată,dezarticulată, scrisă, dacă se poate, la limita inteligibilității semantice. (...) Un «roman-roman» - cum e Noaptea de Sânziene - li șcelor care refuză orice «formă» care le-ar putea aminti de Universul spiritual în care nu mai credț se pare un anacronism. Ceea ce le
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ai lui. Îi vorbeau cald și blând, rugându-l să dea drumul paratrăsnetului ca barca să-l poată duce la un liman cu o masă ca lumea și așternut cald. Dar urechea lui scinda anapoda coloana de sunete în frânturi dezarticulate, fără noimă; în labirintul ei reconfigurat de șoc, ghemul familiarului căpătase el însuși un chip monstruos și fusese abandonat ca atare într-o fundătură. "Haisămmmm er gemmmm" îi mugeau feroce în timpane cuvintele banale "hai să mergem", ale căror consoane
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
trebuie supusă unei acțiuni colective exercitate de factori spațiotemporali. Spațiul este reprezentat atât de coală de hârtie, cât și de placă de gravura, fiind, ulterior, metamorfozat în manuscrisul anluminat. Timpul este reprezentat de înserarea unui fragment din Eternitate în timpul finit, dezarticulat. Pentru a sintetiză demonstrația mea de până acum, aș putea enunța categoriile generice blakeene de "timp" și "spațiu", în acord cu rolul lor funcțional din cadrul procesului de creație artistică. Astfel, "timpul" poate fi caracterizat drept "fertil" permițând manifestarea impulsului estetic
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de Taylor, îmi permite să identific o conexiune între acest curent intelectual și gândirea lui Blake 161. Inspirați de profeția lui Gioacchino da Fiore, potrivit căreia ivirea Erei Sfanțului Duh este iminentă, milenariștii îmbrățișează credință că lumea actuala, decăzuta și dezarticulata din punct de vedere spiritual, va fi înlocuită de una nouă, mai bună și mai luminoasă. Taylor exprimă această idee în termeni unei pendulari între "un moment de criză, în care conflictul acut este pe cale să izbucnească, în care lumea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
să facă nimic, fiind proaspăt absolventă de liceu. Iam zis direct: d-șoară, dacă vrei cu adevărat să muncești vino la program peste două zile... Hm ! Un oarecare de vreo 21 de ani, cam dus cu mintea, cu acțiuni și gesturi dezarticulate scapă jos camera video, microfoane și pe orice mai pune mâna. Nu poate evita instrucția necesară pentru o slujbă normală. El "pleacă pentru că nu mai poate suferi să tot fie cal de bătaie" deși toți îl protejează... Un "operator" de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
observăm ca pe un transplant, ca și cum o bucată din omul ori scriitorul Cărtărescu ar fi fost mobilizată în alt context. Pipăim același membru pe care îl știam în opera autorului, aceeași cadență a frazei, același ton: autorul e "acolo", chiar dacă dezarticulat și transportat. Sufixarea în -an vorbește despre o formă de furt și, paradoxal, până și atunci când e acuzatoare, rămâne o dovadă a intimității cu opera scriitorului. O calitate greu de cântărit continuă să fie prezentă. Într-un procedeu intertextual optzecist
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ei mă făcea să mă gândesc la măruntaiele acelui vehicul blindat pe care-l văzusem în ajun, în centrul orașului, în timp ce mă adăposteam de rafale. Spintecat de un proiectil antitanc, fumega încă dând la iveală un amestec complex de aparate dezarticulate, metal răsucit și cărnuri omenești sfârtecate. Forța exploziei transformase dezordinea în ceva extraordinar de omogen, aproape ordonat. Firele electrice semănau cu niște vase sangvine, tabloul de bord sfărâmat și împroșcat cu sânge te ducea cu gândul la creierul unei ființe
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu care le-am trăit la vremea lor. Există În evocarea acelor lucuri un elan nestăpînit și o deosebită exuberanță, În ciuda faptului că limbajul pe care-l folosim, Împănat cu nenumărate tăceri pline de sens, este unul sincopat și relativ dezarticulat. Ne precipităm, de obicei, verbalizarea, copleșită de emoție, În rostirea unor nume, a unor scurte precizări circumstanțiale, aruncăm cîteun verb sugestiv, abia dacă reușim din cînd În cînd să legăm, printre onomatopee, sintagme de trei, patru cuvinte. Limbajul este unul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Seneca și-a îngăduit toate libertățile, iar dacă astăzi îi cunoaștem compoziția doar lacunar, se prea poate ca acest lucru să fi fost provocat de intervenția unor opozanți ai respectivului tip de text. Oricum, deși structura pare, la prima vedere, "dezarticulată", după expresia aceluiași Cizek, Apokolokyntosis respectă întocmai rigorile de compoziție ale satirei menippee. "Proza și versurile se amestecă între ele ca și limbile (latină și greacă) sau stilurile", totuși "amalgamul între limba populară și exprimarea rafinată este cu totul altfel
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ale modernității: limitele condiției umane, eșecul exis tențial/lipsa de sens a existenței, neliniștea omului în fața absurdului și a neantului, alienarea, solitudinea omului modern, neputința comunicării cu semenii, cu divinitatea, imposibilitatea cunoașterii absolute, revolta solitară, confruntarea omului cu o istorie dezarticulată, „păcatul de a te fi născut“, „căile libertății“ etc. - deplasarea accentului dinspre acțiunea scenică asupra dialogului conflictual al eroilor - modificarea statutului personajelor dramatice: frecvent, eroii nu mai sunt construiți ca individualități „coerente“, ci ca arhetipuri sau având o identitate vagă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acumularea situațiilor comice, tehnica „bulgărelui de zăpadă“ etc.) și moderne, precum formula „teatrului în teatru“ sau construcția personajelor. Dincolo de tipologiile comediei clasice, acestea își dezvăluie o structură de adâncime modernă, care le apropie de eroii teatrului absurd, marionete cu reacții dezarticulate, cu stereotipii de gândire și de vorbire. Cațavencu, de exemplu, deși nu apare în scenă decât în actul al IIlea (scena VII), este personajulcheie la care se raportează toți ceilalți, citândui cuvintele. Această particularitate de construcție, precum și limbajul lui Cațavencu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acord cu cerințele noi, impuse de o noua structură a complexului social-productiv național de la începutul secolului XX. Promovând o politică a interesului național, deosebit de controversată, România a ajuns în preajma celui de-al doilea război mondial ,fără arme și soldați instruiți, dezarticulată economic și social. Expresia cea mai elocventă a atitudinii de dezinteres a Rusiei față de relațiile politice și economice cu țara noastră a constituit-o nerecunoașterea de către URSS a unirii Basarabiei cu România în anul 1918, după primul război mondial. Relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
postmodernă, pe măsură ce ritmul de dezvoltare și complexitatea societăților moderne se accelerează, identitatea devine din ce în ce mai instabilă, din ce în ce mai fragilă. În această situație, discursurile postmodernității problematizează noțiunea de identitate, considerată un mit și o iluzie. Pentru teoreticienii postmoderni, acest mod de experiență fragmentat, dezarticulat și discontinuu constituie o caracteristică fundamentală a culturii postmoderne; pentru ei, cultura mass-media este locul imploziei identității și fragmentării subiectului" (op. cit., pp. 75-76). 492 Wayne Hudson, "Ernst Bloch: "Ideology" and postmodern social philosophy", în Canadian Journal of Political and Social
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
secol. Poeziile de debut ale lui Ion Vinea și ale lui Tristan Tzara arată și ele o culminare a manierei simboliste, ancorată încă în lirismul de tip Verlaine-Laforgue-Samain la cel dintâi, dar ajunsă în proximitatea parodicului și antilirismului prin minulescianismul dezarticulat al celuilalt. Poemele lui Vinea, Sonet, Lewdness, Mare, arată un condei sigur în imagistica impresionistă somptuoasă, cu ninsori pointiliste, pulberi de lumină, „neguri sfâșiate”, nori-„galere roze-n drum către Cythera” și îndrăzneli asociative precum „Noaptea se așterne ca pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
nu secret - al unui Adevăr personal, iar nu despre predarea în ștafetă a unor dosare colectând propoziții teologice inerte, tradiția joacă un rol crucial în viața Bisericii 1. Într-un sens apofatic, Adevărul ipostatic al tradiției este inarticulat (iar nu dezarticulat, pe contrasens); mai precis, invizibil, vocativ și universal. La celălalt pol, avem adevărul lumii, epuizat în enunțuri plate, descărnate, rigide, pronunțate eventual în registru inchizitorial. Prin urmare, se află în elementul predaniei nu cel care validează o listă canonică de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ale celei care scrie. „Ochii poetului ard”, literele carbonizate devin „semne negre încercuite”, îmbrățișarea iubitului lasă o „arsură”. Poeta se identifică firesc cu o mitologică întrupare chineză: „Dragon am fost, fantastic și rar”. Metafora ironică închipuie o lume a fragmentelor dezarticulate, spre a sugera absurdul civilizației contemporane, corsete, capete de păpuși, măști de bufon compunând un colaj suprarealist alegoric. Magia pietrei (1995) se organizează în jurul mineralului ca simbol al eternității condensate. Piatra clădește temple, nu neapărat reale concrete, ziduri cu „crăpături
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
de exemplu, trece rapid de la interjecțiile menite să acționeze ca lovituri de gong asupra cititorului: "harșt!... taie gâtul/ leului (...)" sau de la cele adresative care repun în drepturi limbajul străzii: "băi, ăla, ce te bagi în/ față, stai/ jos", la interogațiile dezarticulate: "păi, aici, în/ ce an suntem/ noi/ ?... " (Inimă de raze), în cazul cărora intonația interogativă capătă un fel de existență autonomă detașându-se de textul propriu-zis, pe care ar trebui să-l însoțească, prin plasarea semnului de întrebare pe un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Voila (Câmpina, județul Prahova) și Săpoca (județul Buzău), printre bolnavi cronici, incurabili, fiind tratat abuziv inclusiv farmaceutic. Imaginea cea mai impresionantă din memoriile sale este aceea a spitalului de la Săpoca, „iadul pe pământ”, cum îl numește Vasile Paraschiv: făpturi umane dezarticulate, murdare, rănite, trăind în comun aproape în stare de nuditate, jelind sau, dimpotrivă, practicând pasul de defilare în chip autist, fiind biciuite atunci când erau dezorientate în chip animalic, alcătuind o „lume profund îndurerată și dezordonată care forfotea tot timpul fără
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
aprilie 1961. U.R.S.S. a acordat un sprijin economic și politic unui mare număr de state. Relațiile româno-ruse Promovând o politică a interesului național deosebit de controversată, România ajunsese în preajma celui de al Doilea Război Mondial fără arme și soldați instruiți, dezarticulată economic și social. Expresia cea mai elocventă a atitudinii de dezinteres a Rusiei față de relațiile politice și economice cu România a constituit-o nerecunoașterea de către U.R.S.S. a unirii Basarabiei cu țara noastră, în anul 1918, după Primul Război Mondial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Comunismul a distrus o bună parte din ce a fost Înaintea lui, apoi s-a prăbușit, la rându-i. Au supraviețuit doar elemente disparate: frânturi de folclor și de tradiție, nostalgii, repere culturale și istorice. România este astăzi o țară dezarticulată, alcătuită din segmente, care nu prea se Îmbină, de viață tradițională, de reminiscențe interbelice, de structuri și atitudini comuniste și de evoluții postcomuniste. Este un sistem care funcționează anevoie, În așteptarea — cam Îndelungată — a unui nou Început, susceptibil de a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fi putut vedea ferindu-mă să nu fiu văzut, și deja vedeam ca ziua În Întuneric cele două siluete apropiindu-se. — Stai că trag! Țipătul lui Andrei irupse Într-un hohot de râs. Parcă ar fi dirijat cu țeava saltul dezarticulat al celui din fața sa. — Ha! răcni plutonierul Cosmescu. Îl vedeam pipăindu-se Între picioare, probabil după pistol, dacă nu cumva făcuse pe el. Tu erai?... — Io, dom’ major! Io și cu Relu. Suntem la datorie. Nu știam la cine latră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nimic disprețuitor față de mintea americană, care are virtuțile ei. Însă ce e important aici este că auzim opinia unui gazetar, a unui critic literar, a unui om de cultură care nu are tema rating-ului, nu are tema unui succes dezarticulat, de mase, care trebuie să-și facă treaba nu pentru o elită constipată, ci pentru mai mulți oameni decât cei care sunt, pur și simplu, specialiști ai domeniului. La noi, lucrul ăsta, în momentul de față, nu are curs. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
funcționarilor prin introducerea principiului stabilității și limitarea unor asemenea cazuri doar în cazuri bine argumentate. Unele voci au contestat noua organizare a Poliției, apreciind că aceasta a dat „o ultimă și decisivă lovitură”, prin care instituția a fost dezmembrată și dezarticulată. Reproșurile au vizat desființarea prefecturilor de poliție, ai căror titulari au fost considerați deținători ai unor atribuții „de capitală importanță”, care au impus respectul legii în fața cetățenilor. În conformitate cu prevederile legii din 1929, conform aprecierilor, funcționarii polițienești au devenit „modești servitori
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
asperitățile, estompate discret, nu sar în ochi. Față de Camil Petrescu însă, „tânăr scriitor vioi, inteligent, cu siguranță mai mult dramaturg decât poet”, nici o reticență; dimpotrivă, penița muiată în acid tare îngroașă, divulgă și zdrobește orgoliul omului, văzut ca o infirmitate, dezarticulat, ironizat, persiflat prin reducere la absurd. Deasupra altor schițe de portret e prinsă câte o tăbliță explicativă, traducând simpatia sau prețuirea. Astfel, Dan Petrașincu, Ieronim Șerbu și Horia Liman sunt „discobolii”, iar Mihail Celarianu „seraful pogorât printre oameni”. Delimitându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
muzical adecvat până la / primul post de control unde eram lăsat să trec după o sumară / criză după ce voi fi lins tot nisipul de pe statuia / găsită în zori” (Vacanța unui acrobat). Maniera poate fi aproximată imaginând un Ion Minulescu încetinit și dezarticulat psihic prin G. Bacovia. Vivacitatea care se trezește la răstimpuri, inclusiv cu incisivități ironice, coexistă cu o dispoziție apatică, în scenarii care pot fi complexe și elaborate. În Sanatoriul de boli discrete dispunerea grafică a poemelor optează pe pagini întregi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]