14,826 matches
-
Sângele negru părea a țâșni din trupul său palid, cum țâșnesc scânteile dintr-o fuzeie urcând la cer, și, din această neagră explozie, omul păru să se înalțe plutind în memoria lor... Oricare ar fi locurile de unde ei vor contempla dezastrele vechi și speranțele noi... ei nu vor uita niciodată aceasta... Iar el va rămâne în vecii vecilor, acolo, visător, liniștit, constant, fără a păli niciodată, fără a mai amenința pe cineva, ci rămânând mereu senin, mereu triumfător... Și iarăși, în
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
SILĂ!... Dincolo de defularea într-un fel de rînjet cinic, se decupa, simplu și înspăimîntător, un fapt: oricît de irațional ar suna, să ne ierte Dumnezeu, dar avem cam aceeași stare - de împotmolire fără speranță - de la sfîrșitul anilor '80... În plin dezastru, interlocutoarea mea vine cu o poveste: la ea în curte e un liliac care, de felul lui, nu face flori. A înflorit o singură dată, alb, în '89 (e chiar adevărat: nu e poezie, e botanică!) Și acum, surpriză-stupiză, liliacul
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
Gheorghe Grigurcu "La un moment dat, oligarhia dă semne de curată demență: își închipuie ca sorginți ale dezastrului fel-de-fel de conjurațiuni anarhiste, din Barcelona sau Paterson, din Honolulu - mai știm de unde? Nu mai vede nicăieri decît instigatori - fenomen și ridicul și deplorabil, ca totdeauna așanumitul delirium persecutionis. Nu le vine politicienilor noștri să crează că dezastrul este urmarea
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
sorginți ale dezastrului fel-de-fel de conjurațiuni anarhiste, din Barcelona sau Paterson, din Honolulu - mai știm de unde? Nu mai vede nicăieri decît instigatori - fenomen și ridicul și deplorabil, ca totdeauna așanumitul delirium persecutionis. Nu le vine politicienilor noștri să crează că dezastrul este urmarea fatală a sistemei lor politice..." (I.L. Caragiale) Regimurile totalitare n-au mai buni aliați decît oboseala și uitarea. Cuvintele noastre de ordine sînt deci limpezi: amintirea și încăpățînarea". Aceste rînduri ale lui Albert Camus, din 1957, figurează ca
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
să aduci laude vieții și lumii"). Azi păstrăm imaginile iubirii cavalerești, ale religiozității (cu nostalgia fericirii veșnice și indiferența față de cea pământească), spiritului de aventură... dar nu uităm nici cruciadele (se vorbește îndelung despre "al nostru" Nicopole, 1396, socotit "un dezastru istoric" pentru apuseni - regândire a războiului nu numai din punctul de vedere al "dreptății" sau "nedreptății" religioase) sau turnirurile, "barbariile și primitivismele". Uneori, autorul parcă ne face cu ochiul din peisajul strict contemporan: o căpetenie a poliției se duce la
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
a relata și istoria propriei noastre suferințe. Refugiul în masă al populației din Prusia răsăriteană a fost de la un capăt la celălalt o adevărată catastrofă, dar una de natură secundară, deoarece nelegiurile comise de germani au constituit elementul declanșator al dezastrului". Criticul literar Reich Ranicki contestă părerea lui Günter Grass și declară că, dimpotrivă, s-ar fi putut de la bun început vorbi fără rețineri despre alungarea germanilor din răsărit. Numai că prozatorul își exprimase deja în cuprinsul aceluiași interviu regretul față de
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
maghiari, germani, sârbi și alte naționalități. Tocmai de aceea mi se pare scârbos din cale-afară când reprezentanții acelorași etnii se plâng pe la diverse Înalte Porți occidentale cât sunt ei de persecutați. Data viitoare când am să-i aud, și când dezastrul la care au croșetat cu voluptate se va fi instalat, n-am să ezit să le-o spun de la obraz: "Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?"
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
a "inimii". Discursul său se pliază pe universul mirific al copilăriei, care-și conține protestul instinctiv, organic împotriva frustrărilor la care se vedea expusă. Experiența alienantă a copilului alcătuiește etalonul moral al operației precumpănitor emoționale, de comensurare a nedreptății, a dezastrului provocat de erupția unei ideologii demonice: "M-am născut la vremea cînd secolul se frîngea la jumătate. Mai transparentă decît aerul, săgeata peste brațe subțiri: pe mine zeul nu mă hotărîse încă - pe cînd limbi de foc aruncau pîlpîiri agonizante
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
care "mârlanii" scriseseră iarăși Aiurea... Ah, Malaparte! Să confunzi cultura cu o cantitate de oțel lucrată sub amenințarea gârbaciului... Să nu fi prins finețea zeflemelei românești... O vorbă de duh, care, prin distanța ironică și bunul ei simț civil, anticipa dezastrul utopiei materialiste... Dar așa fuseră toți intelectualii fanatici de stânga, ceea ce s-a verificat și la noi... Curios e că, molipsit de umorul românilor, Malaparte începuse și el să exclame aiurea, ca noi, când refuzăm absurdul... Totuși, nici un scriitor străin
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
decât ce spunem și noi la bucurie, la necaz... Acuitatea ideilor și observațiilor lasă deodată loc trăirilor și spontaneității vieții. Scrisă în 1943 și apărută în 1944, opera de bază a lui Curzio Malaparte poartă drept titlu expresia germană definind dezastrul total, deși autorul pretinde că ea ar proveni din ebraică, de la cuvântul kopparoth. Discutabil. El își explică singur alegerea: Nu există nici un alt cuvânt mai nimerit decât această expresie nemțească dură și misterioasă." Kaputt! Cum ai expira, învins, aerul din
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
n-a fost mai blînd decît stalinismul. Sofisticarea ororii n-a însemnat diminuarea ei. Nu s-a trăit mai bine în anii '80 decît în anii '50. Mai cu seamă că deceniile care-i despart aduseseră o oarecare ameliorare materială. Dezastrul din interior și izolarea în exterior a țării nu mai constituiau un secret pentru nimeni. Nici atotputernicia Securității care făcuse din regimul ceaușist un regim penitenciar. Cu toate acestea imaginea de bun român a lui Ceaușescu a continuat să stimuleze
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
vechi și mai noi, adepții lui nu mai vor să se angajeze decît în cunoștință de cauză, așteaptă deci ca situația să fie clară, catastrofa sigură iar victimele suficient de numeroase și agonizante pentru ca indignarea să se poată manifesta. Marile dezastre, masacrele incontestabile nu mai impresionează, umaniștii se țin la o parte înainte ca teribila limpezime a Răului să fi împrăștiat toate umbrele și confuziile. Bunătatea aceasta, deci, devine implacabilă, sentimentalismul capătă nuanțe de cruzime. Așadar morala umanitară nu mai este
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
simțul realității. Dușul administrat de Iliescu nu e decât primul episod dintr-o serie de necazuri care i se vor aglomera la ușa casei cu o viteză din ce în ce mai mare. Că Adrian Năstase a început să simtă aerul de gheață al dezastrului o dovedește disperarea cu care aruncă populației bașciș după bacșiș. Cele vreo două săptămâni de vacanță oferite de Crăciun și Anul Nou reprezintă cea mai clară dovadă a eșecului guvernării sale. Incapabil să-i ofere românului un trai normal, premierul
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
lor din lumea liberă. Dar au greșit în alegerea elementelor preluate din cultura vestică. Să ne oprim pe scurt la cele întâmplate în Vest când Războiul Rece se apropia de sfârșit. Deși victimele blocului sovietic au avut dovezi imense ale dezastrului provocat de lupta de clasă, de socialismul de stat și de teoria marxistă a artei, artiștii și intelectualii din Vest au continuat să pretindă că erau rebeli eroici împotriva opresiunii capitaliste, a imperialismului și a mediocrității burgheze. Deși tipul politic
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
Caesar, Răceala, Vicarul, erou pe baricadele evenimentelor din '89 și al luptelor politice care au urmat, Ion Caramitru a cunoscut pe scenă, dar și în viață, ispita păcatului trufiei, a fost atins de demonul puterii care a condus lumea la dezastre apocaliptice și la moarte. Este însăși rațiunea care l-a făcut pe Ionescu, sub impresia cărții lui Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru, să rescrie tragedia Macbeth în registrul comediei. "Trebuie să acceptăm, afirmă dramaturgul, că pentru moment, cea mai mare
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
de crizele politice și morale, care se țin lanț, ducând la deprecierea constantă a monedei naționale. Guvernele tranziției și-au bătut joc de un popor supus și credul, păcălit de o revoluție anticeaușistă, care nu a adus nimic bun. Numai dezastre. Toată lumea striga-Jos Ceaușescu. Nimeni nu preciza ce punem În locul comunismului și, mai ales pe cine. Schimbarea a urmărit, În primul rând o revanșă a vechilor cadre mazilite cândva, din motive precise, de cel care a fost ciuruit rapid, pentru a
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
a fost prim-ministru între 1998 și 1999, iar Răsvan Popescu a fost purtătorul de cuvînt al premierilor Victor Ciorbea și Radu Vasile, precum și al președintelui Emil Constantinescu) confirmă cele mai sumbre intuiții și dau o imagine clară despre proporțiile dezastrului. Din capul locului trebuie spus că cele două cărți sînt complementare. Cursă pe contrasens, volumul lui Radu Vasile, este o carte de memorii, în vreme ce Purtătorul de cuvînt este un jurnal. De aici o primă diferență semnificativă de abordare a materiei
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
mai târziu îl înalță în funcție! Lecția porcăielii pedagogice își arătase probabil rezultatele: putem fi siguri că timoratul valet n-a mai deschis gura decât pentru a-și preamări binefăcătorul. La așa stăpân, așa slugă... Doar naivii își imaginează că dezastrul fotbalului românesc se datorează plecării în străinătate a jucătorilor și arbitrajelor penibile. Fiecare din aceste motive contează, dar ele nu sunt esențiale. Din păcate, fotbalul, aflat în avangarda "privatizărilor", continuă mentalitățile comuniste: aranjamentele de culise, pila, șantajul sunt regulile după
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
caraghios? Cât timp încă trebuie să mă las scuipat în față până când voi putea să v-arăt cine sunt? Cât timp poate un om să-și nesocotească iubirea? Este atât de greu să spui adevărul după ce ai învățat să supraviețuiești dezastrului arătându-ți gesturile prietenoase. Eram adolescentul care uneori ridica scaunul cu dinții în speranța că slăbiciunile mele vor fi dezmințite de atâta putere. Astăzi din lipsă de dinți nu mai ridic nici un scaun. Dar modul în care îmi demonstrez puterea
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
și am spus că este sfîrșitul relației mele cu această mișcare. Răspunsul meu a fost o criză de conștiință extraordinară și am spus că nu vreau să am nimic de-a face cu o mișcare socială care duce la asemenea dezastre umane" (p.41). Vladimir Tismăneanu nu încearcă să justifice idealurile de tinerețe ale părinților săi (chiar dacă recunoaște în cîteva rînduri că își adoră mama) nici nu se lansează, ca atîția alții (hélas, post festum) în rechizitorii iacobine la adresa defunctului sistem
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
fie de vină incapacitatea de-a renunța la �excepționalismul românesc", la poziția de victime absolute și de eroi absoluți? Să fie vorba de-o deturnată nostalgie după Ceaușescu, al cărui nume nu-l pot rosti cu toată gura, dat fiind dezastrul încă vizibil lăsat de nea Pingelică? Nu-mi dau seama. Dar când lipsa de realism, de fler politic continuă să domine viața publică românească, nu prea văd cum o să fim capabili de o reală integrare în Europa. Dacă nu răspundem
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
în buricul orașului, față de problema gravă a caselor și blocurilor care se vor prăbuși la primul cutremur serios. Se vorbește angoasant despre asta dar, dincolo de marcarea penibilă cu buline roșii a teritoriului ce va fi vătămat, dincolo de această hartă a dezastrului și a lamentațiilor sterile, nu se întîmplă absolut nimic. Cred că asta l-a scos din minți pe Dabija. Arghezi și Patapievici și inflexiunile lui Iureș "spiritul orașului"care cere socoteală în al douăzeci și cincilea ceas; chipurile noastre proiectate
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
a ignora. Trebuie să convenim mai întâi - e un simplu truism - că nu e nimic mai indiferent la ce-l înconjoară, dar și mai tolerant așijderi, decât un cadavru. Nimeni nu admite mai ușor ca el creșterea prețurilor, labirintul administrației, dezastrele serviciilor publice, nedreptățile justiției, ironiile tinerilor, lipsa de vlagă a bătrânilor. Or, în civilizațiile avansate, în care toate progresează sau par a progresa, trebuie să recunoaștem că moartea nu urmează aceeași curbă ascendentă. Nu e vorba aici să urcăm la
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
intelectuală. Oameni fini, ce până ieri păreau dușmani neînduplecați ai iliescianismului, se înghesuie să se pună la dispoziția echipei care a nenorocit, pentru multe decenii de aici înainte, țara. Nu sunt singurul care constată alterarea fibrei morale a națiunii. Trăind dezastrele în serie, cei mai mulți români și-au anihilat orice reflex de normalitate. N-am auzit ca vreunul dintre pensionarii miluiți cu două sute de mii de lei să tresară de indignare când ministrul de resort anunța, ritos, "substanțiala majorare". Două sute de mii
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
Dar nu-mi pot reprima uimirea că dl. Sandu emite astfel de propoziții de pe-o înaltă poziție de neutralitate. Ca și cum n-ar purta nici o vină pentru eșecul lametabil al "naționalei" de fotbal, "Nașul" s-a transformat în analist al dezastrului la care a pus nu un umăr, ci întreg corpul. Lacrimile d-lui Sandu sunt, în fond, sincere: cum să nu fie trist când a ratat o deplasare mănoasă în exotica țară extrem-asiatică? Cine n-ar regreta pierderea unor diurne
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]