107 matches
-
cer o neuzată „cheie de citire”. „Caragialeologul” practică o hermeneutică jovială, dă cu tifla unor opiniuni ruginite, dar cedează și slăbiciunii pentru extravaganțe. Cântărind semnificația obiectelor, evaluând „limbajul” costumului cu simbolistica lui, întorcând pe față și pe dos (non)sensurile, dezghiocând onomastica și, de asemenea, etimonul din cuvinte și expresii arhicunoscute, dar nelămurite, stăruind, ca un expert ce este, asupra gastronomiei, exegetul obține, în „chisnovatul” lexicon, spre surpriza celor ce îl știu doar ca publicist, o performanță de minuțiozitate analitică. Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
comunei noastre erau: moldovenesc, hângănesc, dinte de cal, nemțesc. Întreținerea culturilor se realiza prin aplicarea a două prașile cu sapa. Toamna, după coacere, popușoii erau tăiați, transportați acasă cu căruța și depozitați pe arie. În serile de toamnă, aceștia se dezghiocau în cadrul clăcilor. Când se auzeau cântece și chiuituri, era semn că începuse claca la cineva în sat, seara următoare mutându-se la un alt vecin. Clăci se organizau și cu ocazia prășitului pentru „a scoate popușoii din buruiană”. Știuleții
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
duceam oriunde să câștig o bucată de pâine ca să am cu ce trăi. Supraviețuire, nu viață! C. I.: Și oamenii vă primeau la muncă? R. R.: Păi, mă mai primeau. Am fost odată la o femeie la dezghiocat porumb. Am dezghiocat porumb la mână de am făcut sânge în palme. La prânz am mâncat la acea femeie. Mi-a adus o bucată de carne de vită, friptură cu sos. Cred că de doi sau trei ani nu văzusem fir de carne
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o profesiune de credință antisuprarealistă, o dezicere de tot ceea ce scrisese în ultimii douăzeci de ani și o orientare spre poezia faptei ("Zvârl la gunoi cuvintele mătăsoase/ Parfumurile și moliciunile cotidiene/ în care m-am bălăcit douăzeci de ani/ și dezghioc verbul zgrunțuros precum faptele"). Tot acum publică și placheta Pentru libertate (1944) scoasă în colecția revistei "pentru muncitori și intelectuali", Orizont. Probabil se prefigura deja lupta dusă, după 1947, împotriva curentelor considerate decadente (suprarealism, dadaism, futurism etc.). În volumul următor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Vasile Grama; Quisque fortunae suae faber est; Cândva și acum. George Marchiș și paternitate unor poezii atribuite lui Mihai Eminescu George Marchiș este un colaborator fervent în cercul cultural al revistei lui Iosif Vulcan. Poeziile sale au un anume text dezghiocat de glodul epocii. De altfel, în părțile Sătmarului (Zona Codru unde avea parohia) limba română era bine păstrată. Un anume "timbru eminescian" este recognoscibil. Din această cauză câteva poeme ale lui George Marchiș îi sunt atribuite lui... Eminescu. În 1988
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sămânța drept în mijlocul gurii mustăcioase și-apoi, într-o fracțiune de secundă, retrăgea mâna, introducea între opozabil și index o altă sămânță și în următoarea clipă aceasta era preluată din zbor de buze, dinți și limbă. Când avea timp să dezghioace, să mestece și să înghită atâtea semințe? Mă întrebam dacă nu cumva făcuse scurtă la mână de atâtea îndoiri ale cotului. Și mi-a mai fost dat să văd un exemplar care spărgea semințe și la vederea căruia mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Alexandru), În Belferi elevi. Despre „Trufașul meu prieten“, cum Îl gratulează, Ioachim Botez reține: „E o faptă slăvită să știi să mănânci o tuslama fierbinte, s-asculți o chiulaba la țambal și să rupi un corsaj de pe o femee așa cum dezghioci frunzele unui porumb de lapte, zice adesea Tătoi.“ Iată cine a fost profesorul lui Mircea Florian În ale vieții! Felix Aderca era convins că „ar fi stat bine Vieții Româ nești să fi avut măcar jumătate din gustul și intuiția
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mă pierdeam printre ramurile și frunzele lui late și mari. Prietenilor mei nici prin cap nu le trecea, să mă caute în nuc. Când m-au descoperit, nu le venea să creadă ochilor. Ce ascunzătură bună aveam! Când nucile se dezghiocau, eram tare fericită. Ajungeam crengile de jos, le trăgeam spre mine cu un cârlig de fier și culegeam nucile cu mâna. Dăinuie și-acum în mintea mea o întâlnire năstrușnică. În momentul când aveam spor la cules, m-am trezit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de exemplu poezia mea Parabola Marii Oglinzi sau fabuloasa identitate, din volumul Arca, editura Junimea, 1979, p. 20. Am căutat repede volumul "Arca", am deschis la pagina 20 și iată versurile din poezia amintită de însuși autorul: "Este cineva care dezghioacă / ghiocul lucios, rotunjit in aeternum de apele / inexistenței; un trăsnet / e nașterea miezului care trăiește, / E cineva care-ascultă, iubește, iubește în lacrimi inima pietrei înlăcrimate. / Solzii de aur ai mării îi rade cu greul cuțit albăstrui; buzele sale confuze bolmojesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lui Ioan. Diavolul Îl prinde pe Iuda neprotejat de „scutul credinței”. Pavel spune, În Ef. 6,16: „În toate luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău”. Origen pleacă de la versetul paulinic pentru a dezghioca misterul trădării lui Iuda. Diavolul țintește În inima ucenicului când acesta bâjbâie Între credință și necredință. Scena hotărâtoare se petrece la Cină: Isus Îi oferă „bucata de pâine”, dar Iuda o refuză, spune Origen. Prin acest refuz al darului special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
a reflexelor ei de fund, iraționale!Ă Visul, visele cuiva sunt Într-o asemenea măsură interesante, credem noi, prin aceea că Îi aduc oricăruia aproape - Îl obligă, aproape -, dacă are o atenție cât de cât susținută, aceleași elemente care, bine dezghiocate de zgura, de scoriile pe care orice aglomerare fortuită o cară cu sine, pot nu numai să-l Învețe lucruri prețioase, să-i lumineze cumva și altfel trecutu-i Încâlcit, dar să-i atragă atenția asupra unor motive sau doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
superficialitate față de o „veste” atât de importantă, de vitală, pe care mesagerii subconștientului - poate chiar ai inconștientului nostru! - ne-o aduc, și Încă atât de „aproape”, și astfel să fim În stare „să stăm În fața existenței noastre lucide”, Încercând a „dezghioca” din noianul inform de scene, personaje, idilice sau coșmarești, acele motive sau acel motiv care ne poate ajuta esențialmente În „eliberarea” noastră reală, lucidă și consecventă, de zgura și scoriile existenței; cele care ne Întunecă aproape zilnic orizontul psihic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ți arată la fiecare pas că ești candidat la panopticul morții. Era o ratare având ca efect că nimic din ce făceam nu mă convingea și că nimeni nu mă credea capabilă de ce-mi trecea prin minte. Trebuia să dezghioc clipa căscând-o atât de larg încât să n-o mai pot umple cu nimic din cele cu putință. Provocam sosirea nudă a vremelniciei și eram neînstare să găsesc măsura suportabilă de a mă rezuma la lucrurile obișnuite. O dare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o intuiție intelectuală, care ar realiza de ce anume florile sunt flori și nu pomi sau șoareci, de ce anume cerbii sunt cerbi, ochii ochi, durerea durere și micimea micime, ci o intuiție sentimentală (s.n.) care coboară până-n străfundul diferitelor obiecte, le dezghioacă din convenționalismul viziunii realiste și le transformă în simboluri 15 [...]. Așa stând lucrurile, forța aproape divină a marilor poeți constă și se manifestă în obiectivarea durabilă și fidelă a acestei atmosfere emoționale și a lumii create, care coboară adânc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dadaist își fac simțite prezența. Imaginea poetică încearcă, și la el, sinteza vis-realitate, dar reveria e mai degrabă melancolică și uneori barochizantă, iar feeriile spectrale neagă intențiile programatic polemice, așa cum se întâmplă, spre pildă, în Mărturisiri II („Un ceas va dezghioca ora din prestidigitația nopții / Vei închide ochii vei dormi vei dormi / somn cules cu lingurița pleoapelor”), unde imaginarul e opus aspirațiilor formulate în manifestul Coliba lui Moș Vinea. Gustul pentru suav se articulează pe asocieri obscure, alteori realitatea prozaică pătrunde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
având însă o linie coregrafică proprie, cu foarte multe mișcări plecate de la sol, ceea ce ne-a amintit, în oarecare măsură, de Christine Bastin. Dansul lui Milli Bitterli este însă mult mai dinamic, de o mare viteză în schimbarea configurației sale, dezghiocând toate încheieturile și punând în mișcare toate categoriile de mușchi. Dar dacă toate mișcările îi aparțineau, linia în care se oprea uneori, prelungă și pură, era o moștenire, chiar dacă neconștientizată, din formele clasice. Vom reveni curând și cu prezentarea altor
Explore Dance Festival 2010 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5974_a_7299]
-
întregi, pentru cîte 10 zile sau două săptămîni, alese tocmai la crugul Anului, în pragul Sărbătorilor ce îndeamnă la o trăire adîncită a identității noastre spirituale. Etnologi cu largă perspectivă și exactă aplicație pe teren, ca Ernest Bernea, ne-au dezghiocat profunde axe de înțeles, elocvente dimensiuni antropologice, în tezaurul folcloric ce culminează la momentul Sărbătorilor. O instalare plenară în timp și spațiu, pe care am avea ocazia s-o medităm cu folos, la asemenea popasuri de bun augur, e zădărnicită
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
mijloc, spațiu sfînt în clocotul izvoarelor pătrate, loc tapisat cu ierburi mătăsoase, teribile-n tăiușul fin, popas presărat cu pietroaie de smarald și alte topaze safirii plus bulgări de cristal logodiți cu, oh!, roua clandestină. Dumnealui, c-o sfîrlă duioasă, dezghioacă iluziile ca a pe-o nucă proaspătă, cu coaja verde, descătușează-n aer curcubeie, le transformă-n coapse de, de... femeie, te-mbie să-ntinzi mîinile șiroind de cuvinte, cu unghiile zmulse de cleștișorii disperării (dis-pe-ră-rii, urlați în cppr, mai
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
mele adâncite și calde ies doar noaptea la pradă îmi adulmecă pe rând splina, ficatul, rinichii fără a se înfrupta însă din organele străzii ca un șarpe cărămiziu limba răzuiește luna de solzi rămâne așa ca o nucă de cocos dezghiocată de orice urmăde viață înot orbește în secrețiile gândurilor ca-ntr-un lichid amniotic oasele se decalcinează ușor o mână cioturoasă îmi strânge pielea ca pe o foaie de cort nu mai e mult și ajung o celulă conservată în
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
pământ și mare, Iar din adâncul apelor ridicate în nori Se-nalță cârduri de pești prefăcuți în cocori, în timp ce chemarea lor răsună bătrână Ca o limbă de clopot într-o catedrală de lână. într-o păstaie Pentru că nu m-am dezghiocat în alte și alte ființe asemenea mie, Vârstele au rămas închise în mine Ca semințele adormite într-o păstaie, Prea fericită ca să încerce să spargă sicriul. Zadarnic mă cercetez: Văd o singură ființă Neschimbată de decenii în care numai eu
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
leșin, așezat între genunchii părinților în sala de concert. ca într-un bot de miel hăcuit. măcelarul potszudek trecea arcușul peste gîtul viorii tăindu-i carotida cu scrîșnet înghețat. își afunda mîinile pînă la coate în hălci de muzică zdrențuite, dezghioca din carnea aburindă ochii albi cu miez vinețiu în care mai pîlpîia spaima vitei înjunghiate împroșcînd cu spumă roșu sidefie partiturile și primele rînduri. bemolii însîngerați clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
pui acolo în sfeșnicul cubic de sticlă să te ardă la degete să-ți încălzească mîinile tale înfrigurate 13. cîntul tău de melopee dulcea, dulcea-mi azalee galbenă și smaragdee trei bărbați morți pregătiți de călătoria în munți 1. am dezghiocat, am dat la o parte pătura de pămînt a mormîntului într-o duminică de toamnă-n octombrie cu flori, cu crizanteme cu rugi de mure și păsări ce murmurau-priluiau într-un concert nesfîrșit este o crampă de toamnă de duminică
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
limitele, punctual vorbind, mai mult pe șoptite... ßansa homericî începusem să fug de lume încă din clipa când mă-nvrednicisem s-o detest, să-mi convertesc această palidă și nevolnică impostură într-o orbire de sine învârtoșind echivocuri - începusem să dezghioc o infimă descurajare, presentiment salin că dinspre oricine reciprocitatea vreunui râs înfundat - fără cruzimea vreunei îndoieli - are rarisima șansă de-a izbucni homeric. Trîitor ascuns Vedeam capul strivit al unui șarpe atârnând pe-o ferăstruică rotundă, făcând parcă mătănii în
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
Eugen Suciu Apă: ce cuvânt Totul a pornit de la o eroare firma Rembrandt are șase nuanțe de alb le scriu: dar domnul Paul ce face? ,șade la dânsul în birou dezghioacă hălci de poem șase pe zi" sigur El s-a jucat cu șerpii el cu securile el până a sclipit ca ele și a izbit cu țeasta în mesteacănul din Carelia să iasă ovreiul cel viu și să mestece coiful
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
prin hybris, decăzând jumătate de dreaptă, prin mândrie necontrolată, din statutul lor. O onoare, deci, în absența eroului, un premiu de consolare. În felul lui, Jocul secund este așa ceva. O scotocire în lumea de elemente din care ideea s-a dezghiocat. O reconstituire nostalgică a clarității din cioburi neîndoios frumoase: "Crescut, între mâini ca de apă,/ Ce lucru al tainei cercai?/ Sub verdele lumilor plai/ Arai o lumină mioapă." (Aura). Trebuie, deci, să te apropii prea mult ca să vezi minunea. Și
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]