106 matches
-
Acasă > Poeme > Duioșie > SE DEZGHIOACĂ PE ĂLEI Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului se dezghioacă pe ălei castana și melcii, iar, își caută culcuș și iar îmi sângerează, Doamne, rană făcută de-o vioară și-un
SE DEZGHIOACĂ PE ALEI de DORA PASCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380927_a_382256]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > SE DEZGHIOACĂ PE ĂLEI Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului se dezghioacă pe ălei castana și melcii, iar, își caută culcuș și iar îmi sângerează, Doamne, rană făcută de-o vioară și-un arcuș; se dezghioacă pe ălei castana și cade pe, uscate, frunze reci, am s-o culeg și am s-
SE DEZGHIOACĂ PE ALEI de DORA PASCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380927_a_382256]
-
Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului se dezghioacă pe ălei castana și melcii, iar, își caută culcuș și iar îmi sângerează, Doamne, rană făcută de-o vioară și-un arcuș; se dezghioacă pe ălei castana și cade pe, uscate, frunze reci, am s-o culeg și am s-o pun pe rană aleilor puștii, pe care nu mai treci; și melcii se-ascund pe sub pământ și-așteaptă iarnă ce o fi să
SE DEZGHIOACĂ PE ALEI de DORA PASCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380927_a_382256]
-
o culeg și am s-o pun pe rană aleilor puștii, pe care nu mai treci; și melcii se-ascund pe sub pământ și-așteaptă iarnă ce o fi să vină, rămân tăcută, fără de cuvânt, castana ... se zbârcește, în țărâna; se dezghioacă, Doamne, anii mei și eu, ca și castana, mă zbârcesc, iar când mai trec pe tristele ălei, ca și-n trecut, la tine mă gândesc... Referință Bibliografica: SE DEZGHIOACĂ PE ĂLEI / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101
SE DEZGHIOACĂ PE ALEI de DORA PASCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380927_a_382256]
-
vină, rămân tăcută, fără de cuvânt, castana ... se zbârcește, în țărâna; se dezghioacă, Doamne, anii mei și eu, ca și castana, mă zbârcesc, iar când mai trec pe tristele ălei, ca și-n trecut, la tine mă gândesc... Referință Bibliografica: SE DEZGHIOACĂ PE ĂLEI / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora Păscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SE DEZGHIOACĂ PE ALEI de DORA PASCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380927_a_382256]
-
-n lacrimi -atmosfera era ninsă-, Sufletul o pasăre fără de popas... Nu pot să scap de ceea ce mi-e scris Deși, același cer aș vrea să-l văd din nou Și,.. ruptă de pământul amorțit în vis În gându-mi își dezghioacă, clipa, un ecou. Referință Bibliografică: FASCINAȚIE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1210, Anul IV, 24 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
FASCINAŢIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347931_a_349260]
-
am să scriu, Evidențiindu-mi gândul profetic. Marilor mari, metafora nu-mi străjuiți. Cine ar vrea să-și preschimbe creierii săi În cununi de lauri, blânzi și arcuiți - Cu ai mei?! Îmi admir dușmanii când mă omoară fin... Și liniștit dezghioacă alune între dinți. Pe rugul nemuririi am să ard deplin, Cum carnea lor n-a ars în suferinți. ---------------------------------------------------------------------------- Renata VEREJANU poetă română, din Republica Moldova; 1966 școala medie Verejeni, jud. Soroca; 1970, Facultatea de Ingineri-Economiști-Institutului Politehnic Chișinău; activază la Ministerul de
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
am să scriu, Evidențiindu-mi gândul profetic. Marilor mari, metafora nu-mi străjuiți. Cine ar vrea să-și preschimbe creierii săi În cununi de lauri, blânzi și arcuiți - Cu ai mei?! Îmi admir dușmanii când mă omoară fin ... Și liniștit dezghioacă alune între dinți. Pe rugul nemuririi am să ard deplin, Cum carnea lor n-a ars în suferinți. Citește mai mult Cuvintele meleCuvintele mele, pedepsele mele îndelungi ...Vedeți, prinde puteri mucegaiul în grabăCitind secretul intim al ochilor mei zăpăciți.Numai
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
amare am să scriu,Evidențiindu-mi gândul profetic.Marilor mari, metafora nu-mi străjuiți.Cine ar vrea să-și preschimbe creierii săiîn cununi de lauri, blânzi și arcuiți -Cu ai mei?! Îmi admir dușmanii când mă omoară fin ...Și liniștit dezghioacă alune între dinți.Pe rugul nemuririi am să ard deplin,Cum carnea lor n-a ars în suferinți.... XXI. CV-UL RENATEI VEREJANU, de Renata Verejanu , publicat în Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014. CURRICULUM VITAE Nume și prenume
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
Autorului S-au gârbovit câmpii sub semnul ceții, Strivindu-și pacea-n bobi ce germinează Descătușate-n raze de amiază, Mai picotesc sub lenea dimineții. E-atâta alb în cergi de nea și-n aer, Încremenind chiar fumul spre boltire, Dezghioacă,-n pietre, gerul nălucire, Eliberând tăceri pe post de vaier. Anemic, vântul, mai vălătucește Vedeniile sub voaluri siderate, De gheață flori stau pe ferești pudrate Cât jaru,-n spuze, licăru-și răcește. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință
S-AU GÂRBOVIT CÂMPII … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377879_a_379208]
-
Articolele Autorului Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine. Obrajii toamnei mi se înroșesc când și-amintesc de clipele, puține când mă țineai în brațe... Îndrăznesc să-ntorc clepsidra și privind nisipul alt miez alb de poem să-l dezghioc doar ca să văd cum ți se umple chipul de o lumină nouă... Dintr-un joc timid de aripi zborul se-nfiripă: eu m-am aprins a jind,tu te-ai aprins a nerăbdare ca să faci risipă de mângâieri căci toamna
ÎNTOTDEAUNA de AURA POPA în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373091_a_374420]
-
de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017. În inima mea înflorește speranța, O taină se zbate în tâmpla fierbinte, Iar rugu-și întinde durerea spre stele Și-o lasă acolo, s-adoarmă cuminte. Arzânde mirări se dezghioacă în suflet Și caută vise, să-nece necazul În marea iubirii ce tremură-n unde, Atunci când urgia-i înalță talazul. Mă-ntorc înspre mine, să-mi văd îndoiala Născută din spuma ascunsă în valuri, Sirene mă cheamă spre tainice-adâncuri Dar
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
sihastru Dorim învierea în stropi de albastru. Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult În inima mea înflorește speranța,O taină se zbate în tâmpla fierbinte,Iar rugu-și întinde durerea spre steleși-o lasă acolo, s-adoarmă cuminte.Arzânde mirări se dezghioacă în sufletși caută vise, să-nece necazulîn marea iubirii ce tremură-n unde,Atunci când urgia-i înalță talazul.Mă-ntorc înspre mine, să-mi văd îndoialaNăscută din spuma ascunsă în valuri,Sirene mă cheamă spre tainice-adâncuriDar trupul refuză, sedus de-
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Vasile Grama; Quisque fortunae suae faber est; Cândva și acum. George Marchiș și paternitate unor poezii atribuite lui Mihai Eminescu George Marchiș este un colaborator fervent în cercul cultural al revistei lui Iosif Vulcan. Poeziile sale au un anume text dezghiocat de glodul epocii. De altfel, în părțile Sătmarului (Zona Codru unde avea parohia) limba română era bine păstrată. Un anume "timbru eminescian" este recognoscibil. Din această cauză câteva poeme ale lui George Marchiș îi sunt atribuite lui... Eminescu. În 1988
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cer o neuzată „cheie de citire”. „Caragialeologul” practică o hermeneutică jovială, dă cu tifla unor opiniuni ruginite, dar cedează și slăbiciunii pentru extravaganțe. Cântărind semnificația obiectelor, evaluând „limbajul” costumului cu simbolistica lui, întorcând pe față și pe dos (non)sensurile, dezghiocând onomastica și, de asemenea, etimonul din cuvinte și expresii arhicunoscute, dar nelămurite, stăruind, ca un expert ce este, asupra gastronomiei, exegetul obține, în „chisnovatul” lexicon, spre surpriza celor ce îl știu doar ca publicist, o performanță de minuțiozitate analitică. Și
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
dadaist își fac simțite prezența. Imaginea poetică încearcă, și la el, sinteza vis-realitate, dar reveria e mai degrabă melancolică și uneori barochizantă, iar feeriile spectrale neagă intențiile programatic polemice, așa cum se întâmplă, spre pildă, în Mărturisiri II („Un ceas va dezghioca ora din prestidigitația nopții / Vei închide ochii vei dormi vei dormi / somn cules cu lingurița pleoapelor”), unde imaginarul e opus aspirațiilor formulate în manifestul Coliba lui Moș Vinea. Gustul pentru suav se articulează pe asocieri obscure, alteori realitatea prozaică pătrunde
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
lui Ioan. Diavolul Îl prinde pe Iuda neprotejat de „scutul credinței”. Pavel spune, În Ef. 6,16: „În toate luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău”. Origen pleacă de la versetul paulinic pentru a dezghioca misterul trădării lui Iuda. Diavolul țintește În inima ucenicului când acesta bâjbâie Între credință și necredință. Scena hotărâtoare se petrece la Cină: Isus Îi oferă „bucata de pâine”, dar Iuda o refuză, spune Origen. Prin acest refuz al darului special
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o privea numai cu un ochi. - Ieși, boghetă hăi, ce te uiți ? Pui, pui ! Bogheta cârcâi și, blândă, îi sări pe umăr. Cu trei știuleți în mână baba aștepta să iasă toate zburătoarele. Hai, fetelor, că, iaca, trece pălimarul. Vă dezghioc grăunțe cacuș începe slujba. în biserică nu era decât pălimarul care făcea curat. Liniștea avea răcoare de piatră. Sub icoana Maicii Domnului, bătrâna aprinse o făclioară, puse în cutie un ban și se rugă, făcând cruci rare. Clipind apoi din
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
energia lor, dar mecanismul meditației refuza să se deblocheze. Rotițe, pârghii și arcuri noi apăruseră, complicând și deturnând jocul. Simțea că obiectele acelea misterioase pe care le agonisise, pe fiecare împreună cu povestea sa, nu se mai lăsau descifrate și nici dezghiocate de învelișul lor solzos, pentru a le putea gusta în voie carnea fragedă de moluscă. în existența obiectelor intervenise un element pe care Bătrânului nu-l prevăzuse. Nașterea, viața, povestea sau moartea lor au fost influențate sau chiar determinate de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
energia lor, dar mecanismul meditației refuza să se deblocheze. Rotițe, pârghii și arcuri noi apăruseră, complicând și deturnând jocul. Simțea că obiectele acelea misterioase pe care le agonisise, pe fiecare împreună cu povestea sa, nu se mai lăsau descifrate și nici dezghiocate de învelișul lor solzos, pentru a le putea gusta în voie carnea fragedă de moluscă. în existența obiectelor intervenise un element pe care Bătrânului nu-l prevăzuse. Nașterea, viața, povestea sau moartea lor au fost influențate sau chiar determinate de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
n-a mâncat. Cum avea insomnii cumplite, noaptea bântuia prin frigider. În fiecare dimineață, Mașa trebuia să gătească din nou. Băga În ea tot ce-i cădea la Îndemână, decojea până și pereții, hrănindu-se cu var. Privind-o cum dezghioca zugrăveala, Mașa Își aducea aminte de babulea Tatiana, care, cu câteva luni Înainte de a se stinge, băga ce apuca În gură, comportându-se ca un copil. Bătrânețea și copilăria, ca și nașterea și moartea, se gândea Mașa, reprezentau În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
umbla, își învârtea spetezele uriașe pe pânza albastră a cerului și de la ea venea scârțâit aspru și chinuit. Cealaltă moară sta neclintită, cu aripile despoiate: aceea era locuința vătafului. Pe pragul întors spre vale, spre mine, ședea femeia lui Dragoș. Dezghioca încet un păpușoi și zvârlea grăunțele la câteva paseri care se repezeau sfioase până la picioarele ei, apoi se împrăștiau în toate părțile, cârcâind. Întorsei calul spre moară și începui a urca potica. Cum mă văzu, nevasta vătafului se sculă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să-și schimbe culoarea. Pe măsură ce Tușa Își Întețea truda, toate se dezghiocară din locurile lor, Învârtite ca aluatul din căpistere. Pământul se văluri, Își Încrâncenă scoarța, repezi copacii cu vârfurile În jos și, În rădăcinile din care curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la un loc. Apa Dunării se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de Alexandru Deșliu, publicată în Pro‐ Saeculum, aprilie, 2007, p.4. PIETA Durere limpede, moartea m‐a‐ntors, În brațele tale supus, aproape copil. Tu nu știi dacă trebuie să mulțumești Sau să plângi Pentru fericirea aceasta, Mamă. Trupul meu, dezghiocat din taină Este numai al tău. Dulci lacrimile tale îmi picură pe umăr și mi se strâng cuminți lângă claviculă. Ce bine e ! Neînțelesele peregrinări și cuvintele. Ucenicii de care ești mândră și care te sperie. Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
rol de seamă în viața cetății. Acum însă ar cam trebui să insistăm asupra unora dintre ele... Ca de-o pildă? Dacă luăm doar ultima mănăstire despre care am vorbit - mănăstirea Sfântul Spiridon - și este deajuns. Dar asta o vom dezghioca-o mai amânat, dragule. Pentru astăzi e destul. Hai s-o luăm către casă, fiindcă mai este vreme până mâine... Înserarea ne-a găsit în chilie. De fapt, doar pe mine, fiindcă bătrânul s-a dus la slujbă... După ce m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]