1,677 matches
-
a prozatorului. Despre aceste răbufniri a relatat în jurnalul său parizian și un martor ocular, Ernst Jünger, distinsul autor al Falezelor de marmoră. Pe escriitorul german îl stingherea uniforma de ofițer în Whermacht cu care era îmbrăcat. Nu-și ascundea dezgustul față de unii camarazi cărora scufundarea în barbarie le dădea delicii și nu scăpau nici o ocazie de a-și bate joc de învinși, de rafinamentul lor cultural, acum dovadă a neputinței. L-a întâlnit pe neașteptate pe treptele ambasadei germane la
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
nouă, început la Oxford: ultima însemnare cu privire la acest roman datează din 26 mai 1942. Cartea despre Salazar ăi ia mai mult de un an de eforturi disproporționate, iar rezultatul nu-l mulțumește deloc ( " La puține cărți am lucrat cu asemenea dezgust ", mărturisiește el la 31 martie 1942; a considerat scrierea drept o "datorie de război ". Rezultatul: "...o carte care nu era a mea ", ibid.). Treptat, autorul se îndepărtează, încet dar sigur, de țara lăsată în urmă. Naționalismul naiv și "românismul " perioadei
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
finețe profilul original, singular în literatura română al eroilor (Pantazi și Pașadia) care “transportă într-un mediu social vătămat o anume subțirime, fiind adică desfrânați fără trivialitate și nesățioși de spurcăciune, fără a fi vulgari... măsura degradării le este seniorială, dezgustul - măreț”. Sunt propoziții de o deosebită pregnanță”. Vladimir Streinu a fost receptiv nu numai la poezia lui Arghezi, dar și la proza lui. A scris despre Cimitirul Buna Vestire, Ce-ai cu mine, vântule?, Manual de morală practică, notând că
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
deja “ecourile salutare ale suprarealismului”, aerul de “neglijență ordonată” al discursului, disponibilitatea ludică, cu o discutabilă, totuși, trimitere, privind aceasta din urmă, la Rimbaud, iar Ion Caraion prefera să sublinieze “conceptul de convulsie”, ilustrat de “o serie de noțiuni între dezgust și moarte, între tijele absurdului și paradigmele morții (din categoria cărora aceea de spaimă vibrează la loc de frunte)”. Asocierile din registrul sumbru al notației sau imaginarului sunt frecvente încă la acest debut (v., de exemplu, poezia 4 aprilie 1944
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mergeam să îi verific tensiunea, să îi dau medicamentele și eventual să chem ambulanță. uneori o găseam căzută pe podea și trebuia să o ridic. îmi era foarte milă de ea, dar în același timp mă simțeam extrem de vinovată pentru dezgustul pe care mi-l provocau privirea ei disperată și veșnicul iz de oțet pe care il emană. aproape mi se întorcea stomacul pe dos când îi dădeam să manace cu lingură dintr-o strachina urâtă de tablă. starea ei mi
Prima noapte la urgenta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82553_a_83878]
-
întorcea stomacul pe dos când îi dădeam să manace cu lingură dintr-o strachina urâtă de tablă. starea ei mi se părea groaznică decădere, așa căzută la pat, murdară și cu privirea pierdută. am reusit cu greu să trec peste dezgust și să fac ce trebuia făcut. și mă gândeam că nu ar fi ajuns așa dacă i-ar fi păsat cuiva la timp de ea. nu reușesc să îmi dau seama de ce avem reacțiile astea. pe de altă parte, ne
Prima noapte la urgenta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82553_a_83878]
-
fost celălalt spectacol de ieri - “Berlin, Alexanderplatz”, în regia lui Dragoș Galgotiu - la care nu am rezistat să-l văd până la sfârșit. Păcat de așa o investiție enormă de resurse umane și financiare, pentru un spectacol eșuat în vulgaritate și dezgust. Dezgust față de lume, viața, oameni, sistem etc. A regizorului, bineînțeles. O lume sumbră, fără strop de lumină. Am fugit la următorul spectacol, cel de balet modern, de la Casa de Cultură a Sindicatelor, unde o coregrafie excepțională, semnată de Râmi Be
De ce? De ce? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82611_a_83936]
-
celălalt spectacol de ieri - “Berlin, Alexanderplatz”, în regia lui Dragoș Galgotiu - la care nu am rezistat să-l văd până la sfârșit. Păcat de așa o investiție enormă de resurse umane și financiare, pentru un spectacol eșuat în vulgaritate și dezgust. Dezgust față de lume, viața, oameni, sistem etc. A regizorului, bineînțeles. O lume sumbră, fără strop de lumină. Am fugit la următorul spectacol, cel de balet modern, de la Casa de Cultură a Sindicatelor, unde o coregrafie excepțională, semnată de Râmi Be’er
De ce? De ce? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82611_a_83936]
-
undeva Sebastian, decepțiile cu majoritatea prietenilor și cunoscuților din eșaloanele superioare ale lumii literare și artistice bucureștene, trecuți mai toți de partea cealaltă a baricadei, în planul ideilor și afiliațiilor, explică într-o bună măsură, sentimentele de deznădejde, destrămare și dezgust care uneori merg pînă la dorința de sinucidere. Dar ele sînt însoțite, încă mult înainte de izbucnirea războiului, de mărturisiri de silă existențială, inerție, neputință, ratare, singurătate absolută și nefericire, greu de înțeles totuși, din partea unui autor celebru, care se bucura
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
de a trăi și de a aștepta - eu care de atîția ani nu mai am nimic de așteptat." 30 Noiembrie 1941 : ,Mai am așteptări? Mai pot obține ceva de la viață? Mai poate obține ceva viața de la mine? Decrepitudine fizică și dezgust moral - asta e aproape tot." 12 Decembrie 1941 : ,Războiul ăsta acoperă într-un fel marile mele nenorociri și dizgrații. Mă agăț de el, trăiesc în el, mă pierd în el - și uit de vechile mele infame suferințe." 30 Octombrie 1942
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
mondial"... Pentru că are despre suferință o concepție dostoievskiană. Pentru că știe câte ceva despre cele mai cumplite lucruri, dar le ține pentru ea, ca să nu-i împovăreze pe ceilalți. Și are curaj. Pentru că râde ușor și cu plăcere. Pentru că are gust. Și dezgust. Pentru că seamănă cu doamnele de secol 19. Pentru că admiră cu pasiune și pasiunea ei e literatura, iar cronicile ei din Formula AS sunt numai la cărți care îi plac. Pentru Toma și pentru Tommy ai ei (pentru care ce nu
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
jurnalul său și corespondența (cu deosebire aceea cu Anton Golopenția) abundând în consemnări de această natură: că este obosit și sceptic, că se teme că nu realizează nimic de seamă, că are mulți neprieteni și negatori, că este stăpânit de dezgust, că-l întristează evenimentele politice, revistele care propagă naționalismul hitlerist și cuzist, că îl deprimă mediul ,josnic și anihilator", că are complicații materiale, sentimentale (o căsătorie ratată) și morale, că lucrează în afara vocației și idealurilor sale, că generația sa ,s-
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
concluzie: Dacă personajele masculine ale lui Mateiu I. Caragiale aparțin tipologiei dandy-ste, atât prin vestimentație, cât și prin portretul fizic, androgin și efeminat, aerul de mister, bivalența sexuală sugerată, în același cod sunt incluse și reprezentantele sexului frumos, atitudinea de dezgust față de acestea, încondeierea pervertirii lor, preferința pentru camaraderia prostituatelor, constituind argumente suficiente în susținerea acestei afirmații. 23. La Mateiu I. Caragiale, avem primii homosexuali și lesbiene, și aceasta într-o perioadă în care moda romanelor romanțioase, de mistere sau de
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
absenței de simboluri, Jurnal de sex al lui Bogza i s-a părut a fi "17 aspecte versificate ale vieții sexuale, atît de înverșunate și de scabroase, încît simțul de conservare al individului celui mai puțin pudic este murdărit de dezgust și de inapetență erotică". Dadaismele lui Urmuz le ia drept simple jocuri, ca și Alexandru George mai tîrziu. Noutatea Patului lui Procust îi scapă, deși e convins că e vorba de "una dintre cele mai de seamă opere în proză
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
Tudorel Urian În urmă cu șaisprezece ani, un titlu precum Etica muncii la românii de azi ar fi stîrnit grimase de dezgust sau un căscat de plictiseală. Articolele din reviste precum "Munca de partid" sau "Era socialistă", împreună cu nesfîrșitele ședințe de partid și perfecționări cu tentă ideologică transformaseră sintagma etica muncii într-o cochilie fără conținut, ca mulți alți termeni din fondul
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
în cap și de istorie, și de vremelnicii ei administratori. Energici când e să te pună la punct, devin flasci ca fularul dacă-i întrebi ce competențe au în domeniul pe care-l supervizează cu straniul amestec de aplomb și dezgust. A doua categorie o constituie cei care se consideră senatori de drept ai tuturor comitetelor și comițiilor. E vorba de eternii "engioiști", "activiști civici", "intelectuali critici" și alți policieni rescapați, care s-au obișnuit să prețăluiască, precum la magazia de
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
printr-un stil ofensiv și demistificator. Autoarea descrie repede realitatea înconjurătoare, ca și cum nu i-ar face plăcere să întârzie asupra fiecărui element în parte. Are, ca scriitoare, gesturile decise și expeditive ale celor care prind șerpi. Este vorba de un dezgust profund și de o iremediabila lipsa de iluzii. În același timp, însă, este vorba de o vitalitate ieșită din comun, pentru că numai cineva cu o asemenea vitalitate se ocupă de observarea avida a lumii, așa cum face tânără scriitoare. Imagini ale
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
am avut șocuri față de limbajul "omului nou". Pentru că, oricît ne-ar durea, trebuie să admitem că "omul nou" a fost, din păcate, creat: egoist, interesat "să se orienteze", în goana după căpătuiala, indiferent cum o realizează. Ajunsesem la un profund dezgust. Mă refer în special la tineri. Deodată însă, au apărut unul, doi, trei, de-o calitate extraordinară. Îmi creștea inima cînd îi vedeam. "Aderarea mea la Tineretul Liberal..." - V-a interesat politică, ați făcut parte din vreun partid? - Cu toate că n-
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
și românul "încremenit în propriile sale obișnuințe". Nu lipsesc previziunile sumbre pentru unii scriitori ai generației ^80: "Tare mi-e teamă că îi așteaptă o bătrînețe sterilă, de factură didactica în nu puține cazuri, sfîșiata între vechile iluzii și noul dezgust." Se înțelege că generația ^80, căreia îi aparține și autorul, e o temă centrală. Convins că "cea mai gravă vină dintre toate ar fi aceea de a arunca pisică moartă în curtea altuia", Gheorghe Crăciun mizează pe luciditate și uneori
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
cît salariul pe cîteva luni al unui om de treabă. Mi-am amintit că îmi părăsisem ceasul doar după primii pași pe strada care ducea către mijlocul orașului. Și m-am întors să îl recapăt, cu toată sila, cu tot dezgustul pentru acea femeie, pentru acea jalnică cocioabă. Am bătut în ușă ascultîndu-mi bătăile inimii, apoi, cu ochii plecați să nu o mai văd, mai mult șoptind, am rugat-o, am implorat, i-am cerut unica mea avuție, dar totul a
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
mai dezvoltat: "Pentru a merge pînă la capătul extazului unde ne pierdem în juisanță, trebuie întotdeauna să-i punem limita imediată: oroarea. Nu numai durerea celorlalți sau a mea proprie apropiindu-mă de clipa în care oroarea îmi va provoca dezgustul poate să mă facă să ajung la starea de bucurie alunecînd spre delir, dar nu e formă de aversiune căreia să nu-i discern afinitatea cu dorința. Nu fiindcă oroarea se confundă vreodată cu atracția, ci fiindcă, dacă n-o
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
o linie convergentă se înscrie Jean-Lorin Sterian (Examenele sexului oral): "Marea întrebare despre sexul oral nu este dacă ar trebui să-l faceți, ci cînd ar trebui să-l faceți." Lași revista din mînă cu un sentiment de tristețe și dezgust. Nu e, desigur, unica publicație care îl poate genera. Dar contrastul dintre mijloacele puse în joc (excelenta ținută grafică) și rezultatele obținute e mai strident ca niciodată. Mă îndoiesc că jerpelitul playboy dîmbovițean va mai da multă vreme 30.000
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
m-am tot gîndit m-am tot gîndit degeaba). Poeta se rostește imediat și sfîșietor, într-un regim al urgenței, luptînd cu factorii care i-au frînat mărturisirea directă, sub regimul impersonalității. Acum personalitatea d-sale apare decisă, dens-eruptivă în dezgustul de sine care ce dispensează de orice adjuvant organizatoric, de orice sprijin din afară. Se pronunță în concretețea sa existențială autonomă: "nu e de amînat un adevăr/ și nici de tăcut/ sînt alveole de lemn/ pline de seve sărate/ plutind
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
ce dispensează de orice adjuvant organizatoric, de orice sprijin din afară. Se pronunță în concretețea sa existențială autonomă: "nu e de amînat un adevăr/ și nici de tăcut/ sînt alveole de lemn/ pline de seve sărate/ plutind în orbul meu dezgust/ amîn și tac/ (nu e de amînat un adevăr și nici de tăcut). Ajunse la această formulă endogenă, versurile Constanței Buzea sînt dintre cele mai profunde și mai subtile ale poeziei românești contemporane. Ele înfățișează lupta ființei individuale cu lumea
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
cele mai intense psihoze colective. Monumentalizat este și Caragiale, printr-un mecanism diferit, invers cumva față de cazul lui Eminescu, cel al cinicului autodispreț, al ororii de sine. Între acești doi poli, al beatitudinii identitare exprimare prin idolatria Eminescu și al dezgustului de sine descoperit și redescoperit în Caragiale, unii ar putea susține că se află dialectica semi-sinucigașă a identității noastre naționale, dacă așa ceva chiar există. Reflexul monumentalizării literaturii este, însă, firesc pînă la un punct, iar rolul lui nu trebuie căutat
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]