107 matches
-
ajunsese la situația paradoxală în care, condamnându-ne trecutul nostru, eram făcuți să iubim trecutul lor, ca și cum acela nu fusese la fel de feudal sau de burghez. Prin politica „internaționalistă” privind trecutul, aprecierile istorice nu erau egale; eram obligați la atribute de dezicere față de istoria noastră și la exerciții de admirație pentru a lor. Se interzicea jumătate din opera lui Eminescu, toată opera lui Rebreanu, Blaga sau Ion Barbu, dar Lermontov și Cehov și Maiakovski apăreau în ediții complete; se respingea atmosfera moșierească
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
ed Hestia, 2009 „ Meandre- Oglinzile lui Niram” -poeme- ed Astra, 2o10 „ Ochiul săgeții”, poeme, ediție de lux- editură Emia, 2010 „ A doua alungare” -poeme multilingve ( română, engleză, franceza, italiană, germană, croată și maghiară)- editură Astra, 2010( și pdf) „ Ziceri și deziceri”, în tandem cu Florentin Smarandache, S.U.A., 2010( pamflet, panseuri, aforisme și jurnale) - Editură CuARȚ, România ( și pdf) „ Beția de timp” poeme, edit. Realitatea Românească, 2010( și pdf) „ Lumină care vede„- poeme, bilingv română- engleză, trad. Muguraș Maria Petrescu, ed. Astra
EUGEN EVU de EUGEN EVU în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346908_a_348237]
-
și pregnoze” - eseuri și pamflete, editura Pro Isis- Astra, 2010 „Storia della letteratura universală” 2008, Agar Editrice, editor. Paolo Borruto, Calabria -Italia „Despărțiri de plural- Ieșiri din sistem”- pseudo antologie proprie,eseuri, pamflete, ( 400 pag) ed. Polidava, 2010 „ Ziceri și deziceri” - Eugen Evu Florentin Smarandache ( UȘA) - edit.CuArt, 2010 În curs de editare : Noi poeme din Transilvania, inedite. Magnetoglinda/ Scrieri despre Eugen Evu, volum colectiv. Cărți varianta pdf: Geniu nepustiu, Bibliotecă Corvina, 2011;Numărătoarea gropilor- pamflete, idem; Suferință verde, eseuri, jurnale
EUGEN EVU de EUGEN EVU în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346908_a_348237]
-
relatează, ci un oarecare episcop Burnet. Probabil, folosind un prezumtiv episcop, autorul a gândit că lucrarea va fi mai credibilă:"«Odată cu revenirea regelui,» a spus el, «un spirit de bucurie extravaganța a molipsit întreaga națiune, care a adus cu sine dezicerea de toate promisiunile de virtute și pietate. Totul s-a sfârșit în distracții și beții, care stăpâneau cele trei regate într un grad atât de mare, încât a corupt aproape pe toți. Având motivul că beau în sănătatea regelui, supușii
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
sufletul omenesc“1. Șestov își dezvoltă pe larg ideea, dar aceasta se bazează numai pe presupuneri ce n-au nici o legătură cu vastul supertext dostoievskian. De pildă, nu credem că se susține în vreun fel afirmația că Însemnările sînt o dezicere publică, deși nu pe față, a lui Dostoievski de propriul trecut, mai ales că Șestov își permite să inventeze „nucleul“, niciodată rostit, de la care ar fi purces scriitorul la această dezicere: „«Nu pot, nu mă mai pot preface, nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
susține în vreun fel afirmația că Însemnările sînt o dezicere publică, deși nu pe față, a lui Dostoievski de propriul trecut, mai ales că Șestov își permite să inventeze „nucleul“, niciodată rostit, de la care ar fi purces scriitorul la această dezicere: „«Nu pot, nu mă mai pot preface, nu mai pot trăi în minciuna acestei idei, iar alt adevăr nu mai am; fie ce-o fi» - iată ce ne spun aceste însemnări, oricît s-a lepădat Dostoievski de ele în nota
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de Kremlin, Pierre Daix și-a Întors conștiința ca pe o mănușă, recunoscînd ceea ce tăgăduise altădată. Dar cu aceeași aroganță. Din nou, fără frămîntare. Fără scuze și fără explicații” (p. 92). Autoarea Își manifestă disponibilitatea de a Înțelege și accepta dezicerile sincere ale tuturor celor care, Înșelîndu-se, au recunoscut mai tîrziu minciuna În care crezuseră și care, atunci cînd și-au dat seama, au avut un șoc și-au știut să tragă consecințele, dar nu iartă aroganța și lipsa de pocăință
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
genere), etalon de moralitate sau polytropos capabil să surprindă diversitatea condiției umane. De altfel, în Călătoria de ucenic (Premiul Asociației Scriitorilor din Arad), personajul lui Homer dă titlul unui întreg ciclu (Odiseu își cere calul înapoi), gestul său semnificând o dezicere de condiția sa mitică, devenită improprie într-o lume a simulacrelor și a disimulării: „Să-ți dai foc în piața orașului / Ca să poți striga de durere // Dar să privești ușurat / Gălețile cu apă / În care o mână spală / Pe alta
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
și progres adevărat”, reprezentant al noului conservatorism care, susținea În continuare Boerescu, unifica „dreapta” și „centrul” . Era vorba despre aceeași aneantizare simbolică a adversarului ca și În discursurile Împotriva lui I. C. Brătianu și a coaliției de la Mazar-pașa. Chiar În momentul dezicerii formale de Lascăr Catargiu, intervenită la foarte scurt timp (25 februarie/8 martie 1876), Boerescu a continuat să se revendice de la „partidul conservator” ; argumentele sale evitau Însă aspectul doctrinar, concentrându-se asupra unei componente strict politice: spre deosebire de grupările liberale, conservatorii
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
câteva articole În ziarul lui C. A. Rosetti, Pruncul român . Această scurtă incursiune radicală a rămas Însă fără urmări serioase În formarea sa doctrinară; ea poate fi lesne catalogată ca o „criză juvenilă” fără nici un fel de consecințe practice, deși dezicerea expresă de „ideile avansate” ale tinereții a fost, În cazul său, una tardivă . Dar dacă așa au stat lucrurile În ceea ce privea aspectul teoretic, În practică Însă „trezirea” a avut loc cu mult Înainte. Încă de la Începutul experienței pariziene, tânărul
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Vlaicu Bârna (sub pseudonimul Bunea Vornicu), care explică reușita „de o senzațională originalitate” a tălmăcirii printr-o oarecare înrudire spirituală între cei doi poeți (Un poet revoluționar: Esenin). Dar textul cel mai surprinzător în portofoliul revistei, Pontifii culturii, este o dezicere de modernism cu accente de manifest venind de la Gherasim Luca, scriitor recunoscut în cercurile avangardiste: „Opera de artă, poezia nouă, teatrul de avangardă și romanele de disecție interioară nu sunt scrise decât pentru minorități din ce în ce mai concentrate și mai privilegiate. Se
UMANITATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]
-
zilelor câștigătoare în căciulă...” (Triumful alegoric). O atare linie tematică este amplificată în Singurătatea colectivă (1996; Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul ASPRO) și în Ruinele poemului (1997; Marele Premiu ASPRO). Efectul dramatic provine acum dintr-o continuă dezicere de sine. Alternând enunțurile asertive cu cele interogative, poetul își potențează sarcasmul: „Azi, parcă mai senin ca ieri, cu/ mantaua de pământ trasă pe după umeri pe jumătate, acceptând/ indiferența/ obiectelor din jur: cuprins deodată de încurajare. Încurajare? Cât/ să apuce
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
găsi într-un argument prezent în Versul liber. În concepția asupra liricii, poetul nu excelează prin ineditul punctelor de vedere, ci prin claritatea cu care își configurează structura. Conceput ca un „surd protest împotriva rutinei”, versul liber nu înseamnă o dezicere de la ordine. Esența poeziei - crede autorul, evocându-l pe Stéphane Mallarmé - constă în tehnică, în exercițiul îndelung. Ceea ce caută el este „precizia neglijentă” sau, altfel spus, „înregistrarea exactă a mișcărilor sufletului”, „reconstituirea grafică a unui sentiment”. Libertatea versului se traduce
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
extrem de ingenioasă, reprezenta în fond un mod de contestare a formulei epice în vogă. Poetul se numără printre cei dintâi care anunță resurecția lirismului, așa cum prin Declarația patetică anunțase trecerea la o poezie ca mod de acțiune, brechtian, ca o dezicere de lirism. Acestea sunt extremele între care se desfășoară aventura lirică, doar în aparență contradictorie, a unuia dintre cei mai valoroși poeți români contemporani. Cânticele țigănești au plăcut la apariția lor, plac și azi, dovadă că limba lor argotică nu
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
că în scrisoarea de răspuns el nu a retractat nici una din ideile expuse în scrierea sa, ci s-a angajat doar să nu le mai prezinte public. O însemnare care s-a păstrat din această perioadă conține următoarea reflecție semnificativă: „Dezicerea și tăgăduirea convingerilor intime este josnică, dar tăcerea într-un caz cum este cel prezent este datoria supusului; și dacă tot ce spunem trebuie să fie adevărat, nu este o datorie să afirmăm în public orice adevăr”. Sunt rânduri care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Ce impecabilă mașină e această civilizație. De ce oare desăvârșirea dă un presentiment al morții?” Ca teoretician al literaturii, alături de contribuția decisivă pe care și-a adus-o la reinstaurarea lirismului în poezia românească de după 1947 - cea mai spectaculoasă atitudine fiind dezicerea, în 1956, de propria sa creație proletcultistă -, B. este autorul unei Schițe de fenomenologie poetică, al cărei cel mai interesant capitol, intitulat Declinul metaforei, a stârnit vii dezbateri în epocă, prefigurând atitudini lirice ulterioare. „Intrată sub zodia facilității și desuetudinii
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
fost de dragul însărcinării noastre. Ne-am creștinat tot de fațadă. La fel au făcut... și supușii noștri. — Iar acum nu credeți nici un pic? — Încă de la început n-am crezut nici un pic. — Ați face bine să scrieți asta în jurământul de dezicere. Să scrieți asta, da? Seniorul Ōtsuka se uită la cei doi cu milă și repetă „Să scrieți asta, da?” Slujbașul le așeză în față câte o măsuță, hârtie și pensulă și îi puse să scrie jurământul de dezicere. În timp ce scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jurământul de dezicere. Să scrieți asta, da? Seniorul Ōtsuka se uită la cei doi cu milă și repetă „Să scrieți asta, da?” Slujbașul le așeză în față câte o măsuță, hârtie și pensulă și îi puse să scrie jurământul de dezicere. În timp ce scria, samuraiul își aduse aminte de chipul omului sfrijit și urât cu brațele desfăcute. Omul acela pe care în timpul îndelungatei sale călătorii fusese nevoit să-l vadă zi și noapte în orice așezare și în orice mănăstire unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
omul acela. Nici inima nu-i dăduse ghes vreodată să i se închine. Cu toate acestea, acum trebuia să treacă printr-o astfel de situație stânjenitoare din pricina acelui om care încerca să-i schimbe destinul. După ce au scris jurămintele de dezicere, au ieșit din clădirea aceea și au fost duși într-o alta, unde se întrunea Sfatul Bătrânilor. Dar aici n-a fost de față nici unul dintre oamenii de seamă din Sfat, doar trei slujbași le-au ascultat povestirea despre călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi privim prin cele spuse de Aristotel, socoteau cele două logici în profundă analogie. Înțeleg dorința lui Aristotel de a repune logica în drepturi atunci când e firesc așa ceva. E chiar minunat felul în care dă la iveală, cu fin umor, dezicerea de sine a celui care se joacă frumos cu tot felul de nonsensuri. (Metafizica, 1008 b). Așa este, nu e totuna să faci ceva și să nu faci, să fii într-un anume loc și să nu fii. În consecință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
spaime. Omul are mereu în față acele întâmplări pe care le socotește reale, vede imediat ce se petrece cu sine și cu cei din jur. Rămâne astfel la oarecare distanță de acele capcane pe care și le întinde conștiința teoretică. Iar dezicerea de sine, în viața cotidiană, se vede cel mai adesea cu ochiul liber. Deși cineva ar putea spune că e totuna a face și a nu face, a merge înainte și a nu merge înainte, el va ocoli imediat prăpastia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și a nu face, a merge înainte și a nu merge înainte, el va ocoli imediat prăpastia pe care o vede în față atunci când merge la târg săși cumpere pâine (reiau aici într-o manieră liberă un frumos exemplu aristotelic). Dezicerea de sine poate fi sesizată cu relaxare, în variante aparent ludice, când umorul vine să ia locul siguranței de sine. De ce cutare spune totuși că e același lucru a face și a nu face? Doar ca să producă fiori celor din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
privim prin cele spuse de Aristotel, soco teau cele două logici în profundă analogie. Înțeleg dorința lui Aristotel de a repune logica în drepturi atunci când e firesc așa ceva. E chiar minunat felul în care dă la iveală, cu fin umor, dezicerea de sine a celui care se joacă frumos cu tot felul de nonsensuri. „Căci ne întrebăm, de pildă, de ce cutare [ce spune altora că este totuna a merge și a nu merge] totuși merge spre Megara și nu se mulțumește
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
spaime. Omul are mereu în față acele întâmplări pe care le socotește reale, vede imediat ce se petrece cu sine și cu cei din jur. Rămâne astfel la oarecare distanță de acele capcane pe care și le întinde conștiința teoretică. Iar dezicerea de sine, în viața cotidiană, se vede cel mai adesea cu ochiul liber. Deși cineva ar putea spune că e totuna a face și a nu face, a merge înainte și a nu merge înainte, el va ocoli imediat prăpastia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
face și a nu face, a merge înainte și a nu merge înainte, el va ocoli imediat prăpastia pe care o vede în față atunci când merge la târg săși cumpere pâine (reiau aici întro manieră liberă un frumos exemplu aristotelic). Dezicerea de sine poate fi sesizată cu relaxare, în variante aparent ludice, când umorul vine să ia locul siguranței de sine. De ce cutare spune totuși că e același lucru a face și a nu face? Doar ca să producă fiori celor din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]